Spete pretentii comerciale. Decizia 531/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2191/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 531
Ședința publică de la 03 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Eugenia Voicheci
JUDECĂTOR 2: Adriana Teodora Bucur
JUDECĂTOR 3: Carmen
GREFIER
******************
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta reclamantă SC DE SRL împotriva încheierii din data de 15.06.2009 și împotriva sentinței comerciale nr.835/29.06.2009, pronunțate de Tribunalul Teleorman în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta reclamantă prin avocat A, care depune împuternicire avocațială la dosar și intimatul pârât personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că la dosarul cauzei, prin compartimentul registratură la data de 30 noiembrie 2009, apelanta reclamantă a depus chitanță în cuantum de 4.143 lei și timbru judiciar de 5 lei reprezentând dovada achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar dispuse prin rezoluție.
Curtea procedează la identificarea intimatul pârât, care se legitimează cu CI seria - nr.- eliberată la 23.12.2005 de SPCLEP A, CNP -.
Apelanta reclamantă, prin apărător, arată că a atacat cu apel și încheierea din data de 15.06.2009 și sentința comercială nr.835/29.06.2009, pronunțate de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr-.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe apel.
Apelanta reclamantă, prin apărător, solicită admiterea apelului, admiterea acțiunii formulate și obligarea intimatului pârât să lase în deplină proprietate imobilul. Arată că litigiul dedus judecății este exclusiv civil, iar obiectul cauzei este revendicare prin comparare de titluri, fiind evaluabil în bani. Prin încheierea din 15.06.2009, instanța de fond a stabilit că litigiul este neevaluabil în bani, fiind un litigiu comercial.
După acordarea cuvântului în dezbaterea apelului, apelanta reclamantă, prin apărător, invocă excepția necompetenței funcționale a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a V-a Comercială, având în vedere că litigiul este civil.
Intimatul pârât, personal, arată că Secția a V-a Comercială a Curții de APEL BUCUREȘTI este competentă să soluționeze litigiul.
Curtea, după deliberare, respinge excepția necompetenței funcționale a Secției a V-a Comercială a Curții de APEL BUCUREȘTI, nefiind un motiv de ordine publică, secția comercială fiind competentă și în soluționarea litigiilor civile având în vedere apartenența dreptului comercial la dreptul civil.
Apelanta reclamantă, prin apărător, în reluarea dezbaterilor pe apel, arată că litigiul privește revendicarea prin comparare de titluri, raportat la contractul de vânzare-cumpărare și actul de adjudecare. Astfel, contractul de vânzare-cumpărare emană de la SC 79 SRL, societate care a vândut apelantei reclamante, iar după un an intimatul a adjudecat imobilul prin licitație publică însă proprietară era apelanta. Solicită admiterea apelului, cu cheltuieli de judecată.
Intimatul pârât, personal, solicită respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Curtea constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra apelului comercial d e fa ță:
Prin cererea înregistrată sub nr- la 5 ianuarie 2009 pe rolul Tribunalului Teleorman, reclamanta UL DE PSIHOLOGICĂ, cu sediul în ș ti, l-a chemat în judecată pe pârâtul, domiciliat în A, jude țul T ș i a solicitat ca instan ța să îl oblige pe pârât să îi lase reclamantei în deplină proprietate ș i lini ș tită posesie imobilul situat în A, str. -, nr. 55, jude țul T, compus din etajele 1 ș i 2 ale acestui complex, urmare a comparării titlurilor de ț inute de păr ți.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat în esen ț ă că a dobândit imobilul în litigiu prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 877 din 14 mai 2002 de către, de la vânzătoarea 79, iar pârâtul l-a dobândit ulterior, prin actul de adjudecare nr.168 din 13 mai 2003, emis de Biroul Executorului Judecătoresc Mihăi ță. Sub acest aspect, reclamanta a arătat că, la data adjudecării, bunul nu se mai afla în patrimoniul proprietarei 79, întrucât fusese cumpărat de reclamantă la 14 mai 2002.
