Spete pretentii comerciale. Decizia 60/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 60
Ședința publică de la 9 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mioara Badea
JUDECĂTOR 2: Liliana Crîngașu
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta-reclamantă SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ CFR MARFĂ împotriva sentinței comerciale nr.10489/13.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta prin consilier juridic cu delegația la fila 25 și intimata prin avocat G cu împuternicirea avocațială nr. 47/2009, aflată la fila 26 din dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apelanta prin avocat depune concluzii scrise prin care solicită excluderea din probatoriu a concluziilor raportului de expertiză tehnică întocmit de expertul.
Curtea pune în discuție excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei, față de data emiterii facturii în litigiu - 16.08.2004 și data la care s-a introdus cererea de chemare în judecată, respectiv 10.07.2008.
Apelanta prin consilier juridic consideră că față de data emiterii facturii în litigiu, suma este parțial prescrisă. Pe fond, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate și admiterea acțiunii în sensul obligării intimatei-pârâte la plata sumei astfel cum rezultă din factură, cu cheltuieli de judecată din fond și din apel.
Intimata prin avocat solicită admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune al reclamantei iar pe fondul apelului, solicită respingerea acestuia ca neîntemeiat, în sensul menținerii sentinței atacate pronunțată de Tribunalul București, cu cheltuieli de judecată - onorariul de expert.
CURTEA:
Asupra cererii de apel d e față:
Deliberând constată că, prin sentința comercială nr. 10489 din 13.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr- a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ "CFR MARFĂ" B, în contradictoriu cu pârâta Comuna.
În motivarea soluției, instanța de fond reține, în esență, că nu s-a probat care este contravaloarea lipsei de folosință a terenului, că s-au făcut demersurile pentru majorarea capitalului social cu valoarea terenului sau pentru negocierea chiriei.
Împotriva sentinței precitate a formulat apel reclamanta, solicitând schimbarea în tot a sentinței criticate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
Apelanta critică hotărârea instanței de fond, întrucât, s-ar fi dat cu încălcarea rolului activ al judecătorului reglementat de art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă fără a analiza susținerile și probatoriu administrat în cauză.
- În concret, instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că stabilirea valorii lipsei de folosință reiese doar din factură, susținând că aceasta a fost stabilită unilateral și în mod arbitrar.
Se susține că, după obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, apelanta a încercat să negocieze cu intimata încheierea unui contract de închiriere în vederea stabilirii cuantumului chiriei pentru terenul utilizat în suprafață de 101.220,22 mp, dar intimata nu a dat curs invitațiilor apelantei. Ca urmare, apelanta a recurs la un expert evaluator care a stabilit valoarea chiriei de 0,27 euro/mp/lună.
Se mai arată că prin același raport s-a stabilit și valoarea terenului ce a fost folosită la majorarea capitalului social al CFR MARFĂ SA și că ar urma cu aceeași valoare să se majoreze capitalul social al intimatei conform nr.OUG 88/1997 și Legea nr. 137/2002. Suma în litigiu și inserată în factura nr. 10119/16.08.2007 este cea stabilită prin raportul de evaluare.
- Instanța de fond afirmă, în mod eronat, că societatea apelantă a stat în pasivitate și nu a făcut demersuri pentru majorarea capitalului social cu valoarea terenului.
La data încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. A/587 din 18.09.2003 de acțiuni între apelantă și intimată, apelanta nu deținea certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului pe care A își desfășoară activitatea așa cum s-a stipulat în art. 7 pct. 7.2 lit.
Ulterior privatizării apelantei i s-a emis certificatul de proprietate asupra terenului respectiv.
Intimata a formulat acțiune în justiție prin care a solicitat nulitatea certificatului de atestare a dreptului emis pentru terenul aparținând apelantei și obligarea Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului de a emite certificatul de proprietate pe numele intimatei.
Acțiunea promovată de intimată a fost respinsă, inclusiv căile de atac. Altfel, acționarul majoritar al intimatei a chemat în judecată pe apelantă pentru constatarea nulității unor clauze contractuale, acțiunea fiind admisă în parte în sensul dispunerii constatării nulității absolute a clauzelor de la art. 7 lit. g) alin. 10 teza 2, art. 7 lit. j) alin. 12 teza 1.
