Spete pretentii comerciale. Decizia 59/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.59
Ședința publică de la 03.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Florica Bodnar
JUDECĂTOR 2: Mioara Badea
GREFIER - -
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor formulate de apelantele-pârâte DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ T și MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, împotriva sentinței comerciale nr.163/26.05.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă și intimatele-interveniente, și
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 20.01.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea succesiv la data de 27.01.2009, respectiv 03.02.2009, când în urma deliberării a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra apelurilor de față, deliberând constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.163/26.05.2008 pronunțată în dosarul nr- (nr. în format vechi 2838/2007) Tribunalul Teleorman - Secția Civilă a respins, ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, invocată de acesta.
A respins ca nefondată, cererea de chemare în judecată a altor persoane, respectiv a, și, formulată de reclamanta -
A admis acțiunea formulată de reclamanta - împotriva pârâților Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală T și a obligat pârâții să plătească reclamantei suma de 201.409,88 lei cu titlu de alocație bugetară.
A admis, în parte capătul de cerere privind plata cheltuielilor de judecată și a obligat pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală T să plătească reclamantei suma de 5.200 lei, cu acest titlu.
A respins, ca nefondate, cererile intervenientelor, și privind plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere actele și lucrările cauzei și dispozițiile legale incidente, reținând în esență că, în speță, pârâta Taa vizat cererile intervenienților și a aprobat valoarea alocației, obligându-se să efectueze plata la momentul alimentării contului.
Susținerile pârâtei DADR T potrivit cărora neplata alocației s-a datorat faptului că reclamanta și intervenientele nu au depus toată documentația, au fost apreciate ca nefondate, tribunalul reținând că din adresele nr.6, 14 și 15/21.07.2002 precum și din răspunsul pârâtei la interogatoriu rezultă că a fost aprobată alocația iar neplata s-a datorat lipsei fondurilor.
De asemenea, tribunalul a apreciat ca fiind nefondată și susținerea acestei pârâte în sensul că alocația a fost aprobată în limita sumei bugetare alocate, reținând că din adresele nr.6,14 și 15/21.07.2003 nu rezultă acest lucru.
A mai reținut că punctul 6 alin.6 din Anexa la HG nr.801/2003 prevede că direcția pentru agricultură aprobă valoarea alocației cuvenite în baza programului, fără a condiționa aprobarea de suma alocată de la bugetul statului. Aceasta însemnând că pârâta T, la momentul primirii cererilor intervenienților trebuia să aibă în vedere suma alocată Județului T, dată la care putea să le avizeze sau nu în funcție, inclusiv de suma alocată.
Pe acest aspect, tribunalul a constatat că, dimpotrivă, pârâta RTa procedat la avizarea cererilor, ceea ce a permis intervenienților și reclamantei să urmeze procedura prevăzută de G nr.801/2003, intervenienții să achite avansul de 50% din valoarea investițiilor iar reclamanta să livreze o marfă al cărei preț integral nu i-a fost plătit.
Tribunalul a apreciat că nu poate reține că reclamanta și intervenienții și-au asumat riscul neîncasării alocației de 50% din valoarea instalațiilor, atâta timp cât, față de avizul pârâtei, aceștia nu au făcut decât să urmeze procedura prevăzută de HG801/2003, act normativ care nu condiționează aprobarea alocației cuvenite fiecărui beneficiar de suma alocată de la bugetul de stat, ci această sumă trebuie avută în vedere de direcția de agricultură la momentul avizării cererilor.
Concluzionând, tribunalul a constatat că reclamanta - este îndreptățită la plata sumei de 201.409,88 lei, cum a fost precizată la data de 19 mai 2008, reprezentând alocația bugetară de 50% din valoarea facturilor fiscale nr.-, - și -/01.08.2003.
În ceea ce privește cererea de chemare în judecată a altor persoane, respectiv intervenientele, și, tribunalul a constatat că este nefondată, reținând în esență că, potrivit pct.7 lit.d din Anexa la HG nr.801/2003, plata alocației se face în contul furnizorilor.
Aceasta însemnând că intervenientele sunt beneficiare ale alocației bugetare, în sensul că achită numai 50% din valoarea instalațiilor însă încasarea alocației se face de către furnizor-reclamantă, ele neputând pretinde plata alocației.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, tribunalul a apreciat că este nefondată, față de dispozițiile pct.6 alin.1 din Anexa la HG nr.801/2003, potrivit cărora alocația se acordă de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin direcțiile pentru agricultură.
