Spete pretentii comerciale. Decizia 517/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.517
Ședința publică de la 11.11.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Florica Bodnar
JUDECĂTOR 2: Mioara Badea
GREFIER - -
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelanta-reclamantă CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B - ADMINISTRAȚIA FONDULUI IMOBILIAR, împotriva sentinței comerciale nr.6158/08.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 28.10.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea succesiv la data de 04.11.2008, respectiv 11.11.2008, când în urma deliberării a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra apelului de față, deliberând constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială la data de 6.12.2002 reclamanta Administrația Fondului Imobiliar, aflată sub autoritatea Consiliului General al Municipiului B (succesoare în drepturi a fostei Direcții Generale de Administrare a Fondului Imobiliar din cadrul Primăriei Municipiului B) a chemat în judecată pe pârâta, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezilierea contractului de închiriere pentru spațiul locativ cu altă destinație decât aceea de locuință nr.2602/31.03.1990 privind spațiul din-, sector 3 și evacuarea pârâtei din acest spațiu pentru neplata chiriei.
De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 12.131.439.021 lei reprezentând:
- restanță chirie în valoare de 3.581.786.208 lei;
- restanță TVA în valoare de 680.539.386 lei;
- majorări de întârziere chirie în valoare de 7.580.991,025 lei;
- majorări de întârziere TVA în valoare de 38.389.678 lei, calculate pe perioada I 2000 - IX 2002.
Totodată, a solicitat obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.
La data de 09.01.2003 pârâta a depus la dosar întâmpinare - cerere reconvențională.
Prin sentința comercială nr.3071/6.03.2003 pronunțată în dosarul nr.21304/2002 Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și, în consecință a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București - Secția Comercială.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că pretențiile formulate de reclamantă depășesc suma de 10.000.000.000 lei, prevăzută de dispozițiile art.2 pct.1 lit.a pr.civ. competența aparținând Curții de Apel conform art.3 pr.civ.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a V-a Comercială sub nr.1181/2003.
Prin sentința comercială nr.5/20.01.2004 Curtea de Apel București - Secția a V-a Comercială a respins ca nefondate, atât acțiunea principală formulată de reclamant cât și cererea reconvențională formulată de pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere actele și lucrările cauzei și dispozițiile legale incidente în cauză.
Împotriva acestei sentințe Administrația Fondului Imobiliar a declarat recurs înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Comercială sub nr.3152/2004.
Prin încheierea nr.1421/2.03.2005 pronunțată în dosarul nr.3152/2004 Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială a admis excepția de necompetență a acestei instanțe în soluționarea pricinii, excepție invocată din oficiu.
În consecință, a calificat calea de atac ca apel și a trimis cauza spre competentă soluționare în complet format ca atare, la Curtea de Apel București.
Cauza a fost înregistrată ca apel la Curtea de Apel București - Secția a V-a Comercială sub nr-.
Prin decizia comercială nr.54/02.02.2006 pronunțată în dosarul nr-, Curtea de Apel București - Secția a V-a Comercială a respins ca nefondat apelul formulat de apelantă împotriva sentinței comerciale nr.5/20.01.2004 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VI-a Comercială.
Împotriva acestei decizii Administrația Fondului Imobiliar a declarat recurs înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială sub nr-.
Prin decizia nr.2092/31.05.2007 pronunțată în dosarul nr- Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială a admis excepția necompetenței materiale invocate din oficiu și în consecință, a admis recursul declarat de reclamantă, a casat decizia și sentința și a trimis cauza spre rejudecare în primă instanță Tribunalului București - Secția Comercială.
În fond după casare cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială sub nr-.
La data de 01.11.2007 pârâta-reclamantă a depus la dosar cerere precizatoare a cererii reconvenționale în ceea ce privește pretențiile bănești.
Astfel, a solicitat să se constate că a efectuat lucrări de consolidare și îmbunătățiri la imobilul ce face obiectul închirierii în valoare de 729.113 USD, reprezentând echivalentul sumei de 1.693.948,2329, iar în situația în care se va admite acțiunea reclamantei să se dispună compensarea valorii acestor lucrări cu sumele pretinse de reclamantă.
La solicitarea instanței, reclamanta pârâtă a depus la dosar precizări prin care a învederat că prin cererea de chemare în judecată a solicitat să se dispună rezilierea contractului de închiriere nr.2602/31.03.1990 privind spațiul situat în- (actuală nr.19), sector 3, evacuarea pârâtei din acest spațiu și obligarea pârâtei la plata debitului restant în sumă de 12.131.439.021 lei (ROL), reprezentând chirie restantă, TVA și majorări de întârziere aferente perioadei 01.2000-09.2002.
A mai învederat că își menține obiectul acțiunii introductive.
