Spete pretentii comerciale. Decizia 503/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.503
Ședința publică de la 04.11.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Ioana Barna Prisacaru
JUDECĂTOR 2: Elena Mincu
GREFIER - -
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelanta-pârâtă, împotriva sentinței comerciale nr.5539/22.06.2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 14.10.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea succesiv la data de 21.10.2008, 28.10.2008 și 04.11.2008, când în urma deliberării a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Prin cererea reconvențională introdusă la data de 6.01.2005 în dosarul nr. 12998/2004, pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială, pârâta-reclamantă ROMÂNESC a chemat în judecată pe reclamanta pârâtă, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 279.230.626 lei penalități de întârziere.
În motivare, s-a arătat că penalitățile au fost calculate în baza art.XVI pct.16.1 din contractul de distribuție nr.3032/29.05.2001, încheiat pe o durată de 18 luni. Pentru penalitățile calculate, - a emis factura nr.- din 24.10.2002 pentru suma de 42.798.060 lei, penalități aferente anului 2001 și factura nr.- din 24.10.2002 pentru suma de 236.432.536 lei, penalități aferente anului 2002.
În baza art.X, pct.10.1 din contractul de distribuție a livrat către ROMÂNESC către diferite cantități și sortimente de țigarete în perioada 15.06.2001 - 28.12.2001.
În baza art.X pct.10.2 din contract, avea obligația să achite contravaloarea țigaretelor facturate în termen de 10 zile calendaristice, începând cu ziua următoare facturării. nu și-a respectat obligațiile asumate, achitând cu întârziere unele facturi.
La data de 28.12.2001, figura ca debitor cu suma de 7.381.731.080 lei, contravaloare facturi emise de Fabrica de Târgu J în perioada 21-28.12.2001, neachitate.
Având în vedere că nu și-a respectat obligația prevăzută la art. pct.10.1 lit.f din contractul de distribuție, coroborat cu art.VIII pct.8.1. neachitând în termenul contractual marfa ridicată, ROMÂNESC a fost obligată să solicite băncilor emitente executarea scrisorilor de garanție. Executarea scrisorilor de garanție s-a făcut cu întârziere pentru că s-a opus executării prin introducerea unor acțiuni în instanță. emitente au executat scrisorile de garanție îndată ce acțiunile au fost respinse. Prin scrisorile de garanție a fost achitată doar contravaloarea mărfii.
Cu privire la susținerea că ROMÂNESC a modificat prețul de desfacere a țigaretelor la o dată ulterioară ultimei livrări din 28.12.2001, fără înștiințarea distribuitorului, în contractul de distribuție nr.3032/29.05.2001, la art.VII pct.7.2 părțile au convenit că "prețurile pot fi modificate numai de ROMÂNESC conform legislației în vigoare". ROMÂNESC, în aplicarea nr.OUG186/2001, publicată în Monitorul Oficial nr.848/29.12.2001, în care, la art.10 se prevedea că începând cu anul 2001, toți producătorii de țigarete care își desfășoară activitatea pe teritoriul României beneficiază de reducerea de accize cu 40% dacă utilizează tutun cultivat de producătorii autohtoni, în calitate de 5000 tone de producția de țigarete realizată anual, a redus prețul de desfacere a țigaretelor începând cu 7.01.2002.
Având în vedere că a ridicat țigaretele la 28.12.2001, data la care a fost emisă și factura, nu putea beneficia de reducerea de preț.
Prin încheierea de ședință de la 6.01.2002, Tribunalul București - Secția VI- Comercială a constatat tardivă cererea reconvențională, pe care a disjuns-o dispunând judecarea sa separată.
Prin sentința comercială nr.5539/22.06.2006, Tribunalul București - Secția VI- Comercială a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune. A admis în parte acțiunea precizată. A obligat pârâta la plata sumei de 223.227.106 lei, respectiv 22.322 RON, reprezentând contravaloarea facturilor nr.-/2001, nr.-/2001, -/2001, nr.-/2001, nr.-/2001, nr.-/2001, precum și cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune în raport de precizarea reclamantei și de data scadenței facturilor din litigiu.
