Spete pretentii comerciale. Decizia 5/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 5/MF
Ședința publică din data de 17 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Carina Gheorma
JUDECĂTOR 2: Adriana Gherasim
Grefier - - -
S-a luat în examinare apelul maritim fluvial formulat de apelanta reclamantă - -, cu sediul în C, Portului, 34, județul C, împotriva Sentinței civile nr. 55/MF/08.10.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția maritimă și fluvială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - Servicii -, cu sediul în C, Portului, 34, județ C, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 10 februarie 2010 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea asupra cauzei la 17 februarie 2010 când s-a pronunțat prin prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra apelului maritim de față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 24.10.2007 și înregistrată la Tribunalul Constanța - secția comercială sub nr-, reclamanta - - a solicitat obligarea pârâtei - Servicii - la plata sumei de 6.014.274 lei reprezentând diferențe din majorarea de tarife calculate pentru perioada martie 2006 - iunie 2007, conform art.4.1 din contractul de prestări servicii nr.169/2005.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că majorările de tarife sunt datorate creșterii valorii minime a salariului de bază brut pentru anul 2006 la 550 lei, față de 500 lei cât reprezenta valoarea acestui salariu în 2005; creșterii cuantumului procentului pentru asigurări sociale de la 19,75% la 29,75 %, prin Legea nr.226/2006; creșterii valorii minime a salariului de bază brut pentru anul 2007 la 620 lei, față de 550 lei cât a fost pentru 2006, conform art.130 alin.4 din CCM la nivel de ramură.
Referitor la primul motiv al majorărilor de tarife, reclamanta a susținut că prin art.130 alin.4 din CCM la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze se stabilește că, începând cu 01.03.2006, valoarea minimă a salariului de bază brut pentru anul 2006 este 550 lei, față de 500 lei cât reprezenta valoarea acestui salariu în 2005. Față de dispozițiile art.143 CCM la nivel de ramură, reclamanta consideră că ne aflăm în prezența unor creșteri salariale, astfel că își găsesc aplicabilitatea art.4.10 și art.7.1 din contractul părților. Cum dispozițiile legale menționate au caracter obligatoriu pentru ambele părți și față de refuzul pârâtei de a majora tarifele, reclamanta solicită instanței obligarea pârâtei la plata acestor diferențe de tarife pentru dispecer șef de tură, șef energetic și șef mecanic, maistru sistem siguranță, de activitate stație de fluide, rest personal.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de majorare a tarifelor, reclamanta a susținut că Legea nr.22/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale este aplicabilă personalului ambelor părți, iar potrivit art.7 alin.3 din CCM la nivel de ramură prevederile legale mai favorabile vor fi aplicabile de drept, ceea ce înseamnă că pârâta este obligată să majoreze cuantumul procentului pentru asigurări sociale cu 10%, fiind aplicabile astfel dispozițiile art.4.10 coroborat cu art.7.1 din contractul de prestări servicii nr.169/2005, în sensul renegocierii tarifelor contractuale.
Datorită creșterii valorii minime a salariului de bază brut pentru anul 2007 la 620 lei, față de 550 lei cât a fost pentru 2006, reclamanta apreciază că, începând cu data de 01.03.2007, au avut loc creșteri salariale de 13% și își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art.4.10 și art. 7.1 din contractul de prestări servicii nr.169/2005, cu consecința creșterii tarifului pentru fiecare categorie de personal prezentată.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 8 alin 2 din Legea nr.130/1996, art.238 din Codul muncii, art.7 alin.3, art.130 alin.4 și art.143 din CCM la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze, art.4.10 și art.7.1 din contractul de prestări servicii nr.169/2005, anexa 1- pct. 1 și anexa 2 din Legea nr.226/2006.
Cauza a fost reînregistrată la secția maritimă și fluvială a Tribunalului Constanța sub nr-.
Prin Sentința civilă nr.55/MF/08.10.2009 Tribunalul Constanțaa respins acțiunea ca nefondată și a obligat reclamanta către pârâtă la plata sumei de 101.321,36 lei cu titlu de cheltuieli de judecată; a fost admisă cererea formulată de doamna expert și a dispus majorarea onorariului expertului cu suma de 1.200 lei, în sarcina reclamantei - -.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta - -, în calitate de prestator, a încheiat cu pârâta - Servicii - (), în calitate de beneficiar, contractul de prestări servicii nr.169/01.07.2005 având ca obiect, în principal, prestarea de către reclamantă a serviciilor mecano-energetice și automatizări pe platformele de foraj marin aflate în operarea pârâtei, precum și la stația de fluide foraj Midia. Durata contractului era de trei ani, cu începere de la data semnării (art.3.1).
