Spete pretentii comerciale. Decizia 503/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Dosar nr- (Număr în format vechi 1391/2008)
DECIZIA COMERCIALĂ nr.503
Ședința publică de la 20 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Adriana Bucur
JUDECĂTOR 2: Marcela Câmpeanu
Grefier: - -
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelanta pârâtă - - împotriva sentinței comerciale nr.6212/09.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a-VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - - - - FOSTĂ - -.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 06 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 13 2008 și 20 2008, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, a reținut și constatat că:
Prin sentința comercială nr. 6212/9.05.2008 Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a admis acțiunea, astfel cum a fost precizată de reclamanta - - (fostă - -) în contradictoriu cu pârâta - - și a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 7.340.740.781 ROL (734.074,07 Ron) reprezentând contravaloare dobândă actualizată cu indicele de inflație și 54.437,26 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că prin sentința comercială nr. 5929/15.08.2002 pronunțată de Tribunalul București - Secția Comercială în procedura somației de plată, sentință rămasă irevocabilă, pârâta din prezenta cauză a fost obligată la plata sumei de 28.895.454.173,50 ROL reprezentând rest de preț neachitat și dobândă legală, calculată de la 21.02.2002 până la 12.06.2002.
Prin prezenta acțiune, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 4.907.896.491 ROL reprezentând dobândă pentru debitul principal nerestituit la scadență pentru perioada 12.06.2002-7.03.2003 actualizată cu rata inflației până la 31.01.2008, în total suma de 7.340.740.781 ROL.
În aceste condiții, tribunalul a reținut că debitul de 28.895.454.173,50 lei la care a fost obligată pârâta prin ordonanța de emitere a somației de plată a fost achitat în perioada 19.02.2003-7.03.2003, aspect ce rezultă din susținerile părților coroborate cu concluziile raportului de expertiză contabilă, astfel că, dobânda legală datorată conform art 43 Cod comercial aferentă acestui debit pentru perioada 12.06.2002-17.03.2003, este de 4.907.896.491 lei potrivit aceleiași expertize.
A constatat tribunalul și că la 8.07.2002, a intervenit un act adițional la protocolul încheiat între pârâtă și SE S din 22.04.2002, iar la pct. 6 referitor la obligațiile de plată către - - s-a menționat că în cazul în care - - va fi obligată prin sentință definitivă și irevocabilă la plata unor sume către - -, - - va plăti aceste sume, urmând să le recupereze de la - - S conform unui act adițional ce se va încheia ulterior.
În ce privește actualizarea sumei cu rata inflației, tribunalul a reținut că aceasta nu reprezintă o sancțiune pentru neîndeplinirea unei prestații contractuale, ci reprezintă în sensul art. 1082 Cod civil, o modalitate de menținere a echilibrului contractual în condițiile existenței unui proces inflaționist, temeinicia acestora fiind dată și de art. 1 alin.2 din OG nr.5/2001.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen, motivat și legal timbrat - -, criticile vizând nelegalitatea și netemeinicia sentinței atacate.
În esență, apelanta susține că sentința atacată este nemotivată, considerentele fiind reprezentate de o singură frază, respectiv aceea care privește actul adițional încheiat la 8.07.2002, frază care pe de o parte nu reprezintă o motivare pertinentă, iar pe de altă parte demonstrează că - - nu trebuie să plătească suma solicitată cu titlu de dobândă.
Susține apelanta și că nu datorează suma la care a fost obligată, având în vedere că apariția HG nr. 104/7.02.2002 a dus la schimbarea circuitului juridic, fiind vorba de o transmisiune ope legis de drepturi și obligații ale - - prin transformarea sucursalei S într-o nouă societate comercială.
În aceste condiții, cătă vreme actele normative au acționat ca un veritabil caz fortuit, lipsește culpa - - în baza căreia se pot cere daune - interese sub forma dobânzii, nefiind îndeplinite condițiile art 998 - 999 Cod civil.
Arată apelanta că, în aceste circumstanțe a fost obligată pe calea somației la plata restului de preț și a dobânzii legale calculată de la 21.02.2002 până la 12.06.2002, hotărâre rămasă irevocabilă și deci executorie la 21.01.2003, pe parcursul judecării somației de plată reclamanta nesolicitând modificarea câtimii, culpă ce-i revine în exclusivitate.
În plus, arată apelanta că cererea modificatoare a cererii principale formulată de reclamantă la 14.03.2008 de actualizate a dobânzii este inadmisibilă întrucât, pe de o parte a intervenit în fond după casare, și pe de altă parte, deoarece actualizarea sumei în raport de indicele de inflație reprezintă tot daune interese, cumulul acestora fiind inadmisibilă.
