Spete pretentii comerciale. Decizia 50/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 50/A/2008
Ședința publică de la 18 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Noșlăcan
JUDECĂTOR 2: Nicolae Durbacă
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de reclamanta - M împotriva Sentinței civile nr. 2258/C/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat consilier juridic pentru reclamanta apelantă și consilier juridic pentru pârâta intimată - - -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Reprezentantul reclamantei apelante depune la dosar răspuns la întâmpinare, din care comunică un exemplar cu reprezentanta pârâtei intimate.
Consilier juridic depune la dosar concluzii scrise și solicită ca reclamanta apelantă să-și precizeze acțiunea, respectiv cuantumul penalităților.
Consilier juridic arată că penalitățile sunt în sumă de 863.697,38 lei, valoare precizată clar în acțiune.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul reclamantei apelante solicită admiterea apelului și modificarea în tot a sentinței atacate.
Insistă asupra faptului că nici vânzătorul, nici cumpărătorul nu pot aprecia fizic structura amestecului de gaze, doar Operatorul de piață poate, fapt ce conduce la încheierea a trei contracte diferite pe categorii de gaze.
Arată că, reclamanta apelantă a emis factură în conformitate cu prevederile art.7 din Contractul de vânzare cumpărare gaze nr.3/2006, la data de 31.10.2006, iar pârâta intimată a înțeles să efectueze plata la data de 5.04.2007.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea apelului ca neîntemeiat.
Susține că - M nu a respectat condițiile prevăzute în Contractul de vânzare cumpărare gaze nr.3/2006, la art.5, referitoare la modul de predare-preluare gaze.
Arată că Operatorul de piață ar fi trebuit să prezinte o situație, să se încheie un proces verbal, care să fie trimis spre a fi semnat și abia apoi să fie emisă factura, lucru care nu s-a întâmplat.
Insistă asupra faptului că, în contract nu este stipulată nici o clauză penală, și astfel nu se pot percepe penalități de întârziere.
Se discută în contradictoriu termenul de "regularizare".
Reprezentanta pârâtei intimate susține că, Contractul de vânzare cumpărare gaze nr.3/2006 este un contract cadru, impus de către - și pe care aceasta ar trebui să-l respecte.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
În replică, consilier juridic arată că pentru asemenea consumatori nu există un contract-cadru.
Solicită cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului de față:
Prin Sentința civilă nr. 2258/C/16.11.2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu, s-a respins acțiunea reclamantei - M, împotriva pârâtei - - -. M, pentru plata penalităților de întârziere.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că:
Prin contractul de vânzare - cumpărare a nr.107/2005 și cele 9 acte adiționale, reclamanta s-a obligat să furnizeze în cantitățile negociate gaze " noi", din producția internă destinate consumului curent, în completare la cantitățile de import achiziționat lunar de la alți furnizori, cu respectarea procentului de import din componența amestecului comunicat ca fiind realizat lunar, de către - Op. De Piață.
La data de 03.02.2006 părțile au încheiat contractul de vânzare - cumpărare nr.3/2006 prin care pârâta s-a obligat să achiziționeze gaze din import, la prețul negociat, la punctele de predare/preluare sau Aurit.
Prin acest contract părțile au stabilit modalitatea de predare/preluare, măsurare, preț și condiții de plată.
Pe baza acestei prevederi, reclamanta în baza comunicării de către Dispeceratul Național de gaze a structurii consumului lunii octombrie 2006, înaintat pârâtei cu faxul nr. F 3324/23.11.2006, procesul - verbal de predare - primire și calculul preț de furnizare gaze livrate în luna octombrie 2006 către pârâtă.
Procesul - verbal comunicat la data de 23.11.2006 nu a fost semnat de către pârâtă, refuz motivat de faptul că nu s-a respectat clauza contractuală privind livrarea întregii cantități de gaze noi și suplimentarea cantității de gaze de import.