S-a mai reținut că, prin art.4.2 din contract, prețul operațiunilor și serviciilor prestate a fost stabilit ca tarif/zi/om prezent la bord și pe vapor, pentru activitatea pe platformele marine și rata/zi pentru activitatea la stația de fluide foraj, iar conform art.4.3 tariful/zi/om la bord și pe vapor se regăsește în Anexa 2 la contract. Art.4.10 prevede că " tarifele și ratele stabilite în Anexa 2 acestui contract vor fi renegociate de părți atunci când intervin modificări legislative și în CCM care pot modifica cheltuielile ce influențează ratele și tarifele".
De asemenea, în art.7.1 părțile au prevăzut că ".Beneficiarul va suplimenta tariful zi/om prezent la bord și pe vapor astfel încât salariații prestatorului afectați activității pe platforme și stația fluide foraj să beneficieze de creșteri salariale echivalente creșterilor acordate de beneficiar salariaților săi pe platforme și de la stația de fluide foraj."
Având în vedere că au intervenit modificări legislative, dar și în contractul colectiv de muncă, în sensul că salariul minim brut a crescut în anul 2006 de la 500 lei la 550 lei și în anul 2007 la valoarea de 620 lei, iar procentul de asigurări sociale s-a majorat de la 19,75% la 29,75%, reclamanta, prevalându-se de prevederile art. 4.1 și art. 7.1 din contractul nr.169/2005, a considerat că este îndreptățită că solicite pârâtei majorarea tarifelor contractuale.
Potrivit înscrisurilor aflate la filele 20-33, părțile au purtat corespondență în acest sens, însă nu au căzut de acord asupra noilor tarife.
Instanța a reținut că din interpretarea clauzei contractuale inserate în art.4.10 rezultă că tarifele pentru serviciile prestate de reclamantă pot fi modificate doar în urma negocierii, adică a întâlnirii părților și a exprimării acordului lor de voință pentru modificarea tarifelor, concluzie confirmată și de art. 8.2 din contract, conform căruia "modificarea clauzelor prezentului contract se face prin act adițional semnat de ambele părți",
Așadar, a concluzionat instanța, modificarea legislației și a contractului colectiv de muncă nu era o condiție suficientă pentru a opera o majorare a tarifelor, nefiind în prezența unei modificări de drept a clauzelor contractuale, ci se impunea încheierea unui act adițional la contract care să consfințească învoiala părților cu privire la noile tarife.
Cât timp părțile nu au încheiat un asemenea act adițional, instanța apreciază că nu se poate substitui voinței părților și să suplinească lipsa consimțământului pârâtei la modificarea unei clauze contractuale, întrucât ar încălca principiul libertății de voință în materie contractuală.
A motivat prima instanță că art.7.1 nu poate fi interpretat decât coordonat cu celelalte clauze contractuale, respectiv în raport de art.4.1 și art.8.2, ceea ce înseamnă că, și în acest caz, suplimentarea tarifelor în situația reglementată nu poate avea loc decât în urma negocierii.
Chiar desprins de contextul în care se încadrează, art.7.1 are ca premisă acordarea de către beneficiar a creșterilor salariale propriilor salariați, or, potrivit corespondenței dintre părți, salariile salariaților pârâtei nu sunt raportate la salariul minim brut pe economie.
Mai mult, potrivit expertizei contabile administrate în cauză, salariile tarifare acordate personalului societății reclamante - - sunt negociate prin contractul colectiv de muncă și deci sunt mai mari decât salariul minim brut pe economie. Prin urmare, modificările legislative intervenite în anii 2006 și 2007 relativ la valoarea salariului minim pe economie sunt irelevante în ceea ce privește stabilirea salariilor pentru angajații reclamantei, iar din această perspectivă nu se poate reține un prejudiciu în patrimoniul acestei părți.
Împotriva sentinței menționate a declarat apel reclamanta - - care a criticat soluția instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală.
A solicitat apelanta schimbarea în totalitate a hotărârii și obligarea pârâtei intimate la plata următoarelor sume:
- în principal, obligarea pârâtei la plata sumei de 6.014.274 lei (RON) reprezentând diferențe rezultate din majorarea de tarife cf. art.4.10 din contractul de prestări servicii nr.169/01.07.2005 - diferențe calculate pentru perioada martie 2006 - iunie 2007.
