Spete pretentii comerciale. Decizia 51/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
Nr. în format vechi 479/2006
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.51
Ședința publică din data de 29.01.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Florica Bodnar
JUDECĂTOR 2: Mioara Badea
GREFIER - -
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelanta prin lichidator judiciar PROFESIONAL, împotriva sentinței comerciale nr.247/25.01.2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 15.01.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea succesiv la data de 22.01.2009, respectiv 29.01.2008, când în urma deliberării a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra apelului de față, deliberând constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 25.05.2007 pe rolul Tribunalului Bacău - Secția Comercială și contencios Administrativ reclamanta - SA reprezentată de lichidator judiciar PROFESIONAL. Oac hemat în judecată pe pârâta R SA, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 8.184.872.641 lei, reprezentând contravaloarea următoarelor facturi fiscale: factura nr.- din 14.01.2003 în sumă de 1.853.292.491 lei, factura fiscală nr.- din 14.01.2003 în sumă de 2.185.714.974 lei, factura fiscală nr.- din 14.01.2003 în sumă de 2.011.370.122 lei și factura fiscală nr.- din 14.01.2003 în sumă de 2.134.495.054 lei.
La dosarul cauzei pârâta a depus întâmpinare invocând excepția lipsei competenței teritoriale a Tribunalului Bacău și pe cale de consecință a solicitat admiterea excepției și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București - Secția Comercială.
Pe fondul cauzei, pârâta a invederat că facturile invocate de reclamantă au fost achitate, situație ce rezultă din adresa Direcției Financiare nr.3/1075/29.06.2005, dovada achitării acestor facturi fiind făcută furnizorului - SA.
În consecință, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind lipsită de obiect și nedovedită.
În susținerea celor arătate prin întâmpinare pârâta a anexat înscrisuri în copie.
La data de 30.08.2005 reclamanta a depus la dosar precizări, solicitând respingerea excepției ca neîntemeiată.
Cu privire la fondul cauzei, având în vedere înscrisurile depuse la dosar de către pârâtă, reclamanta a precizat că față de achitarea parțială debitului de 8.184.872.641 lei, înțelege să-și restrângă pretențiile la suma de 773.147.003 lei, diferență neachitată.
Reclamanta a arătat că facturile nr.-/14.01.2003, nr.-/14.01.2003 și nr.-/14.01.2003 au fost achitate integral, iar factura nr.-/14.01.2003 a fost achitată parțial.
Astfel, reclamanta a arătat că din totalul sumei ce face obiectul facturii nr.-/2003, în cuantum total de 2.011.370.122 lei, prin depunerea Ordinului de compensare Seria B nr.- din data de 15.10.2003, doar suma de 1.254.285.084 lei a fost stinsă prin compensare.
În concluzie, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 773.147.003 lei.
Prin sentința civilă nr.364/5.10.2005 pronunțată în dosarul nr.3869/2005 pronunțată în dosarul nr.3869/2005 Tribunalul Bacău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a admis excepția invocată și în consecință a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București - Secția Comercială.
După declinarea cauzei, la Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială cauza a fost înregistrată sub nr-.
Prin sentința comercială nr.247/25.01.2006 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a respins cererea formulată de reclamantă împotriva pârâtei ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere actele și lucrările cauzei și dispozițiile legale incidente, reținând că, în raport de restrângerea pretențiilor reclamantei, competența rămâne câștigată, sub aspect material, instanței inițial investite, conform art.181Cod pr.civ.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut ca fiind dovedit raportul juridic contractual existent între părțile litigiului, conform art.46 Cod comercial, considerând în acest sens facturile acceptate și plățile în parte de către pârâtă.
Tribunalul a mai reținut că, conform convenției de compensare intervenită între părți la data de 15.10.2003 cu nr.28014 a fost stinsă obligația de plată pentru o fracțiune de 1.238.223.119 lei corespunzătoare facturii nr.-/2003, în valoare de 2.011.370.122 lei.
Pentru diferența de 773.147.003 lei tribunalul avut în vedere extrasele contabile ale furnizorului conform cărora plata acestei diferențe s-a efectuat prin emiterea biletului la ordin din 8.02.2003.
