Spete pretentii comerciale. Decizia 537/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA B - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.537
Ședința publică de la 18.11.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Mincu
JUDECĂTOR 2: Florica Bodnar
GREFIER - -
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelanta-reclamantă, împotriva sentinței comerciale nr.13286/14.11.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele-pârâte DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU TINERET, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 04.11.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea pentru a da posibilitate apelantei-reclamante să depună la dosar concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea succesiv la data de 11.11.2008, respectiv 18.11.2008, când în urma deliberării a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială la data de 04.10.2006 sub nr-, a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Educației și Cercetării și Agenția Teritorială a și Turismului Școlar H solicitând ca, prin hotărârea care se va pronunța să se dispună obligarea în solidar a pârâtelor la plata sumei de 2.761.702,6 RON reprezentând: valoare imobil actualizată la data de 31.08.2006 în cuantum de 2.439.775,78 RON; valoarea mijloacelor fixe actualizată la data de 31.08.2006 în sumă de 10.413,05 RON; valoarea impozitului pe imobil pentru anii 2002-2006 în cuantum de 20.265,948 RON și valoarea prejudiciului de 291.248 RON, creat prin obligarea reclamantei la plata titlului executoriu obținut de, precum și a cheltuielilor de judecată aferente litigiului.
Prin Încheierea pronunțată în ședința publică de la termenul de judecată din 23.05.2007 prima instanță a dispus respingerea ca nefondate a excepției prematurității acțiunii invocată de pârâta Direcția Județeană pentru Tineret H (succesoarea în drepturi a pârâtei Agenția Teritorială a și Turismului H), precum și excepția prescripției dreptului material la acțiune în ce privește valoarea prejudiciului în sumă de 291.248 RON.
Au fost respinse ca nefondate și excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Educației și Cercetării și respectiv de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive evocată de către pârâta Direcția Județeană pentru Tineret H precum și excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește, pretențiile având drept obiect contravaloare imobil și contravaloare dotări - mijloace fixe, în cuantum de 2.439.775 RON și respectiv de 10.413,05 RON, precum și pentru sumele reprezentând impozit plătit de reclamantă anterior datei de 04.10.2003.
Prin sentința comercială nr.13286/14.11.2007 Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a respins acțiunea față de pârâta Direcția Județeană pentru Tineret H, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală.
A fost respinsă cererea privind obligarea pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Educației și Cercetării la plata contravalorii imobilului de 2.439.775,78 RON, a contravalorii dotărilor în sumă de 10.413,05 RON precum și a sumei solicitată cu titlul de impozit anterior datei de 04.10.2003 ca fiind prescrise.
Prin aceeași hotărâre pretențiile privind suma de 291.248 RON solicitată cu titlul de prejudiciu și plata sumei solicitată cu titlul de impozit plătit ulterior datei de 04.10.2003, au fost respinse ca nefondate.
Pentru a pronunța această soluție, conform considerentelor expuse în conținutul încheierii din data de 23.05.2007 și în conținutul sentinței comerciale din data de 14.11.2007, instanța fondului a reținut argumentele care vor fi prezentate în esență, în continuare.
Excepția prematurității acțiunii a fost respinsă cu motivarea că, anterior introducerii cererii, reclamanta a comunicat pretențiile sale constând în valoarea actualizată imobil, valoarea mijloacelor fixe și impozitul pentru anii 2002-2003, fiind astfel îndeplinit scopul urmărit de legiuitor prin instituirea procedurii concilierii prealabile, constând în posibilitatea creată debitorului de a-și exprima punctul de vedere anterior sesizării instanței.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Educației și Cercetării a fost apreciată ca neîntemeiată, în raport de dispozițiile art.2 din nr.HG696/1999, conform cărora plata contravalorii imobilului se face din fondurile prevăzute în bugetul acestei pârâte.
Respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de Statul Român prin Ministerul Finanțelor a avut în vedere dispozițiile art.25 din Decretul nr.31/1954 care stabilesc că, Statul Român este reprezentant de Ministerul Finanțelor în raporturile la care participă, afară de cazurile în care legea stabilește alte organe în acest scop și în raport de, prevederile art.1 din nr.HG696/1999 potrivit cărora imobilul a cărei valoare este solicitată de reclamantă a intrat în patrimoniul Statului Român.
Tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Județeană pentru Tineret H, întrucât din dispozițiile art.1 și 2 din nr.HG696/1999 rezultă că această pârâtă, nu este nici beneficiarul dreptului de proprietate asupra imobilului și nici titularul obligației de plată a contravalorii acestuia.
Instanța fondului a constatat că este întemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile reprezentând contravaloare imobil și contravaloare dotări mijloace fixe, cu motivarea că suspendarea executării nr.HG696/1999 a durat până la data de 09.04.2001, dată la care Curtea Supremă de Justiție prin hotărârea irevocabilă, a soluționat recursurile declarate împotriva sentinței nr.183/10.07.200 pronunțată în dosarul nr.47775/1999, de la data de 10.04.2001 cursul prescripției fiind reluat. Termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958 s-a împlinit însă cu mult înaintea introducerii acțiunii dedusă judecății, înregistrată numai la 04.10.2006.
Susținerea reclamantei privind întreruperea termenului de prescripție la data de 17.10.2003 a fost apreciată neîntemeiată, instanța reținând că prin procesul verbal încheiat la acea dată, recunoașterea nu a fost necondiționată, deoarece reprezentantul pârâtului Ministerul Educației și Cercetării a recunoscut debitul în sumă de 3.965.676.401 ROL, "sub rezerva prezentării aspectelor discutate reprezentantului legal al Ministerului".
A mai constatat tribunalul că celelalte litigii invocate de reclamantă în combaterea excepției prescripției dreptului la acțiune, nu au determinat întreruperea sau suspendarea cursului prescripției, neîncadrându-se în cazurile prevăzute de art.13 și 16 din Decretul nr.167/1958.
În ceea ce privește capătul de cerere privind plata sumei de 20.265,948 RON cu titlul de impozit plătit pentru anii 2002-2006, prima instanță a apreciat că, dreptul material la acțiune s-a născut la data la care reclamanta a plătit sumele de bani și, întrucât acțiunea a fost introdusă la data de 04.10.2006, rezultă că pentru sumele plătite anterior acestei date, deci la mai mult de 3 ani de la formularea acțiunii, termenul prescripției de 3 ani era împlinit.
Potrivit considerentelor sentinței fondului respingerea pretențiilor având drept obiect valoarea impozitului, ulterior datei de 04.10.2003, a fost consecința neadministrării nici unei probe prin care reclamanta să dovedească că a plătit impozitul aferent imobilului care a ieșit din patrimoniul său prin nr.HG696/1999.
În privința capătului de cerere privind valoarea prejudiciului reprezentând sumele achitate de reclamantă în baza titlului executoriu deținut de IMPORT EXPORT pentru care acțiunea a fost considerată formulată în termen, titlul executoriu reprezentant de sentința nr.2139/CA/2003 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr.152/A/2004 a Curții de Apel Hunedoara, constând în contravaloare investiții și cheltuieli de judecată actualizate în raport de rata inflației, prima instanță a redat parte din considerentele pentru care prin sentința constituită titlul executoriu au fost admise pretențiile care au format obiectul acelei judecăți.
După menționarea acestor considerente, tribunalul a reținut că, reclamanta nu este îndreptățită să solicite contravaloarea sumei pe care a fost obligată să o plătească cu titlul de valoare investiții efectuate, întrucât suma pe care aceasta trebuie să o primească în schimbul imobilului, care a ieșit din patrimoniul său, include și valoarea investițiilor efectuate de locatar, astfel cum rezultă din protocolul de predare încheiat la 22.09.1999 și din actul adițional la acest protocol.