- în subsidiar,
A) obligarea pârâtei la plata sumei de 2.383.622,37 lei compusă din:
- 528.115,4 lei reprezentând majorări de tarife datorate creșterii valorii minime a salariului de bază brut pentru anul 2006, pentru perioada 01.03.2006 - 28.02.2007. Această suma a fost calculată prin raportul de expertiză contabilă și menținută prin suplimentul la raportul de expertiză, cu mențiunea că nu s-au formulat și admis obiecțiuni față de acest subpunct al acțiunii.
- 1.794.661,03 lei reprezentând majorări de tarife datorate creșterii cuantumului procentului pentru asigurări sociale de la 19,75 % la 26,75 %, calculată conform raportului de expertiză (obiectivul nr.2).
- 60.845,94 lei reprezentând majorări de tarife datorate creșterii valorii minime a salariului de bază pentru anul 2007 de la 550 lei în anul 2006 la 620 lei în anul 2007, pentru perioada 01.03.2007 - 30.06.2007. Această sumă a fost calculată prin raportul de expertiză (obiectivul nr.3).
B) obligarea pârâtei la plata sumei de 2.380.398,9 lei compusă din:
- 528.115,4 lei reprezentând majorări de tarife datorate creșterii valorii minime a salariului de bază brut pentru anul 2006, pentru perioada 01.03.2006 - 28.02.2007. Această sumă a fost calculată prin raportul de expertiză contabilă și menținută prin suplimentul la raportul de expertiză, cu mențiunea că nu s-au formulat și admis obiecțiuni față de acest subpunct al acțiunii.
- 1.793.957,56 lei reprezentând majorări de tarife datorate creșterii cuantumului procentului pentru asigurări sociale de la 19,75 % la 26,75 %, calculată conform suplimentului la raportul de expertiză.
- 58.325,94 lei reprezentând majorări de tarife datorate creșterii valorii minime a salariului de bază pentru anul 2007 de la 550 lei în anul 2006 la 620 lei în anul 2007, pentru perioada 01.03.2007 - 31.05.2007, neluând în calcul luna iunie 2007 pentru, sumă calculată prin suplimentul la raportul de expertiză.
Apelanta a solicitat obligarea pârâtei intimate la suportarea cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariu avocat.
În motivarea apelului, a susținut apelanta că, în conformitate cu dispozițiile art.8 al.2 din Legea nr.130/1996 coroborate cu dispozițiile art.238 al.1 Codul muncii, contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective încheiate la nivel superior.
În ceea ce priveșteajorările de tarife datorate creșterii valorii minime a salariului de bază brut pentru anul 2006 la 550 lei față de 500 lei, cât reprezenta valoarea acestui salariu în 2005, pentru perioada 01.03.2006 -28.02.2007, s-a susținut că rin p. art.130 al.4 din CCM la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze (contract aplicabil pârâtei - - - așa cum reiese din anexa 1 acestui contract în care este evidențiată și societatea pârâtă) se stabilește că începând din 01.03.2006 valoarea minimă a salariului de bază brut pentru anul 2006 este de 550 lei față de 500 lei cât reprezenta valoarea acestui salariu în 2005 .
Apreciază apelanta că, ținând cont de dispozițiile art.143 CM la nivel de ramură potrivit cu care "(1) Majorările salariale se fac cu coeficienții negociați cu sindicatul în baza prevederilor legale. Urmare modificărilor salariale, patronul se obligă să recalculeze tariful aferent cotelor de manoperă -", ne aflăm în fața unor creșteri salariale, găsindu-și aplicabilitatea articolele 4.10 și 7.1 din contractul de prestări - servicii nr.169/2005.
Cum dispozițiile legale (acte normative și contract colectiv de muncă) au caracter obligatoriu atât pentru apelanta reclamantă, cât și pentru pârâta intimată, făcând parte din aceeași ramură, și față de refuzul pârâtei intimate de a majora aceste tarife conform creșterii salariului minim pe ramură de la 500 lei la 550 lei, consideră reclamanta apelantă că pârâta intimată este obligată la plata acestor diferențe de tarif, în condițiile în care ea a plătit începând cu 01.03.2006 (dată de la care operează noul salariu minim) numai conform vechilor tarife, fără a ține cont de majorarea salariului minim pe ramură de la 500 lei la 550 lei.