La termenul din 20.03.2008 reclamanta a depus la dosar precizări învederând că înțelege să renunțe la capătul de cerere privind rezilierea contractului de închiriere nr.2602/31.03.1990 având ca obiect spațiul situat în-, sector 3 și la capătul de cerere privind evacuarea pârâtei din acest spațiu, înțelegând să mențină capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata debitului restant în valoare totală de 12.131.439.021 lei (rol) reprezentând chirie restantă, TVA și majorări de întârziere aferente perioadei 01.2000-09.2002.
Cererea de renunțare la capetele de cerere privind rezilierea contractului de închiriere și evacuarea pârâtei a fost motivată de reclamantă pe soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială în dosarul nr.9467/2001, respectiv decizia comercială nr.4436/2005.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă, a invocat excepția autorității de lucru judecat în raport de aceeași decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Comercială, decizie pe care a depus-o la dosar.
La termenul din 08.05.2008 pârâta reclamantă a învederat că nu înțelege să timbreze cererea reconvențională, menținându-și punctele de vedere exprimate cu privire la timbraj.
Prin sentința comercială nr.6158/08.05.2008 pronunțată în dosarul nr.26044/- Tribunalul București - Secția a-VI-a Comercială a respins ca nefondată acțiunea principală formulată de reclamanta-pârâtă Consiliul General al Municipiului B - Administrația Fondului Imobiliar și a anulat ca netimbrată cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere actele și lucrările cauzei și dispozițiile art.969, art.1429, art.1436 cod civil și art.46 Cod Comercial, precum și dispozițiile art.20 din Legea nr.146/1997 și art.9 din nr.OG32/1995 - dispoziții modificate.
În esență, tribunalul a reținut pe acțiunea principală că, prin contractul de închiriere nr.2608/31.03.1990 - succesor în drepturi aap us la dispoziția pârâtei spațiul cu altă destinație din- pentru o chirie de 10.458 lei ce urma a se achita cel târziu până la expirarea lunii pentru care se face plata.
Tribunalul a mai reținut că în contract nu este precizat un termen astfel că acesta va fi precizat după obiectul bunului în condițiile art.1450 și art.1451 Cod civil, aspect neprecizat de reclamantă.
De asemenea, tribunalul a mai reținut că pârâta și-a onorat obligația de plată a chiriei stabilite prin acordul părților, reclamanta nedovedind că ar fi intervenit o modificare a cuantumului chiriei printr-un act adițional care să exprime voința părților în acest sens, nefiind menționată nici o clauză penală care să permită modificarea unilaterală a obligațiilor locatarului.
A mai reținut că reclamanta nu a dovedit modul de calcul al acestor pretenții defalcat pe perioada în litigiu, temeiul legal aplicabil contractului, perioada pretențiilor și faptul că pârâta era obligată la plata TVA-ului, cum și data la care ar fi fost înștiințată pârâta despre aceasta, pentru a se verifica obligativitatea și condițiile de aplicare a hotărârilor consiliului local cu privire la cuantumul chiriei pretinse.
Cât privește cererea reconvențională tribunalul a reținut că pârâta-reclamantă nu a înțeles să-și îndeplinească obligația de plată a taxelor judiciare de timbru.
Tot legat de acțiunea principală tribunalul a reținut că prin adresa depusă la data de 20.03.2008 (pag.45) reclamanta a renunțat la cererea privind rezilierea contractului de închiriere și la cererea de evacuare a pârâtei.
Împotriva acestei sentințe, în termen reclamanta pârâtă Consiliul General al Municipiului B - Administrația Fondului Imobiliar a formulat apel invocând următoarele motive:
- Administrația Fondului Imobiliar este o instituție publică de interes local, aflată sub autoritatea Consiliului General al Municipiului B, cu personalitate juridică, fiind colectoare de creanțe bugetare reprezentate de sumele provenite din chirii, care se constituie în venituri ale bugetului local.
- Prin contractul de închiriere nr.2602/31.03.1990, părțile au stabilit, printre alte clauze, plata chiriei calculată conform prevederilor legale, așa cum este stabilită prin fișa de calcul a chiriei, care face parte integrantă din contract.
Această stipulație, completată cu notificări transmise de către reclamantă pârâtei trimestrial și fișa de calcul stabilită conform Hotărârilor Consiliului General al Municipiului B nr.27/1993și 119/1993, conduce la interpretarea indubitabilă a acordului părților cu privire la modificarea cuantumului chiriei, așa cum este stabilită în fișa de calcul. Acordul pârâtei a fost expres în principiu, dar tacit în privința cuantumului determinat prin Hotărârea Consiliului General al Municipiului B nr.119/1993.
- Sumele solicitate în această perioadă sunt calculate în temeiul Hotărârilor Consiliului General al Municipiului B nr.27/1993 și 199/1993 și se indexează trimestrial cu indicele de inflație comunicat de Institutul Național de Statistică, astfel încât suma lunară calculată și pretinsă a fi achitată de către pârâtă este de fapt suma stabilită în contractul de închiriere actualizată cu indicele de inflație.