Prin urmare, restul contractului a rămas în vigoare.
Prin Hotărârea nr. 8/04.04.2007 AGA CFR MARFĂ SA a hotărât majorarea capitalului social al societății cu valoarea terenurilor date în folosința sucursalelor înstrăinate în procesul de privatizare, între acestea fiind inclusă și
La cererea de mențiuni depusă de apelantă la OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, intimata a făcut opoziție, suspendând înregistrarea majorării capitalului social. La 27.06.2008, tribunalul a luat act de renunțul la judecată.
În concluzie, apelanta arată că intimata a întârziat operațiunea de majorare a capitalului social și că nu-i poate fi imputată. În fine, potrivit art. 12 din Legea nr. 137/2002 administratorii societății comerciale care are în folosință terenul, sunt obligați să solicite înregistrarea majorării capitalului social la. dar, administratorii intimatei au făcut tocmai contrariul, împiedicând majorarea capitalului social și implicit emiterea de acțiuni suplimentare ce vor reveni de drept apelantei.
- Instanța de fond susține în mod întemeiat, că societatea apelantă a avut o conduită contrară celor convenite de părți, neputând să solicite pârâtei să plătească suma cerută.
Apelanta arată că, potrivit art. 7 lit. g) alin. 11 din contractul nr. A/587 din 18.09.2003, intimata până la majorarea capitalului social cu valoarea terenului pentru care nu s-a obținut certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, va plăti către apelantă chirie. Altfel, folosința terenului are un caracter comercial și nu poate fi folosit gratuit. Așadar, instanța de fond a aplicat greșit prevederile art. 970 Cod civil.
Ca urmare, are dreptul la despăgubirea pretinsă pentru lipsă de folosință a terenului utilizat de intimată pe perioada 10.03.2005-10.03.2008 și pentru care a emis factura nr.10119/16.08.2007 în valoare de 3.776.981,66 lei.
În drept, se invocă dispozițiile art. 282 și urm. art.129, art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, art. 969, art. 998 și art. 1899 Cod civil, OUG nr. 88/1997, Legea nr. 137/2002 și prevederile contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. A/587 din 18.09.2003.
S-a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu și orice alte probe a căror necesitate ar rezulta din dezbateri.
Potrivit art. 242 Cod procedură civilă, s-a solicitat judecarea și în lipsă.
S-au anexat înscrisuri în copie.
Cererea a fost timbrată cu suma de 20.478,17 lei taxă judiciară de timbru și cu 5 lei timbru judiciar.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.
Intimata consideră necesar ca apelanta să precizeze temeiul de drept, întrucât a invocat în cererea sa și art. 969 și 998 cod civil și e inadmisibil că se cumuleze cele două tipuri de răspundere și anume, contractuală și delictuală.
În esență, intimata susține că nu s-au probat condițiile răspunderii civile delictuale, că majorarea capitalului social al societății privatizate conform art. 12 alin. 5 din Legea nr. 137/2002 a operat de jure cu valoarea terenului respectiv, valoare în schimbul căreia CFR MARFĂ urmează a primi acțiuni. Ca urmare, nu se justifică obligația intimatei la plata nici unei sume pentru utilizarea terenului.
Altfel, apelanta a încălcat dispozițiile legale precitate prin faptul că și-a majorat propriul capital social cu valoarea terenului.
Intimata a efectuat demersuri pentru majorarea capitalului social, dar fără rezultat, întrucât apelanta a refuzat să-i redea documentația necesară, fiind nevoită să formuleze acțiune în justiție.
Apelanta nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 7.2 lit. alin. 4 din contract.
Cât timp nu s-a stabilit cuantumul chiriei în mod bilateral, nu se poate vorbi despre nerespectarea obligației prevăzute de art.7.2 lit. alin. 11 din contractul de privatizare. Intimata contestă concluziile raportului de evaluare și solicită în probațiune, efectuarea unei expertize tehnice judiciare asupra terenului în discuție.