A susținut apelanta că însăși societatea pârâtă a procedat la majorarea salariilor pentru proprii angajați, urmând a înlătura apărarea acesteia conform căreia nu s-ar fi procedat la creșteri salariale. În acest sens, apelanta a invocat următoarelor acte: actele adiționale nr.1 și 2 la CCM încheiat la nivelul pârâtei, CCM la nivel de ramură care se aplică și pârâtei (publicat în Of. nr.9/26.03.2007), actul adițional înregistrat sub nr.397/12.02.2007 la CCM la nivel de ramură pentru anul 2006 și anexa acestuia, sentința civilă nr.1003/23.05.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, nota răspuns la petiția nr.15354/16.10.2007 emisă de Inspectoratul Teritorial d e Muncă
Referitor la majorările de tarife datorate creșterii cuantumului procentului pentru asigurări sociale de la 19,75% la 29,75%,apelanta a arătat că Legea nr.226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale este aplicabilă atât personalului său cât și personalului societății pârâtei, aspect evidențiat în anexa nr.1 - activitățile cărora se aplică această lege - pct.11 "activitatea desfășurată de personalul de pe platformele marine", precum și de anexa 2 - lista agenților economici - unde atât societatea reclamantă cât și pârâta figurează la pozițiile 12 și 13.
Mai mult, se arată, prin art.7 al.3 din CCM la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze (contract colectiv obligatoriu și pentru pârâtă - așa cum reiese din anexa 1 acestui contract în care este evidențiată și - -) prevederile legale mai favorabile vor fi aplicabile de drept.
Prin aplicarea acestui text imperativ de lege se observă că și pârâta - Servicii - este obligata să majoreze cuantumul procentului pentru asigurări sociale cu 10 %, aspect ce conduce la aplicarea dispozițiilor art. 4.10 coroborat cu 7.1 din contractul de prestări-servicii nr.169/2005, în sensul renegocierii tarifelor contractuale.
Cu privire laajorările de tarife datorate creșterii valorii minime a salariului de bază brut pentru anul2007la620 lei,fațăde 550 lei cât a fost pentru 2006, conform art.130 al.4 din CCM la nivel de ramură, ceea ce implică creșteri salariale de 13%,pentru perioada 01.03.2007 - până la data achitării efective a debitului, a arătat apelanta că, inând cont de dispozițiile art.143 CCM la nivel de ramură, se observă că ne aflăm în fața unor creșteri salariale și își găsesc aplicabilitate art.4.10 și art.7.1 din contractul de prestări-servicii nr.169/2005, valoarea actuală a salariului minim brut de 620 lei, raportată la valoarea anterioară a acestuia de 550 lei, ce a fost avută în vedere la calcularea tarifelor din contractul de prestații - servicii nr.169/2005 generând, începând cu data de 01.03.2007, o creștere a tarifului.
A susținut apelanta că aprecierile expertului parte al pârâtei care a concluzionat că tariful achitat de pârâtă este îndestulător pentru acoperirea creșterilor salariale sunt nelegale și în contradicție cu dispozițiile contractuale invocate.
Consideră apelanta că obligația de majorare a salariilor și a tarifelor asigurărilor sociale este o obligație legală, impusă de acte normative, respectiv un drept al salariaților asupra cărora părțile nu pot deroga și nu pot negocia; ceea ce se negociază sunt tarifele și ratele în întregul lor, în alte componente decât salariile.
Astfel, instanța de fond a interpretat greșit clauzele contractuale, din cele două puncte de vedere pe care și-a întemeiat concluzia de respingere a acțiunii, respectiv:
- condiția "vor negocia" este o condiție imperativă, peste care părțile nu pot trece, iar în lipsa negocierii este atributul instanței de judecată să clarifice neînțelegerile dintre părți. Dacă s-ar interpreta art.4.10 din punctul de vedere al instanței fondului, s-ar observa că este vorba de o obligație asumată sub condiție suspensivă pur potestativă din partea debitorului, condiție nulă, deoarece, în acest caz, debitorul un a vrut să se oblige. Interpretarea contractului în conformitate cu voința reală a părților trebuie să aibă ca punct de sprijin voința juridică astfel cum aceasta este delimitată prin noțiunea de cauză a actului juridic. Clauzele îndoielnice se interpretează în înțelesul în care ele pot produce un efect (art.978 Cod civil) și în sensul care reiese din natura contractului. Ori, majorarea de tarife solicitată de reclamanta apelantă prin acțiune se referă strict la cauza acestei majorări, respectiv modificările legislative intervenite cu privire la creșterea salariilor și a contribuțiilor sociale.