Instanța a înlăturat apărările pârâtei cu privire la posibilitatea acoperirii debitelor prin scrisorile de garanței întrucât nu s-a făcut dovada că acestea acopereau și penalitățile de întârziere, iar executarea lor s-a făcut cu întârziere întrucât pârâta s-a opus executării prin introducerea unor acțiuni în instanță. emitente au executat scrisorile de garanție îndată ce acțiunile au fost respinse.
Expertiza contabilă efectuată a fost înlăturată întrucât conține inadvertențe în raport de înscrisurile depuse și clauzele contractuale și de asemenea modul în care au fost lichidate facturile în contabilitatea societății nu a fost explicat de expert.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel, solicitând admiterea apelului, pentru următoarele motive:
1) În mod greșit, Tribunalul Bucureștia respins excepția prescripției extinctive privind dreptul la acțiune al reclamantei.
Dreptul reclamantei de a solicita plata unor penalități pentru plata cu întârziere a unor facturi din anul 2001 era prescris deoarece data introducerii acțiunii reclamantei este ianuarie 2005, la mai mult de trei ani de la data nașterii creanței reclamantei.
Având în vedere raportul de expertiză contabilă, nu a făcut o plată în contul vreunei penalități pretinse de reclamantă și nu se poate reține vreo cauză de întrerupere a cursului prescripției extinctive.
plății se face conform destinației pe care debitorul o dă plății, nu conform dorinței creditorului plății.
În cauză, așa cum a constatat expertul, diferențele de valoare între facturile plătite și cele înregistrate de reclamantă ca plătite de au apărut ca urmare a faptului că reclamanta a stins debitul prin repartizarea sumelor înscrise pe ordinul de plată la alte facturi decât cele menționate pe ordin.
Acest fapt rezultă și din nr.122/2002, 134/2002 și 93/1.02.2002, în care nu se face mențiunea că plata se face și pentru factura nr.-/24.08.2001.
În aceste ordine de plată se face mențiune privind plata pentru alte facturi decât cea invocată de reclamantă.
2) Tribunalul Bucureștia acordat ceea ce nu s-a cerut.
Prin sentința apelată, apelanta a fost obligată la plata sumei de 223.227.106 ROL, contravaloare facturi nr.-/2001, nr.-/2001, -/2001, nr.-/2001, nr.-/2001, nr.-/2001.
Reclamanta - nu a solicitat plata contravalorii acestor facturi ce au fost achitate înainte de introducerea acțiunii. Reclamanta a solicitat doar obligarea la plata sumei de 279.230.626 lei, penalități de întârziere, reprezentând c/val. facturilor nr.-/24.10.2002, nr.-/24.10.2002.
3) Sentința este netemeinică deoarece:
a) Instanța nu putea să oblige apelanta la plata unor penalități în condițiile în care a oferit la data achiziționării mărfurilor de la reclamantă scrisorile de garanție care acopereau atât valoarea mărfurilor cât și valoarea eventualelor penalități de întârziere, iar reclamanta nu a înțeles să solicite plata acestor penalități prin executarea scrisorilor de garanție.
b) Reclamanta a pretins că la 31.01.2002, creanța sa era de 7.381.731.080 ROL, fapt pe care a cerut băncilor să execute scrisorile de garanție bancară.
Suma a fost achitată cu trei ordine de plată, nr.122/6.02.2002, nr.134/7.02.2002, 93/1.02.2002.
Scrisorile de garanție acopereau și penalități de întârziere.
c) Apelanta-pârâtă nu putea fi obligată la plata unor penalități de întârziere pentru o situație care nu îi era imputabilă. Reclamanta, în cursul termenului de plată, a reziliat contractul și a contractat un nou distribuitor, încălcându-și obligațiile de exclusivitate. În această situație a fost obligată să distribuie țigarete la un preț mai mare, fapt ce a împiedicat-o să distribuie țigarete în mod normal.
La termenul de judecată din 13.06.2007, apelanta a completat motivele de apel și invocat critica vizând excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, având în vedere că valoarea obiectului cererii reclamantei este mai mică de 1 miliard lei, conform art.2 pct.1 lit.a pr.civ.