A precizat că, anterior promovării cererii de fa ță, atât pârâtul, cât ș i ME Ș TE Ș A au invocat în justi ț ie nulitatea actului de proprietate al reclamantei, dar că instan ț ele s-au pronun țat în mod irevocabil în favoarea reclamantei, valabilitatea titlului reclamantei fiind stabilită cu autoritate de lucru judecat.
În aceste condi ț ii, reclamanta a sus ț inut că preferen țial este titlul său, deoarece este mai bine caracterizat, fiind primul act juridic întocmit ș i întabulat, provine de la adevăratul proprietar, în timp ce titlul pârâtului provine de la un non dominus, întrucât la momentul adjudecării 79 nu mai de ținea bunul în patrimoniu.
Cererea este întemeiată în drept pe dispozi țiile art. 480 și 481 Cod civil.
Prin sentin ț a comercială nr. 835 din 29 iunie 2009, Tribunalul Teleormana respins ac țiunea în revendicare ca nefondată și a luat act că pârâtul nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instan ț ă a re ț inut care sunt titlurile de proprietate a căror comparare se solicită, respectiv cele indicate în cererea introductivă de instan ț A constatat că în considerentele sentin ței civile nr.406 din 9 martie 2006 Judecătoriei Alexandria, definitivă ș i irevocabilă, s-a re ț inut cu putere de lucru judecat că în dosarul de executare în care s-a emis actul de adjudecare ce serve ș te pârâtului drept titlu de proprietate s-a comunicat soma ție - notificare debitoarei 79, că somația a fost notată în cartea funciară la 11 iunie 2001 și că, în ciuda acestei notări, debitoarea a înstrăinat imobilul către reclamantă.
În aceste condi ț ii, judecătorul fondului a făcut aplicarea dispozi ț iilor art. 497 alin.4 Cod procedură civilă, în sensul că a apreciat că titlul reclamantei nu îi este opozabil pârâtului, că nu poate produce efecte decât între păr ț ile contractante, prioritate având titlul pârâtului. În raport de aceste considerente, a apreciat ac țiunea în revendicare ca nefondată.
Împotriva acestei sentin ț e, în termen legal a declarat apel motivat reclamanta, cauza fiind înregistrată sub acela ș i număr unic la 4 septembrie 2009 pe rolul Cur ții de Apel ș ti - Sec ția a V -a Comercială. Apelul a fost îndreptat și împotriva încheierii de ș edin ță de la 15 iunie 2009.
În motivarea apelului s-a arătat în primul rând că încheierea de la 15 iunie 2009 este nelegală, nefiind motivată. Apelanta a sus ț inut că litigiul are un caracter exclusiv civil, dat de natura ac ț iunii: ac ț iune în revendicare prin comparare de titluri. În aceste condi ț ii, apelanta a arătat că dovada concilierii prealabile depusă la dosar nu este de natură a schimba caracterul ac ț iunii, această dovadă fiind făcută pentru a preîntâmpina eventuale discu ții legate de natura litigiului ș i pentru că Tribunalul Teleorman nu are o sec ț ie comercială, sentin ț ele în această materie fiind pronun ț ate de judecătorii sec ției civile. acestui prim motiv de apel, apelanta a criticat hotărârea ș i pentru că s-a întemeiat pe afirma ț ia că ac ț iunea nu este evaluabilă în bani. Apelanta a contrazis considerentele primei instan ț e, sus ț inând dimpotrivă, că ac țiunea este evaluabilă în bani atâta vreme cât i s-a pus în vedere să timbreze la valoare și i s-a ș i respins cererea de scutire de la plata taxei de timbru prin încheierea de la 23 martie 2009, cu nesocotirea jurispruden ței
Al doilea motiv de apel vizează fondul cauzei. Apelanta a reiterat sus ț inerile despre titularii celor două titluri de proprietate ce se cer comparate în cauza de fa ță ș iaa sus ț inut că, la data când apelanta reclamantă a cumpărat imobilul în litigiu, în cartea funciară erau notate comandamentul din 14 martie 2001, soma ția și ipoteca POST.
