Spete pretentii comerciale. Decizia 566/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 918/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 566
Ședința publică de la 18 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Marcela Alexandra Câmpeanu
JUDECĂTOR 2: Eugenia Voicheci
Grefier - -
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor formulate de apelanta reclamantă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și apelanta pârâtă SC SA împotriva sentinței comerciale nr.3233/05.03.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 04 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 11 2008 și 18 2008, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra apelului comercial d e față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI a Comercială la nr- din 28 martie 2005, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI a chemat în judecată pe pârâta pârâtă SC SA cu sediul B și solicitat ca instanța să o oblige pe pârâtă la plata sumei de 3.668.494.154 lei, din care 2.535.110.009 lei scadentă la 31.12.2004, 1.092.315.363 lei dobândă BNR calculată până la 27.01.2005 și 41.068.782 lei penalitate calculată la nivelul dobânzilor până la 27 ianuarie 2005. A solicitat obligarea pârâtei la plata în continuare a penalităților și a dobânzilor până la data plății integrale a sumei datorate cu titlu de rate, conform articolului 3 și 4 din Convenția nr.138 din 30 aprilie 2004.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat în esență că a încheiat cu pârâta convenția nr. 138 din 30 aprilie 2004, prin care s-au eșalonat la plată sumele reprezentând dividende și daune moratorii datorate pentru anul 2001, în trei rate anuale scadente la 31, începând cu anul semnării convenției.
A susținut că până la data formulării prezentei cereri de formulare în judecată pârâta nu achitase suma datorată pentru prima, scadentă la 31 2004 și nici nu a făcut plăți parțiale.
A precizat că temeiul de a solicita dobânda îl constituie prevederile articolului 3 din convenție, iar temeiul de a solicita penalitatea îl constituie articolul 4 din convenție.
Cererea este întemeiată în drept pe dispozițiile articolului 969 Cod civil, pe dispozițiile Legii nr.506/2002, pe dispozițiile HG nr.67/2004, pe dispozițiile Legii nr.137/2002 și pe dispozițiile OUG nr.23/2004.
La 19 aprilie 2005, pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând obligarea reclamantei la emiterea actului adițional la ordinul comun, în baza OUG nr.26/2004, astfel cum s-a angajat prin notificarea nr.16609 din 17 2004.
În motivare, a arătat că în baza legii nr.137/2002 s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 41 din 13 2002 prin care a fost privatizată și că în baza aceleiași legi i-au fost acordate înlesniri la plata creanțelor bugetare prin ordinul comun emis de și de Ministerul Finanțelor Publice la 23 august 2004.
A arătat că încheiat cu convenția din 30 aprilie 2004 pentru eșalonarea plății dividendelor și a daunelor moratorii aferente anului 2001 pe o perioadă de 2 ani și că tot la 30 aprilie 2004 a fost publicată OUG nr. 26/2004, act normativ care intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial,conform dispozițiilor articolului 78 din Constituție.
A evocat prevederile cap.V din acest act normativ și a susținut că reclamanta, respectând dispozițiile articolului 32 din această ordonanță, i-a comunicat prin notificarea nr.16609 din 17 2004 că beneficiază de înlesniri la plată și că prin act adițional la ordinul comun se vor scuti de la plată dobânzile și penalitățile aferente dividendelor și fondurilor de restructurare acordate conform legii nr. 58/1991.
A arătat că, în considerarea acestei notificări, a așteptat emiterea de către reclamantă a actului adițional la ordinul comun, motiv pentru care nu și-a onorat obligațiile asumate prin convenția nr.138/2004, creanța nefiind certă.
Pentru aceste considerente a solicitat respingerea acțiunii principale și admiterea cererii reconvenționale.
Întâmpinarea și cererea reconvențională se întemeiază pe dispozițiile OUG nr.26/2004 și pe dispozițiile articolelor 115 și 119 Cod procedură civilă.
La 13 septembrie 2006, prin notă de ședință pârâta a invocat excepția prematurității cererii de chemare în judecată și excepția lipsei de interes în promovarea cererii.
