Spete pretentii comerciale. Decizia 570/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1544/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 570
Ședința publică de la 28 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rodica Zaharia
JUDECĂTOR 2: Iulia Manuela Cîrnu I-- -
GREFIER ---
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelanta ""- împotriva sentinței comerciale nr. 6662 din data de 29.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata ""-
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelanta prin consilier juridic, cu delegație la dosar, intimata prin consilier juridic, cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-a depus prin Serviciul Registratură din partea intimatei notă cu privire la cererea de probatorii solicitată de apelantă prin motivele de apel.
Curtea acordă părților cuvântul pe probe.
Apelanta, prin consilier juridic, solicită proba cu expertiză contabilă având ca obiectiv - stabilirea zilelor de întârziere pentru care se datorează penalități de întârziere.
Intimata, prin consilier juridic, arată că alte acte nu mai are de depus la dosar și se opune la proba privind efectuarea unei expertize contabile, având în vedere că nu are relevanță în prezenta cauză.
Curtea, deliberând, asupra probei solicitată de către apelantă cu privire la efectuarea unei expertize contabile, respinge această probă, motivat de faptul că stabilirea numărului de zile pentru care se calculează penalități rezultă din probele administrate în cauză, nefiind necesar efectuarea unei expertize pentru acest aspect.
Nemaifiind cereri de formulat și nici probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe apelul declarat.
Apelanta, prin consilier juridic, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței apelate, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
Intimata, prin consilier juridic, solicită respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.6662/29.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a fost admisă acțiunea principală formulată de reclamanta-pârâtă ""- în contradictoriu cu pârâta-reclamantă ""- a obligat pe pârâta-reclamantă să plătească reclamantei suma de 82.497,24 dolari SUA cu titlu de despăgubiri și dobânda legală aferentă sumei de 82.497,24 dolari SUA, de la data plății la extern a despăgubirii (24.XI.2006) până la data plății efective, a obligat pârâta-reclamantă să plătească reclamantei-pârâte suma de 5.753,21 lei cheltuieli de judecată; a admis cererea conexă și a obligat pe pârâta-reclamantă să plătească reclamantei-pârâte sumele de 1478,15 dolari SUA și 1097,49 euro, la cursul de referință al BNR din data plății efective - cu titlu de despăgubiri; precum și la plata sumei de 209 lei cheltuieli de judecată; a fost admisă cererea reconvențională, obligând reclamanta-pârâtă să plătească pârâtei-reclamante suma de 36.183 dolari SUA cu titlu de garanție bancară nerestituită și dobânda legală aferentă sumei de 36.183 dolari SUA de la eliberării garanției de către partenerul extern (10.04.2007 până la data plății efective, precum și la plata sumei de 3005,84 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut, în esență, următoarele:
La data de 6 mai 1991 între reclamanta-pârâtă, în calitate de comisionar și pârâta-reclamantă, în calitate de comitent s-a încheiat contractul de comision pentru export unități de pompare,reductoare marca (inclusiv piesele de schimb corespunzătoare) nr.1/1991.
Potrivit art.1 "contractul are ca obiect stabilirea drepturilor și obligațiilor părților contractante în scopul împuternicirii comisionarului să încheie și să deruleze contractele de export pentru unități pompare, reductoare și p/s UP, pe baza si în condițiile prevăzute în oferta comitentului. Incheierea contractelor de export și derularea lor se face de comisionar pentru și în contul comitentului, în limitele împuternicirii scrise date de acesta, cu participarea la negocieri a delegației speciale împuternicite a comitentului. Prevederile contractelor de export încheiate de comisionar conform celor de mai sus sunt opozabile comitentului".
Prin contract (art.2 pct.12) reclamanta-pârâtă și-a asumat obligația să apere interesele comitentului în obținerea condițiilor de preț, comerciale și juridice cele mai favorabile și să susțină promovarea exportului și apărarea intereselor comitentului ca și cum ar fi propriile interese, încadrându-se în limitele stabilite de comitent în ofertele sale și luând în considerare și condițiile pieței mondiale și/sau specifice. Potrivit contractului art.2 pct.18 comisionarul răspunde numai pentru culpă proprie.