În drept, se invocă art. 115 - 118 Cod procedură civilă, Legea nr. 137/2002, nr.OUG 88/1997, Legea nr.15/1990, nr.HG 577/2002 și nr.HG 582/1998.
Potrivit art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, intimata a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Ca probe s-au propus înscrisuri, expertiza tehnică judiciară (imobiliară) precum și orice alte probe a căror necesitate ar reieși din dezbateri.
În cauză s-a solicitat și Curtea a încuviințat părților proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică imobiliară evaluatoare, probe administrate și depuse la dosar.
Apelanta a depus răspuns la întâmpinare prin care arată în esență că, în speță, e vorba de o răspundere civilă delictuală, că majorarea capitalului social se face succesiv mai întâi în capitalul social al vânzătorului și apoi în capitalul social al societății privatizate, cu emiterea de noi acțiuni și că litigiul ce s-ar afla pe rol a fost soluționat în sensul respingerii cererii. Apelanta nu este de acord cu proba cu expertiză cu obiectivul de a se stabili valoarea de piață a terenului, întrucât obiectul cauzei se referă la stabilirea valorii lipsei de folosință pentru terenul în litigiu, pentru ultimii 3 ani.
Așadar, intimata trebuie să plătească contravaloarea lipsei de folosință a terenului cu atât mai mult cu cât are beneficii și înregistrează venituri prin folosirea întregii suprafețe de teren pentru activități comerciale.
S-au anexat înscrisuri în copie.
Intimata a depus precizări prin care a desemnat ca expert parte pe domnul.
Cu privire la raportul de expertiză s-au formulat obiecțiuni de către părți și expertul consilier parte al intimatei, expertul dând răspuns acestora. S-a comunicat expertului și coraportul întocmit de expertul parte la care expertul a răspuns.
Expertul chiar a corectat raportul de expertiză, a răspuns la obiecțiunile la răspunsul la obiecțiuni formulate de apelantă și la observațiile și coraportul consilierului expert parte.
Apelanta a depus concluzii scrise.
Examinând în ansamblu motivele de apel în raport de probele administrate în cauză, Curtea reține că apelul apare fondat pentru considerentele de mai jos:
La data de 18.09.2003, "CFR MARFĂ" SA a încheiat cu " "- B, contract de vânzare-cumpărare acțiuni prin care prima a vândut celei de-a doua un număr de 1.615.869 acțiuni reprezentând 100% din capitalul social al societății comerciale Baza de Aprovizionare și Desfacere "CFR "-SA (în prezent ).
La data încheierii acestui contract, apelanta nu deținea certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului pe care își desfășoară activitatea societatea privatizată (intimata) fapt înserat și în art. 7.2 lit. g alin. 1 din contract.
Potrivit art. 7.2 lit. g alin. 4 din contractul precitat, vânzătorul (în speță, apelanta), după obținerea certificatului de atestare asupra dreptului de proprietate asupra terenului urma să participe la majorarea capitalului social al societății (intimata) cu valoarea acelui teren.
La data de 17.05.2005 a fost emis pe numele apelantei, certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor cu seria M 09 nr. 1139.
Prin sentința civilă nr. 1549/26.06.2006 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a contencios Administrativ și Fiscal rămasă irevocabilă prin respingerea recursurilor potrivit deciziei nr. 1172 din 22.02.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal, s-a respins acțiunea formulată de, având ca obiect constatarea nulității certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor cu seria M 09 nr. 1139 emis la 17 mai 2005 de către Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului pe numele "CFR MARFĂ" SA și obligării ministerului la emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate pe numele
Așadar, s-a reținut de către instanță în mod irevocabil, valabilitatea titlului precitat emis pe numele apelantei.
Anterior acestei hotărâri, Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, cu adresa nr. 673/10/27.02.2003 comunică apelantei procedura includerii valorii terenurilor în capitalul social al filialelor, rezultând că apelanta este cea care va primi certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, că îl va include în patrimoniul său, majorându-și propriul capital social, după care, va aduce aceste terenuri ca aport în natură la majorarea capitalului social al filialelor respective, primind în schimb un număr corespunzător de acțiuni ( vezi fila 14 dosar).