A mai reținut că, potrivit art.16 și art.6 din legea nr.82/1991 a contabilității înregistrările contabile au funcția de documente justificative iar Ordinul MF nr.1850/2004 pentru aprobarea Normelor Metodologice de întocmire și utilizare a formularelor și registrelor contabile, documentele contabile au forță probantă în măsura în care sunt întocmite în condiții legale.
În consecință, față de prevederile art.50-51 Cod comercial, dând fișei furnizorului extras din contabilitatea pârâtei valoare probatorie de înscris, necombătut de reclamantă prin probe eficiente, tribunalul a apreciat că pentru factura solicitată la plată cu nr.-/14.01.2003 plata realizată de pârâtă a fost integrată, astfel că pretenția bănească solicitată în cauză este nefondată.
În ceea ce privește celelalte înscrisuri administrate de pârâtă, tribunalul a reținut că sunt lipsite de relevanță, deoarece aceste înscrisuri respectiv convențiile de cesiune de creanță și compensare intervenite între - SRL și - SRL, identifică plata celorlalte 3 facturi în legătură cu care, prin precizări, reclamanta a recunoscut plata restrângându-și în mod corespunzător pretenția.
Împotriva acestei sentințe, în termen, reclamanta - SA - societate în faliment - prin lichidator judiciar Profesional. O, a formulat apel, solicitând admiterea apelului și desființarea hotărârii de fond.
În motivarea apelului, după prezentarea situației de fapt, apelanta a invocat în esență că, în mod greșit instanța de fond a asimilat fișa furnizorului - SA prezentată de intimată cu documentele stipulate ca mijloace de probă potrivit Codului Comercial, art.50 - 52, respectiv: registrul jurnal, registrul inventar, registrul copier, registrul cartea mare.
Pe acest aspect, apelanta a arătat că fișa furnizorului nu are valoare probantă asemenea registrelor impuse de către legiuitor și ca atare prezentarea acesteia nu poate constitui dovada elocventă a modului de stingere a datoriei pe care intimata o are față de ea.
Apelanta a mai arătat că, la depunerea documentelor pe care intimata a înțeles să le folosească a menționat odată cu restrângerea pretențiilor că nu poate fi justificată suma de 773.147.003 lei, chiar dacă această sumă apărea ca făcând obiectul unui bilet la ordin, document nedepus la dosar și care nu i-a fost comunicat.
A mai arătat că, nedepunerea instrumentului de plată, ci doar simpla menționare a acestuia în cadrul fișei contabile, nu echivalează cu efectuarea unei plăți.
Față de starea de faliment în care se află apelanta a invocat prevederile Legii nr.64/1995 - republicată învederând că este scutită de plata taxelor de timbru.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței comerciale pronunțate de instanța de fond.
În apărare, intimata a depus la dosar un set de înscrisuri printre acestea aflându-se și copia biletului la ordin din data de 31.01.2002, învederând că prin acesta s-au făcut plăți atât pentru factura din 27.12.2001 cât și un avans pentru factura în litigiu.
Totodată, intimata a solicitat ca apelanta să fie obligată să depună la dosar fișa contabilă a clientului Compania Națională de ferate SA, cerere încuviințată de instanță.
Cu adresa înregistrată la data de 13.06.2006, apelanta a comunicat că îi este imposibil să comunice documentul solicitat deoarece actele societății au fost ridicate de DNA.
Deși, a solicitat acordarea unui termen pentru a cere de la DNA comunicarea fișei clientului CFR, apelanta nu s-a conformat dispoziției instanței.
Față de această împrejurare, Curtea din oficiu, în baza art.129 alin.5 Cod pr.civ. a pus în discuție necesitatea efectuării unei expertize contabile pentru a se clasifica raporturile dintre părți, intimata fiind de acord să suporte cheltuielile ocazionate de efectuarea acesteia.
Prin raportul de expertiză întocmit în cauză (filele 56 - 57) expertul contabil a precizat că a analizat doar documentele aflate la dosarul cauzei și cele prezentate de pârâta intimată, apelanta reclamantă nefurnizând documente cu ajutorul cărora să clarifice dacă suma de 773.147.003 lei diferență la factura nr.- din 14.01.2003 a fost achitată întrucât aceasta a susținut că documentele contabile din anii 1998 - 2003 sunt ridicate de organele de anchetă ale
În ceea ce privește "lista facturilor și a plăților" din 23.05.2006 întocmită cu antetul Rafinăriei, expertul contabil a menționat că este nesemnată și fără ștampila furnizorului, în opinia sa nefiind document contabil.
