Spete pretentii comerciale. Decizia 57/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Dosar nr.-
DECIZIA NR.57/C/2009 -
Ședința publică din 29 mai 2009
PREȘEDINTE: Ioana Dina Tătar JUDECĂTOR 2: Savina Băltărete
JUDECĂTOR: - - - președinte secție
GREFIER: - -
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra apelului comercial declarat de apelanta reclamantă- Euro SRLcu sediul în O,-, județ B în contradictoriu cu intimata pârâtă - Fructe SA cu sediul în O,-, județ B, împotriva sentinței nr.1396/COM din 1 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiectpretenții.
La apelul nominal făcut în cauză au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că apelul este legal timbrat cu suma de 4.350,65 lei achitată prin Ordinul de Plată nr.11 din 18.02.2008, plus timbru judiciar în valoare de 5 lei, după care:
Se contată că dezbaterea cauzei asupra apelului a avut loc la data de 26 mai 2009, când părțile prezente au pus concluzii, menționate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea hotărârii asupra cauzei pentru data de 29 mai 2009, dată la care s-a și pronunțat.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Constată că prin sentința nr.1396/COM/1.11.2007, Tribunalul Bihora respins ca nefondată acțiunea introdusă de reclamanta - Euro SRL O, împotriva pârâtei - Fructe SA O, având ca obiect despăgubiri.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta n-a făcut dovada depozitării bunurilor sale în locația în care a avut loc incendiul și nici a elementelor răspunderii pentru fapta altuia reglementată de art.1000 alin.3 Cod civil.
S-a mai reținut că documentele contabile depuse sunt neconcludente sub aspectul dovedirii locației sau a valorii bunurilor, pretinsă că procesul verbal de inventariere este întocmit de o comisie constituită din persoane din cadrul societății reclamante, nefiind opozabil pârâtei și că orice depozitare de către reclamantă a vreunui bun la acea locație a putut fi făcută exclusiv pe riscul său, câtă vreme societății - SRL care închiriase spațiul de la pârâtă îi era interzisă subînchirierea.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta - Euro SRL O solicitând schimbarea în tot a acesteia în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea apelului său, reclamanta arată că instanța de fond a înlăturat în mod nelegal proba cu inventarul depus de ea, întocmit imediat după producerea incendiului, prin care s-a constatat paguba, reprezentând suma pretinsă în petit și că i-a respins nejustificat proba testimonială pentru dovedirea aprovizionării punctelor sale de lucru din locația respectivă, situată în O,-, județ
În ce privește întrunirea condițiilor antrenării răspunderii civile delictuale a intimatei arată că în depozitul pârâtei situat în O,-, au fost stocate mărfuri aparținând reclamantei, astfel cum reiese din contractul de custodie încheiat între - SRL și - Euro SRL, mărfuri care au ars în totalitate în incendiul din 13.05.2003 ce a avut loc la acea locație.
Cum lucrarea la acoperișul depozitului ce a declanșat incendiul a fost efectuată de angajații societății pârâte, apreciază că în speță sunt incidente prevederile art.1000 alin.3 Cod civil, care justifică antrenarea răspunderii comitentului pentru fapta prepusului.
În ce privește prejudiciul, arată că prin procesul verbal de incendiu încheiat la 13.05.2003, brigada de pompieri a consemnat că paguba reclamantei este de aproximativ 4 miliarde lei vechi, nefiind contestat de pârâtă. Paguba certă suferită a fost ulterior stabilită prin efectuarea inventarului mărfii existente în punctele sale de lucru, raportat la Raportul de gestiune al societății, scriptele fiind depuse la dosarul cauzei și bunurile fiind asigurate la BCR - Asigurări SA.
Referitor la fapta ilicită, arată că incendiul a fost produs de angajații pârâtei în calitate de prepuși, pentru care răspunde pârâta în calitatea sa de comitent.
Apelanta mai învederează că în speță este întrunită și condiția raportului de cauzalitate existent între fapta ilicită și prejudiciul produs, întrucât prin folosirea flăcării deschise la acoperișul blocului, s-a produs incendiul în care au ars mărfurile.
De asemenea, contractul de închiriere încheiat de - SRL cu pârâta nu era expirat, depunând la dosar chitanțele în baza cărora a plătit contravaloarea chiriei și după expirarea duratei contractului.
În drept au fost invocate prevederile art.282 și urm. Cod procedură civilă.
Pârâta prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea apelului atât cu privire la cererea apelantei de casare cu trimitere întrucât instanța nu s-ar fi pronunțat asupra lipsei calității sale procesuale pasive cât și cu privire la fondul cauzei, pentru motivele detaliate în motivarea întâmpinării în sensul că marfa apelantei n-a fost niciodată în depozitele sale, între ele neexistând nici o relație, procesul verbal de custodie fiind făcut ulterior.
