Spete pretentii comerciale. Decizia 59/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 59/
Ședința publică din 29 Iunie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea apelului formulat de reclamanta, cu sediul în Târgu-M-, Județ M, împotriva sentinței nr.477/13.02.2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei, constatându-se că susținerile părților și dezbaterile au fost consemnate în cadrul încheierii din 15 iunie 2009, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 22 iunie 2009 apoi pentru data de azi 29 iunie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 477 din 13 februarie 2009 Tribunalul Comercial Mureșa admis excepția prescripției extinctive invocată de pârâta LM SRL Târgu-M și a respins acțiunea formulată și precizată de reclamanta SRL Târgu-M, acțiune prin care s-a solicitat inițial angajarea răspunderii pârâtei pentru garanția pentru vicii ascunse ale bunului imobil, situat în Târgu-M,-, imobil a cărui cedare de folosință face obiectul contractului de locațiune, în sensul stabilirii că imobilul închiriat este afectat de un viciu ascuns și anume acela că suprafața închiriată, astfel cum este stipulată în contractul de locațiune - 4112,89 mp - este superioară suprafeței reale a imobilului, respectiv 377,43 mp. S-a solicitat și stabilirea suprafeței imobilului a cărui cedare de folosință face obiectul contractului de locațiune raportat la suprafața reală, astfel cum aceasta este stabilită printr-un raport de expertiză precum și obligarea pârâtei la repararea prejudiciului cauzat în cuantum de 32.360,24 Euro, respectiv 114.555,24 lei, reprezentând cuantumul valoric al chiriei lunare plătite de societate și nedatorată raportat la diferența de suprafață. De asemenea, s-a solicitat plata sumei de 1316,93 Euro, respectiv 4661,93 lei reprezentând dobânda legală BNR aplicată la suma de 32.360,24 Euro reprezentând cuantumul valoric al chiriei lunare plătită de reclamantă și nedatorată raportat la diferența de suprafață. Prin precizarea de acțiune reclamanta și-a precizat doar câtimea pretențiilor menționate la capetele 5 și 6 din acțiunea principală privind repararea prejudiciului și dobânda legală, majorând cuantumul acestora la 64.422,11 Euro, respectiv 231.594,26 lei, respectiv 6838,06 Euro, echivalent cu 24.206,73 lei.
Pârâta a invocat prin întâmpinare excepția inadmisibilității cererii reclamantei și a necompetenței materiale a instanței, excepții respinse de instanța de fond prin încheierea din 7 noiembrie 2008 (filele 77,78 dosar).
Completând întâmpinarea, pârâta a mai invocat excepția prescripției extinctive, având în vedere obiectul acțiunii și anume angajarea răspunderii contractuale pentru vicii ascunse ale imobilului, motivată prin aceea că părțile au procedat la predarea/preluarea folosinței imobilului în luna octombrie a anului 2002 iar potrivit art. 11 din Decretul nr. 167/1958 coroborat cu art. 5 al aceluiași act normativ, termenul maxim ce putea fi luat în discuție, este de 1 an și el s-a împlinit în luna noiembrie 2003.
Instanța a analizat înainte de discutarea fondului cauzei deduse judecății, excepția dirimantă, peremptorie a prescripției extinctive, pornind de la împrejurarea că reclamanta a declanșat o acțiune patrimonială în răspundere contractuală pentru vicii ascunse ale bunului predat prin contractul de locațiune. Bunul închiriat a fost predat încă din anul 2002, convenindu-se suprafața totală de 4112,89 mp cu chiria de 2,366 Euro/mp. Intervenția în modificarea raportului juridic s-a produs la 1 aprilie 2007, aceasta nefiind decât o modificare a cadrului contractual existent deoarece actul adițional a fost cu privire la același imobil, modificându-se chiria lunară care a fost stabilită la 2,75 Euro/mp.
