Spete pretentii comerciale. Decizia 51/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 51
Ședința publică de la 26 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cipriana Poiană
JUDECĂTOR 2: Traian Șfabu
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea cauzei comerciale privind pe apelanta - FEROVIARE "M" SA în contradictoriu cu intimat " COMPANIA " I, având ca obiect pretenții, apel formulat împotriva sentinței nr.46/com/14.03.2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15.9.2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la data 22.09.2008, când în aceeași componență și pentru aceleași motive, instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când:
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra apelurilor de față;
Prin sentința comercială nr.46/COM din 14 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Iași - Secția Comercială și contencios Administrativ s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Financiare M SA, în contradictor cu pârâta
A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.457.658,62 lei, cu titlu de diferență de preț neachitată, cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata penalităților de întârziere fiind respinsă ca nefondată.
A fost obligată pârâta la plata de cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr-, reclamanta - Financiare M SA a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, în contradictoriu cu pârâta - SA să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de -,61 de lei cu titlu de preț neachitat, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta susține că în baza contractului de subantrepriză nr.2/2782/14.10.2003 și a contractele de prestări servicii nr.4476 și 4477/15.08.2003 încheiate cu pârâta a efectuat lucrări de modernizare a drumului comunal, -, -, și pe tronsonul de drum - din comuna, județul
Din primul contract pârâta mai are de achitat o diferență de preț de -,95 de lei, iar din al doilea contract mai are de achitat diferența de preț de -,66 lei.
reclamanta că pârâta deși a încasat prețul lucrărilor de modernizare de la beneficiari a refuzat să-i achite reclamantei valoarea lucrărilor executate în baza celor 3 contracte anterior amintite, fapt ce a avut repercusiuni grave asupra activității societății reclamante.
pentru desfășurarea procedurii concilierii directe pârâta nu s-a prezentat.
În drept, au fost invocate prevederile Codului comercial, Codului civil și Codului d e procedură civilă.
Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și fiind lipsită de obiect deoarece suma datorată în baza contractului nr.2/2782/14.10.2003 a fost achitată.
În ceea ce privește cele 3 facturi fiscale nr.-/18.05.2005, nr.-/18.05.2005 și nr.-/18.05.2005 pârâta pretinde că nu sunt înregistrate în contabilitatea sa și nu a avut cunoștință de acestea decât după declanșarea litigiului de către reclamantă.
Caracterul neîntemeiat al pretențiilor reclamantei rezultă și din faptul că toate cererile formulate pe calea procedurii somației de plată au fost respinse.
În dovedirea acțiunii reclamanta a administrat proba cu înscrisuri și proba cu raportul de expertiză în specialitatea contabilitate.
Pârâta în apărare a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Analizând probele administrate în cauză se constată că cererea de chemare în judecată este întemeiată în parte având în vedere următoarele considerente:
Reclamanta în baza a trei contracte încheiate cu pârâta, nr.2/2782/14.10.2003, nr.4476 și 4477/15.08.2003 a executat lucrări de modernizare a unor sectoare de drum:, -, -, și pe tronsonul de drum - din comuna, județul
Reclamanta a pretins prin cererea de chemare în judecată că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de plată a prețului, rămânând de achitat diferența de -,61 de lei pentru toate cele 3 contracte, fiind invocate ca neonorate integral la plată 5 facturi fiscale: nr.-/18.05.2005, nr.-/18.05.2005; nr.-/20.08.2004; nr.-/30.04.2004 și nr.-/18.05.2005.
Din analiza clauzelor celor 3 contracte rezultă că prețul inițial convenit de către părți nu coincide cu cel pretins în realitate de reclamantă, existând o extindere tacită a efectelor contractelor sub acest aspect, fapt necontestat de către pârâtă.
De asemenea, din cele 3 contracte rezultă că prețul lucrării s-a plătit de către beneficiar din fonduri SAPARD, fapt ce poate pune la îndoială legalitatea contractelor de subantrepriză de lucrări încheiat de cele 2 părți, mai mult, cheltuielile eligibile fiind scutite de TVA, astfel încât reclamanta potrivit clauzei contractuale nu poate percepe TVA.