La data de 31.10.2006 reclamanta a remis pârâtei factura nr.- în valoare de 9.188.270,21 lei, scadentă la data de 20.11.2006 cu mențiunea că regularizarea eventualelor diferențe privind contravaloarea de import să se realizeze în luna noiembrie.
Potrivit fișei structurii achizițiilor pe luna octombrie 2006 cantitatea de gaze noi ( care trebuiau furnizate în temeiul contractului 107/2005) era de 20.998,791. iar cantitatea de gaze furnizate din import ( în temeiul contractului nr.3/2006) era de 8.686,725. structurii a fost comunicat reclamantei de către Dispeceratul Național de gaze la data de 20.11.2006 cu fax nr.1544.
Potrivit prevederilor art.7 alin.2 din contractul nr.3/2006 procesul - verbal de predare/primire ce se încheie între vânzător și cumpărător se va întocmi pe baza " situației livrărilor de gaze" transmisă după încheierea lunii de livrare de către Op. De Piață și a procesului - verbal de predare/primire încheiat între transportator și cumpărător.
În ceea ce privește regularizarea, părțile au prevăzut prin această clauză, că ea se va definitiva în luna următoare de livrare, conform procedurii negociate.
Interpretând refuzul de plată al contravalorii cantității de gaze de import solicitate prin prisma prevederilor contractului nr.3/2006 și anume art.5, 7 și 9 se apreciază că acesta este justificat întrucât:
- este necontestat faptul că structura livrate în luna octombrie a existat o diferență față de cantitățile de gaze " noi" și de import contractate, de natură a influența prețul produsului finit, gazele de import având o valoare mai mare;
- nu s-a respectat procedura prevăzută de art.5 și 7 din contractul nr.3/2006 privind modalitatea de predare / primire a de import, modalitatea de facturare și termenul de emitere a facturii și de comunicare.
Factura nr.-/31.10.2006 nu poate fi apreciată ca o factură de regularizare, în lipsa dovezilor privind respectarea procedurii statuată de părți prin contract, respectiv dovada cantității de gaze de import preluate conform art.5 din contract raportată la situația livrării comunicată de - Op. De Piață.
În lipsa dovezilor de îndeplinire a obligațiilor contractuale de furnizare a de import în cantitățile negociate sau în conformitate cu procedura stabilită prin voința părților, clauza penală stipulată la art.9 lit.a din contractul nr.3/2006 nu poate produce efecte.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, care a solicitat modificarea în tot a sentinței atacate și obligarea pârâtei la plata sumei de 1.249.604,75 lei, reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere până la 5.04.2007 și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului s-a arătat că tribunalul a reținut în mod greșit faptul că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale. Reclamanta a furnizat amestecul de gaze pârâtei în conformitate cu prevederile Ordinul nr.102.-, emis de ministerul Economiei și Comerțului, Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul și Agenția Națională pentru Resurse Minerale, publicat în Monitorul Oficial nr.489/6.06.2006. Gazele au fost livrate cu respectarea prevederilor contractuale, cuprinse în Contractul nr.3/2006 încheiat între părți. În situația în care ar fi existat cantități de gaze de import livrate pârâtei cu încălcarea proporțiilor stabilite de dispeceratul național de gaze - operatorul de piață, ar fi prevalat cantitățile evidențiate de acesta din urmă, conform prevederilor art.7 din contractul amintit. Reclamanta a emis, în conformitate cu prevederile art. 7 și 8 din contract, factura fiscală nr. -/31.10.2006. Factura a fost refuzată la plată de către pârâtă.
Pârâta a achitat totuși factura la 5.04.2007 și a recunoscut culpa sa în achitarea cu întârziere. Pârâta recunoaște și că datorează penalități și propune reclamantei în adresa din 3.09.2007 un cuantum mai mic al acestora.
În subsidiar, reclamanta a solicitat admiterea în parte a acțiunii sale pentru suma de 863.697,38 lei penalități de întârziere, calculate raportat la data primirii facturii de către pârâtă.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 283, 132 alin.2, art.242 alin.2 pr.civ. precum și art.7 și 9 din Contractul nr.3/2006.
