Spete pretentii comerciale. Decizia 57/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 57/A-
Ședința publică din 20 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Andreea Tabacu judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Corina Georgeta Nuță
- - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de apelanta - SRL cu sediul în D,-, județul V, împotriva sentinței nr. 260 din 16 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimată fiind ASIGURĂRI SA, cu sediul în B,-, sector 1.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din 13 mai 2009, dezbateri ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte intagrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 04.11.2008 pe rolul Tribunalului Comercial Argeș, sub nr- reclamanta - SRL Dac hemat în judecată pe pârâta ASIGURARI SA, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța în cauză să o oblige pe pârâtă la plata sumei de 370.000 lei daune interese.
În motivarea cererii reclamanta arată că între - LEASING SA și Asigurări SA a intervenit contractul de asigurare facultativă seria - nr. -/30 martie 2006 pentru autovehiculul IVECO AD 260, utilizatorul vehiculului fiind reclamanta în temeiul contractului de leasing -80240/30 ianuarie 2006.
În urma unui eveniment rutier din 1 martie 2008 autovehiculul a fost avariat, fiind distrusă macaraua. În consecință, s-a întocmit dosarul de daune nr. -/VL/0154/08 din 4 martie 2008 la Sucursala Vas ocietății pârâte.
Deși s-au depus la dosarul de daune toate înscrisurile solicitate, nici până la momentul înregistrării acțiunii nu s-au achitat despăgubirile cuvenite. În aceste condiții, potrivit dispozițiilor art. 1082.civ. pârâta datorează despăgubiri pentru executarea cu întârziere a obligațiilor contractuale, respectiv pentru depășirea termenului rezonabil de soluționare a dosarului de daune, termen care în opinia reclamantei ar fi de circa 15 zile de la depunerea singurului act solicitat respectiv oferta de preț pentru reparare a
S-a invocat că daunele sunt compuse din contravaloarea ratelor de leasing achitate pe perioada aprilie - septembrie 2008 și cheltuielile de închiriere a unui alt vehicul pe aceeași perioadă precum și beneficiul nerealizat.
Pârâta prin întâmpinare a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei care este terț față de contractul de asigurare, beneficiarul asigurării fiind - SA. De asemenea, a invocat excepția lipsei de interes întrucât vehiculul avariat nu este proprietatea reclamantei ci a asiguratului - Leasing și ca atare prejudiciul s-a produs în patrimoniul proprietarului și nu al utilizatorului.
Răspunzând excepției lipsei calității procesuale, reclamanta a arătat că potrivit art. 9.12 din contractul de leasing dacă utilizatorul și-a îndeplinit obligațiile de plată decurgând din contractul de leasing, dreptul de despăgubire rezultat din contractul de asigurare aparține de drept utilizatorului, acesta urmând a fi validat în mod obligatoriu de către proprietar.
Prin sentința comercială nr. 260/16 februarie 2009 TRIBUNALUL VÂLCEA - SECȚIA COMERCIALĂ SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV FISCAL a admis excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâta ASIGURARI SA și în consecință a respins cererea reclamantei - SRL, cu sediul în Municipiul D,-, județul V, împotriva pârâtei ASIGURARI SA, cu sediul în B,-, Sector 1.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin contractul de leasing financiar nr. 80240/30 ianuarie 2006 - Leasing SA, în calitate de proprietar a transmis folosința unui autovehicul IVECO către utilizatorul - SRL, județul M (fila 125). Vehiculul respectiv a fost asigurat prin contractul de asigurare facultativă nr. -/30 martie 2006 (fila 38). În acest contract figurează ca părți asiguratul - Leasing SA, asiguratorul Asigurări SA, beneficiarul SA precum și utilizatorul - SRL în calitate de contractant.
Prin actul adițional nr. 4 din 19 aprilie 2007 la contractul de leasing, calitatea de utilizator este preluată de reclamanta - SRL. La data de 23 mai 2007 prin actul adițional nr. 1 la contractul de asigurare (fila 39) este menționată calitatea de utilizator a reclamantei.
La data de 1 martie 2008 autovehiculul este avariat într-un accident. accidentului se întocmește dosarul de daună însă despăgubirea în sumă de 172.200 lei este achitată doar la data de 5 noiembrie 2008 (fila 57).
Reclamanta a susținut că pârâta nu și-a îndeplinit în mod corespunzător obligațiile contractuale și prin întârzierea plății i-a produs prejudiciul menționat în acțiune.
Instanța a reținut că singura obligație asumată de către pârâtă este aceea de a plăti despăgubirea către beneficiar, respectiv către -SA. În principiu despăgubirea trebuia plătită proprietarului - Leasing SA, însă cum proprietarul avea angajamente financiare față de -SA a convenit ca banca să fie beneficiarul asigurării.
S-a reținut că prin adresa de la fila 94 dosar -SA a înștiințat pârâta că proprietarul nu mai înregistrează angajamente către bancă astfel încât solicitările privind acordul de despăgubiri vor fi adresate direct proprietarului.
Prin adresa nr. - din 30 iulie 2008 proprietarul - Leasing SA a împuternicit pe reprezentantul reclamantei să participe la întocmirea dosarului de daune și să încaseze despăgubirea (fila 78 dosar).
Instanța a constatat că această împuternicire atestă faptul că - Leasing SA, în calitate de proprietar al bunului avariat, era îndreptățit să încaseze despăgubirea și în același timp atestă faptul că reclamanta nu avea calitatea contractuală de a trata în nume propriu cu pârâta ci numai în calitate de mandatar al proprietarului asigurat. Prin natura ei și prin termenii folosiți împuternicirea respectivă întrunește trăsăturile caracteristice ale mandatului.
Astfel, s-a reținut că reclamanta nefiind titularul dreptului la despăgubire nu are calitate procesuală în acțiunea întemeiată pe răspunderea contractuală pentru neexecutarea în termen rezonabil contractual a obligației de plată a despăgubirii.
S-a reținut că deși reclamanta a suferit un prejudiciu prin lipsa de folosință a vehiculului până la repararea acestuia, nu o îndreptățește să ceară despăgubirea deoarece dreptul de folosință, care astfel a fost afectat, a fost dobândit de reclamantă în temeiul contractului de leasing și ca atare nu pârâta ci proprietarul era dator în schimbul redevenței plătite să asigure folosința bunului inclusiv prin exercitarea acțiunilor în răspundere contractuală împotriva pârâtei-asigurător. Reclamanta nu are acțiune în răspundere contractuală împotriva pârâtei pentru că prin contractul de asigurare facultativă pârâta nu-și asumă nicio obligație față de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel - SRL solicitând admiterea acestuia, trimiterea cauzei spre rejudecare urmare respingerii excepției lipsei calității procesual active.
În motivare s-a arătat că, hotărârea este nelegală fiind rezultatul unei greșite interpretări a actului dedus judecății, respectiv împuternicirea din 30.07.2008.
Se susține că aceasta reprezintă o confirmare a dreptului de încasare a indemnizației de asigurare, drept recunoscut prin coroborarea clauzelor contractului de leasing cu cele ale contractului de asigurare și din literatura de specialitate, emisă în interpretarea dispozițiilor OG nr.51/1997.
Se arată că potrivit art. 9.12 alin.2 din Contractul de leasing financiar nr. 80240/30.01.2006, cesionat utilizatorului prin actul adițional nr.4/19.04.2007, numai în cazul în care utilizatorul nu și-a respectat obligațiile de plată în sensul arătat la secțiunea 3, proprietarul își rezervă dreptul de a nu-i valida acestuia dreptul de despăgubire recurgând din asigurare. Ca atare, dacă utilizatorul și-a îndeplinit toate obligațiile de plată, dreptul de despăgubire rezultat din asigurare îi aparține de drept, acesta urmând a fi validat de către proprietar. Acesta este sensul împuternicirii din 30.07.2008, greșit interpretată de instanță.
De asemenea, se arată că potrivit contractului de asigurare din 30.03.2006, modificat prin actul adițional din 23.05.2007, contractant este reclamanta. Acest aspect coroborat cu principiul contractului de leasing financiar potrivit căruia cel care plătește prima de asigurare este și beneficiarul despăgubirii determină concluzia potrivit căreia societatea - reclamantă este beneficiara despăgubirii. C care plătește primele de asigurare pe care le deduce fiscal odată cu cotele de amortizare a bunului ce constituie obiect al contractului de leasing este îndreptățit să primească indemnizația de asigurare.
Se arată și faptul că beneficiarul asigurării - Sector 1 menționat că proprietarul LEASING SA nu mai înregistrează angajamente față de această bancă (fila 94).
Se susține că împuternicirea avută în vedere de instanță nu poate reprezenta o recunoaștere de către reclamantă a dreptului de încasare a despăgubirii în persoana proprietarului, deoarece împuternicirea nu este întocmită de reclamantă.
Ca atare, cum între pârâtă și reclamantă există un raport obligațional constatat prin polița de asigurare facultativă în care reclamanta are calitatea de contractant, cererea nu putea fi respinsă justificat de lipsa unui raport juridic între părți.
Analizând sentința atacată prin prisma criticilor invocate și în raport de probatoriul administrat în cauză, instanța constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a soluționat pricina în temeiul lipsei calității procesuale active, astfel că numai acest aspect poate constitui obiectul analizei în apel.
Temeiul invocat de către apelantă pentru susținerea pretențiilor sale este reprezentat de principiile care guvernează contractul de leasing financiar și de dispozițiile art. 9 pct. 12 alin. 2 din contractul de leasing financiar nr. 80240/30.01.2006, cesionat către societatea apelantă.
Contractul este legea părților, potrivit art. 1 alin. 2.com. raportat la art. 969 Cod civil, astfel că, în funcție de clauzele contractului de asigurare care dublează contractul de leasing financiar se apreciază calitatea reclamantei de a pretinde despăgubirile.
În cauză, reclamanta are calitatea de utilizator în temeiul contractului de leasing sus menționat, cesionat acesteia prin actul adițional nr.4/19 aprilie 2007 ( 141).
În contractul de leasing, proprietar este menționat a fi - Leasing SA (125 și urm.).
Contractul de leasing prevede obligativitatea încheierii contractului de asigurare, în care asigurat este persoana care a încheiat contractul fiind titularul interesului asigurabil, beneficiar este persoana îndreptățită să încaseze despăgubire, iar contractant este persoana care încheie contractul obligându-se să plătească prima de asigurarea. Potrivit contractului de asigurare (fila 59- 66 dosar fond), contractant, adică persoana care se obligă să plătească prima de asigurare este - SRL devenit prin cesiune - SRL, asigurat este Leasing SA și beneficiar este -sector 1.
Este adevărat că beneficiarul sector 1 făcut mențiune prin înscrisul de la fila 94, că - Leasing SA în calitate de asigurat și de proprietar, nu mai înregistrează angajamente față de sector 1, astfel că, solicitările privind despăgubirea daunei totale sau parțiale rezultate din contractele de asigurare trebuie să fie adresate direct către - Leasing SA.
Însă tocmai această adresă relevă faptul că în calitate de asigurat figurează proprietarul bunului, respectiv locatorul în contractul de leasing financiar, utilizatorul fiind numai persoana care achită ratele (primele de asigurare) justificat tocmai de faptul că riscul asigurat se poate produce urmare atitudinii acestuia în calitate de utilizator.
Art. 9 din contractul de leasing financiar arată că utilizatorul este obligat să achite ratele de leasing și primele de asigurare (art.9 pct.9), iar în cazul producerii unor riscuri asigurate prin poliță nu se menționează expres că utilizatorul este cel care va încasa suma cuvenită din asigurare.
Totodată, potrivit art.7 pct. 2, utilizatorul se obligă să repare autovehiculele în service-urile autorizate de către furnizori, astfel că este cert că din contract se naște obligația utilizatorului de a repara pe cheltuiala sa avariile produse autovehiculului ce formează obiectul contractului, despăgubirea din asigurare urmând să fie încasată de către proprietar. Acesta, la rândul său, poate valida utilizatorul să încaseze despăgubirea decurgând din asigurare, tocmai în temeiul faptului că utilizatorul este cel care trebuie să repare autovehiculul, ținând seama de echitate.
În consecință, suma rezultată din asigurare urmează a fi încasată de către proprietar, numai în ipoteza în care acesta împuternicește utilizatorul, acesta din urmă fiind îndrituit să primească de la societatea de asigurare indemnizația.
În acest sens sunt și mențiunile înscrisurilor de la filele 95 și 78 dosar fond. Prin adresa nr.1167/03.10.2008, Asigurări a transmis - Sucursalei sectorului 1 cerere privind acordul de despăgubire în favoarea unității reparatoare, deoarece, la 20.07.2008, proprietarul - LEASING a împuternicit pe reprezentantul reclamantei să participe la întocmirea dosarului de daune și să încaseze drepturile bănești aferente. Înscrisul de la fila 78 prevede expres că împuternicirea nu este valabilă pentru cauză de daună totală sau de regie proprie,per a contrario,în aceste cazuri fiind necesară o nouă împuternicire. Toate acestea atestă faptul că despăgubirea se cuvenea persoanei asigurate, respectiv proprietarului din contractul de leasing financiar, iar nu utilizatorului.
Pe de altă parte, se va reține că dosarul de daună a fost demarat imediat după producerea accidentului la 1.03.2008, însă, cererea de despăgubire nu a fost soluționată imediat deoarece asigurătorul nu a primit toate înscrisurile necesare, fiind depusă doar o factură proformă (fila 67). De asemenea, cererea de despăgubire a fost formulată de reprezentantul reclamantei în conformitate cu condițiile de asigurare abia la 30.07.2008 (fila 81) după emiterea împuternicirii de către proprietar.
Concluzionând, se va reține că în conformitate cu contractul de leasing financiar coroborat cu contractul de asigurare, indemnizația de asigurare nu putea fi solicitată de către reclamantă, astfel că același regim se va reține și pentru eventuale daune interese rezultate din întârzierea executării acestei obligații.
Pentru aceste considerente în temeiul art.296 Cod procedură civilă, instanța urmează să respingă apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta - SRL cu sediul în D,-, județul V, împotriva sentinței nr. 260 din 16 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimată fiind ASIGURĂRI SA, cu sediul în B,-, sector 1.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
/4 ex/25.05.2009
Jud.fond
Președinte:Andreea TabacuJudecători:Andreea Tabacu, Corina Georgeta Nuță, Magdalena