În urma administrării probei cu raportul de expertiză contabilă a fost efectuat expertiza de către experții și din concluziile cărora, astfel cum sunt cenzurate de către instanță, rezultă că pârâta mai datorează reclamantei următoarele sume:
- 79095,62 lei cu titlu de diferență preț al lucrărilor executate pentru obiectivul " drumuri comunale: -" (potrivit raportului suplimentar de expertiză contabilă judiciară - fila 246 dosar);
- - de lei cu titlu de diferență preț al lucrărilor executate pentru obiectivul " drum comunal: -", (potrivit raportului suplimentar de expertiză contabilă judiciară - fila 246 dosar),
suma totală datorată de pârâtă fiind de 1.457.658,62 de lei, la care, în lumina art.969 Cod civil, instanța o va obliga la plata către reclamantă.
Prin urmare, susținerile pârâtei că acțiunea ar fi neîntemeiată sau rămasă fără obiect sunt nefondate.
În ceea ce privește diferența de preț datorată de pârâtă pentru obiectivul " drumuri comunale: -" instanța constată că experții contabili în mod eronat au calculat TVA în condițiile în care cheltuielile eligibile conform programului SAPARD sunt scutite de TVA, astfel încât nu s-a luat în calcul suma de -,37 lei, la care se adaugă suma de - lei ce nu a fost facturată încă de către reclamantă (potrivit pct.13 din raportul suplimentar de expertiză contabilă judiciară - fila 248 dosar).
Pentru obiectivul " drum comunal: -" experții au reținut că pârâta mai datorează doar suma de - lei și nu -,66 lei cum nefondat a pretins reclamanta.
De asemenea, s-a constatat că experții au calculat penalități de întârziere ce ar fi datorate de către pârâtă ori din analiza obiectului acțiunii reclamantei (petitul acțiunii) nu rezultă că instanța ar fi fost investită și cu un astfel de capăt de cerere, pretenția dedusă judecății vizând doar achitarea diferenței de preț datorată de pârâtă.
Prin urmare, concluziile reclamantei pe fondul cauzei privind plata penalităților de întârziere sunt nefondate atâta timp cât instanța nu a fost investită inițial cu un astfel de capăt de cerere.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, instanța va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 52072,95 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru, timbrul judiciar și onorariu expert contabil.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel ambele părți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelul formulat de reclamanta Feroviare "M" SA I cuprinde următoarea motivare:
Reclamanta-apelantă solicită modificarea în parte a sentinței apelate, respectiv:
- rectificarea denumirii corecte a pârâtei ca fiind SA și nu numai SA;
- obligarea pârâtei-intimate și la plata sumei de 334.893,37 Ron cu titlu de TVA aferent lucrării " - ", județul N;
- obligarea pârâtei-intimate și la plata sumei de 47.188 Ron cu titlu de penalități de întârziere aferente sumei de 79.095,62 Ron din lucrarea " - ", județul N;
- obligarea pârâtei-intimate și la plata sumei de 943.192 Ron cu titlu de penalități de întârziere aferente sumei de 1.378.563 Ron din lucrarea " - ", județul V;
- obligarea pârâtei-intimate la plata sumei de 75.848,84 Ron cu titlu de cheltuieli de judecată de la fond (dar oricum nu mai puțin de 62.596,10 Ron),
cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței apelate, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, apelanta-intimată a executat pentru pârâta-intimată o serie de lucrări la obiectivele " - ", județul N și " - ", județul V în baza contractelor de subantrepriză și de prestare de lucrări nr.2/2782/14.10.2003, 4476/15.08.2003 și 4477/15.08.2003.
Beneficiarii au achitat integral către pârâtă contravaloarea lucrărilor la obiectivele " - " și " - ", așa cum s-a stabilit prin expertiza contabilă efectuată în cauză. De altfel pârâta nu a contestat faptul că a încasat de la beneficiari toată contravaloarea lucrărilor efectuate la obiectivele menționate.
Drept urmare apelanta a solicitat obligarea pârâtei la plata următoarelor sume:
1. 413.989 Ron (79.095,62 Ron, cu titlu de contravaloare lucrări + 334.893,37 Ron, cu titlu de TVA), debit restant pentru lucrarea " - ", județul N;
2. 47.188 Ron penalități de întârziere aferente sumei de 79.095,62 Ron din lucrarea " - ", județul N;
3. 1.378.563 Ron cu titlu de debit restant pentru lucrarea " - ", județul V;
4. 943.192 Ron penalități de întârziere aferente sumei de 1.378.563 Ron din lucrarea " - ", județul V;
5. cheltuieli de judecată (taxe de timbru, onorarii de expert și onorarii de avocat) din prezentul litigiu.