In cadrul obligațiilor asumate de comitent este și cea prevăzută de art. 13 pct, 5,6 de a pune la dispoziția comisionarului delegații săi împuterniciți pentru tratative în țară și în străinătate in vederea încheierii contractelor și de a respecta întocmai prevederile contractelor externe.
In baza contractului de comision reclamanta-pârâtă a incheiat contractul nr. 132/18 iulie 2000 cu societatea, având ca obiect livrarea de piese de schimb pentru unități de pompare de suprafață necesare administrației șantierelor petroliere Al.
Potrivit art.6 valoarea totală a contractului este de 723.660 dolari SUA iar potrivit art.7 reclamanta s-a angajat să livreze mărfurile in patru luni, stivuit pe, C - România.
Potrivit art.10 reclamanta a remis partenerului sirian o garanție de bună execuție in valoare de 36.183 dolari SUA care urma a fi returnată acesteia după expirarea perioadei de garanție sau retragerea din contract.
In cazul ne executării obligațiilor de partenerul român părțile au convenit ca acesta să plătească o penalitate de întârziere de 0,1% (unu la mie) pe zi din valoarea totală a contractului, cu condiția ca suma acestor penalități să nu depășească 20% din valoarea totală a contractului.
Urmare a incheierii contractului extern s-a incheiat anexa nr.210//2189/20 decembrie 2000 la contractul de comision nr.1/1991.
Părțile au stabilit valoarea netă a contractului la suma de 419.666 dolari SUA, diferența dintre prețul contractului extern și valoarea netă, reprezentând cheltuieli în sfera comercială, contravaloarea serviciilor prestate de terți necesare derulării și executării contractului extern de export și comisionul SA. Totodată, părțile au stabilit ca termenul maxim de livrare este 11 aprilie 2002.
In ceea ce privește penalitățile părțile au stabilit că acestea sunt de 0,1% pe zi, dar nu mai mult de 20% din valoarea mărfii întârziate, în cazul în care întârzierea în livrare se datorează de se SA, penalizare aferentă contravalorii pieselor de schimb nelivrate in termen se suportă de SC SA. Eventualele cheltuieli de această natură se pot ivi in derularea contractului, înregistrate efectiv la data facturării se vor deduce din seama cuvenită furnizorului. In cazul în care, urmare tratativelor, penalizările nu se plătesc sau se plătesc parțial, suma necesară se returnează furnizorului".
Deși părțile au convenit ca livrarea să se facă la data de 11 aprilie 2001, din conosamentul depus la dosar rezultă că livrarea s-a efectuat cu întârziere, la data de 5 septembrie 2001, întârzierea fiind de 147 de zile.
In ceea ce priveste modul de calcul al penalitătilor, din interpretarea logică și sistematică a pct.11 din anexa nr.210//2189/ 20 decembrie 2000 la contractul nr.1/1999 și a art. 11 din contractul nr.132/2000, tribunalul apreciază că penalitătile sunt în cuantum de 0,1% pe zi din valoarea totală a contractului (723.660 dolari SUA) dar nu mai mult de 20% din valoarea mărfii intârziate (419.666 dolari SUA) deoarece în anexă nu se prevede la ce sumă se aplică procentul de 0,1%, iar aceasta se completează cu prevederile contractului extern, având în vedere faptul că prin contractul de comision se stabilește obligația comitentului (în speță pârâta-reclamanta) de a respecta întocmai prevederile contractului extern.
Din actele depuse la dosar rezultă faptul că firma siriană a solicitat plata sumei de 82-497,24 dolari SUA. Deși reclamanta-pârâtă a purtat tratative pentru diminuarea cuantumului penalitătilor la suma de 54.274,5 dolari SUA ( filele 89-102 din dosar), partenerul sirian nu a great suma propusă de partea română, menținând nivelul penalitătilor la suma de 82-497,24 dolari SUA ( fila 102), ce a fost plătită de reclamanta - pârâtă la data de 14 2006.