A menționat prima instanță că este culpa reclamantei că neintroducând acțiunea pentru obligarea Statului Român la îndeplinirea obligației de plată rezultată din nr.HG696/1999, în termenul de prescripție a dreptului material, în prezent nu mai poate recupera nici suma plătită locatarului - deținătorul titlului executoriu, cu titlu de investiție.
Împotriva sentinței pronunțată de instanța fondului, în termen legal a declarat apel, reclamanta, criticile formulate vizând netemeinicia hotărârii.
Apelanta a solicitat urmare admiterii căii de atac, schimbarea în tot a sentinței și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată, susținând în esență, următoarele critici:
- în mod greșit a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile având drept obiect contravaloare imobil, instanța apreciind că procesul verbal de conciliere din data de 17.10.2003 nu a întrerupt cursul prescripției, deși prin acest înscris a fost recunoscut debitul în sumă de 3.965.678,401 ROL, la conciliere părțile fiind reprezentate legal, cu mandat valabil care viza chiar concilierea;
- instanța nu a luat în considerare revenirea efectuată de reclamantă prin adresa nr.642/24.10.2003,prin care a comunicat încă o dată valoarea pretențiilor cuprinse în procesul verbal de conciliere către Ministerul Educației;
- Ministerul Educației a însușit punctul de vedere al reprezentantului său la conciliere, deoarece prin adresa nr.39646/7.11.2006 a indicat reclamantei că înțelege să plătească despăgubirile conform nr.HG696/1999, însă, numai la valoarea de 3.965.676,401 lei indicată și în conținutul adresei nr.2501/24.10.2003 prin care, Agenția Națională a și Turismului Școlar, informa asupra singurului aspect în divergență și anume valoarea imobilului;
- de altfel, chiar anterior datei procesului verbal de conciliere, același minister prin adresa nr.24465/08.04.2003 a confirmat reclamantei recunoașterea debitului, dar a considerat că plata trebuia făcută de Agenția Națională a și Turismului Școlar;
- înscrisurile arătate dovedesc atât existența unei creanțe certe, cât și recunoașterea ei de către debitor, ceea ce implică incidența art.16 din Decretul nr.167/1958, prescripția dreptului la acțiune fiind, astfel întreruptă;
- trebuie avute în vedere și prevederile art.7 partea a doua din Decretul nr.167/1958, în opinia apelantei dreptul de a cere executarea silită fiind născut la data de 17.11.2003, astfel că acțiunea introdusă la data de 04.10.2006 a fost formulată în termen,
- apelanta a arătat în continuare că aceleași argumente sunt valabile și pentru pretențiile privind contravaloare dotări-mijloace fixe, precum și pretențiile privind impozitul achitat anterior datei de 04.10.2003, care au format și ele obiectul procesului-verbal de conciliere;
- pentru impozitul plătit după data de 04.10.2003 în mod greșit s-a dispus respingerea pretențiilor ca nedovedite, deși la dosar erau depuse dovezi privind plata impozitului și anume înștiințările de plată făcute de unitatea fiscală a Primăriei, precum și adresa nr.313/13.03.2006 prin care, aceeași primărie indică realizarea plății începând cu anul 2001 la zi;
În privința sumei de 291.248 RON, valoarea prejudiciului creat prin plata la care a fost obligată reclamanta în temeiul titlului executoriu obținut de, apelanta a susținut în esență că respingerea acestor pretenții este greșită, în condițiile în care deși, prin încheierea din data de 23.05.2007 instanța a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, ulterior revine, menționând în considerentele sentinței că datorită culpei reclamantei, care nu a introdus în termen acțiune împotriva Statului Român, "nu mai poate fi recuperată nici suma pe care a plătit-o locatarului cu titlu de investiție".