Reținând dispozițiile art.274 Cod pr.civ. și culpa procesuală a pârâtei DADR T pentru neplata alocației bugetare, tribunalul a apreciat că se impune obligarea acesteia către reclamantă, la plata sumei de 5.200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, corespunzător câtimii pretențiilor precizate la data de 19.05.2008.
Urmare a respingerii cererii de chemare în judecată a altor persoane, tribunalul a apreciat că se impune respingerea cererilor intervenientelor de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, în condițiile în care, în ședința publică din data de 25.02.2007, intervenientele au fost de acord cu cererea de chemare în judecată conform cu art.57-58 Cod pr.civ.
Împotriva acestei sentințe Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în termen legal, a formulat apel învederând că înțelege să o critice pentru nelegalitate și netemeinicie, motivele de apel urmând a fi depuse, conform art.287 alin.2 Cod pr.civ. până cel târziu la prima zi de înfățișare.
Împotriva sentinței comerciale nr.163/26.05.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă în dosarul nr- și pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală T (R T) a formulat apel în termen, considerând nelegală obligarea sa la plata sumei de 201.409 lei cu titlu de alocație bugetară și 5200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, solicitând modificarea în parte a sentinței, astfel încât să se constate că nu poate fi obligată la plata acestor sume.
Referitor la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, după prezentarea dispozițiilor art.17 din Legea nr.146/1997, a art.26 alin.2 din Ordinul nr.760/C din 22.04.1999 al Ministerului Justiției și după invocarea anexei 2 la nr.414/2006 și a HG nr.801/2003, apelanta pârâtă a solicitat să se dispună scutirea sa de la plata taxelor de timbru, cu atât mai mult cu cât suma la care a fost obligată aop lăti are drept sursă bugetul de stat.
În motivarea apelului apelanta-pârâtă Tai nvocat în esență, următoarele:
-În mod greșit instanța de fond a reținut că susținerea referitoare la faptul că alocația bugetară a fost aprobată în limita sumei bugetare alocate de ordonatorul principal de credite ar fi nefondată pentru că din adresele nr.6,14 și 15/21.07.2003, nu ar rezulta acest lucru. Ori, aceste înscrisuri tocmai aceste specificații conțin.
În dezvoltarea acestui motiv, apelanta pârâtă a arătat că, potrivit acestor adrese, DADR T, prin conducerea sa de la acel moment, a aprobat alocația bugetară emisă de către - "în limita fondurilor alocate de P în anul 2003"; ceea ce contrazice motivarea soluției în sensul admiterii acțiunii intimatei reclamante.
-Instanța de fond nu a coroborat dispozițiile HG nr.801/2003, în sensul că reține în sprijinul soluției sale doar prevederile punctului 6 alin.6 din Anexa la actul normativ, care prevăd ca direcția pentru agricultură aprobă valoarea alocației cuvenite în baza programului, fără a condiționa aprobarea de suma alocată de la bugetul statului, însă nu coroborează aceste dispoziții cu cele ale punctului 2 "Sursa" din G nr.801/2003.
În dezvoltarea acestui motiv, după prezentarea acestor dispoziții, apelanta pârâtă a învederat că, actul normativ a prevăzut un plafon limitat, la nivel de țară, pentru anul 2003, ceea ce presupune că direcția pentru agricultură aprobă valoarea alocației în funcție de suma alocată de ordonatorul principal de credite, adică exact contrariul celor stabilite de către instanța de fond.
-Nelegală este și mențiunea referitoare la faptul că DADR T "la momentul primirii cererilor intervenienților trebuia să aibă în vedere suma alocată Județului T, dată la care putea să le avizeze sau nu, în funcție, inclusiv de suma alocată".
În dezvoltarea acestui motiv, apelanta a arătat că instanța se află în eroare, în primul rând pentru că, avizarea cererilor nu era condiționată de suma alocată, iar în al doilea rând, plafonul alocat Județului Taf ost cunoscut de conducerea DADR T la data de 04.08.2003, în baza adresei nr.76002 emisă de către Direcția Generală de Buget Finanțe a.
Apelanta pârâtă a mai invocat prevederile pct.6 alin.3 și ale pct.7 din G 801/2003 și a învederat că în dosarul de fond, există înscrisuri care dovedesc faptul că DADR Tas olicitat zilnic fonduri ministerului d e resort, așa cum precizează norma de la pct.7 lit.
A mai arătat că, ulterior, a transmis adresa nr.76002/30.07.2003, fiind înregistrată la nr.3241/04.08.2003, la DADR T, prin care s-a repartizat Județului T suma de 30 de miliarde în vederea acoperirii alocației bugetare.