S-a mai susținut că instanța de judecată nu a analizat componenta tarifelor pentru a putea observa că salariile reprezintă doar o parte a acestora.
- interpretarea art.7.1 din contract este greșită, făcându-se o conexiune eronată cu prevederile art.8.2. Citind corect art.4.1, se observă că textul se referă la "modificările legislative și în CCM", iar art.7.1. se referă la creșterile salariale ce au fost acordate de pârâta intimată propriilor angajați, în sensul că "beneficiarul va suplimenta tariful zi /om prezent la bord și pe vapor astfel încât salariații prestatorului afectați activității pe platforme și stația fluide foraj să beneficieze de creșteri salariale echivalente creșterilor acordate de beneficiar salariaților săi".
Susține apelanta că se impune modificarea tarifelor, în mod obligatoriu, întrucât pârâta intimată a acordat aceste creșteri salariale propriilor angajați.
Intimata pârâtă, prin apărător, a solicitat respingerea apelului și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată. A susținut intimata că, astfel cum a reținut și prima instanță, contractul încheiat între părți este un contract comercial și nu un contract de închiriere de personal, care să implice obligativitatea plății unor majorări salariale pentru personalul afectat de către reclamantă prestării serviciilor. Mai mult, conform, art.4.10 din contract rezultă că părțile au convenit posibilitatea unei negocieri a majorării tarifelor și nicidecum obligativitatea majorării acestora.
Consideră că, dacă părțile intenționau ca tariful să fie direct influențat de majorările salariale, textul articolului ar fi avut o altă formulare, respectiv "se vor modifica". Astfel, apelanta reclamantă urmărește substituirea acordului de voință al părților pentru majorarea tarifului în mod unilateral.
A mai arătat intimata că, în raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, expertul concluzionează că la stabilirea tarifului s-a avut în vedere salariul tarifar negociat în contractul colectiv de muncă, iar nu salariul minim pe economie. De altfel, a constatat că nici apelanta nu a majorat salariile propriilor angajați, ceea ce înseamnă că nu există un prejudiciu în patrimoniul reclamantei apelante; astfel, nu sunt întrunite condițiile cumulative ale răspunderii civile contractuale; salariile fiind mai mari decât salariul minim pe economie, ele nu au fost influențate de modificările legislative.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că apelul este nefondat.
Astfel, prin acțiunea formulată, reclamanta a solicitat, în temeiul contractului încheiat între părți, obligarea pârâtei la plata unor sume reprezentând majorări tarife datorate creșterii valorii minime a salariului de bază brut pentru anul 2006 și 2007 și creșterii cuantumului procentului pentru asigurări sociale de la 19,75 % la 26,75 %, considerând că majorarea tarifelor stabilite prin contract reprezintă o obligație legală atunci când se referă la creșterile salariale determinate de modificări legislative și în contractul colectiv de muncă.
Problema ce urmează a fi dezlegată vizează în primul rând interpretarea dispozițiilor contractuale referitoare la majorarea tarifelor, respectiv dacă, așa cum susține apelanta, majorarea tarifelor reprezintă o obligație legală, ce se impune independent de acceptul părților de a negocia astfel de majorări, iar în al doilea rând, dacă împrejurările invocate de reclamantă, respectiv creșterea valorii salariului minim pe economie și creșterea procentului pentru asigurări sociale reprezintă acele modificări legislative și în contractul colectiv de muncă ce justifică o creștere a tarifelor.
Curtea reține că, potrivit art.4.2 din contractul nr.169/1.07.2005, prețul operațiunilor și serviciilor prestate a fost stabilit ca tarif/zi/om prezent la bord și pe vapor, pentru activitatea pe platformele marine și rata/zi pentru activitatea la stația de fluide foraj, iar conform art.4.3 tariful/zi/om la bord și pe vapor se regăsește în Anexa 2 la contract. Art.4.10 prevede că " și ratele stabilite în Anexa 2 acestui contract vor fi renegociate de părți atunci când intervin modificări legislative și în CCM care pot modifica cheltuielile ce influențează ratele și tarifele".
Din interpretarea dispozițiilor menționate rezultă că modificările legislative și în CCM care pot modifica cheltuielile ce influențează ratele și tarifele constituie premiza renegocierii tarifelor și ratelor stabilite prin contract. Însă, renegocierea presupune, ca și negocierea, o întâlnire a voinței părților, neputându-se vorbi în acest context de o obligație legală în sarcina intimatei pârâte. Dacă ar fi dorit o aliniere automată a tarifelor în funcție de modificările legislative ce urma să intervină în domeniul legislației muncii, părțile prevedeau acest lucru, fără a impune termenul de "renegociere".
