Spete pretentii comerciale. Sentința 55/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 553/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
SENTINȚA COMERCIALĂ Nr. 55
Ședința publică de la 30 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Eugenia Voicheci
Grefier - -
******************
Pe rol pronunțarea asupra cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și chemata în garanție BANK SA.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 09 aprilie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 16 aprilie 2009, 23 aprilie 2009 și 30 aprilie 2009, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Asupra acțiunii civile de față.
Prin cererea înregistrată sub nr- din 20 martie 2008 pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială, reclamanții și au chemat-o în judecată pe pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, solicitând ca instanța să o oblige pe pârâtă la plata sumelor de 30.000 lei cu titlu de daune morale și de 10.000 lei cu titlu de daune morale, ca și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin procesul verbal de licitație nr. 225/078 din aprilie 2003 au dobândit prin adjudecare la licitația organizată de către pârâtă dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.11 situat în B,-, -.5,.II, jud. B, apartament ce aparținuse debitorilor și. Au arătat că au achitat toate taxele aferente dreptului de proprietate și că ulterior au vândut apartamentul către și, prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1964 din 3 decembrie 2003.
Reclamanții au arătat și că prin sentința comercială nr. 85 din 15 iunie 2005, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI, au fost anulate formele de executare, inclusiv procesul verbal de licitație, că s-a dispus întoarcerea executării și restabilirea situației anterioare, situație în care cumpărătorii și au fost evinși și i-au chemat în judecată pe reclamanți, obținând sentința civilă nr. 1346 din 14 martie 2007 Judecătoriei Botoșani, prin care reclamanții din cauza de față au fost obligați să restituie prețul de 30.000 lei, actualizat cu indicele de inflație, 3.600 lei contravaloare chirie, 2119,2 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și 10,000 lei cu titlu de daune morale.
Reclamanții au arătat, de asemenea, că și au declanșat procedura de executare silită împotriva lor, drept pentru care au achitat executorului judecătoresc în dosarul de executare nr.67/2007 suma de 54.578,20 lei cu titlu de debit și cheltuieli de executare.
Au susținut că pârâta, urmare a adresei de conciliere primite de la reclamanți, a achitat prețul de adjudecare neactualizat. Au defalcat daunele materiale și daunele morale solicitate prin prezenta cerere.
Cererea este întemeiată în drept pe dispozițiile articolului 992 și urm. Cod civil.
La 16 aprilie 2008, pârâta a depus întâmpinare,prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune în raport de prevederile articolului 49 din OUG nr.51/1998, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, cu motivarea de esență că refuzul reclamantei de a-i pune în posesie pe terții dobânditori și cade sub incidența principiului de drept nemo auditur propriam turpitudinem allegans, drept pentru care nu poate servi drept temei al acțiunii de față.
La termenul din 18 septembrie 2008, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă, cu motivarea reținută în încheierea de ședință de la termenul respectiv.
La 26 februarie 2009, pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Bank SA, întemeiată pe prevederile articolului 3.1. literele g și h din contractul de cesiune de creanță nr. - din 2 decembrie 1999.
La același termen, Curtea a invocat ex oficio excepția tardivității cererii de chemare în garanție, excepție în legătură cu care chemata în garanție a solicitat implicit respingerea și judecarea acesteia împreună cu cererea introductivă de instanță.
La termenul din 9 aprilie 2009, reclamanții au arătat că nu sunt de acord ca cererea de chemare în garanție să fie judecată împreună cu cererea de chemare în judecată, Curtea admițând excepția tardivității formulării acestei din urmă cereri în raport de dispozițiile articolului 61 alineat 1 Cod procedură civilă, astfel cum reiese din încheierea de dezbateri de la acel termen.
Tot la termenul din 9 aprilie 2009, reclamanții au depus o cerere de majorare a pretențiilor timbrată corespunzător, prin care au solicitat ca pârâta să fie obligată la plata sumelor de 31.185,29 lei cu titlu de daune materiale și de 10.000lei cu titlu de daune morale, plus cheltuieli de judecată.
Curtea apreciază că această din urmă cerere modifică nu numai câtimea, dar și petitul cererii introductive de instanță și aceasta se realizează cu încălcarea dispozițiilor articolului 132 alineat 1 Cod procedură civilă, pentru următoarele considerente:
Prin cererea inițială, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata următoarelor sume:daune materialede 18.823 lei, compuse din 3.600 lei chirie, 2.119,20 lei cheltuieli de judecată, 7659 lei diferență preț provenită din actualizare, 200 lei cheltuieli de transport - 5.100 lei - onorariu de executare și 144,80 lei - cheltuieli de executare, suma de 18.823 lei fiind solicitată a se actualiza în funcție de indicele de inflație;daune moraleîn sumă de 10.00 lei.
