Spete pretentii comerciale. Decizia 58/2008. Curtea de Apel Cluj

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ nr. 58/2008

Ședința publică din data de 18.03.2008

Instanța este constituită din:

PREȘEDINTE: Adriana Iluț

JUDECĂTOR 2: Danusia Pușcașu

GREFIER: - -

S-au luat în examinare apelurile declarate reclamanta - - C N și pârâtul împotriva sentinței comerciale nr. 3494/17.09.2007 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosar nr-, având ca obiect pretenții.

Se constată că s-au înregistrat la dosar în data de 14 martie 2008 întâmpinarea apelantei - la motivele apelului declarat de iar în data de 17 martie 2008 s-au înregistrat concluzii scrise din partea apelantului.

dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 11 martie 2008 când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

CURTEA,

Prin sentința comercială nr. 3494 din 17 septembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Clujs -a respins ca neîntemeiată excepția prescripției acțiunii și excepția neregularității introducerii acesteia și s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - - C- împotriva pârâtului și drept consecință a fost obligat pârâtul la plata sumei de 7.500 lei dividende achitate în plus pentru anul 2002 cu dobânda comercială legală calculată de la data de 4 mai 2006 și până la achitarea acestuia, cheltuielile de judecată dintre părți au fost compensate în întregime.

Instanța de fond în baza probelor administrate a reținut că, excepțiile invocate nu sunt fondate deoarece termenul de prescripție nu curge întotdeauna de la data nașterii prejudiciului, fiind necesară și existența condiției nașterii dreptului la acțiune, ce depinde și de faptul luării la cunoștință de către cei păgubiți a cuantumului acelui prejudiciu.

Reclamanta a învederat că prejudiciul pe care-l pretinde se datorează pentru perioada 2003-2004 când societatea a fost condusă de către pârât și ședința AGA pentru verificarea modului în care a fost condusă societatea în anul 2003, avut loc în anul 2004 ceea ce face ca acțiunea reclamantei să nu fie prescrisă.

Cu privire la cea de-a doua excepție a neregularității introducerii acțiunii nici aceasta nu poate fi admisă deoarece prin procesul-verbal existent la dosarul cauzei s-a făcut dovada că acționarii societății au hotărât la data de 31 octombrie 2005 să introducă acțiune judecătorească împotriva pârâtului.

Este irelevant faptul că, o altă acțiune având același obiect a mai fost soluționată în raport de faptul că aceasta a fost respinsă pe cale de excepție pe motiv că nu s-a realizat procedura concilierii prealabile.

Inexistența unei hotărâri AGA prin care ar fi trebuit să se stabilească tragerea la răspundere a fostului administrator al societății nu poate fi sancționată cu neregularitatea introducerii acțiunii.

În ce privește fondul cauzei este indiscutabil că în perioada 2003-2004 pârâtul a deținut funcția de administrator al societății reclamante și expertiza contabilă judiciară dispusă a stabilit că în perioada 2002-2004 activitatea societății a fost condusă în mod profitabil.

În ce privește relațiile comerciale cu societățile în care societatea era acționar deși acestea nu au fost reflectate întotdeauna în mod corect în evidențele contabile acest lucru nu a adus prejudicii reclamantei ci dimpotrivă operațiunile au profitat indirect și acesteia.

Din același raport de expertiză rezultă că, singura culpă ce poate fi reținută în sarcina pârâtului este aceea a încălcării hotărârii AGA din 10 martie 2004 privind cuantumul dividendelor cuvenite acționarilor, pârâtul încasând în plus față de cele stabilite suma de 7.500 lei reprezentând dividende aferente anului 2002.

De aceea, acțiunea reclamantei este întemeiată doar ce privește acest capăt de cerere raportat la dispozițiile art. 969 cod civil și art. 72 din legea nr. 31/1990 republicată și art. 144²din același act normativ.

Împotriva sentinței au formulat apel reclamanta - - C-N și pârâtul.

Prima apelantă solicită în principal, admiterea apelului, desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare și în subsidiar modificarea hotărârii în sensul admiterii apelului schimbarea acesteia în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 394.791,28 Ron cu titlu de despăgubiri și la dobânzi legale cât și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea apelului se susține în esență că, pretențiile solicitate se datorează conduitei culpabile a pârâtului care în perioada 2003-2004 deținut funcțiile de director general și președinte al Consiliului de administrație al societății.

În dovedirea acțiunii au solicitat să se efectueze expertiză contabilă probă care a fost admisă de instanță.

La data la care expertul s-a deplasat la sediul societății iar apelanta a constatat că obiectivele erau foarte generale și nu corespundeau intenției societății cu privire la dovedirea aspectelor invocate de ea.

La momentul la care expertiza a fost depusă a constatat că prin concluziile acesteia instanța nu se putea edifica în ceea ce privește pretențiile solicitate de ea și de aceea a formulat obiecțiuni la expertiză.

Aceste obiecțiuni au fost practic însă respinse așa încât le-a fost încălcat principiul disponibilității refuzându-li-se posibilitatea de a-și dovedi pretențiile.

În conținutul hotărârii primei instanțe afirmațiile reținute de aceasta au un caracter general care nu sunt corecte.

Faptul că pârâtul a acționat cu rea credință a fost constatat chiar de către instanță care l-a obligat la plata sumelor de bani reprezentând dividendele încasate necuvenit.

De aceea, susține apelanta s-ar impune efectuarea unei noi expertize ținând cont de obiectivele solicitate inițial.

C de-al doilea apelant în persoana pârâtului a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii în întregime.

