Spete pretentii comerciale. Decizia 5/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA Nr. 5/
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rodica Dorin
JUDECĂTOR 2: Valentina Vrabie
Grefier- - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanta Compania Națională " Română" cu sediul în B,-,sector 4, împotriva sentinței civile nr.127//18 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Brăila, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SRL B, având ca obiect- pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este motivat, timbrat cu suma de 1.758,27 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar iar prin motivele de apel apelanta a solicitat judecarea în lipsă.
Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra apelului de față.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brăila sub nr-, reclamanta Compania Națională Română SA a chemat în judecată pe pârâta SC SRL B pentru ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să fie obligată pârâta la plata sumei totale de 113.466,4 lei reprezentând prejudiciul suferit ca urmare a lipsei de folosință în perioada 27.08.2006 - 20.08.2008 a spațiului comercial situat la parterul imobilului din B,-,.14, judetul
Reclamanta a solicitat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de desfășurarea prezentului proces.
In motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a dobândit dreptul de proprietate asupra spațiului menționat mai sus în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.644/19.10.2004 de BNP și intabulat în cartea funciară a orasului B sub nr.14846/N conform încheierii nr.11779/30.11.2004 a Judecătoriei Brăila - Biroul de Carte Funciară.
Insă, a sustinut reclamanta, deși a deținut toate atributele dreptului de proprietate, în perioada 27.08.2006 - 20.08.2008 a fost lipsită de posesia și folosința asupra acestui spațiu care a fost ocupat și folosit fără drept în mod abuziv de către pârâtă, astfel că a somat-o de mai multe ori și, în cele din urmă, a acționat-o în judecată, hotărârea instanței fiind pusă în executare de.
Reclamanta a precizat că prejudiciul solicitat în petitul cererii se compune din 97.532,4 lei - c/valoarea chiriei aferentă spațiului în perioada în care a fost lipsită de folosință, 2.975 lei - suma achitată urmare a încheierii contractului pentru punerea în executare a sentinței nr.250//22.05.2007 a Tribunalului Brăila și 12.959 lei cu titlu de impozite locale pentru aceeași perioadă.
In drept, reclamanta a invocat prevederile art.998 - 999 din Codul civil considerând că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale precum și art.274 din Codul d e procedură civilă.
Prin sentința civilă nr.7561/11.12.2008 a Judecătoriei Brăilas -a admis excepția necompetenței materiale a instanței și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila.
Instanța a reținut că litigiul dedus judecății are o natură comercială, caracterul său fiind unul patrimonial evaluabil în bani astfel încât în cauză sunt aplicabile prevederile art.2 pct.1 lit.a din Codul d e procedură civilă.
La Tribunalul Brăila dosarul a fost înregistrat sub nr-.
Pârâta SC SRL nu a formulat întâmpinare deși a fost citată legal și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a-și preciza poziția procesuală.
Tribunalul Brăila, prin sentința nr.127/18 iunie 2009, admis în parte acțiunea.
A obligat pârâta către reclamantă la plata sumei de 84.467 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință pentru spațiul situat în B,-, bloc 14, parter, judetul
A respins capetele de cerere referitoare la contravaloare onorariu executor judecătoresc, în sumă de 2975 lei și contravaloare impozit, în sumă de 12.959 lei.
A obligat pârâta către reclamantă la plata sumei de 3.342 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, a reținut, în esență, următoarele;
Reclamanta a devenit proprietarul imobilului situat în B,-, bloc 14, parter, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.644/19.10.2004 de, încheiat cu GM În baza unui contract de asociere în participațiune, încheiat anterior perfectării contractului de vânzare-cumpărare susarătat, pârâta a avut dreptul să folosească imobilul în litigiu până la data de 27.08.2006.
După această dată, pârâta, în lipsa oricărui titlu a continuat să ocupe imobilul și, în pofida demersurilor efectuate de proprietar, a refuzat să îl predea. Drept urmare, reclamanta a formulat acțiune în justiție și, prin sentința nr.250/22.05.2007 a Tribunalului Brăila, rămasă irevocabilă prin decizia nr.1705/20.05.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție- Secția Comercială, a fost obligată pârâta să îi predea spațiul comercial în discuție.
Întrucât pârâta nu a executat de bună voie obligația stabilită prin titlul executor reclamanta a inițiat procedura de executare silită. În baza contractului de executare silită, reclamanta a achitat Biroului Executorului Judecătoresc un onorariu în sumă de 2975 lei (cu inclus).
Pârâta a încercat să zădărnicească executarea silită, în sensul că, prin procesele verbale din 8.02.2008 și din 3.03.2008 executorul judecătoresc a constatat că în spațiul în litigiu și-ar fi desfășurat activitatea o altă persoană juridică. Ulterior, pârâta a predat reclamantei imobilul, în baza procesului-verbal de predare-primire din 20.08.2008.
Ca atare, instanța de fond a constatat că, în perioada 27.08.2006- 20.08.2008, pârâta a ocupat fără drept imobilul proprietatea reclamantei. Prin raportul de expertiză tehnică efectuat de expert, necontestat de părți, s-a constatat că, în perioada în discuție, reclamanta ar fi putut încasa o chirie în cuantum de 84.467 lei, stabilită prin raportare la hotărârile adoptate de Consiliul Local al Mun.B, cu privire la cuantumul chirie pentru spațiile comerciale proprietatea unității administrativ-teritoriale, la starea și configurația imobilului.
