Spete pretentii comerciale. Decizia 561/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1588/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZI A COMERCIALĂ Nr. 561
Ședința publică de la 26 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Roxana Popa
JUDECĂTOR 2: Eugenia Alina Sekely Popa
GREFIER - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererilor de apel, formulate de apelanta și de apelanta SC SRL împotriva sentinței comerciale nr. 6361 din data de 14.05.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 19.11.2008, susținerile fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a se depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 26.11.2008, când a decis următoarele:
CURTEA
Prin sentința comercială nr. 6361/14.05.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumelor de 8548,3571 lei (RON) cu titlu de despăgubiri materiale și 10.000 Euro, în echivalent lei la cursul de la data plății, cu titlu de despăgubiri morale. Au fost compensate cheltuielile de judecată și, în consecință, a fost obligată reclamanta la plata sumei de 3972,29 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea pârâtei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a arătat că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța - Secția civilă sub nr. 2188/2003, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 50.000 Euro cu titlu de despăgubiri materiale - 20.000 Euro: diferență dintre retribuția lunară aferentă postului de Director de programe și sumele primite pe perioada concediului medical- 4500 euro; costul spitalizării, al operațiilor suferite, al tratamentelor balneare și medicamentoase - 10.000 Euro; persoana angajată pentru îngrijire pe perioada imobilizării la pat - 1000 Euro; persoana angajată pentru menaj și curățenie, în perioada convalescenței, făcând amenajări în apartamentul proprietate personală -1500 Euro; neparticiparea la o serie de seminarii profesionale (lipsa diurnei, pierderea contactului cu problemele noi legate de management) - 3000 Euro, cu titlu de daune morale: 30.000 Euro, ca urmare a traumatismului suferit, a suferințelor psihice îndurate, a pierderilor de natură estetică și a celor de imagine. Cererea a fost motivată în sensul că la data de 29.05.2003, în calitate de director de programe al B, s-a deplasat în interes de serviciu în localitatea pentru a pune la punct detaliile organizatorice referitoare la o conferință. La coborârea scărilor de acces în local, datorită modului defectuos de construcție al acestora (distanța dintre prima și a doua treaptă de sus era foarte mare, aproape dublu decât în mod obișnuit), a lipsei iluminării zonei și a lipsei barei de sprijin, neexistând nici un avertisment referitor la faptul că scara este nefinalizată, reclamanta a călcat în gol, căzând și suferind un grav traumatism la piciorul stâng. Ca urmare, a fost imobilizată la pat timp de mai bine de două luni de zile, trecând prin dureri fizice și traume psihice, nu a putut merge la serviciu, scăzându-i retribuția primită, a ratat participarea la o serie de seminarii organizate pe plan internațional. Costurile spitalizării, a tratamentului balnear recuperator și a celui medicamentos au fost mari, iar imobilizarea sa a dus la angajarea unei persoane care să o îngrijească și a unei persoane care să facă menajul casei. Pe lângă acestea, a avut de suferit și din punct de vedere estetic, glezna având și acum cicatrici și fiind permanent umflată.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat caracterul comercial al litigiului, solicitând trimiterea cauzei la secția comercială, față de dispozițiile art. 4.com. Pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, nefiind îndeplinite condițiile angajării răspunderii delictuale, culpa în producerea accidentului aparținând în exclusivitate reclamantei.
Prin încheierea din 23.01.2004, Secția civilă a constatat caracterul comercial al litigiului ș i a trimis cauza spre competentă solu ț ionare Sec ț iei Comerciale a Tribunalului Constan ț
Prin sentin ț a nr. 1806/COM/09.06.2005, Tribunalul Constan ț a - Sec ț ia Comercială a admis excep ția perimării și a fost constatată perimarea cauzei.
