Spete pretentii comerciale. Decizia 558/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1257/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZI A COMERCIALĂ Nr. 558
Ședința publică de la 26 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Trestianu
JUDECĂTOR 2: Roxana Popa
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelanta - - împotriva sentinței comerciale nr. 4227 din data de 24.03.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - -.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta prin avocat și intimata prin avocat, cu delegații la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul pe cererea de apel.
Apelanta prin avocat, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței pronunțată de Tribunalul București în sensul admiterii cererii și obligării pârâtei la plata daunelor morale pentru fapte de concurență neloială conform art. 2 din legea nr. 11/1991, precum și la repararea prejudiciului suferit ca urmare a faptelor de concurență neloială care au dus la scăderea vânzărilor. Cu cheltuieli de judecată.
Intimata prin avocat, solicită respingerea apelului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată. Instanța de fond nu a stabilit că ar fi vorba de concurență neloială, ba mai mult s-a stabilit că există relații contractuale, iar Legea 11/1991 invocată de apelantă stabilește foarte clar cum se acordă aceste daune morale. În ce privește problema scăderii vânzărilor, arată că aceasta se datorează apelantei și nicidecum intimatei. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului comercial d e față, reține următoarele:
Prin sentința comercială nr. 4227/24.03.2008 Tribunalul București Secția a VI-a Comercială a admis în parte cererea formulată de reclamanta - - în contradictoriu cu pârâta - - și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1.165.290,21 lei cu titlu de prejudiciu material; a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale.
În considerentele sentinței, judecătorul fondului a reținut că părțile au încheiat contractul de prestări servicii nonexclusiv nr. 344/01.03.2005 pentru un termen de 1 an, contract potrivit căruia pârâta era împuternicită să efectueze în numele și pe seama reclamantei colectarea și/sau transportul și/sau livrarea formularelor tipizate cu caracter special personalizate privind activitatea financiară și contabilă direct de către utilizatorii finali. Reclamanta se obliga să doteze centrele de preluare a comenzilor ale pârâtei cu un sistem informatic în vederea centralizării comenzilor, evidența acestora și a vânzărilor, iar pârâta se obliga să instruiască personalul angajat prin intermediul Imprimeriei Naționale, să utilizeze în mod corespunzător sistemul informatic și să nu producă disfuncționalități ale acestuia. Pentru activitățile desfășurate pârâta era îndreptățită să încaseze un comision lunar variabil în procent de minimum 13 % din suma încasată și maximum 25 % din suma totală încasată. Pârâta se mai obliga să asigure confidențialitatea tuturor informațiilor și materialelor ce vor circula între părți și să răspundă de modul cum angajații săi își respectă obligațiile.
Judecătorul a apreciat, față de prevederile contractuale că actul părților, deși intitulat contract de prestări servicii, este în realitate un contract de mandat cu plată.
Din probatoriul administrat s-a reținut ca fiind evident că la începutul contractului media zilnică de preluare a comenzilor era ridicată, pentru ca ulterior să scadă în mod substanțial, aspect dovedit cu datele contabile, actele de control efectuate de Imprimeria Națională, și raportul de expertiză efectuat în cauză.
A fost înlăturată apărarea pârâtei referitoare la calitatea slabă a produselor executate de reclamantă, ca justificare a reducerii numărului de comenzi, din probatoriu rezultând că un angajat al societății pârâte a "instruit" personalul angajat în sensul preluării unui număr redus de comenzi pentru reclamantă.
S-a reținut, în consecință, că pârâta trebuie să răspundă pentru modul în care angajații săi își respectă obligațiile, precum și ca urmare a modului în care a acționat, concretizat în aceea că o parte din personalul angajat nu a mai fost suspus autorizării executării operațiunilor de către Imprimeria Națională, iar unul din directori a transmis directive clare în sensul nerespectării clauzelor contractuale.
Nu a fost reținută nici apărarea pârâtei în sensul că diminuarea comenzilor a fost rezultatul campaniei deficitare de marketing promovată de reclamantă, reținându-se, în schimb că actul părților nu era exclusiv, pârâta fiind în drept, deci, să încheie contracte și cu alte tipografii.
În concluzie, s-a reținut că pârâta se află în culpă, culpă ce a condus la prejudicierea reclamantei, cuantumul acestui prejudiciu fiind stabilit prin expertize efectuată.