Ca atare, judecătorul fondului a stabilit că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale prev. de art.998 Cod civil, respectiv existența unei fapte ilicite a pârâtei (ocuparea fără drept a unui imobil și refuzul de a-l preda), existența vinovăției pârâtei, sub forma relei- credințe (aceasta având cunoștință de expirarea contractului de asociere în participațiune și refuzând să predea spațiul chiar și după obținerea unui titlu executor). A reținut că există legătură de cauzalitate între fapta săvârșită cu vinovăție de pârâtă și prejudiciul produs reclamantei, constând în contravaloarea lipsei de folosință a imobilului, în sumă de 84.467 lei. A reținut că reclamanta și-a restrâns pretențiile solicitate cu acest titlu (contravaloare lipsă de folosință) la suma susarătată.
Cât privește suma de 2.975 lei, pretinsă de reclamantă, reprezentând onorariul executorului judecătoresc, a constatat că reclamanta nu justifică un interes întrucât deține deja un titlu executor prev. de art.371/7 pr.civ.
A reținut, de asemenea, că reclamanta nu este îndreptățită să pretindă impozitul achitat pentru imobilul în discuție, câtă vreme această obligație incumbă proprietarului potrivit art.249 alin.1 în ref.la art.250 alin.1 pct.1 Cod fiscal și în condițiile inexistenței unei convenții între părți, care să prevadă altfel.
Potrivit art.274-276.pr.civ. a obligat pârâta către reclamantă la plata cheltuielilor de judecată (taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu expert), însă proporțional cu pretențiile admise.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel reclamanta Compania Națională, Română B, înreg.sub nr- pe rolul Curții de Apel Galați - secția comercială, maritimă și fluvială.
Sentința apelată a fost criticată sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, pentru următoarele motive:
Instanța de fond a ignorat dovezile administrate, respectiv înscrisurile cu care a dovedit că a plătit suma de 2.975 lei, reprezentând onorariu executor judecătoresc, respectiv contractul încheiat cu J- și ordinul de plată nr.32/24.01.2008.
De asemenea, cu declarațiile de impune și ordinele de plată depuse la dosar, reclamanta a dovedit că a achitat impozitul aferent spațiului în litigiu, în sumă de 12.959 lei, spațiu pe care pârâta, cu rea-credință, nu l-a eliberat, forțând Compania să încheie contractul de executare silită.
Prin urmare, în mod greșit instanța de fond, deși a reținut că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, nu a obligat pârâta și la plata sumelor susarătate și a diminuat, în mod eronat cuantumul cheltuielilor de judecată datorate de pârâtă, cu suma de 2.975 lei.
Ca urmare, a solicitat schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 100.975,54 lei, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de promovarea apelului /1.758,27 lei taxă timbru și 5 lei timbru judiciar).
În drept, a invocat disp.art.282- 298.pr.civ.
Deși legal citată, intimata pârâtă nu a formulat întâmpinare și nu a fost reprezentată în instanță.
Apelul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Motivele de apel formulate de reclamantă nu reprezintă veritabile critici ale sentinței apelate ci o reiterare a temeiurilor de fapt ale cererii de chemare în judecată.
Așa fiind, instanța a procedat la verificarea, în limitele cererii de apel, a stabilirii situației de fapt și a aplicării legii de către prima instanță,potrivit art.295 pr.civ.
În acest context, reține că instanța de fond nu a ignorat proba cu înscrisuri administrate ci, dimpotrivă, pe baza unei analize judiciare a materialului probator și a corectei aplicări a normelor incidente speței, a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, a cărei reformare nu se impune.
Astfel, în mod corect a reținut instanța de fond lipsa interesului, ca parte componentă a dreptului la acțiune, respectiv lipsa folosului practic urmărit de reclamantă în promovarea cererii de obligare a pârâtei la plata sumei de 2.975 lei, reprezentând onorariu executor judecătoresc.
Potrivit art.371 indice 7 alin.1 și 2.pr.civ. partea care solicită îndeplinirea unui act de executare este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop, însă cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă, prin lege, se prevede altfel.
Aceste sume se stabilesc, prin proces verbal, de executorul judecătoresc, iar procesul verbal constituie titlu executoriu (art.371 indice 7 alin.3 și 4.pr.civ.).
Cum din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că reclamanta (creditor urmăritor), a renunțat la executarea silită (chiar dacă, după declanșarea executării silite, predarea imobilului s-a efectuat nu prin proces-verbal întocmit de executorul judecătoresc, ci prin act de predare-primire încheiat între creditor și debitor), este evident că pârâta, în calitate de debitor, poate fi obligată la plata cheltuielilor de executare.
Însă, așa cum corect a reținut instanța de fond, reclamanta nu justifică interesul promovării unei cereri în instanță,prin care să solicite plata cheltuielilor de executare ( în speță, onorariu executor), câtă vreme deține deja un titlu executor, constituit în condițiile art.371 indice 7 alin. ultim pr.civ.
De asemenea, în mod corect a reținut instanța de fond că cererea reclamantei, de obligare a pârâtei la plata impozitului pe clădiri datorat de persoanele juridice bugetului local al municipiului este lipsită de temei legal. Astfel, potrivit art.249 alin.1 din Codul fiscal, aprobat prin Legea 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, impozitul pe clădire se datorează de proprietar, neexistând nici o excepție de la regulă în afara situației contractului de leasing financiar.
Cât privește criticile referitoare la cuantumul cheltuielilor de judecată, reține că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor art.276 pr.civ. Astfel, pretențiile reclamantei fiind încuviințate, numai în parte, pârâta nu putea fi obligată decât la plata cheltuielilor de judecată aferente capătului de cerere admis (respectiv taxa de timbru aferentă contravalorii lipsei de folosință).
Față de considerentele ce preced, potrivit art.296 pr.civ. va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta Compania Națională " Română" cu sediul în B,-,sector 4, împotriva sentinței civile nr.127//18 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Brăila, în dosarul nr-.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehno.O/29.01.2010/4 ex.
Fond-
Președinte:Rodica DorinJudecători:Rodica Dorin, Valentina Vrabie