Referitor la avizarea cererilor, apelanta pârâtă a învederat că instituția sa nu are culpă pentru faptul că R nu a onorat toate sumele solicitate, ca urmare a vânzării de utilaje subvenționate și că, de altfel, nici ordonatorul de credite nu are nici o vină, deoarece din momentul apariției G nr.801/2003 suma pe total țară, a fost limitată.
În concluzie, apelanta-pârâtă a solicitat admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței, în sensul exonerării instituției - DADR T de la plata sumei de 201.409,88 lei, iar pe fond respingerea acțiunii formulată de reclamantă, ca netemeinică și nelegală.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.282, art.284 și art.296 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea apelului formulat de apelanta T ca nefondat.
La termenul din 25.11.2008, apelanta pârâtă Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a depus la dosar motivele de apel.
După o expunere prealabilă a situației de fapt, apelanta pârâtă a invocat următoarele critici structurate astfel:
1.Cu privire la excepția de necompetență materială a instanței, apelanta a învederat că, așa cum a arătat și în fața instanței de fond, competentă după materie este secția de contencios administrativ.
În dezvoltarea acestui motiv, apelanta pârâtă a învederat că, față de obiectul acțiunii și în raport de dispozițiile art.2 alin.2 din Legea contenciosului administrativ, apreciază că reclamanta contestă un refuz pretins nejustificat al autorității publice, exprimat în contextul organizării executării legii (HG nr.801/2003), refuz ce o vatămă într-un interes, ce poate, fi protejat numai pe calea contenciosului administrativ, care se circumscrie ipotezei reglementate de art.8 din legea contenciosului administrativ.
Apelanta pârâtă a mai arătat că, raportat la dispozițiile art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004, art.2 și 3 din Codul d e pr.civ. și la faptul că este organ de specialitate al administrației publice centrale, ce nu face fapte de comerț, competentă în soluționarea cauzei este secția de contencios administrativ.
Un alt argument prezentat de apelanta pârâtă a fost și acela potrivit căruia nici în extremis pretenția dedusă judecății nu se circumscrie ipotezei reglementate de art.3-6 și art.56 din Codul Comercial, atâta timp cât, în fapt, DADR T și au fost investite de legiuitor să pună în executare și să execute în concret o lege care, în cauză este reprezentată de HG 801/2003, ce stă la baza pretenției dedusă judecății, iar sumele solicitate provin și se acordă din bugetul de stat, care nu face fapte de comerț.
Față de cele arătate și având în vedere dispozițiile art.3 pct.1 Cod pr.civ. apelanta pârâtă a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare în primă instanță Secției de contencios administrativ a Curții de APEL BUCUREȘTI.
2.Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei respinsă de instanța de fond, apelanta pârâtă a învederat în esență că instanța a ignorat cu desăvârșire dispozițiile HG nr.801/2003 care prevăd că beneficiarii alocației sunt persoanele fizice sau juridice, deținătoare de exploatații agricole comerciale și de terenuri irigabile, respectiv: proprietarii de terenuri agricole (Anexa 1 pct.3).
Cu privire la pct.7 invocat de instanța de fond în justificarea soluției pronunțate, apelanta pârâtă a învederat că acesta reglementează doar procedura "modului de decontare" care nu atribuie calitatea de beneficiar furnizorilor ori producătorilor. Chiar și în situația în care reclamanta ar fi avut calitatea de furnizor tot n-ar fi putut justifica calitatea procesuală activă deoarece efectuarea plăților în contul acesteia nu constituie temei juridic pentru satisfacerea condiției calității procesuale.
Concluzionând, apelanta reclamantă a arătat că atâta timp cât reclamanta nu este beneficiarul alocației, între aceasta, R T și R neexistând un raport juridic direct și cum calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana titulară a unui drept afirmat și persoana reclamantului, dovadă care nu s-a făcut, solicită admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței apelate, cu consecința respingerii acțiunii ca fiind formulată de o persoană fără calitate.
3.Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a, apelanta pârâtă a învederat că instanța de fond și-a motivat soluția pronunțată reținând ca temei juridic pct.6 alin.1 din anexa la HG 801/2003 care arată că alocația se acordă de, prin DADR județene.
Pe acest aspect, apelanta pârâtă a arătat că fiind în prezența soluționării cererii pe cale judecătorească, și nu pe cale amiabilă, dispozițiile reținute de instanță nu-și găsesc aplicabilitatea deoarece, în caz de admitere a acțiunii, eventuala plată nu se face potrivit G nr.801/2003, ci potrivit G nr.22/2002, așa încât necesitatea pronunțării hotărârii și în contradictoriu cu este lipsită de finalitate.