S-a apreciat ca neîntemeiată solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de 6.000 Euro, reprezentând amenda aplicată de Imprimeria Națională, întrucât această parte nu a făcut dovada contestării proceselor verbale de contravenție și că acestea ar fi opozabile pârâtei.
De asemenea, s-a apreciat netemeinicia pretențiilor constând în daune morale, contractul părților prevăzând alte sancțiuni pentru nerespectarea clauzelor contractuale, iar temeiul de drept este altul, iar nu cel al concurenței neloiale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, solicitând admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul admiterii cererii în totalitate și obligării intimatei pârâte și la plata daunelor morale, precum și la sumele reprezentând amenda aplicată de Imprimeria Națională.
În motivare, apelanta a arătat, în esență, următoarele: în mod greșit a apreciat judecătorul fondului cu privire la daunele morale, întreaga acțiune fiind fundamentată juridic pe dispozițiile Legii nr. 11/1991, iar probatoriul administrat a relevat faptele de concurență neloială săvârșite de intimată: directivele transmise în sensul nerespectării clauzelor contractuale, corespondența privind preluarea unui număr redus de comenzi, etc.
În consecință, apelanta apreciază că activitatea desfășurată de intimată, constând în acte de concurență neloială, au produs nu numai prejudiciul material, deja acordat de judecătorul fondului, ci și un prejudiciu moral.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că pentru formularea unei acțiuni în concurență neloială este necesară condiția prealabilă ca actul care generează răspunderea să fie un act de concurență, adică un act săvârșit în cadrul unui raport de concurență. Legea nr. 11/1991 prevede în mod expres care anume acte pot constitui fapte de concurență neloială și numai săvârșirea unui asemenea act poate genera răspunderea în baza prevederilor legii, în concluzie, arată că nu intră sub incidența art. 4 lit. e și h din Legea nr. 11/1991, întrucât între ea și societatea apelantă nu există aspecte concurențiale pe piață, iar dispoziția cuprinsă în art. 4 lit. h se referă la două persoane juridice unde ar apărea raportul de muncă care să genereze "funcția deținută anterior" la care se referă textul legal.
Nu au fost administrate probe.
Analizându-se actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate și de apărările invocate, se apreciază că apelul nu este fondat.
Astfel, se reține că deși apelanta a invocat în cererea de chemare în judecată dispozițiile Legii nr. 11/1991, în fapt motivele care au determinat promovarea acțiuni se subscriu nerespectării de către intimată a clauzelor contractuale, aspect care a creat prejudicii apelantei. Or, încălcarea unor clauze contractuale nu este similară activității de concurență neloială, așa cum susține apelanta. În consecință, se apreciază că în mod corect judecătorul fondului a motivat soluția de acordare a prejudiciului material prin analizarea clauzelor contractuale și prin constatarea încălcării de către intimată a acestora.
Se reține că toate aspectele invocate de apelantă, și apreciate de aceasta ca fiind acte de concurență neloială, sunt, în fapt, încălcări ale clauzelor contractuale, neputând fi încadrate în dispozițiile strict și limitativ prevăzute de Legea nr. 11/1991 ca fiind acte de concurență neloială.
Se apreciază, deci, că în mod corect judecătorul fondului a respins solicitarea apelantei reclamante de obligare a intimatei pârâte la plata daunelor morale, temeiul invocat de apelantă neregăsindu-se în împrejurările care au determinat promovarea litigiului.
În ce privește amenda aplicată de Imprimeria Națională, se reține că în mod corect a procedat judecătorul fondului respingând această pretenție, nefiind dovedit aspectul contestării proceselor verbale precum și împrejurarea că acestea sunt opozabile intimatei.
Pentru considerentele reținute și constatând că sentința pronunțată de judecătorul fondului este legală și temeinică, în baza art. 296.pr.civ. apelul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
Se va lua act că intimata nu a solicita obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta - -, cu sediul în B, șos. - nr. 347-363, sector 1 în contradictoriu cu intimata - -, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în B,-, sector 1 împotriva sentinței comerciale nr. 4227/24.03.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-.
Ia act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.11.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red. RP/4ex.
19.12.2008.
Jud. fond
Tribunalul București Secția a VI-a Comercială
Președinte:Viorica TrestianuJudecători:Viorica Trestianu, Roxana Popa