Instanța de fond a admis pretențiile apelantei numai în ceea ce privește suma de 79.095,62 Ron cu titlu de contravaloare lucrări la obiectivul " - ", județul N, suma de 1.378.563 Ron cu titlu de debit restant pentru lucrarea " - ", județul V, total 1.457.658,62 lei și suma de 52.072,95 Ron cu titlu de cheltuieli de judecată.
În primul rând, apelanta solicită să se dispună modificarea sentinței de fond în sensul că denumirea corectă a pârâtei-intimate este și nu numai SA.
Apelanta solicită ca instanța să dispună obligarea pârâtei-intimate și la plata sumei de 334.893,37 Ron cu titlu de TVA aferent lucrării " - ", județul
Astfel, susține apelanta că în mod greșit instanța de fond a decis că pârâta nu poate fi obligată la plata de TVA către subscrisa întrucât "cheltuielile eligibile conform programului SAPARD sunt scutite de TVA".
de TVA era guvernată în perioada 2004 - 2005, în discuție în speță, de prevederile art.143 alineat 1 litera l) din Codul Fiscal - Legea 571/2003 și de prevederile Ordinului Ministrului Finanțelor Publice nr.141/2004 privind adoptarea Normelor privind aplicarea scutirii de TVA pentru livrările de bunuri și prestările de servicii finanțate din ajutoare sau împrumuturi nerambursabile (anexa 1 la apel).
Normele de aplicare aprobate prin Ordinul 141/2004 reglementează expres modul de operare a scutirii de TVA și persoanele care beneficiază de scutire.
Potrivit prevederilor art.3 alineat 1 litera b din Norme, " de TVA, prevăzută de art.143 alineat 1 litera l) din Legea 571/2003, poate fi realizată prin [] b) facturarea fără TVA de către furnizorii/prestatorii persoane impozabile române, care participă la realizarea obiectivelor sau proiectelor finanțate din fondurile prevăzute la art.1 și 2, denumiți în continuare contractori, și de către furnizorii sau prestatorii acestora din România, denumiți în continuare subcontractori, a bunurilor livrate și a serviciilor prestate. [] Facturarea fără TVA se poate efectua numai pe baza unui certificat de scutire de TVA care se solicită pentru contractori și subcontractori de către beneficiarul facturilor sau, după caz, de către agenția de implementare, conform procedurii prevăzute la art.5".
Potrivit prevederilor art.5 alineat 4 din aceleași Norme, "certificatul de scutire de TVA eliberat este valabil pentru livrările de bunuri și prestările de servicii efectuate de la data eliberării, pe toată durata de realizare a obiectivului".
Așadar, pentru ca în raporturile dintre subscrisa, în calitate de subcontractor, și pârâtă, în calitate de contractor al beneficiarilor fondurilor nerambursabile care au fost Consiliile Locale și, să nu se aplice TVA trebuiau îndeplinite 2 condiții care însă nu există în speță:
- beneficiarii fondurilor să fi solicitat de la Direcția Generală a Finanțelor Publice N și respectiv V certificate de scutire de TVA pe numele apelantei - subcontractor Feroviare M SA;
- aceste certificate să fi fost eliberate în timpul realizării obiectivului.
Cum nici una dintre aceste condiții nu sunt îndeplinite în speță, în mod corect expertul a calculat TVA în raporturile dintre apelantă și pârâtă și în mod greșit instanța de fond a respins cererea privind obligarea pârâtei la plata sumei de 334.893,37 Ron cu titlu de TVA.
Apelanta mai solicită obligarea pârâtei-intimate la plata sumei de 47.188 Ron cu titlu de penalități de întârziere aferente sumei de 79.095,62 Ron din lucrarea " - " N și a sumei de 943.192 Ron cu titlu de penalități de întârziere aferente sumei de 1.378.563 Ron din lucrarea " - "
Astfel, apelanta arată că în mod greșit instanța de fond a respins cererea apelantei de acordare a penalităților de întârziere cu motivarea că instanța nu a fost investită cu un asemenea capăt de cerere prin acțiunea inițială și că drept urmare concluziile reclamantei-apelante pe fondul cauzei privind plata penalităților de întârziere sunt nefondate.