A mai învederat apelanta că are dreptul și la plata acestor pretenții, care nu pot fi deduse din suma ce va fi încasată de la pârât, instanța neavând în vedere faptul că, bunul imobil s-a aflat în fapt în patrimoniul statului încă din anul 1999, reclamanta nebeneficiind nici o secundă de bun, precum și faptul că neîncasarea creanței reclamantei a condus la obținerea de către locatarul a titlului executoriu, suma plătită în baza acestui titlu trebuind evident a fi recuperată de la Ministerul Educației și Cercetării care este beneficiarul imobilului.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosar la data de 14.04.2008, intimata-pârâtă Direcția Județeană pentru Tineret Has olicitat respingerea apelului ca nefondat, în condițiile în care reclamanta nu a înțeles să atace și încheierea pronunțată la 23.05.2007, fiind detaliate de parte, considerentele de fapt și drept menite să susțină prescripția dreptului material la acțiune astfel cum a reținut prima instanță, precum și netemeinicia pretențiilor deduse judecății.
Respingerea apelului ca nefondat a fost solicitată și de intimatul pârât Ministerul Educației, Cercetării și T prin întâmpinarea înregistrată la data de 15.04.2008 prin care au fost prezentate argumente de natură a releva temeinicia și legalitatea sentinței atacate.
În dovedirea susținerilor evocate prin calea de atac, apelanta administrat proba cu interogatoriul intimatelor Direcția Județeană pentru Tineret H și Ministerul Educației, Cercetării și T și a depus înscrisurile atașate la filele 81-102 din prezentul dosar.
Examinând motivele apelului cuprinzând criticile aduse sentinței fondului și inclusiv împotriva măsurilor dispuse prin încheierea din data de 23.05.2007, în condițiile prevăzute de art.282 alin.1 și 2 și următoarele pr.civ. Curtea va admite calea de atac pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea constată că, pretențiile care formează obiectul litigiului, au avut la bază prevederile nr.HG696/26.08.1999, prin care s-a aprobat trecerea cu plată a imobilului identificat prin articolul 1 din hotărâre, din patrimoniul reclamantei, în proprietatea publică a statului și în administrarea Ministerului Educației Naționale, pentru Agenția Națională a și Turismului Școlar din România - Administrația Școlare din
Potrivit articolului 2 din hotărârea de guvern, plata imobilului trebuia a fi executată la valoarea actualizată, evidențiată în contabilitate, din fondurile prevăzute în bugetul Ministerului Educației Naționale.
Executarea nr.HG696/1999 a fost suspendată prin încheierea din 27.10.1999 a Curții de Apel Alba Iulia, ulterior acestei încheieri, prin sentința civilă nr.183/10.07.2000 pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr.4775/1999, fiind dispusă anularea actului normativ emis de Guvernul României.
Suspendarea executării hotărârii de guvern, a dăinuit până la pronunțarea de către Curtea Supremă de Justiție - Secția de contencios Administrativ a deciziei nr.1435/09.04.2001, prin care urmare admiterii recursurilor declarate de pârâtele și intervenienta din respectivul dosar, a fost casată sentința nr.183/10.07.2000, pe fond fiind respinsă acțiunea principală și admisă cererea de intervenție.
De la data pronunțării hotărârii irevocabile de către instanța supremă - 09.04.2001, a fost reluat cursul prescripției materiale de 3 ani reglementat prin art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958, pentru pretențiile evocate prin cererea dedusă judecății, situație de fapt corect reținută de prima instanță.
Anterior înregistrării prezentei acțiuni, reclamanta-apelantă prin adresa nr.584/25.09.2003 (filele 10-13 dosar fond) a invitat pârâtele la conciliere directă în condițiile instituite prin art.7201pr.civ. rezultatul concilierii fiind consemnat în procesul-verbal încheiat la data de 17.10.2003, înscris anexat la filele 8-9 din dosarul primei judecăți.
Curtea constată că, procesul-verbal de conciliere cu referire la pretențiile solicitate prin notificarea emisă de reclamantă la 25.09.2003, poartă semnăturile reprezentanților tuturor părților între care se poartă prezentul litigiu, mandați legal în scopul efectuării acestei proceduri prealabile.