Acest fapt apelanta l-a comunicat intimatei cu adresa nr. 2690 din 10.09.2007, justificând totodată motivul pentru care nu poate să transmită intimatei documentația solicitată.
Ba chiar Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului cu nr. 23/306/28.02.2007 i-a confirmat același lucru intimatei (vezi filele 63,66 din dosar).
În fine, prin încheierea de ședință de la 22.02.2008, Judecătorul delegat la OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTIa admis cererea petentei (apelanta de față) și a dispus publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, a hotărârii adunării generale a acționarilor nr. 8/04.04.2007 și a notificării privind depunerea la OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTIa actului constitutiv actualizat (vezi filele 16,17 din dosar).
În Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a nr. 1308/07.03.2008 s-a publicat Hotărârea nr. 8/04.07.2007 și notificarea privind depunerea textului actualizat al actului constitutiv al apelantei (vezi fila 64 din dosar).
Intimata a formulat opoziție împotriva încheierii judecătorului delegat dar, la 27.06.2008 prin încheierea Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială s-a luat act de renunțarea la judecată în temeiul art. 246 Cod procedură civilă ( vezi fila 15 din dosar).
Tot astfel, intimata a formulat acțiune împotriva majorării capitalului social cu valoarea terenului pe care intimata își desfășoară activitatea, acțiune respinsă ca neîntemeiată potrivit sentinței comerciale nr. 14147 din 19.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială.
Din considerentele acestei hotărâri, rezultă că majorarea capitalului social în temeiul certificatului de atestare a dreptului de proprietate de către apelanta de față nu este o operațiune nelegală și că majorarea capitalului intimatei nu se putea face decât după majorarea capitalului apelantei ( vezi fila 71 dosar). S-a mai reținut că pârâta nu a refuzat niciodată predarea documentației răspunzând care e procedura de urmat.
Concluzionând, probele relevă că, apelanta a fost împiedicată de către intimată să finalizeze procedura privind majorarea capitalului social cu valoarea terenului în dispută prin demersurile întreprinse, respectiv acțiunile în justiție introduse.
Din această perspectivă, susținerile intimatei sunt infirmate de materialul probator.
Tot astfel, critica apelantei apare fondată.
După emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate a terenului disputat pe numele apelantei, intimata a formulat o acțiune în justiție pentru a se constata nulitatea unor clauze contractuale privind contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr. A/587/18.09.2003, acțiune admisă în parte potrivit sentinței comerciale nr.332/31.01.2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială (vezi filele 25-26 dosar fond).
În concret, s-a constatat nulitatea absolută a art. 7 lit. g alin. 10 teza a II-a și alin. 12 teza 1, ceea ce înseamnă că restul clauzelor inserate în contractul precitat au rămas valabile.
Prin urmare, potrivit art. 7 lit. g alin. 11, apelanta prin adresa nr. 4.1./695/29.05.2007 a invitat-o pe intimată să stabilească de comun acord cuantumul lunar al chiriei pentru terenul pe care aceasta din urmă își desfășoară activitatea (vezi fila 14dosar fond) dar, intimata nu a dat curs acestei invitații.
Ori, potrivit clauzei contractuale precitate, s-a stabilit ca până la majorarea capitalului social cu valoarea terenului, intimata urma să plătească apelantei chirie.
În acest cadru contractual, apelanta la data de 16.08.2007 a emis factura nr. 10129 pentru suma de 3.776.981,66 lei, reprezentând contravaloare chirie pentru terenul utilizat în ultimii trei ani ( vezi filele 15-17 dosar fond).
Apelanta, premergător emiterii facturii precitate, a apelat la un evaluator care a întocmit raportul de evaluare "CFR MARFĂ " SA, în privința chiriei, estimând că se poate obține o chirie de 0,27 Euro/mp/lună (vezi filele 8-13 din dosar).