În acest sens, se susține de către apelantă și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1112 din 21.02.2008 din care rezultă că față de art. 2 din OG nr.9/2000, este inadmisibilă cumularea acestor dobânzi (legale) cu alte daune interese și cu rata indicelui mediu al inflației.
În aceste condiții, se apreciază neîntemeiată motivarea instanței în sensul că temeinicia actualizării dobânzilor a fost consacrată legal de OG nr.5/2001, cu atât mai mult cu cât temeiul de drept aplicabil speței este art. 1082, 1084 și 1088 cod civil raportat la art. 43 Cod comercial și art. 2 și 3 din OG nr.9/2000.
Intimata nu a depus întâmpinare conform art 118(1) Cod procedură civilă în combaterea motivelor de apel, ci a depus concluzii la închiderea dezbaterilor din ședința publică de la 6.11.2008, solicitând respingerea apelului ca nefondat, arătând că dobânda legală a fost solicitată în temeiul art. 43 Cod comercial, fiind întrunite condițiile răspunderii contractuale, iar actualizarea dobânzii se înscrie în spiritul principiului reparării integrale a prejudiciului în temeiul art.1088 Cod civil raportat la art. 1 alin.2 din OG nr.5/2001.
Apelanta a depus note de concluzii cu dezvoltarea motivelor de apel susținute oral, prin registratura Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția av A Comercială la 12.11.2008.
Examinând apelul potrivit art.295 Cod procedură civilă în raport de actele, lucrările cauzei și dispozițiile legale în materie, Curtea a constatat că este întemeiat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi arătate:
Față de prima susținere a apelantei referitor la nemotivarea sentinței, Curtea apreciază că motivarea succintă a unei hotărâri nu echivalează cu nemotivarea acesteia, pentru a se da eficiență dispozițiilor art. 261 pct.5 Cod procedură civilă cu raportare la art. 105(2) Cod procedură civilă, câtă vreme din considerentele hotărârii rezultă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței.
De altfel, fraza la care a făcut trimitere apelanta în susținerea nemotivării hotărârii, nu este o motivare în sine a admiterii nici a dobânzii legale și nici a cererii de actualizare a acesteia, ci reprezintă, o constatare a situației de fapt determinată de încheierea actului adițional, în sensul că, pârâta în cauză, a realizat o înțelegere de a plăti către - - sumele la care va fi obligată prin sentință irevocabilă, urmând să recupereze aceste sume de la - - S, conform unui act adițional ce se va încheia ulterior.
În ce privește motivul întemeiat pe nedatorarea dobânzii solicitată de reclamantă în temeiul art. 1082, 1084, 1088 Cod civil raportat la art. 43 Cod comercial și OG nr.9/2000, Curtea îl apreciază ca nefondat.
Prin Decizia comercială nr. 196/6.04.2007 a Curții de APEL BUCUREȘTI rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 2836/27.11.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut cu autoritate de lucru judecat că titularul obligației de plată decurgând din contractul încheiat sub nr.204 la 16.01.2002 este - - atât în ce privește debitul principal cât și dreptul accesoriu derivat din obligația principală, aceea de plată a dobânzilor legale, care curg de drept în cazul neplății la scadență.
Răspunderea pârâtei apelantă este una contractuală (art. 969-970 Cod civil) cu obligația plății prețului conform facturii nr.84.0990/18.01.2002 în termen de 30 zile.
Faptul că prețul a fost achitat, cu întârziere, (motiv pentru care - - datorează dobânzi fiind culpabilă de întârzierea plății și neputând transfera răspunderea altei părți), a căzut în puterea lucrului judecat fiind reținut de Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia comercială nr. 3836/27.11.2007.
Prin urmare, este limpede că răspunderea este una contractuală, fiind aplicabilă dispoziția prevăzută de art. 43 Cod comercial, caz în care debitorul este de drept în întârziere, fiind prezumată culpa, situație în care toate argumentele apelantei bazate pe neîntrunirea condițiilor prevăzute de art. 998 - 999 Cod civil care reglementează răspunderea civilă delictuală sunt neîntemeiate și ca urmare vor fi respinse.
Având în vedere condițiile atragerii răspunderii contractuale și încercarea apelantei de a răsturna prezumția de culpă prin invocarea motivelor apreciate ca fiind caz fortuit, Curtea reține că vinovăția pârâtei rezidă din neplatala scadență și de bună-voiea prețului.