Apelul a fost legal timbrat cu 7.841,28 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 5 lei.
Pârâta - - -. Maf ormulat întâmpinare și a solicitat respingerea apelului reclamantei. Pârâta a arătat că reclamanta nu i-a comunicat procesul-verbal de predare-primire a decât la 23.11.2006, cantitatea de gaze de import fiind mai mare decât ar fi trebuit. Reclamanta nu a comunicat aceste procese-verbale conform art. 6 alin.3 din contract, astfel că nu putea factura cantitatea de gaze. Refuzul de a accepta la plată cantitatea de gaze ar f fost justificat. Nu s-a realizat o regularizare în luna următoare, astfel că nu se poate solicita plata penalităților. Părțile nu au stipulat în contract plata penalităților de întârziere, penalități prevăzute de art. 9 din contractul vizând factura de regularizare și nu pe cea emisă pentru gazele livrate. Reclamanta nu a comunicat pârâtei cuantumul penalităților pentru a fi acceptate, după care urma emiterea facturii cuprinzând penalitățile. Dacă există dubiu în interpretarea clauzei cuprinse de art.9 lit. a din contract, aceasta trebuie să profite pârâtei, conform art. 983 și 1312.civ. Pârâta nu a solicitat anularea sau diminuarea penalităților. Pârâtei nu i se poate imputa vreo culpă în achitarea cu întârziere a facturii. Reclamanta avea obligația să dovedească culpa pârâtei în întârzierea plății.
Verificând apelul reclamantei prin prisma motivelor invocate și în conformitate cu dispozițiile art.295 pr.civ. curtea de apel constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Între părți s-a încheiat Contractul nr. 107/2005 pentru furnizarea din producția internă. Reclamanta se obligă să furnizeze pârâtei cantitatea de gaze stipulată în contract și modificată ulterior prin mai multe acte adiționale (f 12-28 din dosarul Tribunalului Sibiu ). Pentru a respecta principiul accesului nediscriminatoriu al tuturor consumatorilor la sursele de gaze din producția internă, aceste gaze trebuiau furnizate în amestec cu gaze din import. În acest scop s-a încheiat între părți Contractul nr. 3/2006. În acest contract nici nu se stabilește exact cantitatea de gaze de import ce urma să fie furnizată lunar, această cantitate urmând să fie stabilită prin raportare la evidențele operatorului de piață.
Reclamanta a furnizat pârâtei în luna octombrie 2006 cantitatea totală de 66560,066 m3 gaze, din care 8688,725 m3 au fost gaze din import. de gaze din import respectă procentul de amestec comunicat de - operator de piață, pentru luna octombrie 2006. Acest procent a fost stabilit la 25,17% (F 31 din dosar). Cantitatea de gaze din import trebuia să reprezinte 25,17 % din totalul furnizate. În aceste condiții nu se poate vorbi despre existența unor diferențe de gaze din import care să fi fost furnizate pârâtei peste procentul stabilit de operatorul de piață. Întrucât nu există asemenea diferențe, nici nu se impunea regularizarea conform art. 7 alin.2 din Contractul nr.3/2006. Este adevărat că factura din 31.10.2006 a fost emisă înainte de încheierea procesului-verbal de predare-primire între părți. Acest proces-verbal nu a putut fi încheiat, întrucât structura achizițiilor de gaz pe luna octombrie 2006 nu fusese stabilită de operatorul de piață. Factura emisă de reclamantă corespunde însă cantității cuprinse în procesul-verbal de predare-primire. Pârâta a și refuzat semnarea procesului-verbal de predare-primire. Pârâta a invocat în refuzul semnării procesului-verbal de predare-primire a și al plății facturii, cantitatea prea mare de gaze de import și demersurile făcute la Ministerul Economiei și Comerțului (, dosarul Curții de APEL ALBA IULIA ). Împrejurarea că reclamanta a emis factura înainte de semnarea procesului-verbal de predare-primire este irelevantă, câtă vreme acest proces-verbal nici nu a fost semnat de pârâtă și de acceptarea facturii de către pârâtă care a achitat-o integral la 5.04.2007.
