Spete pretentii comerciale. Decizia 55/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 55/
Ședința publică de la 25 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Noșlăcan
JUDECĂTOR 2: Nicolae Durbacă
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta - SRL Mediaș - prin lichidator judiciar Active S, împotriva Sentinței civile nr. 2112/C/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
Se constată că la dosar s-au înregistrat concluzii scrise din partea pârâtei intimate.
dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 18 aprilie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului de față:
Prin Sentința civilă nr. 2112/C/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, s-a admis în parte acțiunea reclamantei - SRL Mediaș împotriva pârâtei - măsurare gaze România. A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 166.404,1 lei. A fost respinsă în rest acțiunea reclamantei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că:
Prin cererea de chemare în judecată - așa cum a fost precizată prin concluziile scrise depuse la dosar - reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumelor restante, ca urmare a derulării contractelor nr. 1258/2001 (nr.41/2001 înregistrat la pârâtă) și nr. 2100/2002, în valoare de 1.062.435.000 lei ROL și respectiv 1.664.041.061 lei ROL, la care a calculat penalități de întârziere în valoare de 2.283.706.182 lei ROL pentru primul contract și 4.313.511.665 lei ROL în conformitate cu cel de-al doilea contract.
Prin dispozițiile art.4 din cele două contracte, părțile au stipulat în mod expres ca plata aparaturii, echipamentelor, instalațiilor și a serviciilor să se efectueze în procent de 40 % în termen de 3 zile de la semnarea contractului pe bază de filă CEC, 40% din valoare în preziua efectuării formalităților vamale pentru echipamente și 20% în termen de 90 de zile de la predarea - recepționarea produselor - la sediul vânzătorului.
Pentru întârzierea la plată conform termenelor stabilite cumpărătorul s-a obligat a plăti vânzătorului penalități de întârziere de 0,15 % pe zi din valoarea totală în valuta calculată în ziua efectuării plății a sumelor neonorate de la termenele convenite, iar pentru cazul în care termenul ar fi fost depășit cu 30 de zile s-a stipulat o altă clauză referitoare la dreptul vânzătorului de a rezilia contractul și de a reține fără nicio pretenție din partea cumpărătorului sumele deja încasate.
Reclamanta nu a înțeles însă să pună în aplicare condițiile de plată stipulate în cele două contracte, ba mai mult, la data de 20.11.2003 a încheiat cu pârâta un proces-verbal de punctaj comun prin care pârâta a recunoscut pretențiile formulate de societatea reclamantă, dar părțile au convenit de comun acord ca stingerea datoriilor să se facă după cum urmează: suma de 3.120.850.591 lei reprezentând contravaloarea facturilor nr. -/2003 și -/2003 emise în baza Contractului nr. 1258/2001 să se achite de către pârâtă în momentul încasării acestora de la - SA A, iar suma de 1.664.041.061 lei, reprezentând diferența factură -/2002 emisă în baza contractului 2100/2002 să fie achitată de către pârâtă doar în momentul încasării acesteia de la clienți.
Față de această situație, prin procesul-verbal de punctaj comun, părțile au clarificat situația prestațiilor restante, dar, în același timp, au stabilit noi modalități de plată la termen diferite față de cele menționate în contractele inițiale.
Pârâta a apreciat că în procesul-verbal a fost stipulată o nouă clauză, respectiv cea a executării sub condiție suspensivă (art.1017 civ.) prin înserarea unui eveniment viitor, dar nesigur de care depinde executarea obligației.
Reclamanta a apreciat însă că, prin procesul-verbal încheiat în data de 20.11.2003 nu a înțeles să fie stipulată o condiție suspensivă care să aibă drept efect acoperirea debitului condiționat de plata sau neplata altor datorii de către - SA, ci a urmărit stabilirea ca termen al scadenței data când pârâta va încasa banii de la debitorii ei. Prin urmare, termenul stabilit este suspensiv, de vreme ce datoria rezultată din contract era deja scadentă și nu se mai punea condiția nașterii ei în funcție de modificarea termenului de plată.
Este adevărat că, așa cum rezultă din procesul-verbal de punctaj comun s-a procedat la o recunoaștere a prestațiilor restante dintre părți, dar în ceea ce privește exigibilitatea creanțelor s-a convenit amânarea executării acestora conform unui termen suspensiv (dies a quo) până la data la care pârâta urma să încaseze debitele restante de la clienți.
Rezultă așadar că, obligația pârâtei debitoare a luat naștere în momentul încheierii contractelor, dar ea nu se va putea cere decât după împlinirea termenului convenit.
Aceasta deoarece termenul suspensiv are ca principal efect, în cazul în care creditorul cere executarea obligației înainte de împlinirea termenului, respingerea acțiunii.