În cererea de majorare a pretențiilor, reclamanții au inclus în categoria daunelor materiale și daunele morale de 10.000 lei, acordate soților prin hotărâre judecătorească, solicitând în plus 10.000 lei daune morale în cauza de față. În acest fel, reclamanții nu au mărit câtimea obiectului, ci au modificat obiectul cauzei,adăugând în categoria daunelor materiale suma de 10.000 lei (stabilită prin hotărâre ca având caracter de daune morale), plus daunele morale de 10.000 lei solicitate inițial prin cererea de chemare în judecată. Această majorare a pretențiilor nu se circumscrie cazului prevăzut de articolul 132 alineat 2 Cod procedură civilă, întrucât nu se pretinde un cuantum mai mare al aceleiași componente a despăgubirii, ci se adaugăo nouă componentă a despăgubirii, care sub incidența prevederilor articolului 132 alineat 1 Cod procedură civilă, modificarea cererii survenind, însă, mult după prima zi de înfățișare și urmând a nu fi luată în seamă de
Față de actele și lucrările dosarului, de probele administrate în cauză, Curtea apreciază cererea ca întemeiată în parte și o va admite pentru următoarele considerente:
Se constată că reclamanții au indicat ca temei juridic al acțiunii dispozițiile articolului 992 și următoarele Cod civil, dispoziții care reglementează obligația de restituire a plății nedatorate pe care o are accipiensul. Reclamanții nu au susținut nici in terminis și nici implicit că acțiunea promovată urmează regimul juridic al acțiunii în repetițiunea nedatoratului, după cum nu au invocat nici îmbogățirea fără cauză sau un alt fapt juridic cauzator de obligații, pentru ca instanța să se considere obligată să verifice condițiile materiale și juridice speciale impuse tipurilor de acțiune generate de faptele juridice respective.
Având în vedere faptul că prin acțiunea de față se tinde la acoperirea integrală a prejudiciului material și moral suferit de reclamanți urmare a desființării procedurii execuționale în cadrul căreia au dobândit dreptul de proprietate asupra unui imobil, Curtea apreciază prezenta acțiune ca fiind întemeiată pe principiul răspunderii civile delictuale.
Curtea apreciază ca întrunite cumulativ toate condițiile de antrenare a răspunderii civile delictuale impuse de dispozițiile articolului 998 și următoarele Cod civil, respectiv existența unei fapte ilicite, a prejudiciului cauzat reclamanților, a vinovăției cu care a fost săvârșită fapta ilicită, precum și a legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu.
La determinarea acestor elemente, Curtea pleacă de la sentința comercială nr. 82 din 15 iunie 2005, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială în dosarul nr. 1504/2005, irevocabilă prin respingerea recursului, sentință prin care, urmare a admiterii cererii de revizuire, a fost admisă contestația la executare formulată de și, au fost anulate formele de executare, respectiv publicația de vânzare din 7 aprilie 2003 și procesul verbal de licitație nr. 225 din 7 aprilie 2003 și s-au dispus întoarcerea executării și restabilirea situației anterioare începerii executării.
Această hotărâre a constituit temei al evingerii ultimilor proprietari - și - de către proprietarii inițiali - și -, iar urmare a acestui fapt hotărârea precitată a constituit temei de obligare a reclamanților din cauza de față la despăgubiri față de și, despăgubiri acordate prin sentința civilă nr. 1346 din 14 martie 2007 Judecătoriei Botoșani.
Curtea apreciază că, atâta vreme cât prin sentința comercială nr. 82/2005 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială s-a dispus anularea licitației ce a fost săvârșită prin încheierea procesului verbal de licitație nr. 225 din 7 aprilie 2003, s-a statuat cu putere de lucru judecat asupra culpei S în desfășurarea procedurii execuționale, procedură neconformă cu dispoziții legale incidente, iar nesocotirea unor norme legale se circumscrie sferei delictului civil și îmbracă haina faptei ilicite cauzatoare de prejudicii.
Cât privește vinovăția, Curtea apreciază, în raport de aceeași hotărâre - ce se bucură de prezumția de legalitate și de adevăr, conform principiului de drept res judicata pro veritate habetur - că aceasta rezultă din împrejurarea că, ca instituție creditoare abilitată să procedeze la executare silită prin executori proprii în condițiile OUG nr.51/1998, avea posibilitatea de a verifica dacă debitorii garanți ipotecari au procedat la stingerea debitului decurgând din contractul nr. 177/1994 și de a nu declanșa procedura execuțională pentru debite izvorând din contractul nr. 87 și 123/1995, neacoperite de contractul de garanție imobiliară.