Pentru considerentele expuse, apelanta reclamantă a solicitat admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței apelate și respingerea acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, apelanta pârâtă a arătat că admiterea pretenției deduse judecății s-a făcut prin ignorarea dispozițiilor statuate în mod imperativ de legiuitor, instanța depășindu-și rolul prin acordarea sumelor în condițiile în care fondul alocat de stat a fost epuizat, fapt care poate fi ușor calificat ca fiind o subrogare în drepturile legiuitorului.
A mai arătat că întrucât suma a fost limitată, aspect adus la cunoștință de pârâta DADR T părților interesate, faptul continuării procedurii nu poate fi reținut ca fiind culpa direcției sau a ministerului, părțile fiind obligate să sisteze procedura și să limiteze eventualele efecte negative.
Față de cele arătate, apelanta-pârâtă a solicitat admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței apelate, cu consecința respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.288 și următoarele Cod pr.civ. G 801/2003.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 07.01.2009, intimata a solicitat respingerea apelului formulat de apelanta pârâtă Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ca nefondat.
La dosarul cauzei, apelantele și intimata-reclamantă au depus concluzii scrise.
Examinând apelurile formulate de apelantele pârâte în raport de actele și lucrările cauzei și în raport de dispozițiile legale incidente, Curtea constată că sunt nefondate pentru considerentele ce se vor arăta.
Astfel, în ceea ce privește criticile vizând respingerea excepției necompetenței materiale a tribunalului în soluționarea cauzei, Curtea apreciază că nu pot fi primite, dispozițiile art.2 alin.2, art.8 și art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004, invocate de apelanta-pârâtă nefiind incidente în cauză.
Prin acțiunea formulată intimata reclamantă, în calitate de producător furnizor de utilaje agricole, a solicitat pretenții reprezentând partea din prețul utilajelor livrate intimatelor interveniente, parte ce trebuia încasată direct de la apelantele pârâte în baza dispozițiilor G 801/2003.
Ca atare, litigiul declanșat de intimata reclamantă este unul comercial, atât aceasta cât și intimatele interveniente fiind societăți comerciale, livrarea utilajelor agricole reprezentând pentru intimata-reclamantă acte de comerț în sensul codului comercial.
Art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004 stabilește instanța competentă în litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.
Ori, în cauză, prin acțiunea formulată intimata reclamantă - nu a atacat un act administrativ și nici unul asimilat acestuia în condițiile art.2 alin.2 din Legea nr.554/2004, obiectul acțiunii nevizând taxe, impozite, contribuții, datorii vamale sau accesorii ale acestora.
Prin urmare, Curtea constată că instanța de fond în mod corect a apreciat că litigiul nu este unul de contencios administrativ și a respins excepția necompetenței materiale a instanței.
Nu pot fi primite nici criticile vizând respingerea excepției lipsei calității procesuale active a intimatei reclamante, Curtea reținând următoarele argumente.
G nr.801/2003 a aprobat Programul privind sprijinirea producătorilor agricoli și asociațiilor utilizatorilor de apă pentru irigații pentru achiziționarea de instalații de irigat noi, din producția internă, cu finanțare și de la bugetul de stat, stabilind la pct.6 și 7 reguli privind acordarea alocației și modul de decontare pentru efectuarea plăților.
Astfel, dispozițiile de la pct.6 și 7 stabilesc că alocația de 50% din prețul instalațiilor de irigat (inclusiv TVA) se acordă de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului (actualmente R) prin direcțiile pentru agricultură și dezvoltare rurală județene, respectiv a Municipiului B, iar plata se efectuează de acestea în contul furnizorilor.
În cauză, calitatea procesuală activă a intimatei-reclamante - corespunde cu calitatea de titular al dreptului care rezultă din conținutul raportului juridic dedus judecății, fiind societatea producătoare și totodată furnizoare a utilajelor agricole către intimatele interveniente.
Mai mult, așa cum s-a arătat mai înainte, pretențiile ce formează obiectul litigiului reprezintă partea din prețul utilajelor livrate, parte ce trebuia primită conform pct.7 din G nr.801/2003.
