Spete pretentii comerciale. Decizia 50/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 1818/2007
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.50
Ședința publică de la 11.02.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Iulica Popescu
JUDECĂTOR 2: Maria Speranța Cornea
Grefier - -
**************
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelanta SC M SRL, în contradictoriu cu intimatul, împotriva sentinței comerciale nr.7009/22.05.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la data de 21.01.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la 28.01.2008, apoi la 4.02.2008 și apoi la 11.02.2008, când a decis următoarele:
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 7009/22.05.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta MB. SRL, împotriva pârâtului, reținând în esență faptul că reclamanta nu a făcut dovada săvârșirii de către pârât a unor acte de concurență neloială, prevăzută la dispozițiile articolului 4 litera g din legea nr.11/1991 (respectiv deturnarea clientelei prin folosirea legăturilor stabilite în virtutea funcției de director deținută anterior).
Împotriva acestei sentințe comerciale, reclamanta, în termenul legal de apel prevăzut de articolul 284 alineat 1 Cod procedură civilă a declarat apel pentru soluționarea căruia la Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială la data de 26.07.2007 a fost înregistrat dosarul nr-.
Apelanta - reclamantă consideră că sentința atacată este nelegală și netemeinică deoarece instanța de fond a făcut o apreciere eronată a probelor administrate precum și a dispozițiilor legale aplicabile, reținând o situație de fapt străină de realitate și anume - Sp Polonia ar fi decis să deschidă o reprezentanță în România, iar pârâtul a devenit reprezentantul său direct când de fapt acest lucru nu a fost demonstrat nefăcându-se dovada îndeplinirii procedurii prevăzute de Departamentul pentru Comerț din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor; că producătorul ar fi hotărât abordarea directă a utilizatorilor finali, când din corespondența electronică purtată de acest producător și unul dintre utilizatorii finali, în cursul anului 2005, rezultă că anterior anului 2006 producătorul hârtie utilizatorilor finali exclusiv prin intermediul distribuitorilor și că s-a data o interpretare greșită dispozițiilor articolului 4 litera g din legea nr.11/1991 modificată, prin Legea nr. 298/2001.
Intimatul legal citat a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea apelului ca nefondat.
Apelantei i s-a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri.
Curtea verificând legalitatea și temeinicia lucrărilor dosarului de fond potrivit dispozițiilor articolului 295 alineat 1 Cod procedură civilă, constată că apelul este nefondat pentru următoarele motive:
Pentru a se putea constata săvârșirea faptei de concurență neloială prevăzută de articolul 4 litera g din Legea nr.11/1991, modificată prin Legea nr.298/2001, apelanta ar fi trebuit să administreze probe concludente din care să rezulte cu certitudine faptul că intimatul cu intenție a deturnat clientela apelantei în virtutea legăturilor pe care le stabilise cu acaesta în cadrul funcției deținute la societatea apelantă.
Din păcate, apelanta nu a reușit să demonstreze acest fapt, din înscrisurile existente la dosar rezultând printre altele că între apelantă și producătorul polonez nu a existat un contract de exclusivitate, sau vreo înțelegere în baza căreia producătorului să îi fie interzisă deschiderea propriei reprezentanțe în România sau ca aceasta să aibă și alți distribuitori în afara apelantei pe teritoriul țării noastre, că între apelantă și intimat nu s-a încheiat legal și valabil din punct de vedere juridic un act adițional cu clauză de confidențialitate (înscrisul depus la dosar filele 27-28 nu este datat și nici înregistrat la Oficiul de Muncă) care să îl oblige pe intimat la abținerea de la săvârșirea vreunei fapte de concurență neloială, prin deturnarea clientelei cu care a avut raporturi în virtutea funcției deținute la societatea apelantă.
Din răspunsurile date de către apelantă la întrebările nr. 8 și nr. 9 din interogatoriul propus de intimat (vezi fila 40) rezultă faptul că produsele producătorului erau vândute pe piața românească de încă 4 distribuitori, fapt posibil deoarece raporturile juridice existente între apelantă și se desfășurau numai pe baza cererii și ofertei, neexistând un contract de distribuție exclusivă în favoarea apelantei.
făcute de intimat în calitate de reprezentant al producătorului (vezi fila 47) au fost făcute în numele acestuia, poartă antetul firmei poloneze și nu pe cel al SC MANAGEMENT SRL (filele 17.31) așa cum pretinde apelanta.
Acțiunile întreprinse de intimat în calitatea menționată nu au fost făcute din proprie inițiativă și pentru obținerea unui profit personal ci doar pentru îndeplinirea sarcinilor date direct de producător în virtutea faptului că era reprezentantul său în România.
Fapta prevăzută de dispozițiile articolului 4 litera g din Legea nr.11/1991 modificată prin Legea nr.298/2001 este calificată în doctrina juridică ca fiind o faptă prin care se tinde și se realizează dezorganizarea indirectă a unei întreprinderi concurente, prin atragerea agresivă a clientelei adversarului.
Pentru existența unei asemenea fapte ilicite prin care clientela societății concurente apelante a fost atrasă neloial de către intimat și pentru a se putea atrage răspunderea acestuia, apelanta ar fi trebuit să dovedească în primul și în primul rând existența unui raport de concurență între părți.
Or, acest fapt lipsește cu desăvârșire întrucât între apelantă și intimat nu a existat un astfel de raport, între apelantă și producător existând raporturi producători - distribuitor iar între producător și intimat existând raporturi producător. reprezentant al producătorului, raporturi în virtutea cărora producătorul nu putea face acte de concurență neloială distribuitorului.
, pentru evitarea unor situații conflictuale a solicitat fiecărui distribuitor din România o listă cu clienții protejați.
Întrucât apelanta nu a trimis o astfel de listă, producătorul polonez pe baza listelor cu clienți pe care îi avea, a început să îi contacteze și să le facă oferte în numele său propriu (referitor la vânzarea hârtiei pe teritoriul României).
În altă ordine de idei mai trebuie semnalat și faptul că apelanta nu a făcut dovada legăturii de cauzalitate dintre pretinsul prejudiciu suferit și fapta ilicită de concurență neloială să săvârșită de societatea SC MANAGEMENT SRL.
Față de toate aceste considerente, având în vedere și faptul că în cauză apelanta nu a demonstrat îndeplinirea condițiilor prevăzute de dispozițiile articolului 4 litera g din Legea nr.11/1991 modificată prin Legea nr.298/2001, Curtea în baza dispozițiilor articolului 296 Cod procedură civilă va respinge apelul ca nefondat, menținând dispozițiile instanței de fond.
Văzând și dispozițiile articolului 274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta SC M SRL, cu sediul în B, 13, nr. 90,. 1,. 107 sector 5, în contradictoriu cu intimatul, domiciliat în B,-,. 50,. B,. 5,. 49 sector 2, împotriva sentinței comerciale nr.7009/22.05.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Obligă apelanta la plata către intimat a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat).
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 11.02.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex.
20.02.2008
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Iulica PopescuJudecători:Iulica Popescu, Maria Speranța Cornea
