Spete pretentii comerciale. Decizia 535/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.535
Ședința publică din data de 18.11.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Ioana Barna Prisacaru
JUDECĂTOR 2: Elena Mincu
GREFIER - -
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor formulate de apelanta - reclamantă-pârâtă 2000, apelanta - pârâtă-reclamantă și apelanta-intervenientă MARKETING, împotriva sentinței comerciale nr.15101/14.12.2007 și a încheierilor de ședință din data de 01.06.2007 și 09.11.2007 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă-reclamantă și intimata-intervenientă INDEPENDENT INTERNAȚIONAL FINANCIAL.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 11.11.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 18.11.2008, când în urma deliberării a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Prin sentința comercială nr.15101/14.12.2007 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a respins excepția necompetenței teritoriale invocată de către pârâta reclamantă.
A fost admisă excepția lipsei calității de reprezentant a reclamantei-pârâte și în consecință a fost anulată cererea principală formulată de reclamanta pârâtă 2000 prin care s-a solicitat, obligarea în solidar a pârâtelor-reclamante și, la plata sumelor de 3.253.073.250 lei reprezentând contravaloare lucrări conform raportului de expertiză extrajudiciară și a facturii emise și 611.233.641 lei reprezentând contravaloarea pierderilor înregistrate pentru materialele achiziționate și nefolosite contractate cu furnizorii în vederea executării lucrării, precum și instituirea unui sechestru judiciar asupra imobilului situat în B, str. - nr.21, corp A, sector 3 până la executarea sentinței cu suportarea cheltuielilor de judecată aferente litigiului, pentru lipsa dovezii calității de reprezentant.
Prin aceeași hotărâre s-a dispus disjungerea, cererilor reconvenționale formulate de pârâtele-reclamante și, având drept obiect obligarea reclamantei-pârâte la executarea lucrărilor pe cheltuiala sa conform contractului și în subsidiar, în situația în care instanța va constata lipsa capacității de folosință și exercițiu ca efect al Legii nr.64/1995 cât și lipsa capacității financiare a reclamantei-pârâte, să încuviințeze efectuarea lucrărilor de o altă societate, dar pe cheltuiala reclamantei-pârâte, precum și obligarea la plata penalităților contractuale și a daunelor compensatorii, reprezentând chiria lunară de 7500 Euro începând cu data de 01.09.2004 până la finalizarea lucrării, cu cheltuieli de judecată, precum și a cererilor de intervenție formulate de intervenienții MARKETING și INDEPENDENT INTERNAȚIONAL FINANCIAL, la data de 08.06.2006 și la data de 09.03.2006, pentru soluționarea cărora a fost dispusă formarea unui nou dosar, cu termen de judecată la 08.02.2004, cu citarea părților.
Excepția necompetenței teritoriale a fost respinsă de prima instanță, în temeiul dispozițiilor art.5 pr.civ. teza I, coroborate cu art.9 și art.12 pr.civ. tribunalul reținând că una dintre pârâtele-reclamante chemate în judecată, are domiciliul în B, reclamanta având alegerea între două sau mai multe instanțe deopotrivă competente, cererea îndreptată împotriva mai multor pârâți putând fi făcută la instanța competentă pentru oricare dintre ei.
Instanța fondului a constatat că îi revine competența soluționării cererii principale, iar în raport de prev. art.17 pr.civ. și competența judecării cererilor reconvenționale și a cererilor de intervenție, acestea având un caracter incidental.
Pentru a admite excepția lipsei calității de reprezentant a reclamantei, prima instanță a reținut în esență că, în temeiul dispozițiilor art.7203lit.b și ale art.83 alin.3 pr.civ. cu raportare la prevederile art.161 pr.civ. prin încheierea de ședință de la 02.09.2005 s-a pus în vedere reclamantei să indice numele reprezentantului legal al societății și, în raport de precizarea din data de 30.09.2005 prin care s-a arătat că reprezentantul legal este, prin încheierea de la termenul de judecată din 16.06.2006 s-a pus în vedere depunerea unui certificat constatator de la. cu privire la 2000, din care să rezulte numele reprezentanților legali ai societății, atât la data formulării cererii de chemare în judecată cât și la momentul dispoziției date.
Analizând relațiile furnizate de către, tribunalul a constatat că societatea reclamantă are doi asociați și, aceasta din urmă deținând și calitatea de administrator începând cu 01.06.1998.
Reținând, potrivit acelorași relații că nu s-a făcut dovada calității de reprezentant a numitei, semnatara acțiunii promovată de reclamantă, aceasta neavând calitatea de administrator al societății, neexistând nici un mandat din partea persoanei juridice pentru formularea cererii de chemare în judecată, tribunalul, în temeiul art.161 pr.civ. a anulat acțiunea principală, consecința admiterii excepției invocată în acest sens de către pârâta-reclamantă.
Măsura disjungerii soluționării cererilor reconvenționale și a cererilor de intervenție a fost motivată de prima instanță pe dispozițiile art.120 alin.2 coroborate cu art.55 pr.civ.