Privitor la ipotecă, a arătat că POST a achiesat la vânzare, men ț iunea fiind inclusă în actul de vânzare. Privitor la soma ția din 11 iunie 2001 ș i la comandamentul din 14 martie 2001, a arătat că acestea au fost înscrise în cartea funciară pentru o crean ț ă a 79, rezultată din trei bilete la ordin, dintre care două au fost ulterior anulate de Judecătoria Alexandria. A sus ț inut că, la data când a cumpărat bunul în litigiu, nu era notată în cartea funciară nici o interdic ț ie de vânzare în baza ordonan ței nr.1476/2001 a Tribunalului Teleorman ș i că în considerentele deciziei nr. 462 din 22 septembrie 2006 Cur ții de Apel ș ti se re ț ine expres că, în condi țiile în care executarea în dosarul nr. 221.2001 nu s-a finalizat, indiferent de motive, toate actele de executare efectuate în cadrul acestui dosar nu și mai produc efectele, dispărând șadar cu efect retroactiv și efectele de indisponibilizare a bunului.
În cadrul aceleia și critici, apelanta a arătat ș i că dosarul de executare nr.168/2002 în care s-a emis ordonan ța de adjudecare ce constituie titlul intimatului pârât a fost constituit ulterior întabulării de către apelantă a dreptului său și că nu a fost atacată încheierea de întabulare, care astfel ș i produce efectele. A criticat executarea silită desfă ș urată în cadrul acestui dosar de executare, în special prin raportare la dispozi ț iile art. 500 alin. 3 Cod procedură civlă, executorul judecătoresc nesolicitând rela ț ii de la cartea funciară cu privire la proprietarul bunului scos la licita ție.
Sub acela și aspect, apelanta critică executarea silită și pentru că nu s-a făcut dovada faptului că dosarele de executare nr.221/2001 și nr.168/2003 ar fi fost conexate.
Au fost reiterate sus ț inerile despre hotărârile judecătore ș ti prin care s-a statuat irevocabil asupra validită ții titlului apelantei reclamante ș i s-a arătat că niciodată nu s-a statuat prin hotărârile pronun țate în dosarele nr.5443/RJ/2005 al Judecătoriei Alexandria, nr- al Tribunalului Teleorman ș i nr- al Cur ții de Apel ș ti - Sec ț ia a III -a Civilă asupra temeiniciei contesta ț iei la executare formulată de apelantă împotriva procesului verbal de licita ție din 1 aprilie 2003 și a actului de adjudecare din 13 mai 2003.
A subliniat că sentin ț a apelată este eronată întrucât contractul de vânzare - cumpărare nr. 877/2002 este un act perfect valabil, cu atât mai mult cu cât în executarea silită a imobilului nu s-au invocat soma ția ș i comandamentul instituite în 2001, ci ordonan ț a 1476/2001 a Tribunalului Teleorman,iar la cartea funciară nu exista nici o soma ț ie înregistrată în baza acestei ordonan țe și care să fie anterioară vânzării din 14 mai 2002 ș i nici o încheiere de încuviin țare a executării.
Apelul este întemeiat în drept pe dispozi țiile art. 282 - 298 Cod procedură civilă.
Intimatul pârât nu a depus întâmpinare.
Fa ță de actele și lucrările dosarului, de probele administrate în cauză, Curtea apreciază apelul ca nefondat și îl va respinge pentru următoarele considerente:
Critica referitoare la încheierea de ș edin ț ă de la 15 iunie 2009 este nefondată. Se constată că la termenul respectiv reclamanta a sus ț inut că litigiul este de natură civilă, fără, însă, să invoce vreo excep ț ie sau vreun incident referitor la compunerea instan ței bazat pe această calificare a naturii litigiului ș i în ț elegând să formuleze concluzii pe fondul cauzei. La acela ș i termen, pârâtul a arătat că în opinia sa litigiul este comercial, însă s-a mărginit la această aser țiune, punând concluzii în apărare pe fondul cauzei.