Prin Decizia comercială nr.327/20.06.2007, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a V-a Comercială a respins apelul ca nefondat.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs.
Prin Decizia nr.741/26.02.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială s-a admis recursul declarat, s-a casat decizia și s-a trimis cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe, având în vedere că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra excepției necompetenței materiale a Tribunalului București în soluționarea cauzei.
În apel, după casare, intimata - Aaf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului.
Din actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel formulate, Curtea va constata apelul nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește motivul de apel vizând excepția de ordine publică necompetenței materiale a Tribunalului București, Secția a VI-a Comercială, Curtea o va respinge pentru următoarele considerente:
Cererea reconvențională formulată de SN ROMÂNESC -, în prezent - -, soluționată prin sentința comercială apelată, a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția VI- Comercială, în dosarul nr.12998/2004, la data de 6.01.2005, ca cerere incidentală cererii principale formulată de
La termenul de judecată din 6.01.2005, luând în discuție excepția tardivității formulării cererii reconvenționale, în raport de prevederile art.119 alin.3 pr.civ. a admis această excepție și a dispus judecarea sa separată.
Conform art. 135 pr.civ. cererea reconvențională și introducerea unei alte persoane în judecată, care nu se vor fi făcut înăuntrul termenului prevăzut de lege, se vor judeca deosebit, afară de cazul când amândouă părțile consimt să se judece împreună.
Potrivit art.17 pr.civ, cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală.
Textul de lege citat reglementează prorogarea legală de competență, astfel că instanța competentă să soluționeze cererea de chemare în judecată este competentă să soluționeze și cererile incidentale, precum cererea reconvențională, indiferent de valoarea lor.
Dacă după prorogarea de competență legală, instanța procedează la disjungerea cererii incidentale ori dispune judecarea separată a cererii, indiferent de temeiul pentru care s-a dispus această măsură, competența soluționării cererii reconvenționale revine tot instanței care soluționa cererea principală, în virtutea faptului că primează instituția prorogării legale de competență verificării condițiilor formale de introducere ale cererii incidentale.
Prin urmare, judecarea separată a cererii nu determină pierderea caracterului incidental al cererii reconvenționale.
În consecință, în raport de art.17 pr.civ, art. 135 pr. civilă Curtea va constata neîntemeiată critica bazată pe excepția necompetenței materiale a instanței de fond, tribunalul.
În ceea ce privește excepția prescrierii dreptului material la acțiune, Curtea o va respinge pentru următoarele considerente:
Din sentința comercială atacată, rezultă că instanța de fond a obligat pârâta - la plata sumei de 223.227.106 lei, reprezentând penalități calculate pentru ultimele 8 facturi emise în perioada 21.12.2001 - 28.12.2001, astfel cum a înțeles - ( fosta SN ROMÂNESC -) să-și micșoreze câtimea obiectului cererii potrivit art. 132 alin.2 pct.2 pr.civ. prin cererea depusă la 23.03.2006, și pe care instanța de fond a avut-o în vedere la pronunțarea sentinței.
Este adevărat că în dispozitivul sentinței, în mod eronat s-a trecut mențiunea că suma de 223.227.106 lei reprezintă c/val. facturi, aceasta fiind doar o simplă eroare, câtă vreme din considerentele hotărârii, având în vedere cererea precizatoare a reclamantei depusă la 23.03.2006, rezultă că instanța de fond a analizat solicitarea reclamantei în ceea ce privește obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere.
Astfel că, având în vedere data introducerii cererii reconvenționale, 9.01.2005 facturile emise în perioada 21.12.2001 - 28.12.2001 și scadența acestora, situată în perioada 14.01.2002 - 16.01.2002, conform tabelului centralizator depus de reclamantă și necontestat sub aspectul scadenței de către partea adversă, coroborat cu prevederile art.VIII din contract referitor la modalitatea și termenul de plată ("în maxim 10 zile calendaristice începând cu ziua următoare facturării ROMÂNESC rezervându-și dreptul de a modifica acest termen", prevedere de care aceasta a și uzat în derularea contractului), Curtea va constata neîntemeiată excepția prescrierii dreptului material la acțiune, raportat la dispozițiile art.3 din Decretul nr.167/1958. Se reține că în cazul prestațiilor succesive, pentru fiecare dintre acestea se naște un drept de acțiune separat ce se prescrie distinct de celelalte.
