Spete pretentii comerciale. Decizia 528/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.528
Ședința publică de 10 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Aurică Avram
JUDECĂTOR 2: Cosmin Horia Mihăianu
GREFIER - -
.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulate de apelanta SC SA, împotriva sentinței comerciale nr.3049/23.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
Dezbaterile au avut loc la data de 26.11.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea consecutiv la 03.12.2009 și 10.12.2009, când în aceeași componență a decis următoarele:
CURTEA:
Prin cererea înregistrată în data de 29.05.2008 la Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI a chemat în judecată pârâta SC SA, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată: 1) la plata sumei totale de 585.205,61 lei, din care suma de 248.410 lei reprezintă rata nr.3 restanță și neachitată conform Convenției nr. 138/2004, suma de 234.698,50 lei reprezintă dobânda BNR calculată până la scadența ratei a treia (31.12.1006), iar suma de 102.096,51 lei reprezintă penalitățile calculate până la data de 15.02.2008 la nivelul dobânzilor percepute pentru neplata la termen a creanțelor bugetare, conform art. 4 din Convenția nr. 138/2004; 2) la plata în continuare a sumelor reprezentând penalități de întârziere și dobânzi până la plata integrală a sumei datorată cu titlu de.
Pârâta SC SA a formulat cerere reconvențională solicitând obligarea AUTORITĂȚII PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI la întreprinderea demersurilor necesare și legale în vederea declanșării procedurii legale privind emiterea unui ordin comun care să cuprindă înlesnirile la plată de către beneficiara SC SA.
Prin cererea formulată în cauză la 19.01.2009, reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI a precizat că, urmare a plății de către pârâtă a sumei de 248.410 lei reprezentând contravaloarea ratei nr. 3, prin ordinul de plată nr. 2391/10.12.2008 precum și a sumei de 234.698,50 lei reprezentând dobânda legală, mai solicită obligarea pârâtei doar la plata sumei de 176.371,10 lei, reprezentând penalități de întârziere conform art. 4 din Convenția nr. 138/2004 calculate pe perioada de la data scadenței ratei a treia (31.12.2006), până la plata ratei (10.12.2008).
Prin sentința comercială nr. 3049 pronunțată la data de 23.02.2009 în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a admis acțiunea precizată formulată de AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și în consecință, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 176.371,10 lei, reprezentând penalități și a respins cererea reconvențională formulată de SC SA.
Pentru a pronunța această sentință comercială, tribunalul a reținut, în principal, că în cauză pârâta a invocat excepția prematurității acțiunii (excepția lipsei concilierii prealabile), precum și excepția autorității de lucru judecat, în raport cu sentința comercială nr. 3233/2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, dar acestea au fost respinse ca neîntemeiate, la termenul din 30.06.2008, respectiv, 20.10.2008 pentru motivele menționate în încheierile date la termenele respective.
În executarea contractului de privatizare nr. 41/2002, pârâta trebuia să plătească reclamantei dividendele cuvenite acesteia pentru anul 2001. În condițiile în care pârâta nu și-a îndeplinit obligația de plată, părțile au convenit (Convenția nr. 138/2004) la eșalonarea acestei obligații în trei rate, fiecare incluzând și dobânda datorată pentru dividende, de la data exigibilității până la noua scadență convenită.
Rata a treia și dobânda aferentă calculată până la data de 31.12.2006, convenită pentru plata acestei rate, s-au plătit de către pârâtă prin ordinul de plată nr. 2391/10.12.2008.
Potrivit art. 4 din Convenția nr. 138/2004, în cazul neplății ratelor la scadența convenită, pârâta datorează și penalități egale cu dobânda pentru neplata la termen a creanțelor bugetare. Penalitățile calculate pe perioada 01.01.2007-10.12.2008, de 0,1 % pe zi întârziere sunt de 176.371,10 lei, datorându-se în baza art. 4 din convenție.
Nu pot fi reținute apărările pârâtei referitoare la interdicția cumulului dobânzilor cu penalitățile, pentru că fiecare dintre acestea au, în speță, perioade diferite de calcul și baze de calcul diferite și nici apărările privind efectuarea calcului lor de către o persoană care nu este contabil autorizat, deoarece niciun text de lege nu impune aceasta.
