Spete pretentii comerciale. Decizia 54/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 54/A-
Ședința publică din 20 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu judecător
JUDECĂTOR 2: Ingrid Emina Giosanu
Grefier - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare,apeluldeclarat de pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva sentinței nr. 233/C din 19 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, precum șicererea de suspendarea executării sentinței până la soluționarea apelului, intimată fiind reclamanta - prin lichidator judiciar EXPERT, cu sediul în Pitești,-,. 17, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru intimata-reclamantă, lipsă fiind apelanta-pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătoarea intimatei-reclamante depune la dosar împuternicire avocațială nr. 204/19.05.2009, concluzii scrise și copii ale deciziilor nr. 39/A-C/02.04.2008 a Curții de APEL PITEȘTI și nr. 3740/11.12.2008 a ÎCCJ și arată că nu mai are cereri de formulat.
În raport de această împrejurare, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătoarea intimatei-reclamante solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.
Cu privire la cererea de suspendare, menționează că aceasta a rămas fără obiect prin judecarea apelului la acest termen de judecată.
Solicită obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată, potrivit facturii fiscale nr. 168/19.05.2009 și ordinului de plată din 20.05.2009, pe care le depune, în copie, la dosar.
CURTEA:
Asupra apelului de față, deliberând:
Constată că prin cererea înregistrată la 27.04.2007, pe rolul Tribunalului Comercial Argeș, reclamanta - - a chemat în judecată pe pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată să-i plătească suma de 5000 lei reprezentând contravaloarea activului "Moară " și a suprafeței de teren de 945,91. ieșite din patrimoniul său în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, cu cheltuieli de judecată.
Motivând cererea de chemare în judecată, reclamanta a arătat că societatea a fost privatizată în anul 2000 prin contractul de privatizare AG 21/2000, în condițiile OUG nr. 88/1997 și Legii 99/1999, iar legiuitorul român, înțelegând să protejeze interesele cumpătărilor implicați în programul de privatizare, a creat cadrul juridic menit să-l garanteze pe cumpărător, în cazul în care anume active ies din patrimoniul său.
Pârâta a formulat în cauză întâmpinare prin care a invocat excepțiile necompetenței teritoriale ale instanței, prescripția dreptului material la acțiune și netimbrării, iar pe fond a cerut respingerea acțiunii ca netimbrată.
Tribunalul Comercial Argeș, prin sentința comercială nr.95/C pronunțată la 30.01.2008 a admis cererea și a obligat pârâta la plata sumei de 5000 lei reprezentând contravaloarea despăgubiri și la 889 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut, în esență, că printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, activul "Moară " a fost restituit împreună cu suprafața de teren aferentă foștilor proprietari - situație în raport de care devin incidente în speță disp. OUG nr. 88/1997 și ale Legii nr. 99/1999, potrivit cu care reclamanta trebuie despăgubită.
Excepțiile invocate de pârâtă au fost respinse separat de instanță printr-o încheiere de ședință.
Împotriva acestei sentințe a exercitat calea de atac atât reclamanta cât și pârâta.
Prin decizia nr. 457/R-C pronunțată la 23.04.2008, Curtea de APEL PITEȘTIa admis cele două recursuri, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare la aceeași instanță, reținând că obiecțiunile invocate de reclamantă necesită completarea expertizei și prin urmare se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare potrivit art. 312 alin.5 pr.civ.
De asemenea, a mai stabilit Curtea, că singura valoare a terenului ce trebuie avută în vedere este cea a valorii de piață, întrucât în cauză este aplicabil art. 1344.
Cu privire la excepțiile invocate de recurenta AVAS, Curtea a constat că ele sunt nefondate.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Comercial Argeș la 26.05.2008 și potrivit dispozițiilor deciziei de casare s-a încuviințat efectuarea unei noi expertize care să stabilească valoarea de piață a activului "Moară ", compus din clădire și terenul aferent.
Pârâta, prin două întâmpinări aflate la dosar la filele 19 și 28, invocat din nou excepțiile necompetenței teritoriale, a prescrierii dreptului material la acțiune și a netimbrării, fără să țină cont că acestea au fost analizate prin decizia de casare a Curții, au fost considerate ca nefondate și nu mai puteau fi reiterate cu ocazia rejudecării.
Expertizele au fost efectuate în cauză de inginerii și G, având în vedere că activul "Moară ", se compune din clădiri, instalațiile aferente și teren, valoarea totală a acestora fiind de 187.090 lei.
În raport de această valoare la 19.02.2009, reclamanta și-a majorat prin cerere câtimea pretențiilor la suma mai sus precizată conform celor două expertize.
După examinarea cauzei, Tribunalul Comercial Argeșa pronunțat sentința nr. 233/C/19.02.2009 prin ca a admis acțiunea și a obligat pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 187.090 lei, reprezentând contravaloarea activului "Moara " și a terenului aferent în suprafață de 945,91. precum și 4.230 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, instanța a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 32 ind.4 din OUG 88/1997 cât și cele ale Legii nr.137/2002, situație în raport de care se va admite acțiunea așa cum a fost majorată câtimea pretențiilor. S-a mai precizat că excepțiile nu mai pot fi analizate, cât timp Curtea, în calea de atac, a constatat că sunt nefondate.
Împotriva sentinței în termen legal a formulat apel pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) B, care a solicitat respingerea acțiunii, precum și suspendarea executării sentinței până la soluționarea căii de atac.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că Tribunalul Comercial Argeș era necompetent teritorial să soluționeze cauza, aceasta revenind Tribunalului București - Secția comercială, în raport de dispozițiile art.5 și 10 pct.1 Cod pr. Civilă.