În urma strămutării dosarului de la Curtea de Ape lConstanța la C de Apel București, prin încheierea nr. 49/12.01.2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea de Apel ș ti - Sec ț ia a VI-a Comercială a decis, prin decizia comercială nr. 1858/ R/ 17.05.2006, admiterea recursului declarat de recurenta-reclamantă împotriva sentin ț ei comerciale nr. 1806/09.06.2005, fiind casată sentin ța atacată ș i trimisă cauza în vederea continuării judecă ț ii la aceea ș i instan ț ă, respectiv Tribunalul Constan ț
Tribunalul Constan ț a a pronun ț at sentin ț a civilă nr. 5961/COM/27.09.2006 prin care a admis excep ț ia de necompeten ță teritorială ș i a declinat competen ț a de solu ționare a cauzei în favoarea Tribunalului ști.
Prin sentin ț a comercială nr. 4501/02.04.2007 pronun ț ată de Sec ția a VI-a Comercială a Tribunalului ș ti a fost admisă în parte ac țiunea formulată de reclamanta și a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 8622,5227 lei ș i a contravalorii în lei la data plă ț ii a sumei de 1500 Euro, a fost obligată pârâta la plata sumei de 10499,67 lei cheltuieli de judecată. Prin încheierea pronun țată în ș edin ța camerei de consiliu din data de 24.05.2007, s-a admis cererea de îndreptare a erorii materiale ș i s-a dispus înlocuirea în dispozitivul sentin ței comerciale a sumei de 1500 Euro cu suma de 15.000 Euro ș i, de asemenea, s-a dispus înlăturarea erorii de cola ționare a considerentelor.
Prin decizia comercială nr. 520/06.11.2007 pronun țată de Curtea de Apel ș ti - Sec ț ia Comercială a fost anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamanta împotriva sentin ț ei comerciale nr. 4501/02.04.2007 pronun ț ată de Sec ția a VI-a Comercială a Tribunalului ști, a fost respinsă cererea de suspendare a hotărârii atacate formulată de pârâta ca rămasă fără obiect ș i a fost admis apelul formulat de apelanta-pârâtă împotriva aceleia ș i sentin țe ș i împotriva încheierii din camera de consiliu din data de 24.05.2007, a fost desfiin ț ată sentin ța atacată ș i trimisă cauza spre rejudecare la aceea ș i instan ț
Tribunalul ș ti - Sec ț ia a VI-a Comercială, rejudecând cauza, din probele administrate, a re ț inut că accidentul s-a produs ca urmare a existen ței unei trepte mai înalte ș i a lipsei barei de sus ț inere, în condi țiile în care scara nu era finalizată, nefiind iluminată ș i neexistând vreun semn cu privire la schimbarea dimensiunii treptei, iar pe partea dreaptă a scării în sensul de coborâre spre zid, nu era nici o bară de sus ț inere. Coborând pe această scară, reclamanta a căzut datorită înăl ț imii treptei, fracturându- și piciorul ș i, ca urmare, a fost supusă unor interven ț ii chirurgicale, fiind în concediu medical în perioada 20.03.2003-31.07.2003. Reclamanta a fost imobilizată la pat în perioada convalescen ței, pentru o perioadă de 3 luni, apelând la alte persoane în vederea îngrijirii ș i efectuării unor activită ți casnice.
S-a apreciat vinovă ț ia pârâtei sub forma culpei, deoarece aceasta nu a afi ș at indicatoare cu privire la dimensiunea diferită a treptei, în condi ț iile în care, astfel cum rezultă din declara ț iile martorilor coroborate cu fotografiile depuse la dosar, scara nu era finalizată. Fapta pârâtei determină existen ța culpei, pârâta trebuind ș i putând să prevadă rezultatul lipsei unei aten ționări cu privire la dimensiunea diferită a treptelor.
ț a arătat că nu se poate re ț ine vreo faptă a victimei de natură a înlătura vinovă ț ia pârâtei, întrucât nu exista nici o avertizare cu privire la nefinalizarea construc ției scării, aceasta fiind deschisă accesului.