Referitor la prejudiciu, Curtea apreciază că acesta este dovedit pe de o parte cu sentința civilă nr. 1346 din 14 martie 2007 Judecătoriei Botoșani, cât și cu înscrisurile din procedura execuțională derulată prin intermediul executorului judecătoresc (filele 29-35), dovada plății efective a despăgubirilor făcută de reclamanți aflându-se la filele 36-28 ale dosarului.
Cu înscrisurile aflate la filele 12-14 ale dosarului, coroborate cu extrasul de cont de la fila 15 s-a dovedit că din despăgubirile în sumă totală de 54.578,20 lei, achitate conform înscrisurilor de la filele 37 și 38, pârâta a plătit la 26 februarie 2008 doar suma de 18.119,8 lei (fila 15), diferența de 18.823 lei pretinsă prin cererea de față, astfel cum a fost defalcată, reprezentând prejudiciul material efectiv suferit și neacoperit în mod voluntar de către pârâtă.
Curtea apreciază că toate documentele stabilite prin sentința civilă nr. 1346/2007 a Judecătoriei Botoșani și executate silit sunt urmarea anulării licitației organizate de, deci consecința faptei ilicite a acesteia, care are obligația de reparare integrală a prejudiciului, conform articolului 998 Cod civil. Sub acest aspect, Curtea a înlăturat ca neîntemeiată apărarea formulată de pârâtă în întâmpinare, relativă la conduita culpabilă a reclamanților și la încălcarea principiului de drept nemo auditur propriam turpitudinem allegans, pe de o parte pentru că reclamanții nu pot fi ținuți răspunzători pentru lipsa posesiei apartamentului, câtă vreme nu reclamanții, ci proprietarii inițiai au fost evingătorii ultimilor dobânditori, iar pe de altă parte pentru că reclamanților nu li se poate imputa neplata de bunăvoie a despăgubirilor către dobânditorii evinși, câtă vreme reclamanții au înțeles să uzeze de toate garanțiile procesuale conferite de lege și au făcut plata abia după ce s-a pronunțat contra lor o hotărâre judecătorească executorie.
Prin urmare, cu respectarea principiului de drept al reparării integrale a prejudiciului, în conformitate cu dispozițiile articolului 998 și următoarele Cod civil, Curtea o va obliga pe pârâtă atât la plata despăgubirilor materiale, cât și la plata despăgubirilor morale, în ce privește această din urmă dimensiune a prejudiciului, Curtea reținând că pârâta nu a contestat în nici un fel consecințele păgubitoare în plan moral, familial și social pe care anularea licitației, procesul civil ulterior și procedura execuțională ce i-a urmat le-au avut asupra reclamanților.
În ce privește cuantumul despăgubirilor materiale, Curtea apreciază, cu respectarea aceluiași principiu al reparării integrale a prejudiciului, că sumele plătite de reclamanți la 9 august 2007 și nerecuperate nici la 26 februarie 2008 se impun a fi actualizate în funcție de indicele de inflație, cu respectarea principiului rebus sic stantibus și având în vedere și imperativul evitării îmbogățirii fără justă cauză.
Sub acest aspect, Curtea a omologat raportul de expertiză efectuat în cauză, raport în care în mod legal au fost avute în vedere sumele pretinse în cererea de chemare în judecată, data de 9 august 2007 ca moment în raport de care se efectuează actualizarea, precum și indicele lunar comunicat de Institutul Național de Statistică.
Față de aceste argumente, în temeiul articolului 998 Cod civil, Curtea va admite în parte cererea, obligând-o pe pârâtă la plata sumelor indicate în cererea introductivă de instanță, respectiv la plata sumei de 21.185,29 lei cu titlu de daune materiale (reprezentând actualizarea sumei de 18.823 lei) și la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale.
În baza articolului 274 Cod procedură civilă, Curtea o va obliga pe pârâtă și la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamanți, cheltuieli ce constau în onorariu de expert, onorariu de avocat, taxă de timbru și timbru judiciar la nivelul pretențiilor admise.
Pentru considerentele expuse în cele ce preced, urmare a admiterii excepției de tardivitate, Curtea va respinge cererea de chemare în garanție ca tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamanții și, ambii cu domiciliul ales la SOCIETATEA CIVILA DE & din C,-, Județ C în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11 sector 1.
Obligă pe pârâtă să plătească reclamanților 21.185,29 lei daune materiale, 10.000 lei daune morale și 3662 lei cheltuieli de judecată.
Respinge ca tardiv formulată cererea de chemare în garanție, formulată de AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B împotriva chematei în garanție BANK SA, cu sediul în B, de nr. 15 sector 1.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile libere de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 aprilie 2009.
PREȘEDINTE
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
6 ex.
Președinte:Eugenia VoicheciJudecători:Eugenia Voicheci
