Spete pretentii comerciale. Decizia 52/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- (Număr în format vechi -)
Decizie nr. 52/
Ședința publică din 02 iunie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea apelului promovat de - SRL, cu sediul în -M,-, jud. M împotriva sentinței comerciale nr. 1411 din 05.10.2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr. -.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat pârâta-apelantă - SRL prin av., lipsă fiind reclamanta intimată, - SRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, constatându-se că apelul este declarat și motivat în termenul procedural și timbrat cu o taxă judiciară de timbru în sumă de 3.566 lei și timbre judiciare în valoare de 5 lei.
La data de 30 aprilie 2008, reclamanta-intimată - SRL a depus întâmpinare prin serviciul registratură.
La întrebarea instanței adresată reprezentantului apelantei dacă mai are cereri în probațiune de formulat, acesta declară că nu are, împrejurare de care instanța ia act, închide procedura probatorie și acordă cuvântul asupra dezbaterilor.
Reprezentantul pârâtei apelante susține apelul solicitând admiterea lui, schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul eliminării obligațiilor stabilite în sarcina apelantei de a plăti suma de 197.226,38 lei cu titlu de penalități de întârziere și suma de 8.137 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, pentru motivele expuse detaliat în scris care au fost susținute și oral. Face precizarea că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică datorită următoarelor considerente:
Marfa ce face obiectul facturilor fiscale a fost livrată, recepționată și parțial achitată. Nici unui dintre contractele pe care se eșafodează pretențiile intimatei nu au fost semnate ori însușite în alt mod de administratorul apelantei. Din analiza contractelor invocate și a corespondenței purtate între părți reiese că administratorul nu și-a însușit daune moratorii prevăzute cu titlu de clauză penală, prin urmare, clauza penală cuprinsă în facturile în discuție nu poate produce efecte atâta vreme cât nu suplinește acordul părților. În atare situație apreciază că apelanta nu poate fi obligată la plata penalităților de întârziere, motiv pentru care solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.1411/05.10.2007 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr.-, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta -" "SRL împotriva pârâtei -" "SRL, pârâta fiind obligată la plata sumei de 197.226,38 lei reprezentând contravaloare marfă și a sumei de 197.226,38 lei reprezentând penalități de întârziere.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că între cele două părți s-au încheiat contractele de vânzare cumpărare nr.407/28.02.2001 și nr.551/10.11.2003, în baza cărora, reclamanta a livrat pârâtei medicamente, la depozitul și farmacia pe care aceasta le deține.
Deoarece contravaloarea produselor nu a fost achitată la termen, s-au calculat penalități de întârziere potrivit clauzelor penale stabilite în cele două contracte în acest sens.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel -" "SRL, solicitând admiterea căii de atac, schimbarea în parte a sentinței atacate și eliminarea dispozițiilor cu privire la plata penalităților de întârziere.
În motivarea apelului s-a menționat că niciunul dintre contractele în baza cărora s-a stabilit obligațiile, nu au fost semnate de administratorul debitoarei, fiind semnate doar de către directorii de vânzări. S-a arătat că potrivit art.71 alin.1 din Legea 31/1990 rep. doar administratorii pot reprezenta societatea în relațiile contractuale cu terții.
În aceste condiții s-a apreciat că nu a fost însușită clauza penală și nu se datorează penalități de întârziere.
În întâmpinarea depusă la dosar, s-a arătat că un argument în sensul producerii efectelor juridice de clauza penală înserată în contractul nr.551/10.11.2003, este acela că deși reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute a contractului, acțiunea a fost respinsă prin hotărâre irevocabilă (decizia nr.1955/2007 a ICCJ).
În motivarea deciziei ICCJ se menționează că încheierea contractului a fost confirmată de persoana juridică prin executarea succesivă a contractului.
Analizând cererea de apel prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor art.292 pr.civ. instanța reține următoarele:
Între părți s-au încheiat contractele de vânzare cumpărare nr.407/28.02.2001 și nr.551/10.11.2003, în baza cărora, reclamanta a livrat pârâtei medicamente, potrivit contractului nr.551/2003, în termen de 102 zile, iar pentru contractul nr.407/2001, al 30 de zile de la emiterea facturii. În situația neachitării mărfii livrate la scadență, în contracte s-a stipulat și obligația de plată a penalităților de întârziere în cuantum de 0,4%, pentru fiecare zi de întârziere.
În aceste contracte respectiv, în art.IV al contractului nr.407/28.02.2001 și în art.V al contractului nr.551/10.11.2003, se prevede că, în cazul în care cumpărătorul nu își achită datoria către furnizor la termen, va fi obligat la plata unor penalități de 0,4% din suma datorată, pentru fiecare zi de întârziere.
privind limitele acordării mandatului pentru semnarea contractelor este o chestiune irelevantă în ce privește efectele contractelor între părți.
Dacă directorul de vânzări nu avea mandat pentru asumarea unor obligații în ce privește plata penalităților de întârziere de 0,4%, așa cum s-a stabilit în contracte, aceasta este o chestiune internă în cadrul societății, societatea putând să se îndrepte împotriva angajatului pentru depășirea limitelor contractului, în vederea recuperării pagubelor.
Aceasta nu face însă obiectul prezentei acțiuni.
Câtă vreme cele două contracte încheiate între părți nu au fost anulate, acestea produc efecte juridice între părți.
În acest sens menționăm și faptul că s-a solicitat în justiție anularea contractului nr.551/2003 însă acțiunea a fost respinsă prin sentința comercială nr.183/2006 a Tribunalului Comercial Mureș, sentință menținută prin decizia nr.79/2006 a Curții de Apel Tg-M, și ulterior prin decizia nr.1955/2007 a ICCJ.
Art.71 alin.1 din Legea nr.31/1990 rep, invocat de apelantă, prevede următoarele: "Administratorii care au dreptul de a reprezenta societatea nu il pot transmite decat daca aceasta facultate li s-a acordat in mod expres".
2 și 3 ale art.71 prevăd următoarele:"In cazul incalcarii prevederilor alin. (1), societatea poate pretinde de la cel substituit beneficiile rezultate din operatiune.
Administratorul care, fara drept, isi substituie alta persoana raspunde solidar cu aceasta pentru eventualele pagube produse societatii".
După cum se poate vedea din textul de lege menționat mai sus, legiuitorul prevede la acest articol o sancțiune pentru administrator în situația în care transmite dreptul de reprezentare cu încălcarea dispozițiilor legii.
Legiuitorul nu interzice transmiterea dreptului de reprezentare așa cum interpretează apelanta, ci stabilește sancțiuni păentru administrator în situația în care acesta nu respectă dispozițiile legii în acest sens.
Sancțiunea nu vizează în niciun caz terții cu care se încheie contractele.
Prin urmare acestea își produc efectele față de păți.
În consecință, în baza art.296 pr.civ. instanța va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de -" "SRL cu sediul în Tg-M,-, județul M (fostă -"", împotriva sentinței nr.1411/05.10.2007 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr.-
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare
Pronunțată în ședință publică azi, 2 iunie 2008.
PRESEDINTE JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER
ptr ., fiind
în concediu, semnează
prim grefier
Red.
Tehnored.
5 exp.
30.06.2008.
Jud.fond:
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