În ceea ce prive ște stabilirea prejudiciului, tribunalul a avut în vedere principiul reparării integrale a acestuia, ș i repararea lui prin echivalent atunci când nu este posibilă repararea lui în natură. Având în vedere că reclamanta a fost nevoită să ia concediu medical în perioada 29.05.2003-31.07.2003, s-a considerat că acesteia i se cuvine diferen ț a între retribu ție ș i sumele primite pe durata concediului medical, urmând a se avea în vedere veniturile nete. Veniturile nete pe care le-ar fi încasat reclamanta în perioada iunie-august sunt în cuantum de 173.256.535 lei (ROL), iar sumele primite în aceea și perioadă cu titlu de salariu sunt în cuantum de 87.772.964. lei. ța de 85.483.571 lei constituie o pagubă materială care trebuie reparată.
Cu privire la celelalte pagube materiale, tribunalul apreciază că aceste nu au fost dovedite, în condi țiile art. 1169.civ.
S-a re ț inut, din probele administrate, că nu rezultă cuantumul cheltuielilor făcute de reclamantă pe perioada spitalizării, că nu poate fi obligată pârâta la plata diurnei întrucât nu s-a dovedit că în perioada imobilizării reclamanta ar fi beneficiat de delega ț ii, iar diurna are menirea de a acoperi cheltuielile suplimentare efectuate în delega ție, că reclamanta nu a probat confirmarea participării la seminarii profesionale.
S-a arătat că nu pot fi acordate nici suma de 1000 Euro pretins plătită persoanei care a îngrijit pe reclamantă și nici suma de 1500 Euro pretins plătită persoanei care ar fi fost angajată pentru menaj ș i cură țenie, reclamanta nedovedind în mod cert întinderea prejudiciului ș i nici că ea ar fi plătit sumele men ționate.
Referitor la daunele morale solicitate, tribunalul a acordat suma de 10.000 Euro, apreciind că aceasta este de natură a repara prejudiciul cauzat, având în vedere suferin ța fizică produsă de fractură ș i cea aferentă imobilizării la pat. S-a considerat că nu au fost administrate dovezi din care să rezulte existen ța prejudiciului de imagine invocat.
Constatând îndeplinite condi ț iile răspunderii civile delictuale prevăzute de dispozi ț iile art. 998.civ. tribunalul a admis în parte ac țiunea cu privire la obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumelor de 8548,3571 lei și 10.000 Euro, cu titlu de despăgubiri.
Apreciind culpa procesuală a fiecărei păr ți, tribunalul a compensat cheltuielile de judecată efectuate de fiecare parte, dispunând obligarea reclamantei la plata sumei de 3972,29 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, conform art. 274 și art. 276.pr.civ.
Împotriva sentinței comerciale nr. 6361/14.05.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială au declarat apel în termen legal atât reclamanta, cât și pârâta
Apelanta-reclamantă a criticat sentința atacată invocând faptul că, deși prima instanță a reținut corect ca fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, prevăzută de art. 998.civ. nu a apreciat în mod just întinderea prejudiciului nepatrimonial suferit de aceasta ca urmare a faptei ilicite a pârâtei, acordând numai suma de 10.000 Euro. A precizat că, în cauză, nu a fost vorba despre o simplă fractură, ci aceasta a necesitat pentru vindecare intervenții chirurgicale repetate, imobilizare la pat și refacere post-operatorie pentru o perioadă de aproximativ 8 luni. Capacitatea funcțională a piciorului accidentat este afectată permanent, împiedicând-o să desfășoare anumite activități curente, iar la schimbarea vremii resimte dureri la gleznă, creându-i disconfort. Totodată, i-a fost produs și un prejudiciu de natură estetică, deoarece, urmare repetatelor intervenții chirurgicale, a rămas cu cicatrici în zona gleznei piciorului.
Apelanta-reclamantă a criticat și modul de acordare a cheltuielilor de judecată, arătând că instanța nu explică în nici un fel în ce mod a compensat cheltuielile de judecată, ce sume au fost luate în calcul, astfel încât nu se poate deduce de unde provine diferența de cheltuieli de judecată pe care a fost obligată să o plătească.