La data de 28.09.2007 intervenienta MARKETING a formulat apel împotriva Încheierii pronunțată la data de 01.06.2007, considerată nelegală și netemeinică, datorită dispozițiilor al căror efect înseamnă restrângerea cadrului procesual, respectiv limitarea drepturilor procesuale și procedurale ale părților, aceeași parte formulând apel și împotriva Încheierii din data de 09.11.2007, prin cererea din data de 13.12.2007, cu mențiunea că urmează a fi depuse motivele apelurilor prin memoriu separat.
Aceeași intervenientă prin cererea înregistrată la data de 04.02.2008 a declarat apel și împotriva sentinței comerciale nr.15101/14.12.2007 cu aceeași mențiune că, va dezvolta motivele căii de atac, printr-un memoriu separat.
Prin cererea înregistrată în dosarul fondului la data de 04.02.2008 a declarat apel împotriva sentinței fondului pârâta-reclamantă, cu precizarea că vor fi dezvoltate motivele printr-un memoriu separat.
În privința cererilor de apel mai sus arătate, Curtea constată că intervenienta și pârâta-reclamantă nu au înțeles să dezvolte motivele pe care au întemeiat calea de atac, respectiv criticile aduse hotărârilor adoptate de prima instanță prin încheierile și sentința comercială evocate.
La data de 08.02.2008 și respectiv la 20.12.2007 a declarat apel împotriva sentinței comerciale nr.15101/14.12.2007 reclamanta-pârâtă 2000, motivele pe care s-a întemeiat calea de atac, fiind înregistrate la prezenta cauză la data de 16.09.2008.
Apelanta reclamantă-pârâtă a susținut în esență că, în mod greșit instanța de fond a admis excepția lipsei calității de reprezentant și a anulat cererea principală, deși din înscrisurile depuse la dosar, rezultă fără dubiu că, la momentul promovării acestei acțiuni, semnatara cererii, deținea calitatea de asociat și administrator al societății comerciale, 2000
Apelanta a mai arătat că a învederat instanței că, ulterior cesiunii celor 1500 părți sociale deținute de, către și, conform contractului de cesiune autentificat la data de 05.04.2006, interesele societății au continuat să fie reprezentate de aceeași persoană fizică, astfel cum rezultă din procura autentificată sub nr.1476/28.05.2007.
A mai învederat apelanta că deși a solicitat proba cu înscrisuri în vederea soluționării excepției, pentru a depune procura de reprezentare, instanța a respins cererea și a rămas în pronunțare asupra excepției invocate, prin hotărârea astfel pronunțată fiind grav prejudiciată.
Apelanta reclamantă-pârâtă a solicitat, urmare admiterii căii de atac, desființarea în întregime a hotărârii, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, consecința respingerii ca neîntemeiată a excepției lipsei dovezii calității de reprezentant.
În dovedirea susținerilor apelanta-reclamantă a depus procura nr.1476/28.05.2007 autentificată de -.
Examinând sentința comercială atacată prin prisma criticilor formulate de apelanta 2000, Curtea urmează a constata că acestea nu sunt întemeiate pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Analizând actele și lucrările dosarului de fond, Curtea reține că reclamanta-pârâtă nu a dovedit prin probele administrate în prima fază procesuală, urmare dispoziției instanței adoptată prin încheierile de ședință din data de 02.09.2005, 12.05.2006 și 16.06.2006, că semnatara cererii principale dedusă judecății - are calitatea de reprezentant al societății comerciale promotoare a acțiunii.
Astfel, deși prin precizarea efectuată la data de 03.12.2004 conform mențiunii înscrisă în încheierea de ședință aflată la filele 165-166 - volumul I, reclamanta prin avocat a menționat, că acțiunea a fost semnată de reprezentantul legal-administrator, precizare reiterată prin petiția scrisă înregistrată la data de 30.09.2005 - fila 221 vol.I, partea nu a probat, că la data înregistrării acțiunii principale - 17.08.2004, această persoană fizică avea calitatea de administrator al societății și nici pe aceea de asociat al persoanei juridice.
Din relațiile comunicate de către Oficiul Național al Registrului Comerțului existente la filele 29-32 vol.II și de către Oficiul Registrului Comerțului I de pe lângă Tribunalul București, anexate la filele 290-293 vol.II, rezultă situația de fapt constatată de prima instanță, în sensul că, societatea reclamantă 2000 are doi asociați persoane fizice și, primul asociat deținând și funcția de administrator începând cu data de 01.06.1998.
În dosarul de fond au mai fost depuse contractul de cesiune părți sociale intervenit între - cedent și și - cesionari, Hotărârea la actul constitutiv al societății nr.1/05.04.2006, Încheierea nr.1841/10.05.2006 prin care judecătorul delegat la. a admis cererea înscriere mențiuni a Hotărârii nr.1/5.04.2006 și respectiv publicarea respectivei hotărâri în Monitorul Oficial - partea a IV-
Aceste înscrisuri sunt însă întocmite în anul 2006, neputând face dovada existenței calității de asociat/administrator al numitei - semnatara cererii de chemare în judecată, la data sesizării primei instanțe, respectiv la data de 17.08.2004.