Probele relevă că apelanta a încercat soluționarea litigiului pe calea concilierii, dar intimata nu a recunoscut obligația de plată a sumei solicitate pe motive folosite și în apărarea sa în cauza de față și care au fost infirmate de materialul probator administrat în cauză, întrucât întârzierile și refuzul privind reglementarea cu privire la terenul în cauză, se datorează tocmai intimatei (vezi filele 18-24 dosar fond).
Astfel fiind situația, apelanta a formulat cererea din cauza de față, solicitând ca intimata să fie obligată la plata sumei de 3.776.981,66 lei, cu titlu de daune echivalente lipsei de folosință a terenului pentru care apelanta a obținut certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M 09 nr. 1139.
Instanța de fond a respins acțiunea și pentru că, apelanta nu a probat contravaloarea lipsei de folosință a terenului cât și pentru că nu a solicitat intimatei să negocieze chiria, procedând la solicitarea unei sume stabilite în mod unilateral.
Ori, apelanta a depus începuturi de dovezi și dacă instanța de fond nu a fost lămurită, putea, în baza rolului activ conferit de prevederile art. 129 Cod procedură civilă, să pună în discuție administrarea de probe care să conducă la aflarea adevărului în cauză.
Altfel cum s-a expus deja, apelanta a invitat-o pe intimată să negocieze chiria dar, aceasta din urmă nu a dat curs pozitiv invitației, fiind preocupată de formularea de acțiuni în justiție pentru anularea certificatului de proprietate a terenului emis pe numele apelantei și de emiterea acestuia pe numele său; de predarea documentației pentru a majora capitalului social; de constatarea nulității absolute a unor clauze contractuale; de formularea opoziției împotriva mențiunii de la. așa cum s-a arătat mai sus.
În aceste condiții, intimata a folosit terenul pentru care apelanta a obținut titlul de atestare a dreptului de proprietate în mod gratuit, ceea ce vine în contradicție cu prevederile din contract și cu prevederile legale.
Și atunci, administrarea probei cu expertiza tehnică judiciară de specialitate care să stabilească valoarea lipsei de folosință a terenului urmare neplății chiriei de către intimată, s-a dovedit a fi necesară, Curtea încuviințând administrarea acesteia.
Expertiza în raport de obiectivele propuse de către păți a stabilit valoarea lipsei de folosință sub forma valorii chiriei prin două metode. În concret, apelanta a avut în vedere perioada 16.08.2004-16.08.2007, raportându-se potrivit facturii la ultimii trei în urmă, iar intimata s-a raportat la perioada 10.07.2005-10.07.2008, având în vedere ca moment de începere data introducerii acțiunii.
În acest mod, expertul a stabilit valori diferite pentru perioadele propuse de către părți ( vezi fila 102 dosar). Pe de altă parte, și consilierul expert parte al intimatei a stabilit valori mai mici și diferite pentru acele perioade, în coraportul său expunând metodele de calcul (vezi filele 112-119 din dosar).
La obiecțiunile formulate de către părți și la coraportul și obiecțiunile consilierului expert parte al intimatei, expertul a răspuns în sensul păstrării concluziilor sale (vezi filele 120-130, 135-140, 144-156, 165-169 din dosar).
Se reține că expertul în răspunsul la obiecțiunile formulate de expertul consilier al intimatei a procedat la corectarea raportului de expertiză (vezi filele 165-169 din dosar), împrejurare față de care apelanta a formulat obiecțiuni, iar consilierul expert al intimatei a formulat observații și coraport (vezi filele 175-188 din dosar).
În mod justificat, expertul a răspuns la aceste obiecțiuni, observații, coraport (vezi filele 192-195 din dosar).
În concluzie, Curtea apreciază că intimata datorează apelantei contravaloarea lipsei de folosință pentru terenul pentru care apelanta deține titlul de proprietate iar, intimata îl folosește și pentru care nu a înțeles să negocieze o chirie cu apelanta pentru perioada cuprinsă în factura nr. 10119/16.08.2007 respectiv, 16.08.2004 -16.08.2007, întrucât aceasta a făcut obiectul cererii introductive de instanță.