În ceea ce privește cererea reconvențională, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI a demarat procedurile pentru inițierea unui ajutor de stat către SC SA, fiind concretizate în Decizia nr. 161/2006 a Consiliului Concurenței, care constituie un act prealabil necesar pentru acordarea oricărui ajutor de stat. Pe de altă parte, prin art. 8.14 din contractul de privatizare, modificat prin actul adițional 1 bis/25.07.2003, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI s-a obligat să facă demersurile necesare pentru ca SC SA să beneficieze de penalitățile stabilite prin art. 18 alin. 10 din Legea nr. 137/2002, HG nr. 577/2002 și nr.HG 1112/2000. Prin art. 18 alin. 10 menționat, în forma în vigoare la data actului adițional 1 bis, se stabilea eșalonarea la plata obligațiilor bugetare pe o perioadă de până la 5 ani și scutirea de la plata penalităților și majorărilor de întârziere. Or, prin Convenția nr. 138/2004, părțile au eșalonat plata dividendelor cuvenite AUTORITĂȚII PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI pentru anul 2001. Prin urmare, cu sau fără emiterea unui Ordin Comun, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI a fost de acord cu eșalonarea unor plăți deja scadente și cu înlocuirea penalităților cu dobânda BNR, mai mică și având un alt regim juridic, pârâta fiind practic scutită de plata penalităților. Dobânda convenită de părți, nu reprezintă o sancțiune ci contravaloarea lipsei de folosință a valorii dividendelor.
Dispozițiile nr.HG 577/2002 nu conțin prevederi relevante aplicabile în cauză. . și scutirile prevăzute de art. 249 și urm. din Normele aprobate prin această hotărâre de guvern sunt cele pentru obligații scadente la 31.12.2001, care nu au făcut obiectul convenției sau contractului, plata dividendelor pentru anul 2001 devenind exigibilă ulterior datei de 31.12.2001, după aprobarea bilanțului pe anul 2001.
Dispozițiile nr.HG 1112/2000 se aplică doar pentru creanțele bugetare existente la data emiterii hotărârii, iar nu și creanțelor născute în anul 2001 și devenite scadente ulterior, cum ar fi dividendele pentru anul 2001.
Împotriva acestei sentințe comerciale, pârâta SC SA a declarat apel, timbrat și în termen legal, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii principale și admiterii cererii reconvenționale.
În motivarea apelului, s-a arătat, în esență, în raport cu acțiunea reclamantei, că potrivit dispozițiilor art. 1și 4 alin. 3 din Legea nr. 469/2002, totalul penalităților nu poate depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate, decât dacă prin convenția părților s-a stabilit contrariul. Convenția părților nu derogă expres de la aceste dispoziții și, din moment ce pârâta a achitat rata a treia, în sumă de 248.410 lei și dobânda legală în cuantum de 234.698,50 lei, obligarea acesteia și la plata penalităților în sumă de 176.371,10 lei este contrară dispozițiilor menționate, depășind debitul asupra căruia sunt calculate. În plus, reclamanta nici nu și-a îndeplinit obligațiile care îi incubau în raport cu art. 8.14 din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni, în sensul depunerii diligențelor necesare pentru a putea să beneficieze de facilitățile acordate printr-un Ordin comun. Reclamanta a depus anumite diligențe, dar nu diligențele necesare sub aspectul respectiv.
În ceea ce privește obligația AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI în legătură cu creanțele proprii, aceasta izvora din lege: art. 32 alin. 1 lit. a și b și alin. 2 din nr.OUG 26/2004 aprobată prin Legea nr. 442/2004. OUG nr. 26/2004 s-a publicat în Montorul Oficial la 30.04.2004 după încheierea Convenției nr. 138/2004, ceea ce profită pârâtei și a fost ulterior abrogată, dar cu excepțiile prevăzute prin art. II în sensul ca societatea comercială beneficiază de înlesnirile la plată, inclusiv pentru creanțele preluate de AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
Tribunalul a reținut în mod greșit și că AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI a scutit pârâta de plata penalităților.
Referitor la cererea reconvențională, tribunalul a respins în mod netemeinic și nelegal această cerere. După cum s-a mai arătat, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI a depus anumite diligențe, dar nu diligențele necesare pentru îndeplinirea obligațiilor asumate prin art. 8.14 din contractul de vânzare-cumpărare modificat prin actul adițional 1 bis din 25.07.2003. AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI are în vedere doar obligația care îi incumbă relativ la dividende, făcând abstracție de faptul că nu numai aceste creanțe constituie obiectul obligației. În concret, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI avea obligația să depună diligențele necesare pentru ca pârâta să beneficieze și de facilitățile prevăzute de art. II nr.OUG 26/2005, coroborat cu art. 8.14 din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 41/2002, art. 18 alin. 10 din Legea nr. 137/2002, nr.HG 77/2002 și nr.HG 1112/09.11.2000 - sens în care AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI trebuia să solicite Primăriei Sector 4 înlesniri la plata impozitelor și taxelor locale pentru această societate.