Este adevărat faptul că prin acțiunea introductivă de instanță nu au fost solicitate expres penalități de întârziere, însă aceste penalități au fost solicitate ulterior la 2 mari momente ce echivalează cu modificarea și respectiv confirmarea/consolidarea modificării acțiunii introductive:
- prin obiectivele propuse pentru expertiza contabilă, care conțin expres solicitarea ca expertul să determine penalitățile - adresa 2469/14.10.2006 - fila 68 dosar fond, cerere admisă de instanță prin încheierea de ședință de la fila 69 dosar fond și la care pârâta nu s-a opus;
- prin concluziile orale și scrise la fondul cauzei, concluzii care au aptitudinea de a consacra o modificare a acțiunii, așa cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia 9602 pronunțată în dosarul - (anexa 2).
Apelanta mai solicită ca instanța să modifice și cuantumul cheltuielilor de judecată cuvenite la fond, urmare a primirii motivelor de apel mai sus arătate, la suma totală de 75.848,84 Ron, în baza prevederilor art.274 Cod procedură civilă.
Se mai susține că instanța de fond a stabilit în mod greșit cheltuielile de judecată la suma de 52.072,95 Ron.
Cuantumul corect al acestora, raportat la capetele de cerere admise de instanța de fond, era de 62.596,10 Ron.
Suma de 62.596,10 Ron se compune din 17.763,10 Ron taxă de timbru aferentă sumei admise de 1.457.658,62 Ron, onorariul de avocat de 14.833 Ron (fila 269 dosar fond) și onorariile de experți de 30.000 Ron (filele 98-99, 148-150 dosar fond).
Apelul formulat de I cuprinde următoarea motivare:
În fapt, societatea pârâtă a încheiat cu pârâta trei contracte, nr.2/2782/14.10.2003, nr.4476 și nr.4477/15.08.2003, pentru executarea de lucrări de modernizare a unor sectoare de drum: - -, - - și pe tronsonul de drum - din comuna, județul
Instanța de judecată a reținut în mod greșit că - SA nu s-a prezentat în vederea desfășurării procedurilor de conciliere directă deoarece acestea au lipsit cu desăvârșire din procedura inițiată de către pârâtă, acesta fiind unul din motivele principale din cauza căruia au fost respinse toate somațiile de plată formulate de Feroviare M
Susține apelanta-pârâtă că pentru recuperarea acestor presupuse datorii facturate ilegal (fără situații de lucrări în spate semnate de antreprenorul general) și neavenit, Feroviare Maî naintat 4 acțiuni în justiție pe calea somației de plată, toate cele 4 acțiuni fiind respinse de către instanța de judecată deoarece aceste sume nu sunt certe, lichide și exigibile așa cum cere legea în materie iar procedura de conciliere a fost sărită în mod abuziv, deoarece cererile formulate nu aveau nici un temei economico-juridic.
În decursul desfășurării procesului în primă instanță, au fost cerute și depuse mai multe rapoarte suplimentare de expertiză contabilă judiciară ce au vizat în principal greșeli, voite sau nevoite, a doamnelor experte contabile, fapt care, coroborat cu cenzura instanței de judecată, ce nu a luat în considerare cea mai mare parte a raportului de expertiză, duce la concluzia că, acest raport pe care s-a bazat în final sentința comercială nr.46/COM/14.03.2008, este în mod clar părtinitor și în defavoarea - SA.
Pe această cale solicită efectuarea unei noi expertize contabile care să lămurească în clar toate relațiile comerciale dintre cele două societăți și datoriile ce sunt sau nu sunt între cele două entități.
Diferențele constatate de către instanță sunt neavenite având în vedere faptul că, documentele de la dosar depuse de către cele două părți și labirintul creat de raportul de expertiză, cu rapoartele suplimentare ce adâncesc și mai mult sentimentul de părtinire și incorectitudine, au făcut ca sentința pronunțată în primă instanță să le fie defavorabilă în parte.
Așa cum a arătat în nenumărate dăți a achitat, chiar dacă cu întârziere, toate sumele de bani solicitate și facturate pentru lucrările executate în mod legal de către pârâta Feroviare M, contractele fiind finalizate din punct de vedere economico-juridic.