Față de aceste considerente, constatându-se că reclamanta nu a făcut dovada împrejurării că pârâtei i-a intrat în cont contravaloarea sumei de 1.062.435.000 lei aferentă contractului nr.1258/2001, instanța a constatat - conform procesului-verbal de punctaj comun - că cererea este prematur formulată. A considera doar, printr-o deducție logică, faptul că suma a fost încasată în condițiile în care pârâta s-a înscris în tabelul definitiv al creditorilor - SA A cu suma de 312.415.591 lei ROL nu poate duce la concluzia că plata a fost efectuată, din moment ce nu s-a făcut dovada înscrierii în contabilitatea pârâtei a acestei sume.
Pentru aceeași rațiune s-a constatat că și cererea privind plata penalităților este nefondată, întrucât reconfigurarea datoriilor recunoscute și supuse termenului suspensiv prin procesul-verbal din 20.11.2003, înlătură posibilitatea aplicării penalităților de întârziere, iar din probele administrate rezultă doar împrejurarea că pârâta a încasat de la debitori suma de 1.664.041.061 lei ROL, sumă pe care aceasta a și recunoscut-o de altfel.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta - SRL Mediaș care a solicitat modificarea sentinței atacate și admiterea în tot a cererii sale.
În motivarea apelului s-a arătat că în mod greșit tribunalul a apreciat că punctajul încheiat între părți la 20.11.2003 modifică prevederile contractuale dintre părți, în sensul că s-a stabilit doar un termen de plată și nu o condiție suspensivă. Procesul-verbal a fost încheiat în condițiile inducerii în eroare a reclamantei cu privire la capacitatea de plată a pârâtei. Pârâta a încasat sumele de la debitorii săi, însă nu a achitat cu rea credință debitul față de reclamantă, astfel că datorează și penalități de întârziere.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct.7, 8, 9.pr.civ.
Apelul este scutit de taxe.
Pârâta a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea apelului, întrucât instanța de fond a interpretat corect procesul-verbal de punctaj din 20.11.2003. Într-adevăr, prin acest proces-verbal s-a stabilit un termen pentru plata debitului. Deși pârâta a făcut toate demersurile pentru a recupera debitele de la debitorii săi, nu a reușit acest lucru, fiind înscrisă în creanțelor debitoarei - SA A cu un debit de 331.443,6 lei.
Verificând apelul reclamantei prin prisma motivelor invocate, în conformitate cu dispozițiile art. 295.pr.civ. curtea de apel reține următoarele:
Singura critică formulată de reclamantă vizează greșita interpretare de către tribunal a procesului-verbal de punctaj încheiat între părți la 20.11.2003.
Între părți s-a încheiat Contractul de vânzare-cumpărare nr. 1258/7.11.2001. În baza acestui contract reclamanta a vândut pârâtei mai multe aparate de reglare-măsurare gaz. Prin contract s-a stabilit scadența, precum și clauza penală potrivit căreia pârâta datora reclamantei penalități de întârziere de 0,15 % pe zi (art.4 lit. D). Întrucât pârâta nu a achitat integral valoarea bunurilor cumpărate, între părți s-au purtat negocieri prin care s-a stabilit cuantumul debitului pe care pârâta îl datora reclamantei și modalitatea de stingere a acestui debit. În urma negocierilor s-a încheiat procesul-verbal din 20.11.2003. Deși în cuprinsul procesului-verbal se face mențiunea că între părți s-a efectuat punctajul, părțile au stabilit și modalitatea de stingere a debitului, precum și împuternicirea pârâtei de a achita o datorie a reclamantei față de - Grup SRL.
Procesul-verbal din 20.11.2003 reprezintă într-adevăr un act adițional la contractul inițial, întrucât schimbă scadența debitelor.
În mod corect tribunalul a apreciat că partea debitului datorată de - SA A pârâtei nu a fost achitată, astfel că, față de înțelegerea dintre reclamantă și pârâtă, debitul în sumă de 312.085,05 lei (, dosar Tribunal S, vol. 2) nu este exigibil, nefiind scadent. Pentru diferența de debit pe care pârâta a recuperat-o de la alți clienți, tribunalul a obligat-o pe aceasta la plata către reclamantă. În mod corect, tribunalul a apreciat că nu se datorează și penalități de întârziere în speță, parte din debit nefiind scadent, iar pentru suma de 166.404,1 lei nu s-a făcut dovada momentului la care a fost recuperată de pârâtă de la clienții săi.
Față de cele reținute, curtea de apel urmează ca, în temeiul art. 296.pr.civ. să respingă drept nefondat apelul reclamantei.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta - SRL Mediaș prin lichidator judiciar ACTIVE S, împotriva Sentinței civile nr. 2112/C/16.10.2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 25.04.2008.
Președinte Judecător
- - - -
Grefier
- -
Red.
Th.
Ex.4/09.06.2008
Jud. fond:
Președinte:Mircea NoșlăcanJudecători:Mircea Noșlăcan, Nicolae Durbacă