La termenul din 22 iunie 2009, pentru când pronun ț area a fost amânată, instan ț a a calificat litigiul ca fiind de natură comercială, iar la termenul din 29 iunie 2009 s-a pronun țat asupra acestuia în fond.
Curtea apreciază că prima instan ț ă a calificat în corect litigiul ca având natură comercială prin raportare la dispozi ț iile art. 56 Cod comercial, având în vedere calitatea de comerciant a apelantei prin raportare la dispozi țiile art. 1 alin.2 din legea nr.26/1990, precum ș i prezum ț ia de comercialitate a ac ț iunii de fa ț ă, ac ț iune petitorie prin care se tinde a se apăra integritatea fondului său de comer ț, astfel cum prevăd dispozi țiile art.4 Cod comercial.
Dar indiferent cum ar fi calificat prima instan ț ă natura litigiului, Curtea apreciază că prin această calificare nu s-a produs nici o vătămare păr ț ilor litigante. În primul rând sub aspectul competen ț ei de atribu ț iune a primei instan țe ș i implicit al compunerii instan ței, cauza trebuia solu ț ionată în primă instan ț ă de tribunal după valoarea obiectului, valoare stabilită chiar prin cererea introductivă la 510.000 lei. În această situa ț ie, fie prin raportare la dispozi ț iile art. 2 pct.1 lit.,fie prin raportare la dispozi ț iile art.2 pct.1 lit.b Cod procedură civilă, pricina era de competen ț a tribunalului, în spe ț ă a Sec ț iei Civile, Tribunalul neavând o sec ție comercială distinctă, ș a cum apelanta reclamantă însă și a arătat în motivele de apel.
În al doilea rând, Curtea apreciază că prin calificarea ca litigiu comercial păr ț ile litigante nu au suferit nici o vătămare câtă vreme instan ț a de fond a solu ț ionat pricina în limitele învestirii, respectiv ca pe o ac ț iune în revendicare imobiliară bazată pe compara ț ia de titluri, făcând aplicarea dispozi țiilor legale incidente ș i valorificând aspectele doctrinare aplicabile specificului cauzei, sub acest aspect neexistând diferen țe între litigiile civile și cele comerciale nici sub aspect legislativ, nici doctrinar.
În ce prive ș te fondul cauzei, Curtea apreciază că apelanta a formulat o critică unică, în sus ținerea căreia a adus mai multe argumente, astfel că va grupa toate aceste argumente și le va răspunde prin considerente comune. Critica este nefondată și va fi înlăturată pentru următoarele considerente:
Se constată că apelanta reclamantă a sesizat prima instan ț ă cu o ac ț iune în revendicare imobiliară întemeiată pe compararea a două titluri a căror valabilitate nu o contestă. Nu există nici o dovadă la dosarul cauzei că vreunul din cele două titluri a fost anulat, dimpotrivă, prin hotărâri irevocabile s-a statuat asupra inexisten ței vreunui motiv de nulitate atât a contractului de vânzare - cumpărare pe care îl exhibă apelanta reclamantă, cât ș i a actului de adjudecare al intimatului pârât. Semnificativ este faptul că de esen ț a argumenta ț iei de care se folose ș te apelanta reclamantă este invocarea principiului autorită ț ii de lucru judecat, ca fundament al securită ții circuitului civil general ș i al raporturilor economico - sociale.