Potrivit conținutului înscrisului întocmit la 17.10.2003, Curtea reține că reprezentanta Agenției Naționale a și Turismului Școlar, aflată la acea dată în subordinea Ministerului Educației T și Cercetării, a menționat că, în privința valorii de transfer a imobilului, poate fi luată în discuție numai suma de 3.965.676.401 lei potrivit actului adițional la protocolul din 22.10.1990 - protocol de predare-primire imobil (înscrisuri anexate la filele 20-21 din primul dosar) și că urmează a se achita contravaloarea impozitului pentru perioada 2002-2003, pe baza documentelor justificative prezentate.
Această poziție în opinia Curții, reflectă recunoașterea debitului reprezentând valoare imobil, la nivelul sumei menționată și inclusiv a impozitului aferent bunului pentru anii 2002-2003.
Conform aceluiași înscris, reprezentanții Ministerului și Educației, prin cei doi consilieri juridici mandați, au achiesat la punctul de vedere al reprezentantului Agenției Naționale a, aceeași poziție fiind exprimată și de Agenția Teritorială a din Județul H prin consilierul juridic care a reprezentat partea la conciliere.
Curtea, apreciază că această achiesare reprezintă o recunoaștere expresă, voluntară și neîndoielnică, făcută de reprezentanții legali ai pârâtelor, în deplină cunoștință de cauză în privința existenței dreptului și a titularului acestuia, neavând relevanță juridică cuantumul sumei menționat de reprezentanții pârâtelor, inferior celui specificat prin notificarea emisă de către reclamantă cu referire la valoarea imobilului.
Efectul acestei recunoașteri este cel prevăzut de dispozițiile art.16 alin.1 lit.a din Decretul nr.167/1958 și constă în întreruperea termenului de prescripție, recunoașterea intervenind în cadrul termenului general de 3 ani, care a început a curge pentru apelanta-reclamantă din data de 09.04.2001.
Constatarea primei instanțe în sensul că această recunoaștere nu poate avea efectul întreruperii cursului prescripției, întrucât a fost condiționată, în opinia Curții, este greșită și contrară, poziției exprimată de pârâte cu ocazia concilierii din data de 17.10.2003.
Mențiunea privind achiesarea de către reprezentantele Ministerului și Educației, "sub rezerva de a prezenta aspectele discutate reprezentantului legal - ministrului", nu poate fi, apreciată ca o condiționare a recunoașterii, atât timp cât, se precizează în continuare în mod expres, "fără însă ca acest aspect, să reprezinte o decizie finală a Ministerului".
Din această formulare nu rezultă în nici un mod că achiesarea - recunoașterea pentru o valoare mai mică a pretențiilor reclamantei, a fost condiționată de acordul ministrului, ci numai condiția de a se prezenta acestuia "aspectele discutate".
Mai mult, după finalizarea concilierii și corespondenței transmisă de reclamanta-apelantă sub nr.2501/24.10.2003, Ministerul Educației, Cercetării și T prin adresa nr.39646/07.11.2003, înscrisuri anexate la filele 10-11 din dosarul de apel, arată expres că are obligația punerii în executare a nr.HG696/1999, urmând să efectueze "actualizarea în baza informațiilor obținute de la Institutul Național de Statistică", în finalul acestei adrese, oferind reclamantei suma menționată și în conținutul procesului verbal de conciliere, încheiat la data de 17.10.2008, ofertă care nu poate fi interpretată decât în scopul însușirii poziției exprimată de reprezentanții săi la conciliere.
În considerarea celor expuse, Curtea constată că prin poziția adoptată de către pârâte prin reprezentanții mandați legal, la data de 17.10.2003, precum și prin oferta conținută în adresa emisă la data de 07.11.2003, a avut loc o recunoaștere a pretențiilor privind prețul imobilului și a impozitului pentru anii 2002-2003, în sensul dispozițiilor art.16 alin.1 lit.a din Decretul nr.167/1958, efectele fiind cele reglementate prin prevederile art.17 din același act normativ, privind ștergerea prescripției începută înainte și începerea curgerii unei noi prescripții, după întrerupere.