- Deși instanța de fond a reținut că a renunțat la judecata capetelor de cerere privind rezilierea și evacuarea, totuși a respins aceste capete de cerere ca neîntemeiate pentru faptul că nu ar fi fost dovedit modul de calcul defalcat pe perioada în litigiu.
- Întrucât după renunțarea la capetele de cerere privind rezilierea și evacuarea, instanța a rămas investită numai cu judecarea capătului de cerere privind pretențiile, din motivarea sentinței nu rezultă în concret pentru ce a fost respins acest capăt de cerere, sentința nefiind motivată pe acest aspect.
În concluzie, apelanta a solicitat admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată.
În baza art.242 pr.civ. apelanta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
La dosarul cauzei intimata a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
În cauză, nu au mai fost administrate alte probe în afara înscrisurilor depuse în fazele procesuale anterioare.
Examinând apelul în raport de motivele invocate și în raport de actele și lucrările cauzei, Curtea constată că este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Astfel, din actele și lucrările cauzei rezultă că prin acțiunea formulată și precizată ulterior, apelanta reclamantă a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei totale de 12.131.439.021 lei (ROL) reprezentând chirie restantă, TVA și majorări de întârziere aferente perioadei 01.2000-09.2002, pretențiile derivând din contractul de închiriere nr.2602/31.03.1990 încheiat între (antecesoarea reclamantei) și pârâtă.
Potrivit art.3 din contract părțile au stabilit o chirie lunară de 10.548 lei, "ce a fost calculată conform prevederilor legale" și stabilită prin fișa de calcul a chiriei, parte integrantă din contract, fișă nedepusă la dosar.
Curtea reține că fișa de calcul anexată cererii de chemare în judecată (fila 11 dosar nr.21304/2002) întocmită de reclamantă pentru perioada 1994-2002, pe lângă faptul că este ilizibilă, nici nu a fost semnată de intimată în calitate de chiriaș, fiind comunicată acesteia prin poștă doar la data de 27.04.2001 (fila 11 verso).
Nici în fața instanței de fond și nici în apel (inclusiv în ciclurile procesuale anterioare) apelanta nu a probat că s-ar fi modificat cuantumul chiriei prin acte adiționale ori prin altă modalitate care să exprime voința părților, la dosarul cauzei fiind depuse doar notificări emise în anul 1998 pentru diverse debite restante, dar care exced cauzei și adresa nr.612/18.04.2001 (fila 10 dosar nr.21304/2002) cu referire la Hotărârea. nr.119/1993).
Prevalându-se de considerentele deciziei nr.4436/04.10.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială în dosarul nr.9467/2001, redate ca și motive de apel, apelanta susține că "acordul pârâtei a fost expres în principiu, dar tacit în privința cuantumului determinat prin Hotărârea Consiliului General al Municipiului B nr.119/1993", susținând că sumele solicitate au fost calculate în temeiul Hotărârilor nr.27/1993 și nr.119/1993, susțineri însă nedovedite.
Astfel, nici din "Extrasul de cont" înregistrat sub nr.2188/4.09.2002 (fila 3 dosar fond nr.21304/2002) și nici din "situația desfășurată a debitelor" (filele 34-35 dosar nr-) nu rezultă modul de calcul detaliat al pretențiilor solicitate, în raport de prevederile legale invocate, cuantumul acestor pretenții nefiind probat, situație reținută de instanța de fond.
Critica apelantei vizând nemotivarea soluției de respingere a capătului de cerere privind pretențiile, nu poate fi primită, fiind evident că din eroare instanța a concluzionat că nu este întemeiată cererea de reziliere și evacuare, deși analizase capătul de cerere privind pretențiile.
De altfel, din considerentele sentinței atacate rezultă că instanța de fond a reținut că, prin adresa depusă la data de 20.03.2008 reclamanta a renunțat la cererea de reziliere a contractului de închiriere și la cererea de evacuare.
În considerarea celor arătate, constatând că sentința atacată este legală și temeinică, Curtea în baza art.296 pr.civ. va respinge apelul formulat împotriva acesteia ca nefondat.
În baza art.274 pr.civ. Curtea va obliga apelanta la plata sumei de 2500 lei cheltuieli de judecată către intimată, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B - ADMINISTRAȚIA FONDULUI IMOBILIAR, cu sediul în B,-, sector 3, împotriva sentinței comerciale nr.6158/08.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă, cu sediul în B,-, sector 3, ca nefondat.
Obligă apelanta la plata sumei de 2.500 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.11.2008.
Președinte Judecător
Grefier
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex.
Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Florica BodnarJudecători:Florica Bodnar, Mioara Badea