Instanța de fond a apreciat că din perspectiva îndeplinirii obligației pârâtei, în calitate de locator, indiferent care moment ar fi luat în discuție și de la care se calculează termenul reglementat de art. 11 corelat cu art. 5 din Decretul nr. 167/1958, acțiunea este prescrisă. Dacă referirea se face la primul contract, momentul este cel în care s-a pus în executare contractul inițial și anume, când a fost predat imobilul. Părțile și-au restrâns ulterior doar obiectul închirierii și au modificat cuantumul chiriei, or, acest termen, precizează instanța de fond în considerente, este vădit depășit față de data predării imobilului și data introducerii cererii de chemare în judecată: 3 octombrie 2002, respectiv 14 august 2008.
Dacă referirea se face exclusiv la cel de-al doilea contract și se interpretează că a avut loc o nouă predare a imobilului, instanța de fond a precizat că termenul maxim de prescripție nu se mai întinde pe perioada maximă de 1 an + 6 luni, deoarece viciile ascunse pretinse de reclamantă au fost descoperite de aceasta înainte de trecerea unui an de la predarea bunului în aplicarea contractului din 1 aprilie 2007. Dovadă în acest sens a constituit-o adresa reclamantei nr. 104 din 31 ianuarie 2008 prin care aceasta comunică pârâtei că în urma măsurătorilor proprii a constatat faptul că suprafața efectivă este inferioară celei prevăzute în contract. Prin urmare, termenul de prescripție de 6 luni s-a împlinit față de acest ultim contract, la 31 iulie 2008, în timp ce cererea de chemare în judecată s-a înregistrat la 14 august 2008.
Instanța a înlăturat susținerile reclamantei potrivit cărora dispozițiile art. 11 din decretul nr. 167/1958 s-ar aplica doar la actele translative de proprietate și la contractele de antrepriză, apreciind că, reglementarea acoperă și situațiile din actele juridice în materie locativă câtă vreme legiuitorul se referă la "lucrul transmis". În plus, s-a precizat că actele translative de proprietate vizează în esență transmiterea dreptului, iar predarea obiectului nu este de esența actului. Și la contractul de locațiune, la fel ca la vânzare-cumpărare, predarea bunului este o prestație cu execuție instantanee. nu predă apoi, zilnic, sau la o altă perioadă de timp, bunul închiriat, altfel ar curge numeroase termene de prescripție. Prestația locatarului, de plata a chiriei este cu executare succesivă în timp, la scadențele stabilite din momentul predării bunului, adică după îndeplinirea obligației prevăzute de art. 1420 pct. 1. După predarea bunului locatorul nu mai are decât obligațiile de a menține bunul în starea necesară scopului închirierii și obligația de garanție.
Reclamanta SRL a formulat apel împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, solicitând desființarea în întregime a acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, reluând în continuare petitele formulate prin cererea de chemare în judecată.
În motivarea apelului său, reclamanta a învederat că dispozițiile art. 11 din Decretul nr. 167/1958 se aplică la actele juridice translative de proprietate și nicidecum la actele juridice vizând cedarea folosinței unui bun. S-a precizat că răspunderea pentru vicii în contractul de locațiune beneficiază de o reglementare distinctă - art. 1420 și urm. Cod civil, subliniindu-se faptul că, contractele având ca obiect cedarea folosinței sunt contracte cu executare succesivă în timp, obligațiile aducându-se la îndeplinire prin mai multe prestații, conform dispozițiilor contractuale.
În sprijinul pretențiilor sale, apelanta a invocat textul art. 12 din decretul nr. 167/1958, aceasta fiind situația din cauza alegată judecății. S-a precizat chiar că, pentru fiecare prestație a locatorului, cedarea de folosință a imobilului, curge un nou termen de prescripție distinct, locatorul trebuind să pună la dispoziția locatarului în fiecare zi folosința imobilului, astfel încât prestația sa este zilnică.