Astfel fiind, înregistrarea cererii de chemare în judecată la data de 04.10.2006 a avut loc cu respectarea termenului general de prescripție de 3 ani instituit prin art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958, efectul întreruperii cursului prescripției, operând inclusiv asupra capătului de cerere accesoriu privind valoarea actualizată dotări - mijloace fixe aferente imobilului în litigiu, respectiv valoare impozit.
În privința pretențiilor reprezentate de valoarea impozitului solicitate prin capătul trei de cerere al acțiunii, Curtea, constată că prima instanță a reținut că termenul de prescripție începe a curge de la data plății efectuată de reclamantă, dar a înțeles, în lipsa existenței unor dovezi cu referire la data plății, să dispună respingerea ca prescrisă, a celor anterioare datei înregistrării acțiunii și ca nefondate a celor ulterioare acestei date.
Întrucât apelanta-reclamantă a depus numai în calea de atac, mai multe înscrisuri constând în înștiințările de plată emise de unitatea financiară fiscală teritorială și ordine de plată, în sensul efectuării respectivelor plăți, probe care nu au format obiectul analizei primei judecăți și pentru a se asigura o soluționare unitară a acestor pretenții, consecința admiterii apelului în considerarea motivelor expuse cu privire la primele două capete de cerere, Curtea apreciază că se impune trimiterea cauzei primei instanțe pentru rejudecare pe fond și a acestor pretenții.
Curtea, urmează a primi și ultima critică evocată de apelantă cu referire la pretențiile reprezentând valoarea prejudiciului în sumă de 291.248 RON, solicitată prin capătul patru din acțiune.
În opinia Curții motivarea soluției respingerii acestor pretenții este contradictorie, în condițiile în care, prima instanță, deși a respins prin încheierea din data de 23.05.2007 ca nefondată excepția prescripției dreptului material la acțiune, prin considerentele sentinței atacate reține culpa reclamantei, care, neacționând în termen legal, Statul Român pentru îndeplinirea obligației de plată rezultând din nr.HG696/1999, numai poate recupera suma plătită locatarului cu titlu de investiție.
Curtea apreciază că această motivare echivalează cu o necercetare a fondului, numai redarea considerentelor hotărârii judecătorești constituită în titlu executoriu, neputând constitui o analiză a fondului acestor pretenții.
Se impune trimiterea acțiunii spre rejudecare în întregul său, cu atât mai mult cu cât, Curtea a reținut întreruperea cursului prescripției pentru pretențiile reprezentând valoare actualizată imobil, în conținutul căreia prima instanță a apreciat că se include și valoarea prejudiciului solicitată prin capătul patru al cererii de chemare în judecată.
Pentru considerentele menționate, în temeiul dispozițiilor art.297 alin.1 pr.civ. Curtea va admite apelul, va desființa în parte sentința comercială atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, urmând a fi menținută numai dispoziția privind modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a Direcției Județene pentru Tineret H, excepție care nu a format obiectul criticilor evocate prin calea de atac, soluția fondului fiind întemeiată pe prevederile art.1-2 din nr.HG696/1999.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta-reclamantă, cu sediul ales la Cabinet de Avocat " ", din B,-,.4,.7, sector 3, împotriva sentinței comerciale nr.13286/14.11.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele-pârâte DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU TINERET, cu sediul în D,-, județul H, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5 și MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII, cu sediul în B, str. G-ral nr.28-30, sector 1.
Desființează în parte sentința comercială atacată și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Menține dispoziția sentinței privind respingerea acțiunii împotriva pârâtei DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU TINERET H, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.11.2008.
Președinte Judecător
Grefier
Red.Jud. - 09.12.2008
Tehnored. - 16.12.2008
6 ex.
Fond - Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte -
Președinte:Elena MincuJudecători:Elena Mincu, Florica Bodnar