Concluzionând, expertul a arătat că părțile în litigiu nu au prezentat expertizei documente din care să rezulte modalitatea de plată a facturii nr.595.153/14.01.2003, pentru diferența de 773.147.003 lei, neputându-se preciza dacă pârâta datorează sau nu această sumă.
La dosarul cauzei, apelanta a depus Note scrise, solicitând admiterea apelului, casarea sentinței atacate întrucât instanța de fond, în mod greșit, a reținut în baza fișei furnizorului că intimata și-a achitat debitul restant din factura nr.-/2003.
Apelanta a mai arătat că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că biletul la ordin emis la 31.03.2002 și scadent la data de 08.02.2002, achită factura nr.-, așa cum este menționat pe acesta, și nu o factură emisă după aproximativ un an de zile, astfel că fișa întocmită de intimata pârâtă nu este corectă, aceasta nereprezentând mijlocul legal de probă.
A mai arătat că obligația dovedirii achitării debitului revine intimatei, în conformitate cu prevederile art.1169 Cod civil, care a susținut că și-a achitat datoria.
Față de raportul de expertiză întocmit în cauză, la cererea intimatei, formulată la termenul din 13.03.2007, atât oral cât și prin Notele scrise depuse la dosar, Curtea a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză, având ca obiectiv întocmirea unei situații cumulate privind facturile fiscale emise de furnizorul - SA și a unei situații cumulate privind plățile efectuate de către CNCF "" SA aferente acestor facturi fiscale, pentru a se stabili cu exactitate dacă valoarea facturilor cuprinse în această situație au fost achitate în totalitate sau nu.
Suplimentul la raportul de expertiză a fost întocmit de d-na expert, desemnată ca urmare a faptului că expertul desemnat inițial a comunicat că din motive de sănătate este în imposibilitate să efectueze acest supliment.
Prin raportul de expertiză (supliment) expertul desemnat a menționat că intimata a lichidat, obligațiile de plată către apelantă prin metoda global valorică, fără a respecta în totalitate numărul, data și valoarea facturilor furnizorului înscrise în documentele de compensare incluse în circuitul de compensare respectiv. De asemenea, nici pe formularul biletelor la ordin nu s-a completat numărul și data facturilor ce au făcut obiectul acestor plăți, astfel întrucât stingerea datoriilor cu aceste plăți s-a făcut de intimată pe total valoare cuvenită.
Expertul a mai menționat că apelanta a emis facturi fiscale de stornare a unor facturi care anterior au făcut obiectul unor circuite de compensare cu mai mulți agenți economici sau facturi care anterior erau achitate cu ordine de plată.
A mai menționat că părțile în litigiu au intrat în circuite de compensare pe baza unor contracte, protocoale, anexe, adrese, care nu respectă procedurile de compensare a datoriilor neplătite la termenele scadente, aprobate prin dispoziții legale.
Concluzionând, expertul precizat că, deși valoarea facturilor emise de apelantă în valoare totală de 101.678.722.434 lei figurează în evidențele contabile ale intimatei, decontate în totalitate, datorită neconcordanțelor și neregularităților prezentate cât și datorită faptului că documentele contabile ale apelantei nu au fost puse la dispoziția sa, aceste documente fiind ridicate de organele de cercetare penală, neputând efectua un punctaj între operațiunile înregistrate în contabilitatea celor două societăți, opinia sa este rezervată, în sensul că nu poate afirma și stabili cu exactitate dacă valoarea facturilor cuprinse în situația prezentată, numai de intimată, au fost achitate în totalitate.
La suplimentul de expertiză contabilă intimata a formulat obiecțiuni, ce au fost încuviințate de instanță, expertul depunând la dosar răspuns la obiecțiuni.