In ceea ce privește cererea reconventională și cererea conexă, tribunal a reținut următoarele:
Pentru garantarea executării obligațiilor decurgând din contractul extern nr.132/2000 reclamanta-pârâtă a furnizat scrisoarea de garanție bancară de bună execuție nr.G-/820/ 1 aprilie 2000 fostă 7160/2000).
Pârâta-reclamantă a livrat cu întârziere mărfurile contractate, astfel că potrivit contractului extern (art.10) datorită culpei acesteia reclamanta pârâtă a fost obligată să prelungească valabilitatea scrisorii de garanție la fiecare solicitare a partenerului extern adresată prin intermediul Băncii Române SA.
Prin înțelegerea din data de 26 aprilie 2007 partenerul extern a confirmat primirea sumei de 82-497,24 dolari SUA de la reclamanta - pârâtă și a eliberat garanția de bună execuție.
Având in vedere eliberarea garanției de bună execuție cererea pârâtei reclamante de obligare a reclamantei -pârâte la plata cuantumului garanției este întemeiată și va fi admisă în temeiul art.i din contractul extern nr.132/2000.
Cerere conexă este întemeiată și va fi admisă de instanță in temeiul disp. art.1457 și 1458 Cod civ. având in vedere că prelungirea valabilității scrisorii de garanție bancară este imputabilă pârâtei - reclamante care nu și-a îndeplinit obligațiile în termenul contractual și că cuantumul pretențiilor din cererea conexă este dovedit cu înscrisuri (filele 68-97 din dosarul Judecătoriei sectorului 4 B ).
Împotriva acestei sentințe formulează apel pârâta-reclamantă, solicitând schimbarea în parte a sentinței în sensul obligării pârâtei-reclamante numai la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 11658,92 USD ca reprezentând suma reală ce trebuie restituită, cu cheltuieli de judecată.
Motivele de apel sunt, în esență, următoarele:
Potrivit art.11 din Anexa nr.210//2189/20.12.2000 părțile au convenit nivelul penalităților de 0,1% pe zi; dar nu mai mult de 20% din valoarea mărfii întârziate.
Art.2 pct.1,4,7,9,14,15 din contractul de comision nr.1/1991 impun condiția contractuală a comisionarului care trebuia să-și execute obligațiile ce-i reveneau:
-să reprezinte interesele în fața instanțelor jurisdicționale și arbitrale internaționale, ori intimata se rezumă la "a trata" cuantumul despăgubirilor, fără a avea mandat în acest sens și fără a înștiința comitenta;
-să transmită comitentei un exemplar al contractului extern nr.132/2000 în maxim 20 de zile de la semnarea în străinătate; ori intimata transmite acest exemplar în timpul derulării litigiilor, după ce anterior achitase despăgubirile;
Apelanta învederează instanței faptul că intimata-comisionară nu a respectat condițiile contractului de comision, nu a solicitat și nu i s-a conferit nici un mandat comercial în vederea stabilirii și achitării cuantumul despăgubirilor, astfel cum a fost unilateral stabilit, invocând excepția neexecutării contractului de comision nr.1/1991 de către intimata.
În subsidiar, apelanta arată că instanța de fond a reținut în mod neîntemeiat că penalitatea se aplică la valoarea contractului extern de 723.660 dolari USD, în condițiile în care convenția părților stipulează penalitate de 0,1% pentru care se calculează la valoarea mărfurilor, la c/val. pieselor nelivrate în termen.