Ca urmare, Curtea analizând perioada 16.08.2004 - 16.08.2007, în raport de data introducerii acțiunii și anume, 10.07.2008 constată că pentru perioada 16.08.2004-09.07.2005 dreptul la acțiune este prescris.
Pentru perioada neprescrisă, Curtea a avut în vedere întreg materialul probator administrat în cauză pe care l-a coroborat cu raportul de expertiză așa cum a fost corectat de expertul și în varianta propusă de CFR MARFĂ SA sub aspectul perioadei de calcul, reținând că, valoarea lipsei de folosință a terenului este de 1.417.157 lei (perioada 10.07.2005 - 16.08.2007).
Așadar, pentru suma de 461.136 lei aferentă perioadei 16.08.2004 - 09.07.2005 dreptul la acțiune se reține a fi prescris.
Curtea a apreciat corect calculul expertului așa cum a fost corectat în raport de răspunsul pe care acesta l-a formulat la observațiile și obiecțiunile formulate de consilierul expert parte al intimatei, respectiv, de apelantă (vezi filele 192 - 195 din dosar).
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept, Curtea, în baza art. 296 Cod procedură civilă, va admite apelul, va schimba în parte sentința atacată și va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei cu privire la suma de 461.136 lei aferentă perioadei 16.08.2004-09.07.2005 și în temeiul prevăzut de art. 137 Cod procedură civilă cu referire la prevederile Decretului nr. 167/1958, Curtea va constata prescris dreptul acesteia la acțiune pentru această sumă.
De asemenea, va admite în parte acțiunea reclamantei și în baza art. 969 Cod civil cu referire la art. 1073 Cod civil, va obliga pârâta la plata sumei de 1.417.157 lei contravaloare daune aferente perioadei 10.07.2005 -16.08.2007.
Curtea reține că, inclusiv consilierul expert al intimatei calculează sumele ce s-ar datora, în coraportul său și nu concluzionează în sensul că nu se datorează vreo sumă de către intimată (vezi filele 177-188 din dosar).
Altfel, izvorul pretențiilor apelantei îl constituie, în primul rând, contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. A/587 din 18.09.2003, izvor care a stat și la baza acțiunilor promovate de către intimată cum s-a expus mai sus.
Având în vedere că instanța nu este ținută de temeiul de drept al cererii, față de situația de fapt și de obiectul dedus judecăți, Curtea apreciază că sunt incidente și dispozițiile art. 1073 Cod civil întrucât, intimata potrivit art. 7.2 lit. g alin. 11 din contractul precitat până la majorarea capitalului social cu valoarea terenului, trebuia să-i plătească apelantei chirie și cum nu a răspuns invitației apelantei pentru negocierea chiriei, este firesc ca această chirie să fie calculată cu titlu de contravaloare lipsă folosință teren, adică ca daună.
Văzând dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, Curtea va obliga pârâta intimată la plata către reclamantă a sumei de 17.363 lei cheltuieli de judecată în fond și la plata sumei de 8.684 lei cheltuieli de judecată în apel.
Curtea va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ CFR MARFĂ, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr. 10489/13.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata, cu sediul în comuna,-, județul I și în consecință:
Schimbă în parte sentința atacată.
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei, cu privire la suma de 461.136 lei, aferentă perioadei 16.08.2004 - 09.07.2005 și constată prescris dreptul acesteia la acțiune, pentru această sumă.
Admite în parte acțiunea reclamantei și obligă pârâta la plata sumei de 1.417.157 lei contravaloare daune aferente perioadei 10.07.2005 - 16.08.2007 plus, la plata sumei de 17.363 lei cheltuieli de judecată în fond, către reclamantă.
Obligă intimata către apelantă la plata sumei de 8.684 lei cheltuieli de judecată în apel.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 09 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
JUD. DR. - - - -
GREFIER,
- -
Red.Jud.dr. - 16.02.2010
Tehnored. - 18.02.2010
Nr.ex.: 4
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Mioara BadeaJudecători:Mioara Badea, Liliana Crîngașu
