Spete pretentii comerciale. Decizia 54/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.54
Ședința publică de la 03.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mioara Badea
JUDECĂTOR 2: Florica Bodnar
GREFIER - -
Pe rol soluționarea apelurilor formulate de apelanta-reclamantă MANAGEMENT și apelanta-pârâtă "", împotriva sentinței comerciale nr.523/21.04.2008 pronunțată de Tribunalul București, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta-reclamantă prin avocat cu împuternicire avocațială nr.34117/2008 aflată la fila 70 și apelanta-pârâtă prin avocat care depune la dosar delegație de substituire.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că apelanta-reclamantă nu a depus la dosar copia contractului de asistență juridică.
Apelanta-reclamantă, prin avocat, depune la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, contractul de asistență juridică, comunicând un exemplar apărătorului apelantei-pârâte. Totodată, procedează în fața instanței la menționarea corectă a numărului sentinței apelate și semnarea acestei mențiuni.
Apelanta-pârâtă, prin avocat, apreciază că înscrisul depus la dosar de către apărătorul apelantei-reclamante nu este un contract de asistență juridică având în vedere forma acestuia suis generis. Totodată, solicită să se observe faptul că în acest înscris nu se menționează data când a fost aplicată semnătura, precum și faptul că este aplicată ștampila Societății Civile de Avocați & Asociații, care însă la data de 21.02.2007 nu era legal constituită. Arată că înțelege să susțină în continuare excepția lipsei calității de reprezentant al apelantei-reclamante.
Apelanta-reclamantă, prin avocat, învederează că, la data de 21.02.2007 & Asociații era legal constituită; pe prima pagină a contractului de asistență juridică, depus la dosar la acest termen de judecată, se menționează data la care a fost încheiat acest contract, iar împuternicirea avocațială depusă la dosar este semnată și ștampilată de client. Consideră că, afirmațiile apărătorului apelantei-pârâte sunt tendențioase, în condițiile în care a demonstrat buna credință prin depunerea la dosar a extrasului din contractul de asistență juridică.
Curtea, apreciază în raport de înscrisul depus la dosar la termenul de astăzi de către apărătorul apelantei-reclamante că, excepția lipsei calității de reprezentant al apelantei-reclamante, apare ca fiind nefondată, urmând aor espinge ca atare.
Apelanta-reclamantă, prin avocat, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Apelanta-pârâtă, prin avocat, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Apelanta-reclamantă, prin avocat, solicită admiterea apelului, desființarea în tot a sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței pe care o depune la dosar. Învederează că Tribunalul Bucureștia respins cererea de chemare în judecată, motivând în mod nejudicios că nu au fost îndeplinite disp. art.7201alin.2 și 3.pr.civ. Astfel, învederează că în prezenta cauză procedura concilierii directe a fost efectuată de mai multe ori, respectiv la data de 16.05.2006 a convocat pârâta, fiind consemnată această întâlnire care a avut loc între părți prin procesul-verbal din data de 14.06.2006, iar ulterior au mai fost efectuate două proceduri de conciliere la data de 16.08.2006 și 26.10.2006; prin urmare consideră că, procedura concilierii directe a fost efectuată cu respectarea termenului de 3 luni. Cu privire la faptul că instanța de fond a reținut nerespectarea disp. art.7201alin.2 pr.civ. respectiv necomunicarea tuturor actelor pe care se întemeiază pretențiile, învederează faptul că acestea au fost comunicate părții adverse, respectiv contractul de transport și contractul de cesiune și consideră că, față de disp. art.7204pr.civ. și probele de la dosar, această reținere a instanței de fond este netemeinică. În ceea ce privește nerespectarea disp. art.7201alin.2 pr.civ. referitoare la termenul de 15 zile de la data comunicării convocării la conciliere și până la data fixată pentru întâlnirea efectivă a părților, învederează că acest termen nu se calculează pe zile libere. Astfel, cu privire la convocarea la conciliere din data de 26.10.2006 efectuată pentru data de 15.11.2006, convocare ce a fost comunicată la data de 30.10.2006, având în vedere că luna octombrie are 31 de zile, consideră că a fost respectat termenul de 15 zile libere. Totodată, învederează că excepția nerespectării procedurilor privind convocarea la conciliere directă este o excepție relativă și care ar fi trebuit să fie invocată și susținută de partea adversă, fapt care nu s-a întâmplat, pârâta solicitând în mod expres respingerea acestei excepții, astfel cum rezultă și de la fila 126 din dosarul primei instanțe. Față de această împrejurare consideră că instanța de fond a încălcat principiul disponibilității. Mai mult decât atât, învederează faptul că pârâta nu a arătat și demonstrat că a fost vătămată în dreptul său ca urmare a nerespectării disp. art.7201alin.2 și 3.pr.civ.