Apelanta-pârâtă a criticat sentința invocând următoarele critici redate în esență:
1) Greșit a reținut instanța aspectul privitor la inexistența iluminării scării, planșele fotografice depuse la dosar dovedesc contrariul. De asemenea, contestă relevanța în stabilirea faptei ilicite a inexistenței barei de susținere pe ambele părți ale scării, acest lucru nefiind posibile în cazul în care una dintre laturile scării este delimitată de un zid.
2) Greșit s-a stabilit prejudiciul material invocat de reclamantă strict pe baza declarației angajatorului acesteia, atâta vreme cât drepturile bănești se stabilesc printr-un contract de muncă, cât la momentul plății salariului se întocmesc anumite înscrisuri însușite de angajat și de angajator.
3) Prima instanță nu a analizat apărările pârâtei referitoare la neîndeplinirea condițiilor generale ale angajării răspunderii civile delictuale. În privința existenței prejudiciului, apelanta recunoaște faptul că acesta este cert, există, dar critică modul de stabilire a întinderii lui și consideră că nu a fost dovedită condiția ca prejudiciul să nu fi fost reparat încă. În acest sens a susținut că accidentul a fost calificat drept accident de muncă și a fost analizat de Inspectoratul Teritorial d e Muncă, formându-se dosarul corespunzător accidentului de muncă, la dosar existând înscrisuri care dovedesc aceasta. Calificarea accidentului drept accident de muncă este corectă, fiind aplicabile dispozițiile Legii nr. 346/2002 care la art. 4 dispun la alin. 1 că "prin asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale, răspunderea civilă a persoanei fizice sau juridice pentru prestațiile prevăzute în prezenta lege și pentru care s-a plătit contribuția de asigurare este preluată de asigurator", iar la alin.2 că "în situația în care se face dovada unor prejudicii care nu sunt acoperite prin prevederile prezentei legi, în mod subsidiar și complementar, intră în funcțiune răspunderea civilă, potrivit dreptului comun". Aceste dispoziții legale duc la concluzia că pentru prejudiciul cauzat din sumele inferioare primite cu titlu de salariu pe perioada concediului medical, aceasta a fost sau trebuia să fie despăgubită de către asigurator. Intimata-reclamantă nu a făcut dovada sumelor de bani primite de la asigurator cu titlu de indemnizație, și chiar dacă nu a primit nici o sumă de bani cu acest titlu, asiguratorul este cel care trebuia să suporte atât diferența neprimită de indemnizație, costul spitalizării al aparatelor medicale, al medicamentației etc. Referitor la fapta ilicită, apelanta a susținut că poate fi reținută nerespectarea dispoziției legale inserată la pct. 2.3.10 STAS 2965-87 potrivit cu care "treptele ce aparțin aceleiași rampe trebuie să aibă aceeași înălțime pe toată desfășurarea", dar nu poate fi reținută, așa cum a arătat prima instanță, obligația de a monta mâna curentă pe ambele laturi ale scării, fiind infirmate și afirmațiile referitoare la faptul lipsei iluminării scării. S-a mai susținut că nu este îndeplinită condiția privitoare la raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul invocat, cu motivarea că doar prima treaptă era mai înaltă decât celelalte, iar intimata nu avea de unde să cunoască faptul că celelalte trepte au alte dimensiuni, astfel că nu dimensiunea primei trepte a cauzat accidentul intimatei, ceilalți participanți nesuferind vreun accident din această cauză.
4) În subsidiar, în ipoteza în care se rețin îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, apelanta consideră că acoperirea prejudiciilor trebuie realizată în primul rând de către asigurator, iar cu privire la veniturile care ar fi fost obținute din muncă, probatoriile administrate erau insuficiente. C mult poate fi reținută culpa concurentă a societății apelante, deoarece intimata a fost mai puțin atentă, mai puțin diligentă decât persoanele care au coborât anterior ei scările. Sumele pretinse cu titlu de prejudiciu rezultat din sumele plătite cu titlu de salariu persoanei angajate pentru îngrijire nu sunt datorate, întrucât această persoană era salariat al mamei intimatei și prejudiciul se regăsește în patrimoniul altei persoane și nu al intimatei. Probatoriile nu au făcut dovada că a existat și altă persoană angajată pentru menaj. Intimata a dovedit că s-ar fi aflat în concediu medical în perioada 29 mai -31 iulie 2003, dar instanța a acordat și sumele pierdute de reclamantă în luna august, deși nu s-a făcut dovada că intimata s-ar fi aflat în concediu.