Urmare dispoziției instanței de la termenul din 04.12.2007, apelanta a comunicat că nu poate depune la dosar copia fișei clientului CFR SA referitoare la livrările și plățile efectuate, întrucât documentele contabile pentru perioada 1998-2003 au fost ridicate de organele de cercetare penală în baza Rezoluției din 23.02.2004 a parchetului Național Anticorupție din dosarul nr.25/P/2004.
Prin adresa înaintată apelanta a precizat însă că pune la dispoziția instanței o serie de înscrisuri prin care și copia expertizei contabile dispusă în dosarul de faliment prin care au fost stabilite creanțele societății falite, pentru intimată stabilindu-se că datoriile acesteia sunt de 7.640.498.784 lei conform anexei 5 (filele 176 - 191).
La dosarul cauzei intimata a depus concluzii scrise.
Examinând apelul în raport de criticile invocate, în raport de actele și lucrările cauzei și având în vedere și caracterul devolutiv al acestei căi de atac, Curtea constată că este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Astfel, Curtea reține că prin cererea introductivă, apelanta reclamantă solicitat obligarea intimatei pârâte la plata sumei de 8.184.872.641 lei reprezentând contravaloarea facturilor nr.- din 14.01.2003, nr.- din 14.01.2003, nr.- din 14.01.2003 și nr.- din 14.01.2003, ulterior restrângându-și pretențiile la plata sumei de 773.147.003 lei, reprezentând diferență neachitată la factura nr.-/14.01.2003, sumă contestată de intimata-pârâtă care a depus în apărare "Lista facturilor și a plăților din 23.05.2006", precum și o serie de înscrisuri.
Deși, apelantei i s-a solicitat să depună copia fișei contabile a clientului R SA, pentru a se putea face verificări în raport de lista mai sus menționată, apelanta nu s-a conformat, rezumându-se doar să susțină prin Notele scrise depuse la dosar că toate actele contabile sunt ridicate de organele de cercetare penală, fără însă a proba că s-a adresat aceasta pentru eliberarea documentului solicitat de instanță.
Din probele administrate în cauză, respectiv din suplimentul la expertiză contabilă (necontestat de către apelantă), Curtea reține că reține că intimata a lichidat obligațiile de plată către apelantă prin metoda global valorică, stingerea datoriilor fiind făcută de intimată pe total valoare cuvenită.
Curtea mai reține și faptul că apelanta a emis facturi de stornare a unor facturi care anterior au făcut obiectul unor circuite de compensare cu mai mulți agenți economici sau facturi care anterior au fost achitate cu ordine de plată.
Chiar dacă expertul contabil a menționat că nu au fost respectate procedurile de compensare a datoriilor neplătite la scadență, Curtea reține că apelanta nu a contestat operațiunile și documentele prin care au fost compensate anumite datorii, din probele administrate în cauză rezultând că a fost cea care a propus anumite compensări.
Mai mult, din copia raportului de expertiză contabilă întocmit în dosarul de faliment al societății apelante (filele 181-184) rezultă că la data de 20.01.2005 intimata figura în evidențele contabile ale apelantei cu un debit în sumă de 7.640.490.784 lei, deși prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 25.05.2005 a solicitat plata sumei de 8.184.872.641 lei.
Toate acestea demonstrează că apelanta nu deține o evidență clară cu privire la sumele datorate de intimată, astfel că, în lipsa documentului reprezentat de fișa contabilă a clientului CFR neputându-se verifica operațiunile înregistrate în contabilitatea părților în litigiu, Curtea apreciază că în mod corect, instanța de fond dat relevanță "fișei furnizorului" extrasă din contabilitatea intimatei pârâte și a respins acțiunea ca nefondată.
În considerarea celor arătate, constatând că sentința atacată este legală și temeinică, Curtea în baza art.296 Cod pr.civ. va respinge apelul formulat împotriva acesteia ca nefondat.
Se va lua act că intimata nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta cu sediul social în,-, Județul B, prin lichidator judiciar PROFESIONAL O, cu sediul în Municipiul O,-, Județul B împotriva sentinței comerciale nr.247/25.01.2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE "" cu sediul în B,-, sector 1, ca nefondat.
Ia act că intimata nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 29.01.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.Jud. - 18.02.2008
Tehnored.
5 ex.
Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte -
Președinte:Florica BodnarJudecători:Florica Bodnar, Mioara Badea