Verificând sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate și din oficiu, conform art.295 Cod procedură civilă, se constată că aceasta este temeinică și legală.
Proba cu inventarul efectuat de reclamantă imediat după incendiu a fost legal înlăturată, cu motivarea că nu poate fi opusă pârâtei câtă vreme este necontestat că inventarul a fost efectuat de către reclamantă fără participarea pârâtei.
Referitor la întrunirea condițiilor antrenării răspunderii civile delictuale a intimatei, instanța de fond a reținut în mod corect că apelanta n-a făcut dovada depozitării bunurilor în locația incendiată și că orice depozitare ar fi putut fi făcută pe riscul său câtă vreme societății - SRL îi era interzisă subînchirierea spațiului.
Nici actele scrise depuse în apel nu atestă că în locația incendiată din O,-, județ B ar fi fost depozitate bunuri de către apelantă sau că din acea locație s-ar fi transportat bunuri în magazinele apelantei, locația respectivă nefiind menționată în nici un aviz de însoțire a mărfii, foaie de parcurs pentru autovehicule, sau balanțele lunare, aferente perioadei din litigiu depuse la dosar.
Depozițiile martorilor (fila 46), (fila 137) și (fila 64) în sensul că ar fi transportat marfă aparținând apelantei din locația incendiată către magazinele acesteia și respectiv în locația incendiată, martorul neputând preciza nici strada pe care se află locația, urmează a fi înlăturate, fiind infirmate de toate probele scrise depuse la dosar, în nici un act nefiind menționată locația respectivă, precum și de depozițiile martorilor (fila 47) și (fila 63) care relatează că nu-și amintesc să fi văzut vreun autovehicul al apelantei în locația din litigiu.
Producerea incendiului de către prepușii intimatei n-a fost contestată, dar. câtă vreme apelanta n-a dovedit că avea marfă depozitată în locația incendiată, iar societatea - SRL nu avea dreptul să subînchirieze, să cesioneze sau să înstrăineze sub orice altă formă către terți spațiul, conform art. 13 din contractul de închiriere nr.749/25.10.2002, încheiat între intimată și această societate (fila 140), răspunderea intimatei n-ar putea fi antrenată nici dacă marfa ar fi fost depozitată în acea locație, deponentul asumându-și riscul depozitării, fără acordul proprietarului, bunurile care se susține că ar fi ars, neaflându-se sub paza intimatei, în interpretarea prevederilor art.1000 alin.1 Cod civil, condiție ce trebuie îndeplinită cumulativ cu săvârșirea faptei cauzatoare de prejudiciu de către prepus.
Valoarea prejudiciului de asemenea n-a fost dovedită cu nici un mijloc de probă, procesul-verbal de incendiu nefiind concludent sub acest aspect, față de infirmarea depozitării mărfii în locația incendiată de probele scrise și testimoniale administrate în cauză.
Raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu și valabilitatea contractului de închiriere încheiat între intimată și - SRL pe lângă faptul că nu au fost contestate, nu au nici o relevanță juridică în cauză, față de lipsa depozitării mărfii în locația incendiată și neaflarea bunurilor sub paza intimatei, raportat la interdicția cedării spațiului închiriat sub orice formă unor terțe persoane.
Referitor la asigurarea bunurilor arse, aceasta a făcut obiectul altui dosar soluționat irevocabil în defavoarea apelantei, neputând constitui motiv de apel în prezentul dosar.
Față de toate aceste considerente, instanța apreciază că apelul declarat de reclamantă este nefondat, urmând ca în baza art.296 Cod procedură civilă să-l respingă.
Fiind în culpă procesuală, în baza art.274 Cod procedură civilă, apelanta va fi obligată să plătească intimatei 5000 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial justificat cu împuternicirea avocațială și chitanțele depuse la dosar.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
RESPINGEca nefondatapelul comercial declarat de apelanta reclamantă - Euro SRL cu sediul în O,-, județ B în contradictoriu cu intimata pârâtă- Fructe SAcu sediul în O,-, județ B, împotriva sentinței nr.1396/COM din 1.11.2007, pronunțată de Tribunalul Bihor,pe care o menține în totalitate.
Obligă partea apelantă să plătească părții intimate suma de 5000 lei cheltuieli de judecată în apel.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 29 mai 2009.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: GREFIER:
- - - - - - -
Red.dec.jud. în concept: 29 mai 2009
Jud.fond
Dact.
4 exemplare/ 29 mai 2009
-2 comunicăriefectuate și predate la expediție în data de:1 iunie 2009.
- - Euro SRL - O,-, județ B
- - Fructe SA - O,-, județ
Președinte:Ioana Dina TătarJudecători:Ioana Dina Tătar, Savina Băltărete