Apărarea pârâtei potrivit căreia penalitățile de întârziere se datorau doar pentru factura de regularizare este nefondată. Penalitățile se datorează pentru debitul neachitat, rezultat din livrarea de gaze. Aceste penalități curg de la data scadenței, stabilită conform art.8 alin.1-4 și art.9 din contract. Eventuala regularizare are relevanță doar în ce privește stabilirea datei scadenței. În situația în care nu era necesară regularizarea, scadența facturii pentru gazele este momentul de la care se calculează penalitățile.
Reclamanta a comunicat pârâtei cuantumul penalităților la 5.04.2007 ( dosar Tribunal Sibiu). Pârâta a solicitat găsirea unei soluții pentru rezolvarea amiabilă a problemei penalităților. Pârâta a acceptat implicit că datorează penalități, atât prin acea adresă, cât și prin solicitarea adresată reclamantei la 3.09.2007 (F 28, dosar Curtea de APEL ALBA IULIA ). Pârâta a propus reclamantei calcularea penalităților în funcție de rata dobânzii și nu în funcție de prevederea contractuală.
Nici apărarea pârâtei, potrivit căreia reclamanta trebuie să probeze culpa pârâtei în plata cu întârziere a facturii din 31.10.2006, nu este fondată. Câtă vreme părțile au stipulat o clauză penală prin art.9 din Contractul nr. 3/2006, pârâta trebuia să dovedească intervenirea unei cauze de întârziere a executării obligației de plată, conform cap. XIV, art.19 din același contract (F 32, dosar Tribunal Sibiu). Cum am stabilit că înțelesul clauzei penale este clar, nu se pune problema interpretării contractului în conformitate cu dispozițiile art. 983 și 1082.civ.
Pârâta datorează reclamantei penalități de întârziere la plata facturii nr. -/31.10.2006. Penalitățile de întârziere nu sunt datorate pentru o perioadă de 136 zile. Reclamanta a comunicat pârâtei factura doar la 23.11.2007. La această dată se adaugă termenul de scadență de 12 zile și termenul de grație de 30 zile. În conformitate cu dispozițiile art.969 civ. și art.9 lit. a și b din Contractul nr.3/2006, pârâta datorează reclamantei penalități de întârziere pentru perioada 1.01.2007 - 5.04.2007 (data plății integrale a debitului). Cuantumul penalităților de întârziere pe care pârâta îl datorează reclamantei este de 863.697,38 lei.
Față de cele reținute, curtea de apel urmează ca, în temeiul art.296 pr.civ. să admită apelul reclamantei, să schimbe sentința atacată și să admită în parte acțiunea reclamantei. Pârâta va fi obligată să plătească reclamantei suma de 863.697,38 lei penalități de întârziere pentru perioada 1.01.2007 - 5.04.2007.
În temeiul art. 298 și 274.pr.civ. pârâta va fi obligată să plătească reclamantei și suma de 17.735,24 cheltuieli de judecată la fond și în apel, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DISPUNE:
Admite apelul declarat de reclamanta - M împotriva Sentinței nr.2258/C/6.11.2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Schimbă sentința atacată în sensul că
Admite în parte acțiunea reclamantei și obligă pe pârâta - - -.M să plătească reclamantei suma de 863.697,38 lei cu titlu de penalități de întârziere pe perioada 1.01.2007 - 5.04.2007.
Obligă pe pârâta intimată - - -.M să plătească apelantei suma de 17735,24 lei cheltuieli de judecată la fond și în apel.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 18.04.2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact./05.06.2008
Ex.- 4
Jud.fond.
Președinte:Mircea NoșlăcanJudecători:Mircea Noșlăcan, Nicolae Durbacă