Excepțiile au fost puse în discuția părților și respinse ca neîntemeiate la termenul din 7 martie 2007, cu motivarea care reiese din încheierea de ședință de la termen.
La 4 aprilie 2007, reclamanta și-a majorat pretențiile cu suma de 355.120,05 lei, reprezentând rata a doua din convenție, dobânzile și penalitățile aferente calculate până la 15 2006, arătând că valoarea totală a pretențiilor față de pârâtă este de 721.969, 47 lei.
Prin sentința comercială nr.3233/05.03.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea reclamantei AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și a fost obligată pârâta SC SA la plata sumei de 496.818,75 lei reprezentând rate scadente la 31 2004 și 31 2005 și dobânda legală calculabilă separat pentru fiecare cuantum și scadență. A fost respinsă ca neîntemeiată cererea reconvențională și s-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut existența convenției nr.138 din 30 aprilie 2004, prin care s-au eșalonat la plată dividendele și daunele moratorii datorate reclamantei de către pârâtă pentru anul 2001, precum și solicitarea reclamantei referitoare la obligarea pârâtei doar la plata primelor două rate, scadente la 31 2004 și la 31 2005.
A interpretat gramatical termenii convenției și a reținut că scopul acestei convenții a fost în fapt acela de a acorda pârâtei un împrumut cu sumele menționate, câtă vreme pârâta a beneficiat de sumele de bani până la scadentele menționate în graficul de plăți.
A apreciat ca neîntemeiată teoria despre calificarea convenției drept un contract nenumit, având în vedere că terminologia folosită în convenție și efectele sale juridice sunt specifice unui contract de împrumut.
A evocat decizia nr.XI/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în soluționarea recursului în interesul legii și, în raport de calificarea drept contract de împrumut a convenției părților, a reținut interdicția coexistenței clauzei penale cu dobânda contractuală în contractul de împrumut, motiv pentru care a apreciat că nu pot fi acordate penalitățile împreună cu dobânda. Sub același aspect, a invocat și prevederile articolului 3712alin. 2 Cod procedură civilă.
A reținut că raportul de expertiză nu este mulțumitor pentru părți, care au solicitat suplimente în numeroase rânduri, de aceea a indicat generic în dispozitiv dobânda.
A apreciat că acțiunea precizată este întemeiată parțial pentru primele două rate scadente și pentru dobânda legală precizată de articolul 3 al convenției.
Referitor la cererea reconvențională, a apreciat-o ca neîntemeiată, întrucât din notificarea nr.16609/2004 a reiese că măsura adoptării ordinului comun este la aprecierea instituției emitente a notificării.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au formulat apel nemotivat reclamanta și apel motivat pârâta, ambele înregistrate sub același număr unic la 14 mai 2008 pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială.
Motivele de apel au fost depuse la 17 iunie 2008, cu respectarea termenului prevăzut de articolul 287 alin. 2 Cod procedură civilă.
În motivarea apelului, SC SA a criticat doar în parte soluția pronunțată de instanța de fond, respectiv sub aspectul respingerii cererii reconvenționale, invocându-se nelegalitatea hotărârii și solicitându-se admiterea cererii reconvenționale, în sensul obligării apelantei reclamante la emiterea unui ordin comun pentru scutirea apelantei pârâte de plata obligațiilor solicitate prin cererea.
În ce privește convenția nr.138/2004, încheiată de părți, a susținut că trebuie interpretată în strânsă legătură cu ajutorul de stat de care apelanta pârâtă a beneficiat, având în vedere că decizia Consiliului Concurenței a fost emisă ulterior încheierii convenției, respectiv în anul 2006. A susținut că din acest punct de vedere prevederile convenției au rămas fără aplicabilitate.
A susținut că acordarea ajutorului de stat nu are loc decât în condițiile în care societatea beneficiară se obligă la efectuarea de investiții cel puțin la valoarea ajutorului acordat, acestea fiind monitorizate tot de către și că se află în situația de a face investiții și de a fi monitorizați pentru acestea, dar de a nu beneficia în realitate de acest ajutor în integralitatea lui, deoarece apelanta reclamantă nu dorește să fie acordat, deși îl recunoaște.