5) Cu privire la daunele morale, instanța a acordat aceste daune pentru alte considerente decât cele invocate de reclamantă referitoare la estetica gleznei și prejudiciul de imagine.
Analizând apelurile prin prisma motivelor de apel expuse, se constată că apelul declarat de apelanta-reclamantă este fondat, iar apelul declarat de apelanta-pârâtă nu este fondat, pentru considerentele care vor fi redate.
Referitor la apelul declarat de apelanta-reclamantă, în urma accidentului produs care i-a cauzat fracturarea gleznei, aceasta a suferit nu numai prejudiciile materiale reținute de către prima instanță, ci și prejudicii de ordin moral. Aceste prejudicii de ordin moral constau în: suferințele fizice și psihice îndurate datorită efectuării intervențiilor chirurgicale, imobilizării la pat și a perioadei de recuperare, datorită faptului că a rămas cu o capacitate funcțională a piciorului redusă și cu cicatrici care îi afectează aspectul estetic.
Se apreciază că cererea de obligare a intimatei-pârâte la plata daunelor morale este întemeiată pentru suma de 20.000 Euro. Aceasta având în vedere faptul că apelanta-reclamantă a rămas, și după recuperarea post-operatorie cu o capacitate funcțională redusă a piciorului și cu un aspect inestetic al acestuia, ceea ce o afectează din punct de vedere psihic, luând în considerare și vârsta tânără a acesteia.
De asemenea, este întemeiat și motivul privind obligarea acesteia la plata de cheltuieli de judecată, după compensarea lor.
Potrivit dispozițiilor art. 276.pr.civ. "când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor".
Având în vedere și modul de soluționare a primului motiv de apel, se consideră că în mod eronat, după compensarea cheltuielilor de judecată, a mai fost obligată reclamanta la plata diferenței de cheltuieli, întrucât culpa procesuală aparține pârâtei.
În consecință, în temeiul art. 296.pr.civ. va fi admis apelul declarat de apelanta și va fi schimbată în parte sentința în sensul că va fi obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 20.000 Euro daune morale și vor fi compensate în tot cheltuielile de judecată.
Referitor la apelul declarat de apelanta-pârâtă, se constată că în mod întemeiat a reținut prima instanță îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și vinovăția. Dar textul de lege în baza căruia se atrage răspunderea civilă delictuală pentru viciul de construcție al unui imobil, nu este art. 998.civ. ci art. 1002.civ. care prevede că: "proprietarul unui edificiu este responsabil pentru prejudiciul cauzat prin ruina edificiului, când ruina este urmarea lipsei de întreținere sau a unui viciu de construcție".
Cu privire la fapta ilicită, aceasta constă în nerespectarea prevederii legale cuprinsă în STAS nr. 2965-87, art. 2.3.10, conform căreia "treptele ce aparțin aceleiași rampe trebuie să aibă aceeași înălțime pe toată desfășurarea". Așa cum a recunoscut și apelanta-pârâtă și rezultă din probatoriul administrat în cauză, prima treaptă a scării pe care a coborât reclamanta era mult mai înaltă decât celelalte.
Sub aspectul iluminării scării, prima instanță a reținut într-adevăr că scara nu era iluminată, dar din probatoriu, respectiv din declarațiile martorilor coroborate cu pozele de la dosar reiese că era luminată foarte slab, vizibilitatea cu privire la treptele scării fiind redusă. Inexistența barei de susținere în partea dreaptă spre zid a fost reținută de către instanță în mod corect, dar acest lucru, ca și cel privind slaba iluminare a scării nu constituie prin ele însele o faptă ilicită, ci numai o redare a contextului în care s-a produs accidentul.