S-a mai susținut că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra prematurității cererii de chemare în judecată, pentru că nu s-a făcut dovada existenței unei hotărâri judecătorești rămasă irevocabilă prin care să se fi dispus restituirea în natură a imobilelor pentru care se solicită despăgubiri, așa cum se prevede imperativ la art.32/4 alin.2 din OUG nr.88/1997, modificată prin Legea nr.99/1999.
O altă critică a constat în faptul că în mod greșit a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune, care a început să curgă potrivit art.32/4 din OUG nr.88/1997 modificată, la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești de restituire în natură a imobilelor, fiind fără relevanță data predării acestora.
În plus, potrivit asrt.39 din Legea nr.137/2002, modificată sau a art.32/28 din OUG nr.88/1997 modificată, termenul de prescripție era de o lună, respectiv 3 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârilor judecătorești, prin care s-a dispus restituirea. Oricum, era împlinit și termenul general de prescripție prevăzut de art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958.
Pe fond, s-a susținut că nu există nici o mențiune în art.32/4 din Legea nr.99/1999 privind faptul că despăgubirile se acordă la nivelul valorii de circulație a activelor, prejudiciul real constând în valoarea de inventar din contabilitate a imobilelor.
La data de 20 mai 2009 s-au depus concluzii scrise din partea intimatei - reclamante, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu motivarea că excepțiile au fost soluționate deja, Curtea tranșând că sunt neîntemeiate, într-o primă cale de atac, iar despăgubirea trebuie să reprezinte echivalentul bănesc al prejudiciului, la valoarea de circulație, potrivit art.32/4 alin.2 din OUG nr.88/1997.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării sentinței, Curtea constată că la primul termen de judecată fixat cauza era în stare de judecată, astfel că această cerere a rămas fără obiect, urmând a fi examinată sentința prin prisma criticilor formulate de către apelantă și de apărările intimatei, în raport de ansamblul probatoriului administrat în cauză.
Astfel, în ceea ce privește excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Argeș, există deja o dezlegarea în drept dată într-o primă cale de atac, concretizată în decizia nr.457/RC/23 aprilie 2008 Curții de APEL PITEȘTI, care a reținut că aceasta este nefondată, în raport de dispozițiile art.8 Cod pr.civilă care statuează că reclamantul poate formula o acțiune împotriva unei instituții publice la instanța din reședința județului unde își are domiciliul. Nefondată este excepția și prin prisma dispozițiilor art.12 Cod pr.civilă, conform căruia reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competentă, în condițiile în care locul executării contractului a fost ales, potrivit art.14.9 din Contractul nr.AG 21/2000 la sediul vânzătorului, care a fost Fondul Proprietății de Stat - Direcția Teritorială A, situație în care, și prin prisma disp.art.10 pct.1 Cod pr.civilă, competența teritorială revenea tot Tribunalului Comercial Argeș. Menționarea conturilor în care se fac plățile nu este de natură a schimba competența teritorială a instanței aleasă de reclamant.
În ceea ce privește excepția prematurității cererii de chemare în judecată pentru că nu ar exista o hotărâre judecătorească irevocabilă de obligare la restituire, se constată că la dosar (fila 6-7 din dosarul nr-) s-a depus sentința civilă nr.7629 pronunțată de Judecătoria Pitești, ce poartă mențiunea rămânerii irevocabile prin decizia nr.3926/3.12.1999 a Curții de APEL PITEȘTI. În concluzie, susținerea apelantei este neîntemeiată, cu atât mai mult cu cât în prima cale de atac s-a stabilit că data de la care început să curgă termenul de prescripție este cea la care au ieșit bunurile din patrimoniul reclamantei, existând autoritate de lucru judecat și în privința acestei excepții.
S-a reținut, în ceea ce privește prescripția dreptului material la acțiune, că data de la care începe să curgă acesta este 31.01.2006, dată la care bunurile au ieșit din patrimoniul reclamantei, în speță fiind incidente disp.art.1 din Decretul nr.167/1958, care reglementează termenul general de prescripție de 3 ani și nu cele scurte prevăzute de art.32/28 din OUG nr.88/1997, fiind dată dezlegarea în drept asupra excepției invocate. Dispozițiile legii speciale nu sunt aplicabile, deoarece nu se atacă o operațiune sau un act prevăzut de OUG nr.88/1997 modificată, fiind în prezența unui drept de garanție specific dreptului comun, care însă derogă de la acesta sub unele aspecte specifice procedurii de privatizare.
De altfel, și art.32/4 se referă la asigurarea reparării prejudiciului cauzat prin restituirea către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat, legiuitorul înțelegând să se raporteze la momentul restituirii efective a acestora, concretizată prin intrarea în posesie a foștilor proprietari.
Și pe fond hotărârea este legală și temeinică, dispozițiile art.32/4 din OUG nr.88/1997 - incidente în speță în raport de data încheierii contractului de privatizare - stabilind că despăgubirea reprezintă echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a imobilelor, adică valoarea de circulație iar nu cea înscrisă în evidența contabilă a societății comerciale.
În concluzie, în temeiul art.296 Cod pr.civilă, apelul va fi respins ca nefondat.
Văzând și disp.art.274 Cod pr.civilă, apelanta va fi obligată să plătească intimatei - reclamante suma de 450 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva sentinței nr. 233/C din 19 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta - prin lichidator judiciar EXPERT, cu sediul în Pitești,-,. 17, județul
Obligă pe apelanta - pârâtă să plătească intimatei - reclamante suma de 450 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
TC/4 ex.
28.05.2009
Jud.fond.
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu, Ingrid Emina Giosanu