A susținut că nu cunoaște care a fost interesul de introducere a cererii de chemare în judecată și că tribunalul a acordat în mod eronat mai mult de cât s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată, apelanta pârâtă fiind astfel privată de dreptul la un proces echitabil.
Apelul este întemeiat în drept pe dispozițiile articolelor 282 și următoarele Cod procedură civilă.
În motivarea apelului, a solicitat admiterea în totalitate a cererii de chemare în judecată, a făcut istoricul raporturilor juridice dintre părți și a criticat hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând în primul rând că în mod eronat convenția de eșalonare la plată nr.138/2004 a fost calificată drept contract de împrumut. Sub acest aspect, a invocat prevederile OG nr. 25/2002 și ale Legii nr. 505/2002 privitoare la atribuțiile S și privitoare la conținutul convenției de reeșalonare. A invocat prevederile articolului 8 din Normele Metodologice anexă la HG nr.489/2003 referitoare la dobândă și a susținut că în acest domeniu specific de încheiere a convenției de eșalonare la plată nu este aplicabilă decizia reținută de instanța de fond.
A doua critică vizează cuantumul greșit al ratelor scadente la 31 2004 și la 31 2005, precum și modalitatea de calcul a dobânzii legale și a penalităților de întârziere, penalități care s-au solicitat a fi acordate în continuare, până la achitarea debitului principal.
Apelul este întemeiat în drept pe dispozițiile articolului 282 și următoarele Cod procedură civilă și pe dispozițiile articolului 287 alin. 2 și următoarele Cod procedură civilă.
Față de actele și lucrările dosarului, de probele administrate în cauză, Curtea apreciază apelul declarat de SC SA ca nefondat și îl va respinge cu această motivare și pentru următoarele considerente:
Se remarcă dintru început faptul că apelanta pârâtă a solicitat instanței de fond să o oblige pe reclamantă ca în baza OUG nr.26/2004 să emită actul adițional la ordinul comun, conform notificării nr.16609 din 17 2004. Numai că, și dacă s-ar fi apreciat ca întemeiată cererea de acordare de înlesniri la plată, cererea astfel cum a fost formulată nu putea fi admisă devreme ce nu era emis ordinul comun, astfel că nu putea fi obligată apelanta reclamantă să încheie un act adițional la un ordin comun inexistent.
De altfel, se constată că apelanta pârâtă însăși sesizează această situație și încearcă să o remedieze în calea de atac, în care cu încălcarea dispozițiilor articolului 294 alin. 1 Cod procedură civilă, schimbă obiectul cererii în mod nepermis, solicitând obligarea apelantei reclamante la emiterea ordinului comun pentru scutirea de la plata obligațiilor.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază apelul ca nefondat, soluția pronunțată de prima instanță fiind în strictă concordanță cu petitul cererii reconvenționale și fiind temeinică și legală în condițiile în care nu se poate vorbi de un act adițional la un ordin comun neexistent, fiind incidente prevederile articolului 295 și 296 Cod procedură civilă.
Apelul declarat de apelanta reclamantă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI este apreciat ca întemeiat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
Examinând, pentru logica expunerii, cu prioritate cea de-a doua critică referitoare în primul rând la cuantumul obligației principale constând în rate restante, Curtea apreciază ca întemeiată critica, având în vedere cererea de majorare a câtimii pretențiilor deduse judecății, precum și dispozițiile convenției nr.138/2004. Astfel, Curtea apreciază că suma corect datorată cu titlu de contravaloare rata 11 și rata 2 din convenție este de 501.921 lei, astfel cum arată apelanta reclamantă în motivele de apel. Numai că, față de dovada făcută de apelanta pârâtă cu înscrisul aflat la fila 23 a dosarului de apel, dovadă privitoare la plata efectuată în contul în sumă de 496.818,75 lei, Curtea apreciază că apelanta pârâtă mai datorează din totalul ratelor neachitate doar suma de 5.103,25 lei, sumă ce va fi stabilită prin prezenta decizie.