Sumele solicitate în plus de pârâtă nu au nici un temei legal, facturile emise nefiind înregistrate în contabilitatea societății pârâte. Mai mult, Feroviare M nu a depus la dosar nici o situație de lucrări acceptată și semnată de societatea pârâtă și de către beneficiar, așa cum este prevăzut în contract și în legislația specifică privind decontarea lucrărilor executate, pentru a putea emite o factură de lucrări, acest lucru denotând superficialitatea cu care creditoarea tratează o situație juridică de drept. Singura apărare a acesteia sunt marile datorii pe care le-a acumulat către bugetul de stat, acest lucru nedându-i totuși dreptul de a cere aceeași sumă de două ori de la un fost partener, pentru a evita dezastrul economic în care se află aceasta.
Ambele apeluri sunt nefondate pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Cu privire la apelul formulat de Feroviare "M" I:
Este nefondat motivul de apel referitor la reținerea de către prima instanță a unei denumiri incorecte în ceea ce o privește pe pârâta-intimată, avându-se în vedere că prin încheierea de ședință din 18 august 2008 pronunțată de prima instanță această eroare a fost rectificată.
Este nefondată și critica apelantei-reclamante referitoare la greșita soluționare de către prima instanță a chestiunii referitoare la plata sumelor cuvenite cu titlu de TVA aferent lucrării " - ", județul
Având în vedere că potrivit prevederilor art.143 alin.1 lit. l "livrările de bunuri și/sau prestările de servicii finanțate din ajutoare sau împrumuturi nerambursabile acordate de către guverne străine, de organisme internaționale și de organizații nonprofit și de caritate din străinătate și din țară, inclusiv din donații ale persoanelor fizice" sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată, în mod corect prima instanță a reținut că reclamanta-apelantă, avându-se în vedere clauzele contractuale în speță, nu poate percepe TVA, prețul lucrării fiind plătit din fonduri SAPARD. Faptul că în cauză nu ar fi fost îndeplinite cerințele din Normele de aplicare a scutirii de TVA prevăzută de dispozițiile art.143 alin.1 lit. l din Legea nr.171/2003 privind Codul fiscal nu o îndreptățește pe apelanta-reclamantă la perceperea de TVA pentru lucrările executate.
De asemenea, pentru a putea solicita penalități, reclamanta ar fi trebuit să formuleze o cerere completatoare a acțiunii principale, care să respecte condițiile impuse de art.112 Cod procedură civilă, simpla solicitare a acesteia făcută în cadrul obiectivelor propuse pentru expertiza contabilă, precum și în cadrul concluziilor pe fondul cauzei neechivalând cu îndeplinirea condițiilor de procedură prevăzute de art.112 Cod procedură civilă.
La calcularea cheltuielilor de judecată, prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art.276 Cod procedură civilă, pretențiile reclamantei-apelante fiind admise în parte.
Și motivele de apel formulate de I sunt nefondate.
Astfel, se reține că în speță, reclamanta a îndeplinit cerințele prevăzute de art.7201Cod procedură civilă, înscrisurile de la filele 18, 19 dosar probând faptul că pârâta-apelantă a fost invitată la conciliere directă.
Cu privire la administrarea probei cu expertiză contabilă, se reține că prima instanță a admis obiecțiunile formulate de pârâta-apelantă, iar în cauză s-a efectuat și un raport suplimentar de expertiză contabilă judiciară, iar pârâta-apelantă nu a formulat obiecțiuni în ceea ce privește concluziile acesteia. Așa fiind, nu se justifică cererea sa privind administrarea unei noi probe cu expertiză contabilă.
Așa cum rezultă din conținutul raportului suplimentar de expertiză contabilă și așa cum a reținut în mod corect prima instanță, contravaloarea lucrărilor efectuate la obiectivul " drumuri comunale - ", județul N este de 790.956.251 lei vechi, iar la obiectivul " drum - ", județul V este de 13.785.627.355, pârâta-apelantă necontestând aceste constatări ale expertizei în condițiile prevăzute de art.212 alin.2 Cod procedură civilă.
Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondate apelurile comerciale de față și va păstra ca temeinică și legală sentința apelată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge apelurile declarate de - " " SA I și - Feroviare "M" SA I împotriva sentinței comerciale 46/COM/14.03.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
01.2008.-
2 ex.-
Președinte:Cipriana PoianăJudecători:Cipriana Poiană, Traian Șfabu
