Spete pretentii comerciale. Decizia 55/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.55
Ședința publică din 14.02.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Marcela Câmpeanu
JUDECĂTOR 2: Eugenia Voicheci
GREFIER - - -
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor formulate de apelanta reclamantă MUNICIPIUL B prin Primar General și apelanta pârâtă SC - "S ROMÂNIA SRL împotriva sentinței comerciale nr.8083/14.06.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 07.02.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 14.02.2008, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin acțiunea introdusă la 17.09.2002 la Tribunalul București - Secția a VI a Comercială,înregistrat sub nr. 1680/2002, reclamanta Municipiul B prin Primarul General a chemat în judecată pe pârâta SC - "S ROMÂNIA SRL solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 11.018.937.034 lei din care 5.141.902.507 lei reprezentând suma minim garantată și 5.877.035.127 lei majorări de întârziere, sume calculate pentru perioada 1.06.1996-30.04.2002.
Reclamanta a depus la 17.12.2002 precizarea acțiunii, care nu influențează sumele deduse judecății.
Prin sentința comercială nr.61 din 6 aprilie 2004 Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a admis în parte acțiunea precizată și a obligat pârâta către reclamantă la plata sumei de 710.253.655 lei debit și la 636.229.768 lei penalități de întârziere pentru perioada 16.09.1999 - 30.04.2002, a respins cererea de cheltuieli de judecată ca nefondată și a respins ca prescrise restul de pretenții aferente perioadei 15.09.1999.
Împotriva sentinței au declarat recurs Municipiul B și pârâta SC "S ROMÂNIA SRL B, iar prin decizia nr.398/1 februarie 2006 Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială admite recursurile și casează sentința atacată, trimițând cauza spre rejudecare la Tribunalul București. Pentru a decide astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că motivul de recurs al pârâtei referitor la penalități este întemeiat, urmând a se administra probe noi pentru stabilirea existenței sau inexistenței clauzei penale în contractul de asociere, în raport de caracterul esențial al determinării prealabile al daunelor reprezentate de penalitățile de întârziere. Referitor la recursul reclamantei se reține că expertiza dispusă în cauză nu a făcut calculul sumelor datorate, în raport de dispozițiile contractuale, iar instanța a înlăturat-o pornind de la considerațiile și interpretările expertului consilier al reclamantului, urmând să fie refăcută și în raport de aspectele privind penalitățile. În fond după casare, cauza s-a înregistrat la Tribunalul București - Secția a VI a Comercială sub nr-.
Prin sentința comercială nr.8083 din 14.06.2007 a Tribunalului București - Secția a VI a Comercială pronunțată în dosarul nr- admite în parte acțiunea precizată și obligă pârâta să achite reclamantei suma de 71.025,36 lei cota minimă garantată, datorată pentru perioada 09.1999.04.2002, conform contractului de asociere nr.1971/C/25.09.1995 și respinge ca neîntemeiată cererea de plată a penalităților de întârziere.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul reține că dispozițiile articolului 6.5. din contractul de asociere nu constituie o clauză penală valabilă, întrucât nu realizează o evaluare anticipată a echivalentului prejudiciului și nici nu trimite la un anumit act normativ. De asemenea Tribunalul reține că nu a intervenit nici un element de fapt sau de drept care să afecteze modul de calcul al sumei de 710.253.655 ROL, datorate cu titlu de cotă minimă de profit.
Împotriva sentinței a declarat apel atât reclamanta cât și pârâta, înregistrat sub nr- la Curtea de Apel București - Secția a Va Comercială.
Apelanta SC "S ROMÂNIA SRL Baî nvederat instanței, că nu înțelege să timbreze declarația de apel, situație consemnată în încheierea ședinței publice din 1.11.2007.
În susținerea apelului, declarat de Municipiul B prin Primar General, se arată că instanța de fond interpretat greșit actele juridice pronunțând o hotărâre cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Criticile aduse hotărârii vizează cuantumul sumei minim garantate cât și penalitățile. Apelanta nu contestă sumele datorate cu privire la locațiile retrocedate ci faptul că diferențele care apar între sumele solicitate și cele plătite care au în vedere indicii de creștere a prețurilor aplicate. Instanța de fond în mod greșit a apreciat că Înalta Curte de Casație și Justiție a consimțit la modul de calcul al sumei minim garantate, și în consecință a stabilit ca datorată suma de 710.253.650 lei, deși nu rezultă mențiune expresă în acest sens.
Apelanta apreciază că măsura diminuării sumei minim garantate pentru fiecare locație în parte nu a fost prevăzută în contract, iar la data introducerii acțiunii nu există o modificare a contractului, astfel că și sub acest aspect soluția instanței este criticată ca fiind nelegală și netemeinică.
Cu privire la clauza penală, apelanta susține că, instanța de fond face afirmații contradictorii și nu a respectat dispozițiile hotărârii de casare de a pune în discuție aspecte legate de stabilirea e existenței sau inexistenței acesteia și care trebuiau avute în vedere și de expertul contabil. Apelanta opinează că instanța de fond greșit a apreciat că respectiva clauză contractuală nu reprezintă o clauză penală, deși prin sintagma "conform legii" s-a stabilit și modul de cuantificare a prejudiciului cauzat prin întârzierea în executarea obligațiilor.
Se mai susține că interpretarea contractului se face după voința reală a părților, și în sensul de a produce efecte, deși respectiva dispoziție contractuală nu are forma unei clauze penale obișnuite.
Se solicită schimbarea în tot a hotărârii apelate, iar pe fond admiterea acțiunii precizate.
În drept s-au invocat dispozițiile articolelor 282-298 Cod procedură civilă, articolelor 311, 315 pct. 1 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimata solicită respingerea apelului ca nefondat.
Analizând actele dosarului rezultă următoarele:
Critica referitoare la suma minimă garantată conform contractului de asociere nr.1941/C/25.09.1995, este nejustificată. Prin decizia nr.398/1.02.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a constatat că motivul de recurs formulat de pârâta SC - "S ROMÂNIA SRL împotriva sentinței comerciale nr.61 din 6 aprilie 2004 a Tribunalului București - Secția a VI a Comercială, privind indexarea sumei minime garantate cu indicele de creștere a prețurilor de la data deschiderii fiecărei locații, este neîntemeiat.
Conform dispozițiilor articolului 4.2. din contract, indexarea se recalculează în luna decembrie a fiecărui an, iar indicele de creștere al prețurilor folosit pentru acest calcul este cel pentru luna în care se deschide locația (având date diferite) și ca atare se folosește indicele de creștere a prețurilor diferențiat pentru fiecare locație. Înalta Curte de Casație și Justiție în considerentele deciziei apreciază că instanța de fond în primul ciclu procesual a dat o interpretare corectă a dispozițiilor articolului 4.2 din contract, fundamentată și pe concluziile consilierului expert parte.
Instanța de fond a omologat concluziile acestui raport, stabilind că pârâta datorează reclamantei suma de 710.253.655 lei rest debit și 636.229.768 lei penalități.
În fond, după casarea sentinței comerciale nr. 61 din 6 aprilie 2004 a Tribunalului București - Secția a VI a Comercială, instanța a reținut corect că instanța de recurs - Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia comercială nr.398/1.02.2006 a consimțit la modul de calcul al cotei minime de profit indexat cu indicele de creștere a prețurilor, conform articolului 4.2 din contract, situație în care acest aspect a fost elucidat, neintervenind pe parcursul judecării cauzei nici un element de fapt sau de drept care să afecteze modul de calcul al sumei de 710.253.655 ROL reprezentând cota minimă de profit datorată pentru perioada 09.1999 -04.2002.
Ca atare criticile în apel aduse sentinței, în ce privește cota minimă de profit nu pot fi primite, Înalta Curte de Casație și Justiție statuând asupra acestui capăt de acțiune.
Referitor la penalități, corect instanța de fond nu le-a acordat fiind nedovedite. Dispozițiile articolului 6.5. din contract nu stabilesc o clauză penală, întrucât mențiunea "dacă asociatul nu plătește suma datorată la termenul stabilit, va plăti penalități conform legii" nu poate atrage vreo răspundere, cât timp nu invocă un act normativ pe care să se sprijine obligația plății acestora. Totodată prejudiciul nu poate fi determinat și nici nu realizează o evaluare anticipată a echivalentului prejudiciului suferit de creditor ca urmare a executării cu întârziere a obligațiilor de plată conform articolului 1066 Cod civil.
De altfel, însăși apelanta,în motivarea apelului confirmă că respectiva mențiune nu are forma unei clauze penale.
Interpretarea contractului nu poate fi făcută după voința unei singure părți, respectiv opinia reclamantei. Prin soluția dată instanța nu s- substituit voinței părților contractante, ci a avut în vedere prevederile contractului care nu sunt echivoce, pentru a putea da naștere la interpretări, respectând astfel conform articolului 969 Cod civil, legea părților.
În raport de aceste considerente, criticile aduse sentinței sunt neîntemeiate, motivele de apel invocate de reclamantă Municipiul B prin Primar General nu au suport în fapt și în drept, urmând a menține ca legală și temeinică sentința apelată, iar apelul respins ca nefondat conform articolului 296 Cod procedură civilă.
În ce privește apelul formulat de pârâta SC - "S ROMÂNIA SRL, la ședința de judecată din 1.11.2007 aceasta a declarat că nu înțelege să timbreze apelul, astfel că se va face aplicarea dispozițiilor articolului 9 din OUG nr.32/1995, articolul 20 alin. 3 din Legea nr.146/1997, Curtea urmează a anula apelul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat apelul formulat de apelanta pârâtă SC - "S ROMÂNIA SRL cu sediul ales în B la & din Intrarea, nr. 4,sector 5, împotriva sentinței comerciale nr.8083/14.06.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-.
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta reclamanta MUNICIPIUL B prin Primar General B, cu sediul în-, împotriva sentinței comerciale nr.8083/14.06.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
ex.4
Președinte:Marcela CâmpeanuJudecători:Marcela Câmpeanu, Eugenia Voicheci