Procura autentificată prin Încheierea nr.1476/28.05.2007 de, depusă în dosarul de apel, prin care asociata societății reclamante dă mandat de reprezentare numitei, inclusiv în fața organelor administrative și judecătorești de orice grad, înscris anexat la filele 67-68 din prezenta cauză, nu poate avea decât efecte pentru viitor, începând cu data autentificării procurii, din conținutul mandatului nerezultând că a avut loc o ratificare a actelor de reprezentare și pentru perioada de timp anterioară, respectiv la data înregistrării, formulării, acțiunii principale.
Curtea reține că, în condițiile reglementate prin art.71 din Legea nr.31/1990 republicată dreptul de reprezentare aparține administratorului societății, în cazul societăților cu răspundere limitată, în lipsa unei încredințări exprese, toți administratorii fiind prezumați că beneficiază de puterea de reprezentare.
Pentru a se asigura cunoașterea de către terți a persoanei care angajează societatea - reprezintă persoana juridică, trebuie însă obligatoriu a fi realizate formele de publicitate legală cerute pentru opozabilitate, adică a formalităților de publicitate reglementate prin art.21 și următoarele din Legea nr.26/1990 privind registrul comerțului.
Aceasta înseamnă că, prezumția privind existența puterii de reprezentare își produce efectele față de terți, numai dacă au fost îndeplinite formalitățile de publicitate mai sus indicate.
În lipsa probării calității de reprezentant al societății reclamante-pârâte, de către persoana fizică semnatară a cererii de chemare în judecată, la data formulării acesteia - 17.08.2004, urmată de realizarea formalităților de publicitate necesare, dovadă neefectuată prin probele administrate în timpul primei judecăți și nici în calea de atac, Curtea va respinge apelul formulat de 2000 ca nefondat.
În privința apelurilor declarate împotriva aceleiași sentințe comerciale de către pârâta-reclamantă și intervenienta Marketing, fără a fi detaliate criticile formulate, Curtea în temeiul dispozițiilor art.292 alin.2 pr.civ. reține că, acestea nu pot privi decât măsura disjungerii soluționării cererilor reconvenționale și a cererilor de intervenție, hotărârea adoptată în acest sens fiind întemeiată, prima instanță făcând o corectă aplicare a prevederilor articolului 120 alin.2 ale Codului d e procedură civilă și respectiv alea articolului 55.pr.civ. urmând a dispune respingerea acestor căi de atac.
În lumina acelorași dispoziții reglementate prin art.292 alin.2 pr.civ. Curtea constată că, încheierea pronunțată în dosarul de fond, la data de 01.06.2007, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de recuzare a tuturor magistraților Tribunalului București, formulată de intervenienta Marketing este întemeiată, măsura dispusă fiind justificată de prevederile art.28 alin.2 coroborate cu art.30 alin.4 pr.civ.
Este întemeiată și măsura înaintării dosarului, completului imediat următor pentru soluționarea cererii de recuzare a tuturor magistraților Secției Comerciale a Tribunalului București care s-au pronunțat în dosar, în raport de dispozițiile art.98 cuprinse în Regulamentul de ordine interioară al instanțelor de judecată aprobat prin Hotărârea nr.387/2005.
Se va dispune astfel, respingerea apelului declarat de intervenientă împotriva încheierii din data de 01.06.2007.
În privința apelului formulat de intervenientă împotriva încheierii de ședință din data de 09.11.2007, fără a fi detaliate criticile formulate, Curtea constată că la acea dată, instanța fondului a dispus amânarea judecății, urmare lipsei de procedură cu intervenienta Independent Internațional Financial, măsura dispusă fiind corectă în considerarea prevederilor art.107 și art.85 pr.civ. calea de atac urmând a fi respinsă.
Pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art.296 pr.civ. Curtea va respinge ca nefondate apelurile declarate de reclamanta-pârâtă 2000, pârâta-reclamantă și intervenienta Marketing împotriva sentinței comerciale nr.15101/14.12.2007, aceeași soluție urmând a fi adoptată și pentru apelurile declarate de intervenienta Marketing împotriva încheierilor pronunțate în timpul primei judecăți la termenele de judecată din data de 01.06.2007 și din data de 09.11.2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile formulate de apelantele 2000, cu sediul în sat de, comuna de,- 8+970. județul I, domiciliată în comuna, sat, județ A și MARKETING, cu sediul ales în B,-, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.15101/14.12.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele, cu domiciliul ales în B,-, sector 1 și INDEPENDENT INTERNAȚIONAL FINANCIAL, cu sediul în comuna, Intrarea nr.118, județ
Respinge ca nefondate apelurile formulate de apelanta MARKETING, împotriva încheierii de ședință din data de 01.06.2007 și împotriva încheierii de ședință din data de 09.11.2007, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în același dosar nr-.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.11.2008.
Președinte Judecător
Grefier
Red.Jud.
Tehnored.
7 ex./16.12.2008
Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Mihaela Ioana Barna PrisacaruJudecători:Mihaela Ioana Barna Prisacaru, Elena Mincu