Intimata AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului, ca nefondat, sentință atacată fiind temeinică și legală. Aceasta deoarece, părțile au stabilit, în comun, modalitatea de calcul a penalităților; Convenția nr. 138/2004 s-a încheiat în considerarea OG25/2002, care derogă de la dreptul comun; dobânzile și penalitățile nu s-au calculat asupra aceleiași baze de calcul; în raport cu sentința nr. 3233/05.03.2008 a Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială intervine autoritatea de lucru judecat referitor la cererea de emitere a unui ordin comun fiind îndeplinită tripla identitate de obiect, părți și cauză; strategia de privatizare a pârâtei, aprobată prin HG nr. 1112/09.11.2000 prevedea acordarea penalităților numai pentru creanțele bugetare, nu și pentru cele proprii AUTORITĂȚII PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, iar decizia din 13.07.2006 a Consiliului Concurenței se referă la Legea nr. 137/2002 și HG nr. 1112/2000 ca acte normative ce reglementează înlesnirile la plata obligațiilor proprii și prevede cuantumul ajutorului de stat, iar nu obligația de a emite un ordin comun privind creanțele proprii, context în care AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și-a îndeplinit obligația de a face demersurile necesare pentru ca pârâta să beneficieze de penalitățile prevăzute în strategia de privatizare, odată cu emiterea Ordinului comun nr. 52/23.08.2008 și nr. 1242/23.08.2008 - privind înlesnirile acordate la plata creanțelor bugetare. Pârâta putea beneficia de înlesniri pentru creanțele proprii - dividende și accesorii - scadente până la 31.12.2001 care au făcut obiectul convenției de eșalonare nr. 138/30.04.2004, devenind exigibile în anul 2002.
Conform art. 9.11 (b) din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni, pârâta are obligația de a plăti AUTORITĂȚII PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI dividendele și accesoriile neincluse și stinse prin ordin comun.
Un astfel de ordin nefiind dat, pârâtei îi revenea obligația de plată în baza Convenției nr. 138/2002. Decizia Consiliului concurenței nu face trimitere și la.OUG nr. 26/2004, aceasta intrând în vigoare după încheierea convenției respective.
Prin cererea reconvențională nu s-a solicitat ca reclamanta să pretindă și Primăriei Sectorului 4 să acorde pârâtei înlesniri la plata taxelor și impozitelor locale, ci doar la sumele din acțiunea formulată, cererea formulată în recurs sub acest aspect fiind inadmisibilă. Față de achitarea integrală a sumelor pretinse de AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI prin acțiunea inițială, inclusiv a penalităților, apelul este chiar lipsit de obiect.
Curtea a încuviințat părților înscrisuri în dovedirea susținerilor lor și a respins proba cu expertiză contabilă ca neutilă soluționării cauzei.
Față de acestea, analizând actele dosarului, Curtea constată că apelul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
În ceea ce privește motivul de apel prin care s-a susținut greșita admitere a cererii principale, dispozițiile art. 4 alin. 3 din Legea nr. 469/2002 prevăd că totalul penalităților pentru întârziere în decontare, prevăzute la alin. 1 și 2 nu poate depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate, cu excepția cazului în care prin contract s-a stipulat contrariul. Prin "stipularea contrariului" nu trebuie înțeleasă obligativitatea prevederii în contract,în mod expres, a faptului că penalitatea poate depăși cuantumul sumei, ci orice clauză din cuprinsul căruia rezultă efectiv acest fapt. Or, prin art. 4 din Convenția nr. 138/30.04.2004, în baza căreia s-a formulat acțiunea principală, părțile au prevăzut în mod expres ca în caz de neplată a unei rate la scadență, SC SA va plăti, pe perioada dintre data scadenței ratei și data plății efective, o penalitate la nivelul dobânzilor prevăzute pentru neplata la termen a creanțelor bugetare, pentru fiecare zi de întârziere, calculată la valoarea sumei neachitate. Din moment ce părțile au stabilit astfel, de comun acord și în mod expres, modalitatea de calcul a penalităților, în considerarea art. 969 Cod civil, în speță este aplicabilă excepția iar nu regula prevăzută de art. 4 alin. 3 din Legea nr. 469/2002, în sensul ca penalitățile de întârziere pot depăși cuantumul sumei asupra căruia sunt calculate. De altfel, după cum s-a menționat expres în cuprinsul convenției 138/2004, la încheierea acesteia s-a avut în vedere art. 10 lit. c și art. 15 alin. 2 din nr.OG 25/2002, act normativ cuprinzând dispoziții speciale derogatorii de la dreptul comun referitoare la măsuri de monitorizare a contractelor de vânzare-cumpărare de acțiuni deținute de stat. În susținerile sale, apelanta vizează în mod confuz nu numai penalitățile ci și dobânzile, deși acestea au fiecare o altă perioadă de calcul și o bază de calcul diferită. Astfel, potrivit art. 3 din Convenția nr. 138/2004, dobânzile s-au calculat pe perioada cuprinsă între data încheierii convenției și data scadenței ratelor pentru întregul debit eșalonat la plată, în condițiile în care niciuna dintre cele trei rate nu au fost achitate la scadență. La plata ratelor 1 și 2 și a dobânzilor și penalităților aferente acestora, apelanta a fost obligată într-un alt proces, prin sentința comercială nr. 3233/05.03.2008 a Tribunalului București.
În cauza de față, rata a treia și dobânzile aferente au fost achitate la 10.12.2008 iar penalitățile de întârziere în sumă de 176.371,10 lei au fost calculate doar asupra cuantumului ratei a treia, pe perioada dintre data scadenței acestei rate, astfel cum a fost prevăzută în convenția nr. 138/2004 și data la care a fost plătită.
Prin ordinul de plată nr. 941/01.06.009, apelanta a înțeles să achite AUTORITĂȚII PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și suma la care a fost obligată cu titlu de penalități de întârziere prin sentința atacată, cu mențiunea însă că plata respectivă a intervenit doar în scopul evitării suportării și a unor eventuale cheltuieli de executare.
Apelanta a susținut nefondat că dacă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și-ar fi îndeplinit obligația asumată potrivit art. 8.14 din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 41/13.12.2002, modificat prin actul adițional nr. 1 bis/25.07.2003, în sensul de a depune diligențele necesare pentru ca SC SA să beneficieze de facilitățile prevăzute de art. 18 alin. 10 Legea nr. 137/2002, nr.HG 577/2002, nr.HG 1112/09.11.2000 și OUG nr. 26/2004 și care trebuiau acordate prin ordin comun, această societate comercială ar fi beneficiat de scutirea totală sau parțială la plata dobânzilor și penalităților aferente creanțelor proprii AUTORITĂȚII PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, inclusiv în cazul creanței constând în dividendele aferente anului 2001 care au constituit obiectul convenției nr. 138/2004, astfel că AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI nu s-ar mai fi prevalat de propria culpă în solicitarea pretențiilor. De asemenea, în contextul aceleiași argumentații extinsă și la alte creanțe, apelanta a susținut, în mod nefondat, greșita respingere, de către tribunal, a cererii reconvenționale.
Din formularea întregii cereri reconvenționale, rezultă că prin aceasta, s-a solicitat obligarea AUTORITĂȚII PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI în sensul emiterii unui Ordin comun care să cuprindă nu în general, orice înlesnire la plată de către beneficiara SC SA, ci la plata obligațiilor acesteia către AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI (a creanțelor proprii, iar nu și a altor creanțe bugetare), menționându-se expres că acestea fac "obiectul cererii reconvenționale".
Procesul de privatizare a SC SA, în contextul căruia a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 41/13.12.2002, s-a realizat în baza strategiei aprobate prin HG nr. 1112/2000, care prevedea acordarea înlesnirilor numai pentru plata creanțelor bugetare nu și pentru cele proprii, cum este cazul dividendelor solicitate prin acțiunea principală. Deoarece înlesnirile constituie, practic, un ajutor de stat, un ordin comun în acest sens poate fi emis doar în conformitate cu aprobarea intervenită în mod intermediar printr-o Decizie a Consiliului Concurenței. În cauză, în urma formalităților îndeplinite de AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, acest consiliu a autorizat ajutorul de stat acordat SC SA prin decizia nr. 161/13.07.2006. Această decizie face trimitere în cuprinsul ei doar la Legea nr. 137/2002 și nr.HG 1112/2000 ca acte normative care prevăd înlesnirile la plata creanțelor proprii ale S de care ar putea beneficia SC SA. În raport cu prevederile respectivelor acte normative SC SA putea beneficia de înlesniri la plata creanțelor proprii, constând în dividende și accesoriile acestora devenite scadente până la 31.12.2001.
(și accesoriile acestora) care au constituit obiectul convenției nr. 138/30.04.2004 sunt aferente anului 2001 și, prin urmare, au fost stabilite și au devenit scadente în anul 2002.
Potrivit art. 9.11 lit. b din contractul nr. 41/13.12.2002, SC SA s-a obligat la plata către a datoriilor către aceasta, inclusiv dividende și accesorii, dacă acestea nu au fost incluse sau stinse prin ordin comun.
Prin urmare, în condițiile în care un ordin comun nu a fost emis referitor la creanțele proprii constând în dividendele aferente anului 2001 și accesoriile la acestea, SC SA avea, în continuare obligația de plată a acestora în baza Convenției nr. 138/2004.
Invocarea de către SC SA a dispozițiilor OUG nr. 26/2004, aprobată prin Legea nr. 442/2004 în sensul că acestea i-ar prevede beneficiul înlesnirilor la plata creanțelor proprii nu poate fi reținută, deoarece decizia nr. 161/13.07.2006 a consiliului Concurenței nu se referă și la acest act normativ, care, de altfel, a intrat în vigoare ulterior convenției nr. 138/2002.
Chiar dacă prin notificarea nr. 16609/17.12.2004, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI a comunicat că în conformitate cu prevederile art. nr.OUG 26/2004, aprobată prin Legea nr. 442/2004, SC SA beneficiază de înlesniri la plată pentru creanțele proprii ( dividende, fonduri de restructurare) calculate până la data semnării contractului nr. 41/13.12.2002, precum și pentru dobânzile și penalitățile aferente, prin ordin comun, ulterior, prin adresa înregistrată la SC SA sub nr. 4152/02.06.2005, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI a inițiat demersurile în sensul arătat, solicitând datele necesare întocmirii notificării Consiliului Concurenței, precizând însă ca până la emiterea deciziei de autorizare a ajutorului de stat de către acesta și a ordinului comun, datoriile către AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI rămân în sarcina SC SA, care are obligația să le achite la termenele fixate prin convențiile de eșalonare. Mai mult, referitor la același aspect, prin adresa /129/31.07.2008, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI a comunicat SC SA că ordinul comun nu poate fi emis pentru motivele menționate, societății revenindu-i în sarcină plata acestor datorii.
Tribunalul nu a reținut expres că AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI ar fi scutit SC SA prin convenția nr. 138/2004, de plata penalităților ci a apreciat că, practic, eșalonarea unor creanțe deja scadente și înlocuirea penalităților cu dobânda BNR până la noua scadență convenită, echivalează cu o scutire la plata penalităților.
În cererea reconvențională, SC SA nu a inclus și aspectele referitoare la beneficiul facilităților privind plata impozitelor și taxelor locale, implicând Primăria Sectorului 4 B, astfel că mențiunile în acest sens din cererea de apel contravin art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă.
Apărarea invocată de intimata AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI în sensul că în raport cu sentința comercială nr. 32333/05.03.2008 a Tribunalului București ar fi intervenit autoritatea de lucru judecat, nu poate fi reținută, identitatea neintervenind și cu privire la obiectul celor două pricini în discuție, deoarece prin cererea reconvențională formulată în cauza soluționată prin sentința indicată SC SA a solicitat, diferit de cauza de față, obligarea AUTORITĂȚII PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI la emiterea actului adițional la ordinul comun.
De asemenea, prevederile art. 8.14 din contractul nr. 41/13.12.2002, astfel cum au fost modificate prin actul adițional nr. 1 bis/25.07.2003, delimitează facilitățile la plată de care se poate beneficia în raport cu "certificatele de obligații bugetare emise de creditorii bugetari", iar în ceea ce privește înlesnirile la plata creanțelor bugetare (taxe, impozite, etc.), AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și-a respectat obligația contractuală privind efectuarea demersurilor necesare pentru ca SC SA poate beneficia de astfel de înlesniri, prevăzute în strategia de privatizare, demersuri concretizate prin emiterea Ordinului comun nr. 52/23.08.2008 - și nr. 1242/23.08.2008 - Ministerul Finanțelor Publice.
În consecință, se impune aprecierea că AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI a efectuat demersurile necesare pentru ca SC SA să beneficieze de ajutorul de stat care i se cuvine, dar în condițiile obligațiilor asumate prin contract, respectiv, stabilite de lege, inclusiv sub aspectul emiterii unui ordin comun, cererea reconvențională referitoare la efectuarea demersurilor pentru un ordin comun privind înlesniri la plata creanțelor proprii, nefiind întemeiată.
În consecință, reținând că sentința apelată este temeinică și legală, Curtea în baza art. 296 Cod procedură civilă, va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta SC SA, cu sediul în, șos. -, - Administrativ nr. 104,.1, sector 4, împotriva sentinței comerciale nr. 3049/23.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,- -11, sector 1.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică de la 10 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.Jud.
Tehnored.
Nr.ex.4
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Aurică AvramJudecători:Aurică Avram, Cosmin Horia Mihăianu
