Spete pretentii comerciale. Decizia 619/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1717/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZI A COMERCIALĂ Nr. 619
Ședința publică de la 17 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Roxana Popa
JUDECĂTOR 2: Eugenia Alina Sekely Popa
GREFIER - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelant SC, împotriva sentinței comerciale nr. 8173 din data de 04.07.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC A &.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 10.12.2008, susținerile fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a se depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 17.12.2008, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra apelului de față, deliberând, constată:
Prin sentința comercială nr. 8173/04.07.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a fost respinsă cererea principală formulată de reclamanta-pârâtă și a fost admisă cererea reconvențională precizată formulată de pârâta-reclamantă A fost obligată reclamanta-pârâtă la plata către pârâta-reclamantă a următoarelor sume: 5.141 lei venit 2006, 6.543,84 lei penalități de întârziere, 600 Euro (în lei la cursul din ziua plății) contravaloare lipsă de folosință ianuarie- martie 2007, 7.998,72 lei contravaloare chirie 01.04.2007-31.03.2008, 18.410,45 lei contravaloare chirie 05.01.2007-01.04.2008, precum și la plata sumei de 7.779 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a arătat că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 B la data de 16.03.2007, sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 50.000 Euro alcătuită din suma de 20.000 Euro reprezentând preț pentru mobilierul distrus și 30.000 euro cu titlu de prejudiciu suferit de reclamantă pentru pagubele economice cauzate reclamantei ca urmare a încălcării unor interese comerciale ale acesteia, care își crease o piață de desfacere timp de 10 ani cât a desfășurat activitatea în spațiile închiriate sub diverse forme de către pârâtă, pierderea clientelei datorită faptei ilicite a pârâtei, deteriorarea imaginii societății, la care se adaugă și cheltuielile de publicitate pe care reclamanta le-a suportat, precum și pentru confecționarea certificatelor de garanție și a bunurilor de consum, cu cheltuieli de judecată.
Cererea a fost motivată în sensul că la data de 05.01.2006, pârâta, prin reprezentanții și angajații săi a demontat mobilierul aparținând reclamantei, reclamanta nemaigăsind nimic la punctele de lucru arătate. S-a mai arătat că între cele două societăți a existat o relație de colaborare bazată pe faptul că pârâta subînchiria spațiile pe care de deținea în magazinul reclamantei, colaborare începută la data de 15.07.1997 când a fost încheiat un contract de asociere în participațiune. În anul 2005, societatea pârâtă a propus o altă formă contractuală, respectiv încheierea unui contract de mandat comercial, care este, în esență, tot un contract de subînchiriere. Prin contractul de mandat comercial nr. 01/01.06.2005, pârâta s-a angajat să prelungească fără condiții mandatul cu perioade de 1 an prin acte adiționale. Cu toate acestea, pârâta nu a respectat clauzele acestui contract decât în anul 2006, deoarece pentru anul 2007 reclamanta a primit o somație prin care i se punea în vedere că trebuie să evacueze spațiul în cauză. A considerat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, având în vedere că i-au fost vătămate drepturile sale.
Pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, cerere prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 5.141. lei reprezentând venitul cuvenit pârâtei aferent lunii 2006 conform contractului de mandat comercial, 6543,84 lei reprezentând penalități de întârziere calculate pentru plata cu întârziere a venitului cuvenit pârâtei conform aceluiași contract, 600 Euro echivalent în lei la cursul oficial la data plății reprezentând lipsa de folosință a depozitului care face obiectul contractului de prestări servicii de depozitare pentru perioada ianuarie-martie 2007, 200 Euro lunar, echivalent în lei la cursul oficial la data plății, în continuare, începând cu luna aprilie 2007 până la eliberarea depozitului care face obiectul contractului de prestări servicii de depozitare, 1.190 lei lunar începând cu data de 05.01.2007, până la data ridicării mobilierului reclamantei folosit în cele patru puncte ale Complexului, în temeiul contractului de mandat comercial, 992 lei reprezentând cheltuieli efectuate cu prezenta convocare la conciliere, cu cheltuieli de judecată. Cererea reconvențională a fost motivată în sensul că sumele solicitate sunt datorate de reclamantă conform contractului de prestări servicii de depozitare nr. 02/29.05.2004 și contractului de mandat comercial nr. 01/01.06.2005, toate aceste sume reprezentând venitul cuvenit pârâtei conform clauzelor contractuale.
Prin sentința civilă nr. 4018/18.05.2007 a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București - Secția Comercială, pe rolul acestei instanțe cauza fiind înregistrată la data de 12.06.2007, cu nr-.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul a reținut că reclamanta și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art. 998-999.civ. și că între părți s-au desfășurat relații contractuale, în sensul că pârâta subînchiria către spații pe care le deținea în magazinul, relațiile materializându-se în mai multe contracte. Astfel, la data de 15.07.1997, părțile au încheiat un contract de asociere în participațiune, având ca obiect realizarea de activități comune, respectiv comercializarea cu amănuntul a obiectelor din metale prețioase și semiprețioase, cu pietre prețioase și semiprețioase, ceasuri și cosmetice de lux. Durata contractului a fost stabilită de părți la 2 ani, cu posibilitatea de prelungire, dacă nici una dintre părți nu îl denunță cu 30 de zile înainte de expirarea termenului.