S-a reluat în motivare textul art. 1422 Cod civil, apelanta invocând viciul lucrului închiriat, faptul că acesta afectează imobilul prin diferența valorică a suprafeței închiriate. S-a subliniat că de fapt, în speță, este vorba despre o neexecutare integrală din partea locatoarei a obligațiilor contractuale asumate iar garanția pentru vicii în materia contractului de locațiune constituie o formă a angajării răspunderii contractuale a locatorului pentru neîndeplinirea corespunzătoare sau integrală a obligațiilor contractuale asumate, respectiv este o faptă ilicită săvârșită de către locator.
Apelanta a concluzionat astfel că, este practic vorba de o răspundere contractuală iar prescripția dreptului material la acțiune este reglementată de dispozițiile art. 8 din decretul nr. 167/1958, termenul de prescripție fiind de 3 ani. S-a precizat că faptul generator al prejudiciului îl constituie neexercitarea integrală a obligației de cedare a folosinței, fapt care a fost cunoscut în urma măsurătorilor proprii efectuate la imobilul închiriat în luna februarie 2008.
Intimata pârâtă a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului și menținerea sentinței atacate deoarece motivele de apel sunt nefondate. S-a învederat că, pornind de la termenul legal invocat în susținerea acțiunii (garanția pentru vicii ascunse), instanța de fond în mod corect a admis excepția prescripției extinctive, preluând practic argumentele instanței de fond. S-a mai făcut precizarea că predarea lucrului nu se face zilnic, doar plata chiriei este o obligație cu prestare succesivă în timp, nu și predarea bunului închiriat.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, sub aspectul modului în care prima instanță a soluționat excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune, în condițiile în care soluția s-a dat pe această excepție, nu pe fondul cauzei, instanța apreciază că apelul este nefondat.
Prima instanță a fost investită cu soluționarea cererii angajării răspunderii pârâtei pentru garanția pentru vicii ascunse ale imobilului închiriat, invocându-se textul art. 1422 Cod civil. Mai mult decât atât, apelanta, în motivarea acțiunii sale, subliniază că viciul ascuns care afectează imobilul închiriat rezidă în faptul că există o diferență valorică a suprafeței închiriate și că, la data perfectării contractului de închiriere locatorul a pus la dispoziția locatarului un proiect al construcției în care preciza că suprafața închiriată este de 4112,89 mp.
Textul articolului 1422 cod civil reglementează garanția pentru stricăciunile și viciile lucrului închiriat și dreptul la dezdăunare, situația în care, trebuie stabilit și termenul de prescripție precum și momentul de la care începe să curgă acest termen. Potrivit textului art. 5 din decretul nr. 1671/1958, dreptul la acțiune privitoare la viciile ascunse, reclamanta invocând un viciu ascuns și anume diferența de suprafață închiriată, se prescrie prin îndeplinirea unui termen de 6 luni, în cazul în care viciile nu au fost ascunse cu viclenie.
Conform art. 11 alin. 1 din același act normativ, prescripția dreptului la acțiune privind viciile ascunse ale unui lucru transmis sau ale unei lucrări executate începe să curgă de la data descoperirii viciilor, însă cel mai târziu de la împlinirea unui an de la predarea lucrului sau lucrării.
În cazul dedus judecății, predarea bunului în folosință s-a făcut la data încheierii contractului de locațiune, în anul 2002, în condițiile în care, așa după cum însăși reclamanta precizează în motivarea acțiunii, la data de 1 aprilie 2007fost modificat cadrul contractualexistent în sensul că a fost perfectat un nou contract de închiriere cu privire laacelași imobil modificându-se chiria lunară.Chiar și în situația în care s-ar considera că la perfectarea celui de-al doilea contract ar fi avut loc o nouă predare în folosință a bunului, termenul de 6 luni prevăzut de art. 5 din Decretul nr. 167/1958 începe să curgă de la data descoperirii pretinsului viciu și anume, data la care reclamanta a efectuat măsurătorile, aceasta fiind 8 februarie 2007, așa după cum rezultă din adresa de la fila 16 dosar, astfel că termenul de prescripție s-a împlinit la 8 august 2008 anterior datei la care s-a înregistrat cererea de chemare în judecată, 14 august 2008. De altfel, reclamanta avea cunoștință de viciul invocat anterior datei pentru care a convocat pârâta la efectuarea măsurătorilor, fapt dovedit de conținutul adresei aflate la fila 18 dosar fond din care rezultă că, în urma măsurătorilor proprii, a constatat faptul că suprafața efectivă este inferioară celei prevăzute în contractul de închiriere.