Apelanta-pârâtă, prin avocat, solicită respingerea apelului formulat de apelanta-reclamantă ca neîntemeiat; admiterea propriului apel privind cheltuielile de judecată; respingerea cererii de aderare la apel și a cererii de cheltuieli de judecată formulate de apelanta-reclamantă. Învederează că procedura concilierii directe este reglementată de dispoziții imperative și nu este lăsată la aprecierea părții formularea sau nu a acesteia și de asemenea, nu se poate renunța la efectuarea procedurii concilierii directe fără ca sancțiunea prevăzută de lege să nu fie aplicată. În ceea ce privește prima întâlnire la conciliere a părților, învederează faptul că aceasta a fost demarată de pârâtă și nu de către reclamantă și nu a avut nici o legătură cu raportul contractul din prezenta cauză. Cu privire la ultima conciliere directă, învederează că reclamanta a depus la dosar invitația transmisă prin ca urmare a faptului că instanța de fond i-a pus în vedere să depună la dosar această dovadă, iar pretenția reclamantei din această invitație la conciliere nu corespunde cu cea din petitul cererii de chemare în judecată. Față de susținerile reclamantei că societatea pârâtă ar fi renunțat la excepția prematurității cererii, învederează că în încheierea de ședință din data de 5.11.2007 se consemnează că a solicitat termen pentru a lua cunoștință de înscrisurile depuse la dosar. Solicită respingerea apelului formulat de apelanta-reclamantă ca neîntemeiat și admiterea propriului apel schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul obligării reclamantei și la plata sumei de 27.704,74 lei, întrucât cheltuielile de judecată aferente cauzei nu reprezintă numai onorariu de avocat ci și cheltuieli de deplasare, astfel cum rezultă și din actele depuse la dosar. În ceea ce privește cererea de aderare la apel formulată de apelanta-reclamantă, solicită respingerea acesteia, cu cheltuieli de judecată în apel. Depune la dosar concluzii scrise.
Apelanta-reclamantă, prin avocat, învederează că doar prevederile art.7201pr.civ. sunt obligatorii în ceea ce privește efectuarea procedurii concilierii, în schimb termenul, condițiile, locul, mijloacele și modalitățile de manifestare a voinței părților cât și conținutul concret al înscrisurilor nu sunt imperative ci sunt recomandate potrivit art.7201alin.2 pr.civ. În ceea ce privește apelul formulat de apelanta-pârâtă, solicită respingerea acestuia ca nefondat, întrucât instanța de fond a făcut aplicarea disp. art.274 alin.3 pr.civ. potrivit cărora judecătorii au dreptul de a majora sau micșora onorariile avocaților. Totodată, solicită admiterea cererii de apel incident, modificarea în tot a sentinței apelate de către apelanta-pârâtă, în sensul respingerii cererii de completare a dispozitivului formulată de pârâtă.
Curtea, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra cererii de apel d e față,
Deliberând constată că, prin sentința comercială nr.5723/21.04.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a VI-a Comercială în dosarul nr- a fost respinsă cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de pârâtă și s-a respins acțiunea formulată de reclamanta MANAGEMENT. în contradictoriu cu pârâta C pentru neîndeplinirea cerințelor art.7201pr.civ. conform legii.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut în esență că, nu s-au respectat cerințele prev. de art.7201pr.civ. întrucât pe de o parte nu s-au comunicat pârâtei documente ce făceau referiri concrete la cuantumul prejudiciului invocat iar, pe de altă parte convocarea la conciliere a fost predată pârâtei cu mai puțin de 15 zile libere anterior datei fixate pentru întâlnirea părților. În acest fel s-au încălcat prevederi de ordine publică cuprinse în art.7201alin.2 și 3.pr.civ. nefiind atins obiectivul concilierii prealabile, cererea neputând fi primită.