Susținerile apelantei pârâte, în sensul că intimata reclamantă nu ar fi avut nici calitatea de furnizor, sunt contrazise de înscrisurile aflate în dosarul de fond (atât cel înregistrat pe rolul Tribunalului București cât și cel înregistrat pe rolul Tribunalului Teleorman ), reprezentând: contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu intimatele interveniente, facturile emise (proforma și cele finale), adresele întocmite către aceasta de apelanta prin Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală
Față de cele arătate, Curtea constată că instanța de fond în mod corect a respins și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.
Nefondate sunt și criticile vizând respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a apelantei pârâte, argumentele Curții fiind fundamentate tot pe incidența dispozițiilor pct.6 și 7 lit.d din G 801/2003, dispoziții care stabilesc că alocația de 50% din prețul instalațiilor se acordă de Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului (actuala ), plățile în contul furnizorilor efectuându-se prin Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Județeană.
În raport de aceste dispoziții și față de obiectul dedus judecății, în mod corect, instanța de fond a respins și excepția lipsei calității procesuale pasive a apelantei-pârâte Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
În ceea ce privește criticile invocate de apelantele-pârâte vizând soluția pe fondul cauzei, Curtea apreciază că nici aceste critici nu pot fi primite pentru considerentele ce se vor arăta.
Astfel, din actele și lucrările cauzei rezultă că procedura reglementată de nr.HG801/2003 a fost respectată atât de intimatele interveniente (beneficiare ale alocației de 50%) cât și de intimata-reclamantă (producător furnizor al utilajelor agricole), documentația depusă de intimatele interveniente fiind verificată de apelanta-pârâtă Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală T care a comunicat aprobarea alocației de 50% pentru acestea.
Ca urmare a acestor aprobări, intimatele interveniente și intimata-reclamantă au parcurs procedura prevăzută de HG 801/2003, în sensul încheierii contractelor de vânzare-cumpărare (sau de livrare), achitării avansului de 50% din valoarea utilajelor și livrării acestora până la data când apelanta pârâtă DADR Tac omunicat imposibilitatea plății subvenției de 50% din valoarea utilajelor.
Susținerile apelantelor pârâte în sensul că aprobarea subvenției de 50% a fost sub condiție, în limita sumei alocate județului T, nu pot fi primite.
Astfel, pe de o parte, din prevederile pct.6 din G 801/2003 (Acordarea alocației) nu rezultă că aprobarea valorii alocației de 50% din prețul instalațiilor de irigat este condiționată de suma alocată de la bugetul statului.
Pe de altă parte, aceste susțineri sunt infirmate de adresa nr.80050/28.11.2003 emisă de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Direcția Generală Buget Finanțe către intimata intervenientă -
Astfel, prin această adresă s-a comunicat că "întrucât suma de 300 miliarde lei prevăzută în HG 801/2003, necesară în vederea acoperirii alocației de 50% pentru achiziționarea instalațiilor de irigat a fost inclusă în bugetul pe anul 2004, plățile vor fi efectuate începând cu ianuarie 2004", plăți care însă nu au mai fost efectuate, situație care a generat litigiul de față.
În considerarea celor arătate, Curtea apreciază că sentința atacată este legală și temeinică, astfel că, în baza art.296 Cod procedură civilă apelurile formulate împotriva acesteia vor fi respinse ca nefondate.
În baza art.274 Cod pr.civ. apelantele fiind în culpă procesuală, urmează a fi obligate la plata sumei de 1000 lei - cheltuieli de judecată către intimata precum și la plata sumei de 700 lei - cheltuieli de judecată către intimata -, reprezentând onorarii avocați dovedite cu înscrisurile depuse la dosar.
Față de împrejurarea că intimata intervenientă nu a probat ocazionarea unor cheltuieli de judecată în această fază procesuală, Curtea va respinge cererea acestei intimate de obligare a apelantelor la cheltuieli de judecată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge apelurile formulate de apelantele-pârâte Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale cu sediul în B, Bd-ul I nr.24, sector 3 și Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală cu sediul în A,-, Județul T, împotriva sentinței comerciale nr.163/26.05.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - cu sediul în B,-, sector 1, intimatele interveniente cu sediul în Comuna, Județul, cu sediul în Comuna, Județul T și - cu sediul în Comuna, Județul T, ca nefondate.
Obligă apelantele la plata sumei de 1.000 lei - cheltuieli de judecată către intimata precum și la plata sumei de 700 lei - cheltuieli de judecată către intimata
Respinge cererea intimatei de obligare a apelantelor la cheltuieli de judecată, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 03.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.Jud.
Tehnored.
8 ex.
Tribunalul Teleorman - Secția Civilă
Președinte:
Președinte:Florica BodnarJudecători:Florica Bodnar, Mioara Badea
