Spete pretentii comerciale. Decizia 60/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.60
Ședinta publica din data de 21 martie 2008
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: Sergiu Leon Rus
JUDECĂTOR 2: Rodica Filip
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul formulat de reclamanții - ROMÂNIA SA împotriva sentinței comerciale nr. 1056 din data de 20 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul Comercială C în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul având ca obiect pretenții - perimare.
La apelul nominal, făcut în cauză la a doua strigare se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina a fost repusă pe rol urmare a referatului întocmit de grefierul șef de secție, în vederea discutării excepției perimării.
Instanța, din oficiu și în raport de dispozițiile art.252 pct.1 și 2 raportat la dispozițiile art.248 pr.civilă invocă excepția perimării căii de atac și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.1056 din 20.02.2007 a Tribunalului Cluj, s-a admis excepția invocată de pârâtul și în consecință, s-a constatat prescris dreptul la acțiunea formulată de reclamanta - ROMANIA SA împotriva pârâtului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată la data de 2 martie 2006 reclamanta - ROMANIA SA C-N a solicitat instantei ca în contradictoriu cu pârâtul prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 124.396 RON cu titlu de daune interese, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Prin încheierea comercială nr.2273/16 mai 2006 Tribunalului Comercial Cluj pronunțată în dosar nr.242/2006 tribunalul a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Comercial Cluj și s-a dispus declinarea competenței de solutionare a cererii formulată de reclamantă în favoarea Tribunalului Comercial Argeș.
Încheierea a fost atacată cu recurs, astfel că prin decizia civilă nr.795/28 iunie 2006 a Curții de Apel Cluj - Secția Comercială, de contencios Administrativ și Fiscal pronunțată în dosar nr- a fost admis recursul formulat de reclamantă în contra încheierii civile nr.2273/16.05.2006 pronunțată în dosar nr.242/2006 al Tribunalului Comercial Cluj, pe care a modificat-o în sensul că a respins excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Comercial Cluj și a trimis cauza în vederea continuării judecății aceleiași instante, Tribunalul Comercial Cluj.
În consecință, la o nouă rejudecare, pârâtul a invocat de această dată excepția prescripției extinctive prev. de art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958 care prevede că termenul prescripției este de 3 ani, iar în raporturile dintre organizațiile socialiste, de 18 luni.
Din actele depuse în cauză rezultă că data certă a demisionării pârâtului din functia de director executiv este 19.02.2003, iar data introducerii actiunii este de 2 martie 2006, tribunalul a admis excepția invocată și a constatat prescris dreptul la acțiune.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta - ROMANIA SA solicitând admiterea recursului, anularea hotararii și constatarea dreptului la actiune ca nefiind prescris.
În motivarea recursului s-a arătat că, paratul a detinut functia de director executiv al subscrisei dar nu in baza unui contract individual de munca, neavand calitatea de angajat, ci in baza unui mandat tacit pe care acesta nu l-a contestat si care i-a fost dat de catre administratorul societatii conform pct.13.21 din actul constitutiv al - ROMANIA SA. In baza acestui mandat paratul a facut parte din conducerea societatii exercitand anumite atributii specifice administratorului savarsind acte si fapte de comert in numele si pe seama societatii.
Intrucat asa cum am aratat mai sus, neavand calitatea de angajat pe care sa o dobandeasca in baza unui contract individual de munca, neavand de asemenea o fisa a postului, el a actionat ca un mandatar cu atributii specifice administratorului iar in acesta situatie consideram ca sunt aplicabile dispozitiile referitoare la mandat din dreptul comun.
La termenul din data de 06.02.2007 paratul a depus la dosarul cauzei un script intitulat demisie ce dateaza, sustine acesta, din 19 februarie 2003, iar fata de acest act depus, instanta nu a mai considerat necesar a mai administra si alte probe vis-a vis de exceptia invocata ci a ramas in pronuntare cu privire la aceasta iar solutia este cea pe care am aratat-o si pe care o consideram a fi ilegala fara temei si pe care am atacat-o prin prezenta.
S-a mai arătat că actul depus la dosar de catre parat intitulat demisie nu are vreun numar de inregistrare in registrul de intrari al subscrisei ( asa cum rezulta din acest registru pe care il vom anexa prezentei) astfel ca mandantele, respectiv societatea nu a avut cunostinta de acest act. S-a invocat aplicarea regulilor din materia mandatului, conform cărora mandatarul, in momentul in care doreste sa renunte la mandatul ce i-a fost dat, este obligat sa notifice acest lucru mandantelui si sa-i acorde un termen rezonabil pentru ca acesta din urma sa isi gaseasca un alt mandatar care sa preia atributiile celui care doreste sa renunte.
În ce privește prescrierea dreptului la actiune intrucat conform art. 8 alin. 1 din Decretul-Lege nr. 167/1958 actiunea in raspundere civila pentru paguba cauzata prin fapta ilicita prescriptia exctinctiva incepe sa curga de la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia ori putea sa cunoasca paguba si pe cel care raspunde de ea.
Ori paratul dispunand efectuarea platilor din patrimoniul societatii emitand facturi pe care le-a semnat dar pe care nu le-a inregistrat in contabilitatea societatii, a cauzat acest prejudiciu in cuantumul aratat, prejudiciu care nu a fost descoperit decat in anul 2004 in urma controlului de gestiune efectuat de catre comisia de cenzori.
Analizând apelul declarat, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 248 alin. 1. pr. civ. orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an sau șase luni în materie comercială; partea nu se socotește în vina, când actul de procedura urma sa fie îndeplinit din oficiu.
În speță, judecarea cauzei a fost suspendată conform art. 243 pct. 1. pr. civ. la data de 01.06.2007, moment de la care cauza a rămas în nelucrare, materia de judecată fiind cea comercială.
Având în vedere că de la data suspendării a trecut un interval de timp ce depășește termenul de perimare și că nu s-au înregistrat întreruperi sau suspendări ale acestuia, cerere de apel este perimată.
Față de cele de mai sus, Curtea urmează să perime apelul declarat de reclamanta - ROMÂNIA SA C N împotriva sentinței civile nr.1056 din 20 februarie 2007, pronunță în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Perimă apelul declarat de reclamanta - ROMÂNIA SA C N împotriva sentinței civile nr.1056 din 20 februarie 2007, pronunță în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o menține în întregime.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 21 martie 2008.
PRESEDINTE JUDECATOR GREFIER
- - - - - - -
RED./MR
24.03.08/2 EX.
Președinte:Sergiu Leon RusJudecători:Sergiu Leon Rus, Rodica Filip