În opinia apelantei, valoarea mărfurilor, respectiv a pieselor livrate cu întârziere este de 419.666 dolari USD, restul până la concurența valorii contractului extern nr.132/200o nefiind c/val. marfă ci cheltuieli în sferă comercială, c/val. serviciilor prestate de terți necesare derulării și executării contractului extern de export și comisionul
Așadar, în opinia apelantei, dacă s-ar reține culpa acesteia datorată pentru întârziere ar fi de 0,1% din suma de 419,666 dolari USD X 114 zile de întârziere, adică suma de 47.841,92 dolari USD și nu suma de 82.497,24 dolari USD cum a reținut instanța de fond.
La data de 7.XI.2008 intimata formulează întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Analizând actele dosarului, Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Sintetizând motivele de apel, Curtea reține că aceste motive vizează două aspecte apreciate ca fiind nelegale ale hotărârii primei instanțe.
1.Intimata comisionară nu a respectat contractul de comision nr.1/1991 încheiat cu apelanta, în sensul că nu a solicitat și nu i s-a conferit nici un mandat comercial în vederea stabilirii și achitării cuantumului despăgubirilor, cuantum pe care l-a stabilit unilateral.
2.Se contestă cuantumul penalităților de întârziere la care a fost obligată, apelanta considerând că penalitatea de 0,1% pe zi de întârziere nu se aplică la valoarea contractului extern de 723.660 dolari USD și la valoarea mărfurilor, respectiv a pieselor livrate cu întârziere, valoare care în opinia apelantei este de 419.666 dolari USD.
Referitor la primul motiv de apel, din cuprinsul contractului de comision încheiat de către părți la data de 6.05.1991 nu reprezintă limitele mandatului acordat de către apelantă intimatei în sensul celor învederate.
Prin contract, intimata și-a asumat, în mod generic, obligația să apere interesele apelantei comitente în obținerea condițiilor de preț, comerciale și juridice cele mai favorabile și să susțină promovarea exportului și apărarea intereselor comitentului ca și cum ar fi propriile interese, încadrându-se în limitele stabilite de comitent în ofertele sale și luând în considerare și condițiile pieței mondiale și/sau specifice.
Astfel cum a reținut și instanța de fond, suma de 82.497,24 dolari SUA a fost solicitată de către partenerul extern, intimata purtând tratative pentru diminuarea acestui cuantum la suma de 54.274,5 dolari, fiind însă refuzată, astfel încât a fost obligată să plătească suma inițial solicitată de către firma siriană.
Ca atare, atâta vreme cât a depus diligențele necesare în vederea reducerii cuantumului despăgubirilor solicitate de către partenerul extern, intimată și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract.
Din cuprinsul contractului, nu rezultă obligația intimatei de a solicita expres acordul apelantei în vederea plății acestor despăgubiri, cu atât mai mult cu cât aceasta nu era parte în contractul nr.132/18.07.2000 încheiat cu, acesta din urmă stabilind cuantumul despăgubirilor, calculate conform contractului.
Referitor la cuantum penalităților de întârziere, dispozițiile contractuale sunt clare în acest sens.
Astfel potrivit pct.11 din anexa nr.210//2189/20.12.2000 la contractul nr.1/1999 și a art.11 din contractul nr.132/2000, penalitățile de întârziere sunt de 0,1% pe zi din valoarea totală a contractului (721.660 dolari SUA), dar nu mai mult de 20% din valoarea mărfii întârziate (419.666 dolari SUA). Despăgubirile achitate de către intimată partenerului extern sunt consecința culpei apelantei care a livrat marfa cu întârziere, situație necontestată.
Față de cele reținute mai sus, în temeiul art.296 pr.civ. Curtea urmează să respingă apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta cu sediul în B, Șos.-, - Administrativ nr.104,.1, sector 4 împotriva sentinței comerciale nr. 6662 din data de 29.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata cu sediul în B,-, sector 1.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 28.11.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
dr.I-
GREFIER,
-
Red.Jud. - 17.12.2008
Tehnored. - 19.12.2008
4 ex.
Fond - Tribunalul București - Secția VI- Comercială
Președinte:
Președinte:Rodica ZahariaJudecători:Rodica Zaharia, Iulia Manuela Cîrnu