Prejudiciul a fost analizat și stabilit în mod temeinic de către prima instanță.
Cum a arătat prima instanță și cum reiese din adeverința de salariu depusă la fila nr. 19 din dosarul nr- al Tribunalului București, reclamanta "nu a beneficiat de compensații bănești rezultate din asigurări sociale sau altfel de beneficii materiale, care să compenseze diferența de salariu mai sus menționată, rezultată din calificarea accidentului drept accident de muncă."
În aceste condiții devin aplicabile chiar dispozițiile art. 4 alin. 2 din Legea nr. 346/2002 privind asigurarea unor accidente de muncă și boli profesionale, prevederi care dispun: "în situația în care se face dovada unor prejudicii care nu sunt acoperite prin prevederile prezentei legi, în mod subsidiar și complementar, intră în funcțiune răspunderea civilă, potrivit dreptului comun."
Deoarece s-a făcut dovada că prejudiciile suferite de reclamantă nu au fost acoperite prin acordarea de despăgubiri în cadrul asigurării pentru accidente de muncă, rezultă că aceasta are dreptul la despăgubire potrivit răspunderii civile delictuale, care constituie dreptul comun.
Stabilirea întinderii prejudiciului material, constând în diferența dintre salariul pe care l-ar fi încasat în perioada de concediu medical și indemnizația de concediu a fost realizată de către instanță pe baza înscrisurilor depuse la dosar, respectiv certificatelor de concediu medical și a adeverinței de salariu emise de către angajatorul reclamantei, B, din care reies veniturile brute pe care le-ar fi avut reclamanta în perioada iunie-august 2003 în care a fost în concediu medical.
Apelanta-pârâtă nu a administrat nici o probă din care să rezulte că înscrisurile depuse de reclamantă la dosar nu reflectă adevărul și nu pot fi luate în considerare de către instanță.
Prima instanță nu a obligat-o pe pârâtă la plata prejudiciilor materiale solicitate de reclamantă pentru plata persoanei care a îngrijit-o sau i-a făcut menajul pe perioada cât a fost imobilizată, încât criticile apelantei-pârâte cu privire la acest aspect nu au obiect.
În ceea ce privește legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, se consideră că aceasta a fost dovedită. Nerespectarea prevederilor legale arătate referitoare la egalitatea de înălțime a treptelor a determinat căderea și accidentarea reclamantei, bineînțeles, la aceasta contribuind și circumstanțele locului care nu era suficient de luminat și nu exista nici un indicator de avertizare cu privire la inegalitatea treptelor. Faptul că alte persoane nu au suferit vreun prejudiciu de natura celui suferit de către reclamantă nu are nici o relevanță în cauză.
Vinovăția pârâtei se manifestă sub forma culpei, deoarece aceasta trebuia și putea să prevadă că fapta ilicită constând în existența viciului de construcție poate avea consecințe păgubitoare pentru alte persoane.
Cu privire la daunele morale, se rețin cele arătate la analizarea apelului apelantei-reclamante, respectiv în mod întemeiat s-a considerat că reclamanta a suferit prejudicii de ordin fizic și psihic pentru care are dreptul la daune morale.
Pentru aceste considerente, în baza art. 296.pr.civ. va fi respins ca nefondat apelul declarat de apelanta
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate, respectiv cele cu privire la despăgubirile materiale.
În temeiul dispozițiilor art. 298 și art. 274.pr.civ. va fi obligată apelanta-pârâtă să plătească apelantei-reclamante suma de 4.423 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta-pârâtă împotriva sentinței comerciale nr. 6361/14.05.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-.
Admite apelul declarat de apelanta-reclamantă împotriva aceleiași sentințe.
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că:
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 20.000 Euro daune morale și compensează în tot cheltuielile de judecată.
Menține în rest dispozițiile sentinței apelate.
Obligă apelanta să plătească apelantei suma de 4.423 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 26.11.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - ---
GREFIER,
- -
Red. /4 ex/ 18.12.2008
Președinte:Roxana PopaJudecători:Roxana Popa, Eugenia Alina Sekely Popa