Ori, astfel cum corect a reținut instanța de fond, în situația dată nu se poate suplini voința părților, acest lucru fiind contrar art.8.2 din contract potrivit cu care modificarea clauzelor contractului se face prin act adițional semnat de ambele părți.
Curtea apreciază că singura obligație privind majorarea tarifelor asumată în mod expres de către intimată este cea prevăzută de disp. art.7.1 teza a II-a din contract, conform cu care "Beneficiarul va suplimenta tariful zi/om prezent la bord și pe vapor astfel încât salariații prestatorului afectați activității pe platforme și stația fluide foraj să beneficieze de creșteri salariale echivalente creșterilor acordate de beneficiar salariaților săi pe platforme și de la stația de fluide foraj."
Prin urmare, în cazul în care operează creșteri salariale pentru salariații beneficiarului, acesta este obligat să suplimenteze tariful în mod corespunzător pentru ca și salariații prestatorului să beneficieze de aceleași creșteri salariale. O astfel de interpretare rezultă nu numai din modul de formulare a textului, dar și din scopul convenției care este acela de a menține un echilibru între prestație și tarif, pe de o parte, iar pe de altă parte de a asigura o protecție socială reală a salariaților și un tratament nediscriminatoriu pentru aceștia.
În speță, nu se poate reține încălcarea disp. art.7.1 din contract atâta timp cât apelanta nu a făcut dovada că salariații beneficiarului, respectiv ai - -, care prestează activitatea pe platforme și la stația de fluide foraj au beneficiat de creșteri salariale în perioada de referință.
Curtea apreciază că susținerea apelantei privind incidența actelor adiționale nr.1 și 2 la CCM încheiat la nivelul pârâtei, CCM la nivel de ramură și actul adițional la acesta înregistrat sub nr.397/12.02.2007, precum și trimiterea la Nota răspuns la petiția nr.15354/16.10.2007 a Sindicatului Independent al din care rezultă că în cadrul societății - nu sunt stabilite salarii de încadrare sub minimul de 620 lei (salariul minim de bază brut pe economie stabilit prin CCM la nivel de grup de unități din industria petrolieră pentru 2007), dar coeficienții minimi de salarizare față de salariul minim pe unitate nu sunt aplicați pentru toți salariații, nu sunt probe suficiente pentru a dovedi că societatea intimată a acordat salariaților săi creșteri salariale.
Mai mult, astfel cum rezultă din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, în urma verificării documentelor din evidența contabilă a societății reclamante, expertul contabil a constatat că salariile tarifare acordate personalului sunt cele negociate prin contractul colectiv de muncă și, deci, mai mari decât salariul de bază minim brut pe economie. În condițiile în care majorarea de salarii, cu cheltuielile aferente (contribuții buget), nu a fost efectiv realizată de la un salariu minim existent la salariul minim majorat, nu se pot regăsi în documentele financiar contabile sumele efectiv determinate de creșterea salariului minim de bază brut.
Față de concluziile raportului de expertiză contabilă, Curtea reține că majorarea salariului de bază minim brut pe economie, atât pentru anul 2006 cât și pentru anul 2007, nu se reflectă în cheltuielile efectuate de reclamantă cu personalul afectat prestării serviciilor către pârâtă, întrucât salariile acordate acestor angajați sunt superioare salariului minim brut pe economie, nefiind influențate de acesta.
Prin urmare, reclamanta nu dovedește nici că, urmare a modificărilor legislative invocate, a acordat ea însăși acele creșteri salariale prevăzute de art.7.1 din contract pentru a alinia eventual salariile propriilor angajați cu cele ale angajaților pârâtei ce lucrează în aceleași condiții.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de apelantă sunt nefondate, urmează a respinge apelul ca atare, în baza art.296 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelulmaritim fluvial formulat de apelanta reclamantă - -, cu sediul în C, Portului, 34, județul C, împotriva Sentinței civile nr. 55/MF/08.10.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția maritimă și fluvială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - Servicii -, cu sediul în C, Portului, 34, județul C, ca nefondat.
Obligă apelanta la plata către intimată a sumei de 100.597 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi 17 februarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud. fond:.
Red.dec.jud.
4 ex/10.03.2010
Emis 2 com./10.03.2010
Președinte:Elena Carina GheormaJudecători:Elena Carina Gheorma, Adriana Gherasim