Nu are relevanță cădupă scadențăau intervenit motivele în raport de care se consideră exonerată de plata dobânzii legale, întrucât una din condițiile exoneratoare chiar și pentru cazul de forță majoră, este ca debitorul să nu se fi aflat în întârziere în momentul survenirii cazului exonerator. Or, în cauza de față, obligația de plată era scadentă la 21.02.2002 și modificările invocate de apelantă au avut loc după această dată, ca urmare a încheierii protocolului de la 22.04.2002 în baza HG nr. 104/2002.
Așa fiind, reținându-se îndeplinirea condițiilor atragerii răspunderii contractuale pentru neexecutarea obligațiilor în sensul achitării prețului cu întârziere avînd în vedere îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 43 Cod comercial, Curtea apreciază că toate argumentele aduse de apelantă, în sprijinul susținerii nedatorării dobânzii legale nu sunt fondate față de cele arătate în precedent, dispozițiile art. 1088 Cod civil coroborate cu art. 43 Cod comercial și dispozițiile din OG nr. 9/2000.
Cât privește însă cererea reclamantei intimate privind actualizarea dobânzilor legale cu indicele de inflație, Curtea o apreciază neîntemeiată.
Apelanta a susținut și că față de modalitatea în care aceasta a fost formulată, după prima zi de înfățișare, respectiv la rejudecarea cauzei pe fond după casare, cererea este inadmisibilă.
Susținerea apare ca fondată față de faptul că această cerere are configurația unei cereri noi cu soluționarea căreia instanța nu a fost investită în primul ciclu procesual, ea fiind formulată după casarea cu trimitere.
Prin urmare, cum cererea modificatoare nu beneficiază de regimul prevăzut de art. 132(2) pct.2 Cod procedură civilă fiind formulată după termenul prevăzut de art. 132(1) Cod procedură civilă, instanța de fond avea posibilitatea să nu primească cererea decât dacă pârâta nu se opunea.
Dincolo de acest aspect procedural, reținându-se totuși că temeiul juridic al acțiunii completatoare nu este schimbat, tot nu este întemeiată cererea reclamantei.
Este adevărat că față de dispozițiile art. 1088 Cod civil, art. 43 Cod comercial și OG nr.9/2000, în raporturile juridice de drept comercial dobânda poate fi cumulată cu despăgubirile atât în cazul întârzierii în executare cât și în cazul neexecutării obligațiilor contractuale care constau în sume de bani, având în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului, soluțiile din practica judecătorească fiind motivate și pe existența unei clauze de impreviziune subînțeleasă (art. 981 Cod civil), dar, problema conținutului despăgubirilor trebuie nuanțată.
Dacă se admite că în cazul neexecutării obligațiilor bănești există daune compensatorii, acesteaconstând tot în a da o sumă de bani, s-ar confunda cu obiectul obligației neexecutate, cu obiectul prestației specifice a obligației neexecutate.
Daunele moratorii (dobânda legală acordată pentru întârzierea plății) reprezintă un accesoriu, un adaos al prestației specifice a obligației inițiale (de plată a debitului principal) pe când daunele compensatorii au menirea de aoî nlocui și, în consecință, nu se pot cumula cu dobânda legală (cu daunele moratorii), întrucât daunele compensatorii acoperă prejudiciul suferit prin neexecutarea totală sau parțială a obligației șiînlocuiesc executarea în natură.
În plus, în noua reglementare privind nivelul dobânzii legale în materia obligațiilor bănești a adoptat sistemul de calcul flexibil, în sensul că dobânda se stabilește în funcție dedobânda de referințăa R ce reprezintă un parametru variabil ce include rata inflației și implicit transpune din plan economic în plan juridic efectele acesteia și nu un parametru fix care nu reflectă devalorizarea (rata scontului).
Prin urmare, pentru protejarea creditorului în sensul acoperii prejudiciului, mijlocul juridic pus la îndemâna acestuia, dobânda legală flexibilă, este suficient pentru realizarea acestui deziderat, fără a mai fi nevoie de actualizarea dobânzii legale.
De altfel, dacă pentru actualizarea creanței propriu-zise (debitului principal) pot fi găsite argumente, în schimb, pentru actualizarea dobânzii legale, și mai ales fără ca însuși debitul principal să se fi cerut a fi actualizat, nu există nici o justificare.
Pe de altă parte, în actualizarea dobânzii legale s-a apelat în cauză la un indice economic - indicele inflației privind bunurile de consum și nu la un element corespunzător acestuia în plan juridic, în funcție de devalorizarea monedei naționale, raportat la rata medie a inflației (diferențiată după natura economică a bunului față de care se stabilește indicele mediu de inflație de aplicat).