Nu se poate reține apărarea reclamantei apelante față de excepția prescripției extinctive invocate de pârâtă în sensul că prevederile art. 11 din Decretul nr. 167/1958 se aplică doar la actele juridice translative de proprietate, nu și la actele juridice vizând cedarea folosinței unui bun. În primul rând, textul art. 5 și 11 din Decretul nr. 167/1958 vorbește despre viciile ascunse ale unui lucru transmis, fără a se face vreo precizare sau vreo distingere între lucrul transmis în proprietate și lucrul transmis în folosință. În al doilea rând, cele două texte nu fac vreo referire privind excluderea de la aplicarea termenelor de prescripție reglementate, a contractelor de locație și câtă vreme viciul ascuns este reglementat și în materia acestor contracte, ele nu pot fi exceptate de la aplicarea normelor legale privind prescripția extinctivă, respectiv a termenului special de prescripție de 6 luni pentru vicii ascunse. Prin urmare, chiar dacă s-ar considera că la data încheierii celui de-al doilea contract ar fi avut loc o nouă predare în folosință a construcției, aceasta a avut loc în aprilie 2007, termenul de 6 luni curge tot de la data la care reclamanta a făcut măsurătorile proprii, fără a se mai adăuga 1 an, așa după cum corect a interpretat textul legal prima instanță, în raport cu actele dosarului. Cert este că predarea efectivă a bunului a avut loc cu ocazia perfectării primului contract de închiriere, al doilea vizând doar modificarea sub aspectul chiriei iar în cazul contractelor de închiriere cedarea folosinței bunului are loc o singură dată, nu la termene succesive, așa cum greșit susține reclamanta. Obligația locatorului, aceea de a preda folosința bunului închiriat se execută instantaneu și de la data intrării în posesia folosinței bunului, se naște obligația corelativă a locatarului de plată a chiriei, la scadențele stabilite, această din urmă obligație fiind cu executare succesivă în timp, nu și aceea de predare a bunului. Tocmai de aceea se dă și sens reglementării prevăzute de art. 1420 Cod civil precum și celei prevăzute de art. 1421 Cod civil. trebuie să "trădee", adică să predea lucrul o singură dată iar cel care îl folosește să plătească chiria la termenele stabilite. Este cel puțin hilară și lipsită de orice logică juridică, susținerea potrivit căreia și prestația locatorului, adică aceea de predare a folosinței bunului închiriat are propriul său termen de prescripție.
Totodată, este artificială încercarea apelantei de a combina într-un concept juridic propriu, răspunderea pentru viciu ascuns cu răspunderea contractuală pentru ca în final, să se ajungă la concluzia că, de fapt, viciul invocat îmbracă forma unei neexecutări integrale a obligațiilor contractuale, că este o faptă ilicită săvârșită de către locator și prin urmare îmbracă forma unei neexecutări contractuale și se aplică termenul general de prescripție de 3 ani. În apel nu se poate schimba cauza sau obiectul dedus judecății.
Față de considerentele arătate, constată că instanța de fond a dat o dezlegare corectă excepției invocate de pârâtă și a admis-o, în consecință respingând ca prescrisă acțiunea reclamantei, pornind de la fundamentarea juridică invocată de reclamantă și cadrul procesual dedus judecății.
Față de cele ce preced, văzând și prevederile art. 296 Cod procedură civilă, apelul reclamantei va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta SRL, cu sediul în Târgu-M,-, județul M, împotriva sentinței civile nr. 477 din 13 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 1: Nemenționat
pentru, fiind în
concediu de odihnă, semnează
judecător delegat,
GREFIER,
red.
tehnored. BI/4ex
jud.fond:
-2.09.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