În motivarea apelului se susține că, excepția introducerii neregulate a acțiunii de către reclamantă trebuia admisă deoarece potrivit dispozițiilor art. 155 din Legea nr. 31/1990 republicată acțiunea în răspundere contra fondatorilor, administratorilor, cenzorilor sau auditorilor financiari și directorilor aparține adunării generale care decide cu majoritate prevăzută de lege.

La dosarul cauzei nu se află dovada existenței unei asemenea hotărâri luată de adunarea generală a acționarilor.

În ce privește existența hotărârii din 31 octombrie 2005 susținerea primei instanțe este greșită deoarece efectele acesteia s-au consumat prin pronunțarea sentinței comerciale nr. 1950/2005 rămasă irevocabilă prin nerecurare.

Referitor la suma de 7500 lei susține că în mod greșit a fost obligat la ea deoarece expertiza contabilă efectuată în cauză nu a relevat nici un element de natură să atragă răspunderea civilă delictuală a sa concluziile expertizei fiind vagi și generale. În nici un caz raportul de expertiză nu are vreo valoare probatorie în cauză de natură să susțină pretențiile reclamantei.

În ce privește cheltuielile de judecată, apreciază că în mod greșit au fost compensate raportat la pretențiile respinse și chiar la cheltuielile suportate de fiecare parte cu ocazia fondului.

În ce privește apelul formulat de societate prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, deoarece societatea a fost asistată la efectuarea expertizei și la întocmirea raportului de către expert.

Mai mult, acesta a răspuns în mod detailat la toate cele patru obiective stabilite de către instanța de fond.

Examinând apelurile, Curtea de apel constată că sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Susținerile apelantei - - C-N referitoare la concluziile expertizei tehnice efectuate în cauză precum și la obiecțiunile formulate la aceasta sunt neîntemeiate.

Expertiza tehnică efectuată s-a realizat și cu participarea de experți asistenți încuviințați de instanță.

Ca atare apelanta, de mai sus a avut propriul expert asistent care a avut posibilitatea să arate ce dorește să fie lămurit prin expertiza efectuată de expertul principal. Pe de altă parte, obiecțiunile s-au referit la stabilirea cuantumului prejudiciului solicitat prin acțiunea introductivă, aspect asupra căruia expertul principal s-a pronunțat în măsura în care a avut posibilitatea cu privire la acest aspect.

Pe de altă parte, deși apelanta a solicitat desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare nu s-a prezentat în instanța de apel pentru a formula noi cereri în probațiune în vederea completării probatoriului efectuat la instanța de fond, deși caracterul devolutiv al apelului ar permite acest lucru.

Nici la instanța de fond, nu a solicitat o nouă expertiză tehnică dacă a apreciat că expertiza efectuată inițial nu a corespuns obiectivelor stabilite de instanță și solicitate de ea.

În realitate prin motivele de apel invocate se reiterează doar că pârâtul intimat se află în culpă și că a acționat cu rea-credință așa încât s-ar impune admiterea acțiunii formulate de ea și obligarea acestuia la plata de despăgubiri.

De aceea, se apreciază că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 297 Cod procedură civilă pentru desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare iar în ceea ce privește fondul cauzei motivele invocate de această apelantă nu sunt de natură să conducă la schimbarea hotărârii atacate care este temeinică și legală, așa încât în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă apelul - - este nefondat.

În temeiul aceluiași text de lege, este nefondat și apelul declarat de pârâtul și ca atare și acesta urmează a fi respins.

Atât din conținutul expertizei tehnice efectuate cât și din înscrisul aflat la fila 26 din dosarul de apel, rezultă că apelantul a încasat în plus cu titlu de dividende o sumă de 7.500 RON.

În ce privește excepția introducerii neregulate a acțiunii aceasta în mod corect a fost respinsă de către instanța de fond, acționarii societății au hotărât în data de 31 decembrie 2005 să introducă acțiune judecătorească împotriva pârâtului. Sentința comercială nr. 1950/29 noiembrie 2005 pronunțată în dosarul nr. 1698/2005 al Tribunalului Cluja fost respinsă, pe excepție pentru neîndeplinirea procedurii prevăzută de art. 720¹Cod procedură civilă, procedură ce s-a realizat ulterior odată cu promovarea acțiunii de față (fila 6-8, dosar nr-).

În ce privește aplicarea dispozițiilor art. 155 din Legea nr. 31/1990 republicată în sensul inexistenței unei hotărâri a adunării generale pentru angajarea răspunderii apelantului se apreciază că în lipsa acesteia nu este sancționată de lege cu neregularitatea introducerii acțiunii. De aceea, criticile apelantului sunt nefondate sub acest aspect.

Nici celelalte susțineri ale acestuia în conținutul motivelor de apel nu sunt de natură să conducă la schimbarea hotărârii atacate.

Cu privire la cheltuielile de judecată efectuate de părți instanța de fond în mod corect a făcut aplicarea dispozițiilor art. 276 Cod procedură civilă în raport de pretențiile reclamantei în sumă de -,28 lei care au fost respinse raportat la cuantumul sumelor admise doar de 7.500 lei.

Respingându-se ambele apeluri, în baza art. 276 Cod procedură civilă se vor compensa în întregime cheltuielile de judecată în apel a ambelor părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelurile declarate de reclamanta - - C N cu sediul procesual în C-N la.avocat -. 27 jud. C și la C-N- jud. C și pârâtul domiciliat în C-N- jud. C împotriva sentinței civile nr. 3494 din 17.09.2007 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o menține în întregime.

Compensează cheltuielile de judecată dintre părți, în întregime.

Decizia este definitivă și executorie.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 martie 2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

- - - - - -

Red./

6 ex./28.03.2008

Jud.fond.-

Președinte:Adriana Iluț
Judecători:Adriana Iluț, Danusia Pușcașu

Vezi şi alte speţe de drept comercial: