Spete pretentii comerciale. Decizia 616/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.616
Ședința publică de la 16.12.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Florica Bodnar
JUDECĂTOR 2: Alecsandrina Rădulescu
GREFIER - -
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelanta-reclamantă MUNICIPIUL B prin PRIMAR GENERAL, împotriva sentinței comerciale nr.8366/18.06.2004 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr.2574/2003, în contradictoriu cu intimata-pârâtă
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 02.12.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea pentru a da posibilitate intimatei-pârâte să depună la dosar concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea succesiv la data de 09.12.2008, respectiv 16.12.2008, când în urma deliberării a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra apelului de față, deliberând constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială la data de 17.02.2000 reclamanta Primăria Municipiului Bac hemat în judecată pe pârâta solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 28.479 USD reprezentând cota de aport restantă și 144.648,30 USD reprezentând penalități de întârziere la plata cotei de aport calculate conform contractului de asociere nr.39/16.02.1994.
De asemenea, reclamanta a solicitat să se constate rezilierea contractului de asociere și să se dispună evacuarea pârâtei din spațiul cu altă destinație situat în B, Calea nr.200, sector 1.
Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 6.04.2000 pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr.5638/28.09.2000 pronunțată în dosarul nr.1340/2000 Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a respins acțiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere actele și lucrările cauzei și dispozițiile art.1513 Cod civil, reținând în esență că prevederea contractuală cuprinsă la art.9 alin.2, astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr.1/18.06.1996, cuprinde o clauză leonină, întrucât nu prevede participarea reclamantei la pierderile asocierii, stipulând dreptul reclamantei la un profit minim garantat de 1200 dolari SUA, indiferent de câștigurile și pierderile pe care le-ar realiza pârâta.
Tribunalul a mai reținut că reclamanta nu poate solicita obligareapârâtei la îndeplinirea obligațiilor contractuale, câtă vreme ea însăși nu și-a îndeplinit propriile obligații.
Astfel, din probele administrate în cauză, tribunalul a constatat că reclamanta nu și-a îndeplinit obligația prevăzută în art.2 alin.3 din contract, aceea de a asigura folosința netulburată a bunului pe toată perioada asocierii, respectiv Primăria a închis traficul rutier începând cu 05.05.1997, pe Calea, între Podul și, pe această porțiune fiind situat și spațiul ce face obiectul contractului.
Împotriva acestei sentințe reclamanta Primăria Municipiului Baf ormulat apel înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a V-a Comercială sub nr.144/2001.
Prin decizia comercială nr.228/20.02.2001 pronunțată în dosarul nr.144/2001 Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a V-a Comercială a respins apelul ca nefondat, apreciind că instanța de fond în mod corect a respins acțiunea formulată de reclamantă, criticile aduse fiind neîntemeiate.
Împotriva acestei decizii Primăria Municipiului Bad eclarat recurs înregistrat pe rolul Curții Supreme de Justiție sub nr.3603/2001.
Prin decizia nr.5066/16.07.2002 pronunțată în dosarul nr.3603/2001 Curtea Supremă de Justiție - Secția Comercială a admis recursul declarat de reclamantul Municipiul B prin Primarul General, a modificat decizia civilă nr.228/20.02.2001 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a V-a Comercială în sensul că a admis apelul aceleiași părți și a desființat sentința civilă nr.5638/28.09.2000 a Tribunalului București, căruia i-a trimis cauza spre rejudecare.
Pentru a decide astfel, instanța supremă a avut în vedere actele și lucrările cauzei, reținând în esență că dispozițiile art.1513 Cod civil, nu sunt aplicabile în speță deoarece se referă la contractul de societate civilă și de la aceste dispoziții s-a derogat prin dispozițiile art.251 și art.256 Cod comercial, potrivit cărora într-un contract de asociere în participațiune părțile sunt libere să stabilească întinderea și condițiile asocierii și deci nimic nu le împiedică să prevadă scutiri de participare la pierderi pentru una dintre părți.
Pe acest aspect, instanța supremă a mai reținut că, și în situația în care s-ar trece peste considerentele arătate, prevederile contractului de asociere nu pot fi interpretate ca fiind o clauză leonină, deoarece pentru reclamant nu s-a stipulat totalitatea câștigurilor, ci numai o cotă de 10% din profitul net dar nu mai puțin de 1200 USD lunar și nici scutirea de pierderi deoarece această cotă se referă la profitul net rămas după scăderea cheltuielilor curente, a pierderilor, etc.
A mai reținut că, oricum, invocarea de către pârâtă a nulității contractului de asociere, în temeiul art.1513 Cod civil, nu este în interesul acesteia deoarece admiterea ei ar duce automat și la pierderea dreptului de a folosi spațiul comercial și la evacuarea sa, situație despre care pârâta nu a afirmat niciodată că ar fi de acord să se întâmple.
Pe fondul cauzei, instanța supremă a reținut că, în mod necontestat începând de la 5 mai 1997 autovehiculele nu au mai avut acces pe Calea și aceasta în mod cert a afectat vânzările în magazinul exploatat de pârâtă dat fiind că specificul activității acesteia îl constituie, tocmai vânzarea pieselor de schimb și echilibrarea roților pentru autovehicule, ceea ce presupune oricum accesul acestora până la magazin.
În considerentele deciziei instanța de recurs a reținut că se impune administrarea de probe pentru a se stabili dacă, urmare hotărârii nr.73/16.03.2000, s-a încheiat act adițional cu pârâta, care sunt obligațiile acesteia și în ce măsură pretențiile formulate prin acțiune de reclamant au fost sau nu acoperite prin plățile făcute cu toate consecințele ce decurg din aceasta.
A mai reținut că, și în situația în care părțile nu au încheiat act adițional, se impune ca, instanța de fond să administreze probe și să stabilească pretențiile reclamantului pornind de la suma de 400 USD pe care pârâta a fost de acord să o plătească lunar cu începere din luna mai 1997 și până la terminarea lucrărilor și reluarea circulației rutiere pe Calea.
În fond după casare, cauza a fost înregistrată la Tribunalul București - Secția a VI a Comercială sub nr.2574/2003.
La data de 07.03.2003 reclamanta Municipiul Bad epus la dosar cerere de majorare a cuantumului pretențiilor de la 173.127,30 USD cât a solicitat prin cererea introductivă la 243.963,34 USD reprezentând cota de profit în cuantum de 29.679 USD calculată pentru perioada februarie 1994 - februarie 2000 și penalizări de întârziere aferente în sumă de 214.284,34 USD, calculate pentru perioada februarie 1994 - 28.02.2003, sume plătibile în lei la cursul oficial al BNR de la data efectuării plății.
La data de 09.05.2003, reclamanta a depus la dosar cerere de micșorare a cuantumului pretențiilor de la 243.963,34 USD la 67.507,93 USD reprezentând: debit la cota de profit în cuantum de 4184 USD calculate pentru perioada 16.02.1994 - 31.01.2000 și penalizări în cuantum de 67.504,93 USD aferentă perioadei 16.02.1994 - 28.02.2003, sume plătibile în lei la cursul oficial al BNR de la data efectuată plății.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială la data de 20.12.2002 reclamanta Municipiul B prin Primarul General a chemat în judecată pe pârâta, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 47.296,80 USD (în lei la cursul oficial al BNR din data efectuării plății), reprezentând:
-contravaloare lipsă folosință spațiu în cuantum de 26.800 USD calculată pentru perioada februarie 2000 - februarie 2002;
-daune reprezentând majorări de întârziere pentru neplata sumei de 26.800 USD în cuantum de 20.496,80 USD datorate pentru aceeași perioadă februarie 2000 - februarie 2002.
Cererea formulată de reclamantă a format obiectul dosarului nr.22007/2002 pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială.
La dosar pârâta a depus întâmpinare solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată.
Prin încheierea de ședință de la termenul din 09.05.2003 Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a dispus conexarea dosarului nr.22007/2002 la dosarul nr.2574/2003.
La data de 17.10.2003, reclamantul a depus la dosar cerere de majorare a cuantumului pretențiilor de la 67.507,93 USD, cât a solicitat prin cererea de majorare depusă în dosarul nr.2574/2003, și de la 47.296,80 USD cât a solicitat prin cererea de chemare în judecată din dosarul nr.22007/2002 (care a fost conexat) la 401.355,48 USD, reprezentând:
-cota de profit în cuantum de 29.679 USD, pentru perioada 16.02.1994 - 31.01.2000;
-penalități de întârziere aferente în cuantum de 226.987,02 USD pentru perioada februarie 1994 - 30.09.2003;
-contravaloare lipsă de folosință în cuantum de 49.600 USD aferentă perioadei 01.02.2000 - 31.09.2003 și
-daune reprezentând majorări de întârziere în cuantum de 65.410,46 USD pentru perioada 01.02.2000 - 31.09.2003, sume plătibile în lei la cursul oficial al BNR de la data efectuării plății.
La termenul din 16.01.2004 reclamanta a depus la dosar cerere precizatoare a cuantumului pretențiilor de la 401.355,48 USD cât a solicitat prin cererea de majorare depusă la data de 17.10.2003 la 134.254,18 USD reprezentând:
-cota de profit în cuantum de 4183 USD pentru perioada 16.02.1994 - 31.01.2000;
-penalizări de întârziere aferente în sumă de 65.374,58 USD pentru perioada 16.02.1994 - 31.10.2003;
-contravaloare lipsă de folosință spațiu în cuantum de43.600 USD aferentă perioadei 01.02.2000 - 31.10.2003;
-daune reprezentând majorări de întârziere aferente în cuantum de 21.096 USD pentru perioada 01.02.2000 - 31.10.2003, sume plătibile în lei la cursul oficial al BNR de la data efectuării plății.
Depunerea acestei precizări a fost justificată prin faptul că cererea de majorare depusă la termenul din 17.10.2003, a fost efectuată în baza unui calcul desfășurat în care nu s-a luat în considerare decizia Curții Supreme de Justiție nr.5066/2002.
În cauză au fost încuviințate și administrate proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriu și proba cu expertiză contabilă.
Prin sentința comercială nr.8366/18.06.2004 pronunțată în dosarul nr.2574/2003 Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a respins ca neîntemeiate atât cererea principală cât și cererea conexă formulate de reclamanta Municipiul B prin Primar General, în contradictoriu cu pârâta SRL.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere actele și lucrările cauzei, reținând în esență că pentru anii 2000, 2001, 2002, reclamanta a cerut atât cote de profit și penalități de întârziere conform contractului desființat în 2000, cât și contravaloare lipsă de folosință și majorări de întârziere, pretenții care nu pot fi solicitate în temeiul contractului și calculate în baza clauzelor lui, putând constitui numai creanțe ex contractu.
Tribunalul a mai reținut că din înscrisurile atașate de reclamantă la cererile de majorări, restrângeri și precizări reiese că aceasta nu are, de fapt, evidențe clare asupra debitelor pe care, însă, le pretinde de la pârâtă iar ultima majorare, cel puțin în privința sumei cerută cu titlu de cotă de profit (denumită și "cotă de aport") și penalități la această cotă, după restrângerea din data de 9.05.2003 și încuviințarea probelor apare ca un vădit abuz de drept procesual.
A mai reținut că prin dispoziția nr.652/24.04.2000 a Primarului General al nu doar s-a aprobat rezilierea contractului de asociere începând cu 01.02.2000 (potrivit clauzei penale din convenție) însă s-a și dispus ca spațiul "să fie scos la licitație conform legislației în vigoare", iar - Direcția Generală de Administrare, Departamentul Economic și Departamentul Juridic - contencios să aducă la îndeplinire prevederile acestei dispoziții.
Pe acest aspect, tribunalul a reținut că reclamanta nu a făcut dovada respectării Dispoziției Primarului General din anul 2000, dar și faptul că reclamanta a lăsat pârâta în posesia spațiului și a continuat să calculeze cote de profit, penalizări, solicitând apoi și contravaloarea lipsei de folosință și "majorări" tot potrivit clauzelor unui contract reziliat de ani de zile.
A mai reținut că reclamanta nu a probat că a încercat efectiv în anul 2000 aducerea la îndeplinire a Dispoziției Primarului General, reclamanta putând proceda la evacuarea spațiului și nu să se limiteze doar la o adresă.
În consecință, tribunalul a constatat că este neîntemeiată cererea de "constatare a rezilierii contractului de asociere" și aceea de "evacuare" pe cale judecătorească a pârâtei, capete de cerere cu privire la care nu s-a renunțat la judecată.
Pe capătul de cerere privind pretenții, pe lângă probele administrate în cauză tribunalul a avut în vedere și decizia pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, reținând în esență că spațiul în litigiu este situat pe Calea, că din anul 1997 s-au efectuat lucrări pe o perioadă de 2 ani la metrou, pe această arteră de circulație, lucrări care au întrerupt accesul autovehiculelor inclusiv la magazinul pârâtei, care a înștiințat-o pe reclamantă în mai multe rânduri despre acest fapt, nefiind luate măsuri deși reclamanta a promis trimiterea unor specialiști.
Apărarea reclamantei în sensul că "nu s-a încheiat un act adițional" pentru suma de 400 USD (oferită și achitată de pârâtă) nu a fost primită de tribunal, care a reținut că este neîntemeiată din moment ce reclamanta a recunoscut că la înștiințarea pârâtei nu a trimis specialiști iar un act adițional presupune acordul părților, act care nu se putea încheia doar de pârâtă.
La pronunțarea soluției, tribunalul a avut în vedere și faptul că prin întâmpinările depuse în cauză, pârâta a invocat excepția de neexecutare a contractului din partea reclamantei, care trebuia să asigure folosința netulburată a spațiului pe toată durata asocierii.
Tribunalul a mai reținut că nu s-a încheiat adițional la contractul de asociere în participațiune conform nr.73/16.03.2000, hotărâre prin care s-a dispus imperativ încheierea unor acte adiționale cu agenții economici prin care să se modifice cota de aport și venitul minim garantat pentru Consiliu pe perioada desfășurării lucrărilor de modernizare a arterelor de circulație efectuate în beneficiul
Astfel, prin această Hotărâre a B, reducerea urma a se face la cererea asociatului, pârâta solicitând acest lucru prin manifestarea fermă a intenției de a plăti 400 USD/lună, fapt recunoscut de reclamantă.
În consecință, față de refuzul reclamantei de a lua orice măsuri, tribunalul a reținut că neîncheierea actului adițional în conformitate cu cele dispuse prin nr.73/16.03.2000 (act anterior Dispoziției de reziliere a contractului) este imputabilă reclamantei.
În ceea ce privește raportul de expertiză întocmit în cauză, tribunalul a reținut că toate cele 4 variante expuse în acesta sunt în sensul că pârâta a plătit și sume în plus reclamantei, având în vedere o serie de aspecte, precum perceperea unor sume pentru un spațiu care în realitate măsura mai puțin, neefectuarea nici unor vânzări în perioada 1.02.2000 - 31.12.2001, predarea subsolului (a cărui suprafață a fost cuprinsă în contract) Asociației de proprietari la data de 10.05.1997 și altele.
Împotriva acestei sentințe Municipiul Baf ormulat apel, considerând-o netemeinică și nelegală întrucât instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
În motivarea apelului apelanta a invocat în esență următoarele motive:
-Din actele depuse la dosarul cauzei nu rezultă în nici un mod faptul că municipalitatea ar fi fost nevoită într-un fel sau altul să cedeze din suprafața contractată, respectiv din suprafața de 408,22. din Calea nr.200, sector 1,
În susținerea acestui motiv, apelanta a arătat referitor la înscrisurile depuse de intimată la dosar, respectiv adresa nr.38/07.04.1997 a Asociației Proprietarilor din Calea nr.200 și procesul verbal de predare a subsolului către aceasta, că nu a fost niciodată sesizată de intimată cu privire la pretențiile acestei asociații de locatari de predare a unei părți din spațiul care a făcut obiectul unui contract semnat numai de B și
Apelanta a mai arătat că spațiul în cauză în întregul său, parter, și subsol a făcut obiectul contractului de asociere nr.39/16.02.1994 încheiat cu intimata, municipalitatea nefiind nevoită să cedeze acest spațiu decât, fapt realizat prin procesul verbal de predare-primire, anexă la contract.
-Fără a analiza actele de la dosar, instanța susține că, deși prin Dispoziția Primarului General nr.652/24.04.2000 a fost reziliat contractul de asociere nr.39/16.02.1994, municipalitatea nu a întreprins nici un demers pentru preluarea spațiului.
În susținerea acestui motiv, apelanta a arătat că prin adresa nr.7673/28.03.2000, a înștiințat pârâta cu privire la rezilierea contractului, iar prin adresele nr.7673/28.03.2000 și 12274/26.05.2000 a somat pârâta să predea spațiul și respectiv să desemneze un reprezentant pentru stabilirea procedurii de predare a spațiului.
A mai arătat că, deși somațiile sale au fost ferme, pârâta a refuzat să predea spațiul prevalându-se de litigiul existent.
-În efectuarea raportului de expertiză, expertul afirmă că societatea nu a mai folosit spațiul ca urmare a rezilierii contractului, și că aceasta s-a mutat la sediul din--186, sector 4, Expertul nu a luat în calcul și faptul că societatea a abandonat spațiul fără însă a-l preda municipalității, ori, un spațiu abandonat de asociat nu înseamnă că a rămas la dispoziția pentru a fi "închiriat altui chiriaș".
-Un alt motiv de contestație a expertizei este acela că în perioada mai 1997 - aprilie 2001, societatea a achitat suma minimă prevăzută în contract cu modificările datorate lucrărilor de metrou, respectiv 400 USD fără a pune în discuție la acea dată suprafața spațiului, ci doar emiterea de către Primărie, a actului adițional de modificare a cotei de aport.
-Deși societatea intimată a fost înștiințată cu privire la rezilierea contractului, debitele înregistrate în evidența contabilă și obligația de predare a spațiului, aceasta nu s-a conformat obligațiilor ce-i reveneau prin contract și astfel, în data de 21.09.2000, conform notei de constatare încheiată de Serviciul, societatea era în plină activitate în spațiu.
-În ceea ce privește modalitatea de calcul a pretențiilor (c/val. lipsă folosință) instanța reține în motivarea sa, că a fost făcută în baza contractului, deși contractul nu mai era în ființă.
Pe acest motiv, apelanta a arătat că începând cu data de 01.02.2000 contractul de asociere a fost reziliat, însă spațiul nu a fost predat niciodată, deși intimata a fost notificată în acest sens. Astfel, începând cu data de 01.02.2000 intimata a utilizat spațiul fără a deține un titlu valabil și pe cale de consecință a lipsit municipalitatea de un bun care îi aparținea.
Apelanta a mai arătat că suma stabilită drept contravaloare lipsă folosință spațiu a fost determinată în același cuantum cu suma care a fost percepută drept chirie, având în vedere că acesta este beneficiul minim apreciat că putea fi obținut din exploatarea spațiului comercial, raportat la zona în care se afla situat în funcție de vadul comercial.
-Din analiza calculului depus la dosarul cauzei, se poate observa că procentul aplicat majorărilor de întârziere este diferit de procentul aplicat penalităților.
Astfel, penalitățile calculate pentru neachitarea în termen a cotei de profit sunt percepute în baza contractului, pentru care se aplică un procent de 1% pentru fiecare zi de întârziere, pe perioada primelor 30 de zile și de 2% pe perioada ce depășește 30 de zile de întârziere. Începând cu luna noiembrie 1998 cuantumul penalităților a fost micșorat la 0,2% pe zi de întârziere, conform nr.221/1998.
Majorările de întârziere calculate ca urmare a neachitării contravalorii lipsei de folosință a spațiului sunt calculate conform cu HG-urile emise în aplicarea OG 11/1996 care ulterior a fost modificat prin G nr.61/2002 privind colectarea creanțelor bugetare. Întrucât, începând cu 01.01.2004 Codul d e procedură fiscală a abrogat OG nr.61/2002, penalitățile au fost calculate conform acestui cod.
-Din coroborarea art.1082 și art.1084 Cod civil, în virtutea principiului general al reparării integrale a prejudiciului, este îndreptățită să solicite obligarea societății debitoare atât la plata sumei reprezentând contravaloare lipsă folosință spațiu, cât și la plata daunelor reprezentând majorări de întârziere pentru neplata acestei sume.
-Instanța reține "cu ușurință" faptul că au fost calculate pentru anii 2000, 2001, 2002 și, că se cer atât cote de profit și penalități de întârziere conform contractului desființat în 2000 cât și contravaloare lipsă de folosință spațiu și majorări de întârziere.
În susținerea acestui motiv, apelanta a făcut referire la cererile de majorare a cuantumului pretențiilor din 17.10.2003 și 21.11.2003, arătând că ambele cereri privind calculul detaliat, descriu pretențiile solicitate și perioadele pentru care au fost calculate. Astfel, cota de aport a fost calculată pentru perioada 16.02.1994 - 31.01.2000; penalitățile au fost solicitate și calculate pentru perioada 16.02.1994 - 30.09.2003 respectiv 31.10.2003; contravaloarea lipsei de folosință spațiu a început să fie solicitată odată cu rezilierea contractului, începând din 01.02.2000 și până la 30.09.2003 respectiv 31.10.2003 (deci ulterior perioadei pentru care a fost solicitată cota de aport); majorările de întârziere au fost solicitate odată cu rezilierea contractului, începând din 01.02.2003 și până la 30.09.2003 respectiv până la 31.10.2003.
-Prin adresele nr.7673/28.03.2000 și nr.12274/26.05.2000 a somat pârâta să predea spațiul aceasta refuzând, situație în care consideră că aceste demersuri au fost elocvente în ceea ce privește voința sa de a prelua spațiul.
În finalul apelului apelanta a adus critici sentinței instanței de fond din perspectiva celor reținute în funcție de raportul de expertiză contabilă, raport prin care s-a concluzionat că pârâta a plătit sume în plus.
În consecință, apelanta a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței comerciale atacate și pe fond admiterea în totalitate a acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată prin obligarea intimatei pârâte la plata sumei de 134.254,18 USD reprezentând cotă de profit în cuantum de 4183 USD pentru perioada 16.02.1994 - 31.01.2000, penalizări de întârziere aferente în sumă de 65.374,58 USD pentru perioada 16.02.1994 - 31.10.2003, contravaloare lipsă de folosință spațiu în cuantum de 43.600 USD aferentă perioadei 01.02.2000 - 31.10.2003, daune reprezentând majorări de întârziere aferente în cuantum de 21.096 USD pentru perioada 01.02.2000 - 31.10.2003, sume plătibile în lei la cursul oficial al BNR de la data efectuării plății, să se constate rezilierea contractului de asociere nr.39/16.02.1994 și să se dispună evacuarea societății din spațiul situat în Calea nr.200, sector 1, cu cheltuieli de judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.282, art.282 indice 1 și următoarele Cod pr.civ.
În baza art.242 alin.2 Cod pr.civ. apelanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Apelul a fost legal timbrat.
Prin decizia comercială nr.571/26.10.2004 pronunțată în dosarul nr.1858/2004 Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială a respins apelul formulat de apelanta Municipiul B, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii Municipiul Bad eclarat recurs înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Comercială sub nr.343/2005.
Prin decizia nr.3195/26.05.2005 pronunțată în dosarul nr.343/2005 Înalta Curte de casație și Justiție - Secția Comercială a admis recursul, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut că instanța de apel nu a lămurit pe deplin toate aspectele, în speță nefiind făcută o aplicare corespunzătoare a dispozițiilor art.129 alin.5 Cod pr.civ, în sensul că nu s-a uzat de prerogativele legale pentru ordonarea oricărei probe considerată necesară, utilă și pertinentă pentru lămurirea sa și pentru pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale.
În consecință, instanța de recurs a apreciat că se impune admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru suplimentarea probatoriului.
În apel după casare, cauza a fost înregistrată sub nr- pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială.
La termenul din 14.04.2006, Curtea a încuviințat părților proba cu expertiză contabilă, cu obiectivele propuse de acestea, raportul de expertiză fiind întocmit de expert.
Prin decizia comercială nr.21/17.01.2007 pronunțată în dosarul nr- Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială a respins apelul formulat de apelanta Municipiul B, ca nefondat.
Nemulțumită și de această decizie Municipiul Bad eclarat recurs înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Comercială sub nr-.
Prin decizia nr.3044/10.10.2007 pronunțată în dosarul nr- Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială a admis recursul declarat de Municipiul B, a casat decizia atacată și a trimis cauza pentru rejudecarea apelului aceleiași instanțe.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut că instanța de apel în mod greșit nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de apel, cu greșita aplicare a art.295 Cod pr.civ. și față de prevederile art.312 alin.5 Cod pr.civ. pentru necercetarea fondului sub aspectul tuturor capetelor de cerere, dar și pentru o judecată unitară se impune casarea deciziei pronunțate în apel.
În apel după casare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială sub nr-.
La dosarul cauzei apelanta Municipiul Bad epus "Note scrise -Obiecțiuni" cu privire la raportul de expertiză contabilă depus în dosarul nr- în care s-a pronunțat decizia comercială nr.21/17.01.2007, casată prin decizia nr.3044/10.10.2007 a Înaltei Curți de Casație - Secția Comercială, obiecțiuni încuviințate prin încheierea de ședință de la termenul din 15.04.2008.
Ulterior, expertul contabil a depus supliment și răspuns la obiecțiunile formulate de apelantă la raportul de expertiză.
La solicitarea instanței părțile au depus notele de constatare din data de 16.06.2003 și respectiv din data de 23.06.2003 și procesul-verbal încheiat la data de 10.05.1997.
La dosarul cauzei intimata a depus concluzii scrise.
Examinând apelul în raport de criticile invocate și în raport de actele și lucrările cauzei, având în vedere și caracterul devolutiv al acestei căi de atac, Curtea constată că este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Astfel, din actele și lucrările cauzei Curtea reține că între părți s-a încheiat contractul de asociere nr.39/16.02.1994, având ca obiect exploatarea, restaurarea, consolidarea, repararea și modernizarea spațiului construit, în suprafață de 408,22. situat în B, Calea nr.200, sector 1.
Părțile au stabilit că profilul activităților ce pot fi desfășurate în incinta bunului (spațiul de 408,22.) constă în: desfacere piese auto, accesorii moto-velo, materiale sportive, echilibrări roți auto, asociatul (intimata) obligându-se să păstreze profilul de activitate pe toată durata asocierii, sub sancțiunea rezilierii de drept a contractului.
Pe de altă parte, apelanta (denumită în contract Consiliul) s-a obligat să pună la dispoziția intimatei (denumită în contract asociatul) bunul și să-i asigure folosința netulburată pe toată durata asocierii.
Curtea constată că prin apărările făcute în cauză (întâmpinările formulate în cele două dosare conexate și obiectivele propuse pentru expertiză), intimata a opus pretențiilor apelantei excepția de neexecutare a contractului, fundamentată pe ideea că apelanta nu și-a respectat obligația de a asigura folosința netulburată a spațiului (bunului) pe toată durata asocierii.
Pe acest aspect, din actele și lucrările cauzei Curtea reține că în perioada 01.04.1997 - 30.01.2000, activitatea comercială a intimatei în spațiul obiect al contractului a fost paralizată, întrucât tronsonul cuprins între Podul și str.- (tronson în care se află spațiul obiect al contractului) a fost închis de Primăria Municipiului B, pentru efectuarea de lucrări privind metroul și calea rutieră, lucrări ce au blocat accesul la magazin, fiind afectate vânzările în acesta dat fiind specificul activității acestuia: desfacere piese auto, accesorii moto velo, echilibrări roți auto.
Probele cauzei relevă că, deși intimata a solicitat prin notificarea înregistrată sub nr.1384/23.06.1997, reducerea cotei de aport la profit datorită faptului că spațiul utilizat era afectat de aceste lucrări și a informat că începând cu luna mai 1997 până la terminarea lucrărilor va achita lunar cu titlu de cotă de aport suma de 400 USD, apelanta nu a întreprins nici o măsură.
Mai mult, deși potrivit Hot. B nr.73/16.03.2000, apelanta avea obligația încheierii unui act adițional de modificare a cotei de aport ce trebuia achitată pe perioada desfășurării lucrărilor de modernizare a arterelor de circulație, nu a încheiat cu intimata un asemenea act.
Din actele și lucrările cauzei, Curtea mai reține că în perioada derulării contractului de asociere, au intervenit modificări și cu privire la suprafața spațiului obiect al contractului de asociere. Astfel la solicitarea Asociației de Proprietari din Calea nr.200, - la data de 10.05.1997, intimata a predat o parte din spațiu, respectiv subsolul în vederea efectuării de reparații în subsolul tehnic al imobilului, predarea-primirea având loc în conformitate cu prevederile Regulamentului Cadru al Asociației de Proprietari - anexa 2 la Legea nr.114/1996.
Mai mult, din probele administrate în cauză și necombătute de apelantă prin alte probe, rezultă că suprafața reală a spațiului obiect al contractului era de 305,42. și nu de 408,22. diferența de 89,58. reprezentând culoar trecere conducte, aerisire și casa scării din subsolul clădirii, spații care intră în categoria celor de folosință comună.
Ca atare, pornind de la aceste elemente pe care s-a fundamentat excepția de neexecutare a contractului opusă apelantei de către intimată și având în vedere și considerentele deciziei nr.5066/2002 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție - Secția Comercială în dosarul nr.3603/2001, decizie obligatorie conform art.315 Cod pr.civ. Curtea va da eficiență raportului de expertiză întocmit de dna expert (aflat la filele 46-58 în dosarul nr- al B - Secția a VI-a Comercială) raport din care rezultă că în perioada de valabilitate a contractului de asociere, intimata a achitat apelantei suma de 81.200 USD cu titlu de cotă de aport deși datora suma de 54.370,93 USD, achitând în plus suma de 26.829,07 USD.
Chiar și în situația în care nu ar fi fost primită apărarea intimatei vizând excepția de neexecutare a contractului, Curtea constată că pretențiile apelantei cu titlu de cotă de aport nu sunt întemeiate.
Astfel, din lucrarea reprezentând răspunsurile expertului la obiecțiunile apelantei (filele 51-58 dosar apel) rezultă că suma datorată de intimată cu titlu de cotă de aport pentru perioada 16.02.1994 - 31.01.2000, este de 77.400 USD, deci mai mică decât suma stabilită de același expert în dosarul nr-, ca fiind achitată de intimată, respectiv suma de 81.200 USD.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, Curtea va da eficiență calculului efectuat de către expert, reținând că în ambele variante (raportul de expertiză întocmit în dosarul nr- și răspunsurile la obiecțiunile apelantei - dosar apel -) sumele stabilite cu acest titlu sunt acoperite prin plățile efectuate de intimată cu titlu de cotă de aport.
Prin urmare, față de cele reținute, Curtea constată că instanța de fond în mod corect a apreciat că nu sunt întemeiate pretențiile formulate de apelantă prin cererea principală.
Ca atare, nu pot fi primite nici criticile vizând soluția pe cererile privind rezilierea contractului de asociere și evacuarea pârâtei din spațiul ce a făcut obiectul contractului de asociere, capete de cerere formulate de apelanta reclamantă ca o consecință a neîndeplinirii obligației de plată a cotei de aport.
De altfel, în condițiile în care, prin Dispoziția nr.652/24.04.2000 Primarul General a dispus rezilierea contractului de asociere nr.39/16.02.1994 începând cu data de 01.02.2000, iar ulterior intimata pârâtă a părăsit spațiul obiect al acestui contract, aceste capete de cerere au rămas și fără obiect.
Nu pot fi primite nici criticile vizând soluția de respingere a cererii conexe, prin care au fost solicitate pretenții cu titlu de contravaloare lipsă de folosință și daune reprezentând majorări de întârziere, pretenții fundamentate de apelanta -reclamantă pe ideea de reparație a prejudiciului ce i-a fost cauzat prin ocuparea fără drept a spațiului, după data de 01.02.2000, aceasta fiind data rezilierii contractului de asociere prin Dispoziția Primarului General nr.652/24.04.2000.
Astfel, aceste pretenții nu-și mai au izvorul în contractul de asociere, neputând fi solicitate în baza răspunderii contractuale ci în baza răspunderii civile delictuale, așa cum de altfel, susține și apelanta în motivele de apel.
În aceste condiții, fiind vorba despre o răspundere civilă delictuală apelanta reclamantă trebuie să probeze elementele prevăzute în art.998-999 Cod civil, respectiv: fapta ilicită, prejudiciul cauzat, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, vinovăția, elemente neprobate în cauză.
Curtea reține că apelanta a solicitat suma de 43.600 USD cu titlu de c/val. folosință spațiu, în determinarea acesteia pornind de la sumele stabilite în contractul de asociere (contract reziliat), fără să probeze că ar fi putut obține aceleași sume dacă ar fi procedat la încheierea unui contract de închiriere sau contract de asociere cu o altă societate comercială.
Susținerile apelantei în sensul că această sumă reprezintă beneficiul minim pe care îl putea obține din exploatarea spațiului comercial, raportat la zona în care se află situat, în funcție de vadul comercial, nu pot fi primite nefiind cu nimic dovedite.
De altfel, Curtea reține și faptul că apelanta nu a probat nici fapta ilicită a intimatei constând în ocuparea abuzivă a spațiului pe perioada 01.02.2000 - 31.10.2003, perioadă pentru care a solicitat c/val. lipsei de folosință.
Ca atare, nefiind dovedită îndeplinirea cumulativă a elementelor prevăzute de dispozițiile ce reglementează răspunderea civilă delictuală, Curtea apreciază că instanța de fond în mod corect a respins ca neîntemeiată și cererea conexă formulată de apelanta-reclamantă.
În considerarea celor arătate, Curtea în baza art.296 Cod pr.civ. va respinge apelul formulat de apelanta-reclamantă ca nefondat.
Se va lua act că intimata nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge apelul formulat de apelanta-reclamantă MUNICIPIUL B prin PRIMAR GENERAL cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței comerciale nr.8366/18.06.2004 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr.2574/2003, în contradictoriu cu intimata cu sediul în B,--196, sector 4, ca nefondat.
Ia act că intimata nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 16.12.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.Jud. - 14.01.2009
Tehnored.
4 ex.
Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Florica BodnarJudecători:Florica Bodnar, Alecsandrina Rădulescu
