Spete pretentii comerciale. Decizia 59/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.59
Ședința publică de la 31 ianuarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE I -
JUDECĂTOR 1: Iulia Prelipcean
GREFIER - -
.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanta SC BETON SRL, împotriva sentinței comerciale nr.9788/12.09.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind apelanta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că apelanta a depus la dosar concluzii scrise prin fax.
Apărătorul intimatei solicită încuviințarea administrării probei cu înscrisuri și depune la dosar o întâmpinare formulată de apelanta din cauza de față în dosarul nr-.
Curtea, deliberând, încuviințează intimatei proba cu înscrisuri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de apel.
Apărătorul intimatei solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței apelate ca temeinică și legală. Arată că apelanta contestă doar penalitățile nu și contravaloarea facturilor. La art.3 din contract se menționează faptul că betonul nu putea fi livrat decât la solicitarea expresă a intimatei. Mai arată că s-a administrat și proba cu expertiză în cauză, întocmindu-se un raport de expertiză la care nu s-au formulat obiecțiuni, iar la fila 184 din dosarul de fond se regăsește un înscris care emană de la apelantă prin care se confirmă și se recunosc penalitățile, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.9788/12.09.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, s-a admis cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Beton, care a fost obligată să plătească reclamantei suma de 198.605,99 lei reprezentând debit principal și 198.605,99 lei cu titlu de penalități de întârziere.
În motivarea sentinței, tribunalul a reținut că între părți s-a încheiat un contract de livrare beton în baza căruia, reclamanta urma să livreze pârâtei o cantitate de 750 mc beton, cu începere din data semnării contractului până în data de 30.07.2004, cu posibilitatea de prelungire a contractului și implicit a tuturor clauzelor ce au fost explicate printr-un act adițional.
Din probatoriul administrat a rezultat că în perioada prevăzută în contract nu s-a făcut nici o livrare de beton, în lipsa solicitărilor pârâtei, având în vedere art.3 din contract, conform căruia "se livrează cantitățile contractate, în funcție de comunicările făcute de beneficiar cu o zi înainte". s-au făcut în perioada 24.08. - 31.08.2004, pe măsura primirii comenzilor de la pârâtă, dar în baza contractului.
Pârâta a recunoscut datoria constând în contravaloare marfă livrată, contestând însă că ar datora penalități de întârziere, întrucât livrările s-au făcut în afara contractului. Tribunalul a mai reținut că pe facturile emise de reclamantă și acceptate la plată de către pârâtă se menționează că acestea au fost emise conform contractului încheiat de părți, astfel că, făcând aplicarea dispozițiilor art.969 și 970 Cod civil, pârâta a fost obligată la plata debitului principal și a penalităților contractuale.
Pârâta Beton a declarat apel împotriva acestei sentințe, solicitând schimbarea în parte a hotărârii, în sensul respingerii capătului de cerere privind penalitățile de întârziere.
Se susține de către apelantă în motivarea apelului că instanța de fond în mod greșit a reținut că s-ar fi prelungit contractul, deoarece în realitate marfa a fost livrată pe bază de comandă, în perioada 24.08.2004 - 31.08.2004, când încetase contractul, astfel că penalitățile nu sunt datorate.
În drept au fost invocate dispozițiile art.282-298 Cod procedură civilă.
Apelul a fost legal timbrat.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea apelului ca nefondat cu motivarea că penalitățile sunt datorate de pârâtă, deoarece livrările de beton au fost efectuate pe măsura primirii comenzilor. Se susține că potrivit contractului, marfa fiind perisabilă nu putea fi livrată decât în urma solicitării beneficiarului, iar în perioada prevăzută în contract, nu s-a efectuat nici o livrare pentru că nu s-a solicitat din partea pârâtei.
Nu s-au cerut și nu s-au administrat alte probe.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor apelantei și ținând seama de probatoriul administrat în fața instanței de fond, precum și de dispozițiile legale aplicabile în materie, Curtea apreciază că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Singura critică invocată de apelantă se referă la acordarea penalităților de întârziere.
Critica este neîntemeiată.
Apelanta-pârâtă s-a obligat în temeiul unui contract încheiat cu intimata să cumpere 750 mc de beton, să plătească contravaloarea acestuia, precum și penalitățile de întârziere de 0,15% pe zi, în conformitate cu art.4. Contractul a fost încheiat pe o anumită perioadă de timp, dar dat fiind că apelanta-pârâtă nu a emis comenzi în acest interval nu s-au făcut livrări de beton. s-au efectuat în perioada 24.08. - 31.08.2004, pe baza solicitărilor apelantei-pârâte. Facturile și avizele de însoțire a mărfii au fost însușite de către apelanta-pârâtă care nu a contestat că datorează contravaloarea betonului livrat.
În art.2 din contract s-a prevăzut "posibilitatea prelungirii contractului și implicit a tuturor clauzelor ce au fost explicitate printr-un act adițional".
Chiar dacă nu s-a mai încheiat un act adițional de prelungire, părțile au convenit implicit asupra prelungirii contractului, prin emiterea comenzilor de către apelantă, prin livrarea betonului comandat și însușirea facturilor de livrare de către apelantă.
Așadar, în mod corect a interpretat prima instanță că voința părților a fost aceea de a prelungi contractul. Ori, în contract s-a stipulat clauza penală pentru întârzierea la plata facturilor.
Instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă și a făcut aplicarea clauzei penale contractuale pe temeiul legal al dispozițiilor prevăzute de art.969 și 970 Cod civil, conform cărora "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante și trebuie executate cu bună-credință".
În concluzie, în conformitate cu dispozițiile art.296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
La cererea intimatei, în temeiul art.274 Cod procedură civilă, Curtea va obliga apelanta la plata sumei de 1.190 lei reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat, către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de BETON cu sediul în comuna, sat, nr.289A, județul P, împotriva sentinței comerciale nr.9788/12.09.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata cu sediul în B, 13, nr.90, sector 5 și cu sediul ales la ", & Asociații" în B,-,.1,.1, sector 1, ca nefondat.
Obligă apelanta la plata către intimată a sumei de 1.190 lei - cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 31.01.2008.
Președinte, JUDECĂTOR 2: Aurică Avram
I - - -
Grefier,
- -
Red.Jud. - 4.02.2008
Tehnored. - 13.02.2008
Nr.ex.: 5
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Iulia PrelipceanJudecători:Iulia Prelipcean, Aurică Avram