Se constată, de asemenea, că prima instan ță ș i - a fundamentat hotărârea tot pe principiul autorită ț ii de lucru judecat al unei hotărâri judecătore ș ti irevocabile prin care se statuează asupra inopozabilită ț ii titlului reclamantei în ce îl prive ște pe intimatul pârât și pe autorul acestuia, debitoare al cărei bun a fost executat silit ș i adjudecat de pârât. Curtea apreciază că prima instan ță a făcut în mod temeinic ș i extrem de judicios aplicarea principiului de drept res judicata pro veritate habetur, consacrat de dispozi țiile art.1201 Cod civil, atunci când a dat curs efectului pozitiv al puterii de lucru judecat ș i a re ț inut că prin sentin ț a civilă nr. 406 din 9 martie 2006, pronun ț ată în dosarul nr.5443/RJ/2005 al Judecătoriei Alexandria, irevocabilă prin decizia civilă nr.140/A din 28 iunie 2006, pronun țată în dosarul nr- al Tribunalului Teleorman ș i prin decizia civilă nr.1193 din 20 iunie 2007, pronun ț ată în dosarul nr- al Cur ții de Apel ș ti - Sec ția a III - a Civilă și pentru Cauze cu Minori ș i Familie, s-a statuat asupra inopozabilită ț ii titlului apelantei în ce îl prive ș te pe intimat, aplicarea acestui principiu fiind nu o facultate, ci o obliga ț ie pentru instan ță și impunându-se cu atât mai mult cu cât fundamentează ș i ac țiunea apelantei reclamante.
Din acest punct de vedere, Curtea apreciază că nu pot fi primite argumentele aduse de apelantă în sensul neregularită ții ș i nelegalită ț ii executării silite la capătul căreia intimatul pârât a adjudecat bunul în litigiu, întrucât în acest scop apelanta reclamantă avea la dispozi ție procedura prevăzută de art. 399 și următoarele Cod procedură civilă.
Nu pot fi primite nici argumentele întemeiate pe lipsa oricărei interdicții la vânzare, atâta vreme cât acestea au fost cenzurate în cadrul contestației la executare în care s-a stabilit inopozabilitatea titlului apelantei reclamante, contestație în care apelanta a fost parte, aceasta nemaiavând posibilitatea repunerii lor în discuție nici măcar în cadrul comparației de titluri pentru că finalitatea este aceeași ca și în primul litigiu, respectiv lipsirea titlului intimatului pârât de orice eficiență.
În această situație Curtea constată că nici nu sunt întrunite cerințele consacrate de doctrină pentru compararea de titluri. Aceasta întrucât, deși există două titluri valabile, unul dintre acestea, respectiv cel al apelantei reclamante, nu îi este opozabil intimatului pârât, chiar întabulat, ca efect al aplicării art.497 alin.4 Cod procedură civilă. Consecința acestui fapt constă în aceea că în cauză doar pârâtul exhibă un titlu valabil și opozabil apelantei reclamante, aceasta din urmă neputându-se prevala de dispozițiile art.480 și 481 cod civil în susținerea cererii sale împotriva intimatului pârât, a cărui posesie devine astfel și legitimată prin titlu.
Toate aceste considerente au fundamentat convingerea Curții că prima instanță a stabilit corect situația de fapt pe care s - a grefat litigiul părților, că a făcut o justă și riguroasă aplicare a dispozițiilor legale și a principiilor de drept incidente, hotărârea pronunțată fiind la adăpost de orice critică. Ca atare, în temeiul art.295 - 296 Cod procedură civilă Curtea va respinge apelul ca nefondat.
Se va lua act că intimatul pârât nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de DE PSIHOLOGICĂ, cu sediul în B, Sector II,-, împotriva încheierii de la 15 iunie 2009 și a sentinței comerciale nr.835 de la 29 iunie 2009, ambele pronunțate în dosarul nr- al Tribunalului Teleorman, în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în Municipiul A,-, bloc 811, scara D, apart. 75, județul T.
Ia act că intimatul nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile libere de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
Red. și tehnored.
4 ex.
29 dec. 2009
Tribunalul Teleorman
Judecător fond -
Președinte:Eugenia VoicheciJudecători:Eugenia Voicheci, Adriana Teodora Bucur, Carmen