În fine, reclamanta a susținut ca temei de drept, și instanța de fond și-a întemeiat soluția, pe art.1 alin.2 din OG nr.5/2991 privind procedura somației de plată, care dispoziție, prevede posibilitatea actualizării dobânzilor "în raport de rata inflației aplicabilă la data plății efective".
Din această perspectivă apreciem că, atâta vreme cât art. 1088 (1) Cod civil a rămas nemodificat, consacrând încă inadmisibilitatea cumulului dobânzii legale moratorii cu alte daune și că legislația actuală oferă suficiente prerogative și garanții creditorului pentru realizarea creanței sale și pentru înlăturarea oricărui prejudiciu suferit, rezultă că art. 1 alin.2 din OG nr. 5/2001 are domeniul său propriu de aplicare, respectiv în procedura somației de plată și nu pe calea dreptului comun. Nu se poate reține, că prin neacordarea dreptului la un supliment de despăgubire, peste dobânda legală, sub forma actualizării dobânzii legale cu indicele de inflație (indicele mediu, nu cel al bunurilor de consum ca în cauza de față) nu este acoperit un alt prejudiciu al creditorului decât cel care rezultă din întârzierea plății dar generat tot de această întârziere.
Acest alt prejudiciu decât daunele moratorii - dobânda legală - cerut de reclamantă sub forma daunelor compensatorii, rezultă din susținerile intimatei reclamante, că ar consta în erodarea creanței din cauza inflației, pentru că altfel nu se explică aplicarea în cadrul calculului efectuat al indicelui de inflație.
Or, când avem în vedere erodarea creanței din cauza inflației, înseamnă că avem în vedere valoarea prejudiciului constând în diferența dintre valoarea nominală a creanței la data scadenței și valoarea sa reală la data executării și nu valoarea daunelor morale (dobânda legală) obținute până la un moment dat asupra cărora să se aplice din nou rata medie a inflației (așa cum s-a solicitat în cauza de față).
De altfel și dispozițiile art. 3712(3) Cod procedură civilă se referă la actualizarea obligației principale și nu la actualizarea dobânzilor.
Mai mult, OG nr. 5/2001 stabilește în art. 111(2) că prevederile art.338 Cod procedură civilă sunt aplicabile. Prin urmare, OG nr.5/2001 se completează cu normele de procedură civilă
Așadar, apreciind că în materie comercială, pentru neexecutarea obligațiilor bănești, este admisibilă indexarea creanței inițiale, plata dobânzii legale prevăzută de OG nr.9/2000 raportat la art. 43 Cod comercial cât și alte daune în temeiul și în condițiile Legii nr. 459/2002, cumul acestora fiind permis, Curtea reține față de considerentele arătate în precedent și întemeiate pe art. 1088(1) Cod civil, că pârâta apelantă nu datorează despăgubirile sub forma daunelor compensatorii, așa cum le-a solicitat reclamanta intimată, prin actualizarea cu indicele de inflație a dobânzii legale.
În aceste condiții și pentru aceste motive, Curtea va admite apelul în temeiul art. 296(1) Cod procedură civilă, cu consecința schimbării în tot a sentinței atacate în sensul admiterii în parte a cererii reclamantei și obligării pârâtei la plata sumei de -,64 lei cu titlu de dobândă legală și cheltuieli de judecată în sumă de 29226,24 lei potrivit art. 274 Cod procedură civilă.
Procedându-se la compensarea cheltuielilor de judecată în temeiul art. 276 Cod procedură civilă, față de faptul că intimata reclamantă datorează în raport de pretențiile respinse suma de 15.106,72 lei, conform chitanțelor de la dosarul cauzei, rezultă că pârâta apelantă va fi obligată la cheltuieli de judecată în sumă de 14.119,52 lei către reclamanta intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta pârâtă - -, cu sediul în B,--3 sector 2, împotriva sentinței comerciale nr.6212/09.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a-VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - - - - (FOSTĂ - -), cu sediul în F,--9, Județ
Schimbă în tot sentința atacată în sensul că admite în parte cererea precizată a reclamantei.
Obligă pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 490.789,6491 lei reprezentând contravaloare dobândă.
Respinge cererea privind obligarea pârâtei la plata reprezentând actualizarea dobânzii cu indicele de inflație.
Obligă pe pârâtă la cheltuieli de judecată în fond în sumă de 29.226,24 lei.
Obligă pe intimată la cheltuieli de judecată în apel în sumă de 15.106,72 lei.
Compensează cheltuielile de judecată și obligă pe - - la plata către - - a sumei de 14.119,52 lei.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20.11.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex.
15.12.2008
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Adriana BucurJudecători:Adriana Bucur, Marcela Câmpeanu