Pârâta a formulat cerere de completare a dispozitivului, cerere soluționată prin sentința comercială nr.7413/16.06.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a-VI-a Comercială în sensul admiterii și completării sentinței nr.5723/2008 astfel: "Obligă reclamanta să plătească pârâtei 10.000 lei cheltuieli de judecată."
Împotriva sentinței comerciale nr.5723/2008 a formulat apel reclamanta solicitând desființarea în tot a deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, cu cheltuieli de judecată.
După o succintă prezentare a situației de fapt, apelanta consideră sentința apelată vădit netemeinică, fiind dată cu încălcarea principiilor fundamentale și a dispozițiilor legale ce guvernează materia dreptului procesual civil, în special cele cu privire la procedura concilierii directe, impunându-se desființarea sa.
Se susține că, a fost îndeplinită obligația prev. de art.7201pr.civ. cu prisosință întrucât, părțile s-au întâlnit la convocările din 16 mai 2006 și 16 august 2006 fără a se ajunge la un acord, în plus, existând oat reia convocare datând 26 octombrie 2006 la care pârâta nu i-a dat curs.
În fine, au fost respectate și dispozițiile art.7201alin.2 pr.civ. întrucât s-au comunicat pârâtei documente care atestau izvorul pretențiilor reclamantei cât și cuantumul acestora.
Altfel, art.7204pr.civ. prevede posibilitatea completării probelor odată cu cererea introductivă de instanță.
De asemenea și disp. art.7201alin.2 pr.civ. cu privire la termenul de 15 zile de la data convocării la conciliere până la data fixată pentru întâlnirea efectivă a părților a fost respectat întrucât între părți au avut loc mai multe încercări de conciliere și nu trebuia raportat doar la ultima convocare. În fine și ultima convocare a respectat termenul de 15 zile precitat care, nu este un termen procedural ci, unul de recomandare care nu se socotește pe zile libere.
Excepția nerespectării procedurii convocării la concilierea directă este o excepție relativă și trebuia invocată de pârâtă prin întâmpinare, pârâta trebuind să-și probeze faptul că a fost vătămată, aspecte însă neinvocate de aceasta.
Mai mult la termenul din 5 noiembrie 2007 pârâta a pus concluzii de respingere a acestei excepții instanța de fond ignorând principiul disponibilității părților.
Apelanta a redat interpretarea în sensul arătat de către doctrină și jurisprudență, cu concluzia că instanța de fond nu putea din oficiu să invoce faptul că procedura concilierii ar fi viciată.
Altfel instanța de fond a reluat punerea în discuție a acestei excepții într-un moment procesual când acest lucru nu mai era posibil fiind încălcat grav dreptul apelantei la un proces echitabil. Și aceasta pentru că, anterior pârâta a renunțat expres la excepție.
Practic s-a procedat ca și cum această excepție s-ar fi unit cu fondul ceea ce nu era cazul pentru că nu era nevoie de administrare de dovezi.
În fine instanța de fond ar fi reținut greșit poziția apelantei față de chestiunea concilierii directe și cu încălcarea principiilor contradictorialității și a dreptului la apărare a luat act de înscrisurile depuse la dosar de către pârâtă după închiderea dezbaterilor.
S-au solicitat cheltuieli de judecată.
În drept s-au invocat prev. art.282-298.pr.civ. și orice alte prevederi legale pertinente.
S-a anexat în copii practică judiciară.
Cererea a fost timbrată cu suma de 4 RON tacă judiciară de timbru și cu 3 Ron timbru judiciar.
Intimata a formulat apel împotriva sentinței comerciale nr.7413/16.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul obligării reclamantei la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
Prin sentința precitată a fost admisă cererea acestei apelante și s-a dispus completarea sentinței nr.5723/21.04.2008, în sensul obligării reclamantei la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Apelanta aduce critici sentinței nr.7413/2008 în sensul că aceasta potrivit art.105 alin.2 pr.civ. este nulă pentru că, considerentele sunt lapidare și contradictorii neîndeplinind cerințele prev. de art.261 pct.5 pr.civ. motiv amplu dezvoltat cu concluzia că, i se cuvine plata integrală a onorariului de avocat în raport de situația concretă a dosarului.
În drept s-au invocat prev. art.282 și urm. art.274 pr.civ.
Ulterior, apelanta pârâtă a depus precizări la apelul formulat împotriva sentinței comerciale nr.7413/16.06.2008 solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul obligării reclamantei la plata diferenței de 27.704,74 lei Rol, datorată cu titlu de cheltuieli de judecată și menținerea dispoziției instanței de fond privind suma acordată în cuantum de 10.000 lei ROL.
Apelanta arată că, cheltuielile de judecată se compun din onorariu de avocat și cheltuieli de deplasare, descriindu-se în detaliu în consens și cu prev. Legii nr.51/1995 faptul probării acestora, suma totală fiind de 37.704,74 lei din care i s-a admis doar suma de 10.000 lei.
S-au anexat înscrisuri în copie.
Apelanta reclamantă a depus întâmpinare la apelul formulat de intimată solicitând respingerea acestuia ca nefondat arătând în esență că, potrivit art.274 alin.3 pr.civ. judecătorii pot mări sau micșora după caz, cheltuielile de judecată, incluzând și onorariile de avocat, în raport de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Or, în speță, tocmai în acest context s-au diminuat corespunzător cheltuielile de judecată, hotărârea apelată fiind motivată potrivit cu art.261 pct.5 pr.civ.
În drept se invocă art.115, art.289 alin.2 pr.civ.
De asemenea, apelanta reclamantă a formulat cerere de apel incident conform art.293 pr.civ. la cererea de apel formulată de apelanta pârâtă, solicitând admiterea cererii de apel incident și modificarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii cererii de completare a dispozitivului formulată de pârâtă.
În esență se susține că nu au fost probate cheltuielile de judecată pretinse de pârâtă și că față de prestațiile efectuate de aceasta, onorariul pretins este nepotrivit de mare.
Intimata a depus note scrise și concluzii scrise.
La termenul de azi s-au depus înscrisuri în copie de către părți și s-a soluționat excepția lipsei calității de reprezentant al apelantei reclamante, invocată de intimată în sensul respingerii pentru considerentele expuse în practica.
Examinând în ansamblu motivele de apel formulate de apelanta reclamantă în raport de probele administrate în cauză curtea reține că acesta apare fondat pentru considerentele de mai jos.
Art.7201(2) pr.civ. relevă că reclamantul înainte de introducerea acțiunii trebuie să convoace partea adversă pentru efectuarea concilierii directe. Odată cu această convocare reclamantul trebuie să-i comunice în scris pretențiile sale și temeiul lor legal precum și toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea.
În consens cu acest text de lege apelanta reclamantă a procedat la convocarea intimatei la concilierea directă cu adresa emisă la 26 octombrie 2006.
Cât despre celelalte convocări probele nu relevă că vizează pretențiile deduse judecății, fiind vorba de ale sume, în plus, în privința concilierii de la 16.08.2006 nu există probe care să ateste întâlnirea părților, obiectul discuției și rezultatul la care s-a ajuns fie el pozitiv sau negativ.
Față de această împrejurare curtea va analiza dacă concilierea s-a efectuat sau nu, numai prin prisma concilierii din data de 26 octombrie 2006.
Așadar la această adresă privind concilierea directă s-au anexat contractul de transport maritim nr.-/10.02.2006 și contractul de cesiune de creanță nr.CAS--05/30.2006 (vezi filele 13-15 din dosar).
Invitația la conciliere a fost primită de către intimata pârâtă la data de 30.10.2006 ora 10:40 (vezi fila 103 dosar fond) dar, aceasta nu a dat curs acesteia întrucât nu s-a prezentat la concilierea directă propusă pentru data de 15.XI.2006 dar, nici nu a răspuns în vreun fel reclamantei.
Curtea apreciază că documentele anexate adresei precitate, susțin pretențiile și temeiul legal, izvorul fiind cele două contracte.
Oricum dacă pârâta ar fi avut nelămuriri putea solicita reclamantei elucidarea acestora dar, aceasta nu a întreprins nici o măsură după primirea adresei respective.
Altfel, aceste documente în consens cu art.7204(1) pr.civ. pot fi completate dacă este cazul la primirea cererii de chemare în judecată.
Prin urmare, dacă au existat și alte acte în susținerea cererii care nu s-au comunicat pârâtului la convocarea pentru conciliere, acestea se pot depune potrivit art.114 pr.civ. cu referire la art.7204(1) pr.civ.
Art.7203(3) pr.civ. relevă faptul că, "data convocării pentru conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate potrivit alin.(2)."
Or, în speță, pârâta a primit convocarea pe data de 30.10.2006 în timp ce, întâlnirea a fost fixată pentru data de 15 noiembrie 2006, termenul de 15 zile fiind respectat având în vedere că, luna octombrie are 31 de zile. Și pentru că acest termen este unul de recomandare nu este atrasă sancțiunea nulității absolute a actului pentru nerespectarea sa.
Dar, chiar dacă ar fi fost un termen procedural calculat pe zile libere tot ar fi fost respectat având în vedere că la cele 14 zile libere din noiembrie 2006 se adaugă și ziua de 31 octombrie 2006.
În fine, vicierea procedurii concilierii directe trebuia invocată în fața instanței de fond, de către pârâtă, la prima zi de înfățișare și să fi făcut dovada vătămării sale pentru că, această excepție este una relativă.
Dar, pârâta nu numai că nu a invocat această excepție ci, la punerea acesteia în discuție din oficiu de către instanță aceasta a pus concluzii de respingere arătând că, deși procedura este viciată solicită respingerea excepției, nerecunoscând pretențiile reclamantei (vezi fila 126 din dosarul de fond).
Împrejurarea că instanța de fond nu a luat act de acest renunț ignorând principiul disponibilității părții este că aceasta a considerat greșit că această excepție este de ordine publică.
Altminteri, scopul concilierii directe constă în prevenirea declanșării litigiilor, ceea ce, în speță, nu se pune problema cât timp intimata nu recunoaște pretențiile de vreme ce nici în prezent nu le-a achitat.
De altfel, în sensul celor arătate s-a pronunțat și doctrina de specialitate și jurisprudența.
Tot astfel, față de cele arătate excepția nu a fost unită cu fondul.
Cât privesc criticile că s-a reținut greșit poziția reclamantei față de chestiunea concilierii directe puteau fi corectate de chiar instanța de fond căreia reclamanta trebuia să-i adreseze o cerere de îndreptare a erorii materiale.
Altfel pe calea apelului, sarcina probei potrivit prev. art.1169 cod civil era a apelantei reclamante.
Într-adevăr, instanța de fond a greșit în privința primirii înscrisurilor depuse de pârâtă după dezbateri dar, acestea nu au stat la baza soluției pronunțate.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept, curtea consideră fondat acest apel și potrivit art.297 pr.civ. îl va admite, va desființa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Față de modul de soluționare a apelului formulat de reclamantă, pe cale de consecință, pentru o judecată unitară, curtea va admite atât apelul formulat de pârâtă cât și cererea de aderare la apel formulată de reclamantă și va desființa și sentința nr.7413/2008, cauza urmând a fi trimisă spre rejudecare primei instanțe.
Cât timp sentința nr.5723/2008 va fi desființată nu se poate menține o hotărâre care o completează pe cea desființată.
Mai mult, după rejudecarea cauzei se vor acorda și cheltuielile de judecată potrivit cu prev. art.274 pr.civ. partea ce va cădea în pretenții urmând a fi obligată la cerere să plătească cheltuielile de judecată așa cum va rezulta din probe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile formulate de apelantele MANAGEMENT, cu sediul procesual ales la Cabinetul de Av. & Asociații cu sediul în,--4, sector 2, B, împotriva sentinței comerciale nr.5723/21.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, cu sediul ales în C,-, -,.C,.46, județul C, la Cabinet de Avocat cât și cererea de aderare la apel formulată de apelanta MANAGEMENT, împotriva sentinței comerciale nr.7413/16.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr- și în consecință:
Desființează sentințele atacate și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 03.02.2009.
Președinte Judecător
Grefier
Red.Jud.
Tehnored.
Nr.ex.4
Fond/ Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Mioara BadeaJudecători:Mioara Badea, Florica Bodnar