În ce privește dobânda și penalitățile aferente sumei datorate cu titlu de rate restante, Curtea apreciază critica de asemenea întemeiată pentru considerente prin care se va răspunde și primei critici referitoare la calificarea naturii juridice a convenției părților.
Curtea apreciază că în mod nelegal și netemeinic această convenție a fost calificată drept convenție de împrumut, pe de o parte în considerarea atribuțiilor, atribuții care nu conferă acestei instituții calitatea de instituție bancară. Pe de altă parte, Curtea reține că părțile litigante se află în raporturi juridice obligaționale, generate de calitatea de acționar pe care a avut-o la societatea pârâtă, calitate în care era îndreptățită la dividende, devenind astfel creditoare a societății pârâte pentru dividendele cuvenite anului 2001. Acest aspect reiese expres din convenția în discuție, convenție care, dată fiind neîndeplinirea la termen a obligației de a achita dividendele aferente anului 2001, trebuia calificată drept convenție privitoare la plată, nu convenție de împrumut.
Din acest punct de vedere, această convenție fiind încheiată în conformitate cu dispozițiile legale invocate de în motivele de apel, este apreciată drept legală și obligatorie pentru părți potrivit articolului 969 Cod civil, atât sub aspectul obligației de plată a debitului principal - dividende, cât și sub aspectul obligației de plată a daunelor moratorii astfel cum au fost prevăzute de părți, respectiv dobândă și penalități cumulate. Pentru considerentele ce preced, convenția nefiind asimilată unui împrumut, interdicția de cumul a dobânzilor cu penalitățile reținută de instanța supremă în decizia nr.XI/2005 nu este operantă, apelanta pârâtă având obligația de a plăti la nivelul ratelor 1 și 2 atât dobânda cuantificată, respectiv 171.364,94 lei, necontestată de apelanta pârâtă cât și penalitățile cuantificate, respectiv 253.967,31 lei, aferente primei rate și 197.485,95 lei, aferente celei de a doua rate.
În conformitate cu dispozițiile articolului 969 Cod civil, raportate la dispozițiile articolelor 3 și 4 din Convenția nr.138/2004, apelanta pârâtă datorează apelantei reclamante și dobândă și penalități de la data pronunțării hotărârii atacate 5 martie 2008 și până la data achitării sumei de 5.103,25 lei, restanță din rate.
Pentru aceste considerente, apreciind că în legătură cu cererea introductivă de instanță situația de fapt a fost greșit stabilită și au fost aplicate în mod greșit și dispozițiile legale incidente, în temeiul articolului 295 și 296 Cod procedură civilă Curtea va admite apelul declarat de AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, va schimba în parte hotărârea atacată, admițând în parte cererea precizată conform celor reținute în precedent.
Va menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta pârâtă SC SA B cu sediul în sector 4, șos. -, - Administrativ, nr. 104,. 1 împotriva sentinței comerciale nr.3233/05.03.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B, sector 1,--11.
Admite apelul declarat de apelanta reclamantă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței comerciale nr.3233/05.03.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu SC SA
Schimbă în parte hotărârea atacată în sensul că admite în parte cererea precizată.
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 5.103,25 lei - diferență de rate neachitate, 171.364,94 lei - dobândă și 451.453,26 lei - penalități plus dobândă conform articolului 3 din Convenția nr.138/2004 și penalități conform articolului 4 din aceeași convenție la ratele 1 și 2, de la data pronunțării hotărârii atacate - 5 martie 2008 și până la 9 iulie 2008 pentru suma de 496.818,75 lei, iar de la data pronunțării hotărârii atacate - 5 martie 2008 - dobândă și penalități convenționale până la data achitării sumei de 5.103,25 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red. Jud.
Tehnored.
4 ex.
26.01.2009
.
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecătorul-fond:
Președinte:Marcela Alexandra CâmpeanuJudecători:Marcela Alexandra Câmpeanu, Eugenia Voicheci