Cu privire la critica referitoare la faptul că s-a acordat ceea ce nu s-a cerut, Curtea a reținut deja în analiza motivelor de apel că dintr-o eroare de redactare a dispozitivului, s-a consemnat că suma la care a fost obligată pârâta - SRL reprezintă contravaloare facturi, câtă vreme considerentele avute în vedere de instanță s-au referit la penalitățile de întârziere datorate de pârâtă în baza contractului de distribuție nr.3032/2001, reclamanta - - ( fosta SN ROMÂNESC -) fiind îndreptățită să solicite penalități de întârziere aferente facturilor consemnate în dispozitiv, în raport și de cererea restrânsă a reclamantei.
Critica întemeiată pe faptul că scrisorile de garanție emise ar fi acoperit și eventualele penalități, nu a fost dovedită. În invocate se face referire numai la facturi, nu și la penalități de întârziere și chiar apelanta - arată în cuprinsul dezvoltării motivelor de apel că reclamanta - - nu a înțeles să solicite plata acestor penalități prin executarea scrisorilor de garanție care au acoperit doar facturile emise. Datele emiterii ordinelor de plată referitoare la scrisorilor de garanție corespund numărului zilelor de întârziere menționate în Situația calculului penalităților de întârziere depusă de reclamanta la fila 9 din dosarul de fond.
Mai mult, în OP nr. 93/1.02.2002, nu se specifică ce facturi au fost achitate pentru a verifica susținerile apelantei.
De altfel, c/val facturilor achitate cu intârziere, menționate în cerererea precizatoare formulată de -, este de 8.491.949.915 ROL, or, suma achitată cu OP invocate în apărare, este de 7.381.731.080 ROL, rezultând astfel că prin OP nr.93/1.02.2002, OP.nr. 134/7.02.2002, OP nr. 122/6.02.2002, nu s-au achitat penalitățile de intârziere ce fac obiectul litigiului. Suma de 7.381.731.080 ROL, menționată, reprezintă c/val facturi achitate, astfel cum rezultă din însumarea c/val facturilor menționate în ordinele de plată arătate.
Cu acest prilej, față de înscrisurile depuse în cursul judecații, se vor reține și considerentele instanței de fond cu privire la înlăturarea concluziilor raportului de expertiză contabilă.
Încălcarea obligațiilor de exclusivitate de către reclamanta-intimată, neprobată de apelantă potrivit art.1169 Cod civil, nu o poate exonera de plata penalităților de întârziere pentru facturile emise ca urmare a livrării mărfurilor, având în vedere prevederile art. 10.1 lit.f) cu privire la obligația cumpărătorului de a plăti vânzătorului c/val produselor cumpărate și prevederile art.16.1 din contractul de distribuție referitoare la clauza penală.
De altfel, invocarea excepției de neexecutare trebuie să se afle în strânsă dependență cu obligația pretins a fi neexecutată de cealaltă parte, or în cauză nu se reține un raport de interdependență și reciprocitate a acestor două obligații.
În consecință, pentru motivele reținute, Curtea va constata apelul nefondat și îl va respinge conform art.296 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta cu sediul în Râmnicu V, str.-.- nr.15,.99,.D,.8, Județul V, împotriva Sentinței comerciale nr.5539/22.06.2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr.271/2005, în contradictoriu cu intimata cu sediul în B,-, Corp 23, sector 6.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 04.11.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.Jud. - 26.11.2008
Tehnored. - 27.11.2008
4 ex.
Tribunalul București - Secția VI- Comercială
Președinte:
.
Președinte:Mihaela Ioana Barna PrisacaruJudecători:Mihaela Ioana Barna Prisacaru, Elena Mincu