S-a mai reținut că la data de 29.05.2004, între părți s-a încheiat contractul de prestări servicii depozitare nr. 02, prelungit prin act adițional nr. 1 până la data de 31.12.2006, având ca obiect depozitarea unor bunuri aparținând, prețul fiind de 200 Euro/lună.
În cursul anului 2005 fost încheiat contractul de mandat comercial nr. 1/01.06.2005, având ca obiect conducerea de către coordonatorul în nume propriu, dar pe seama beneficiarului a patru puncte distincte ale activității ce urma a se desfășura în spațiul situat în magazinul, pe care beneficiarul îl deținea în temeiul contractului de asociere încheiat cu. Contractul de mandat s-a încheiat pe o perioadă de 7 luni, începând cu data de 01.06.2005, durata contractului prelungindu-se prin acte adiționale, lucru care s-a întâmplat pentru anul 2006, prin actul adițional nr. 1 până la data de 31.12.2006. Prin contract, părțile au stabilit ca rezilierea contractului înainte de termen se putea face, de partea interesată, prin notificare transmisă cu minim 60 de zile înainte de data solicitată, pe toată această perioadă obligațiile contractuale desfășurându-se conform contractului. La data de 25.10.2006, a invitat reclamanta în vederea renegocierii contractului, lucru care nu s-a întâmplat, astfel că pârâta a considerat că mandatul comercial ajunge la termen la data de 31.12.2006. Deși prin adresa nr. 300/26.12.2006, a comunicat pârâtei că dorește prelungirea contractului de mandat, la data de 28.12.2006, a reiterat încetarea contractului prin ajungerea la termen.
Instanța a arătat că prin adresa nr. 30/30.12.2006, a solicitat reclamantei să ridice mobilierul începând cu data de 04.01.2007 și până la data de 30.01.2007, când urma a se elibera depozitul de la subsol, înțelegerea fiind condiționată în mod expres de achitarea facturii fiscale nr. -/27.12.2006 în cuantum de 5141 lei. Potrivit susținerilor pârâtei, începând cu data de 30.12.2006, mărfurile au fost ridicate din spațiul comercial, rămânând mobilier, iar în depozit bunurile care făceau obiectul contractului de depozit. La data de 06.01.2007 a fost încheiat un proces-verbal privind eliberarea spațiilor comerciale, mobilierul fiind depozitat într-un depozit închiriat de la - contract de închiriere nr. 28/05.01.2007- chiria lunară fiind de 1000 lei plus
Față de cele arătate, instanța a considerat că nu sunt întrunite condițiile art. 998-999.civ. neexistând prejudiciu, reclamanta ridicându-și bunurile și mobilierul în luna martie 2008, neexistând fapta ilicită, contractul de mandat și contractul de depozit încetând la data de 31.12.2006 prin ajungere la termen și nefiind demonstrată culpa autorului prejudiciului.
Cu privire la cererea reconvențională, s-a arătat că, potrivit dispozițiilor Capitolului III- Prețul- din contractul de mandat comercial nr. 1/2005, venitul ce urmează a fi predat beneficiarului de către coordonatorul C. este convenit de părți la echivalentul în lei a sumei de 1700 /lună fără, valoarea urmând a fi facturată de beneficiar până în ultima zi lucrătoare a lunii în curs, iar plata efectivă se efectua până cel mai târziu în ziua de 5 ale lunii următoare pentru luna în curs. Factura fiind scadentă la 05.01.2007, iar reclamanta nedemonstrând achitarea ei, în temeiul art. 969.civ. tribunalul a apreciat justificat acest petit.
Referitor la suma de 6543,84 lei reprezentând penalități de întârziere aferente achitării cu întârziere a facturilor fiscale aferente venitului cuvenit pentru lunile septembrie 2005-noiembrie 2006, tribunalul a constatat că, prin contractul de mandat, părțile au inserat o clauză penală, în condițiile ar. 1066.civ. Ca urmare, instanța a considerat că reclamanta trebuie obligată la plata penalităților de întârziere pentru neachitarea la scadență a facturilor fiscale.
S-a arătat că suma de 600 euro reprezentând contravaloare lipsă de folosință pe perioada ianuarie-martie 2007 este solicitată în baza contractului de prestări servicii depozitare nr. 02/2004 modificat prin act adițional, valabilitatea acestuia fiind stabilită de părți până la data de 31.12.2006, dată la care era obligată să ridice bunurile. În temeiul art. 969, 1591 și 593.civ. reținând că, potrivit art. 1618.civ. deponentul este îndatorit în a întoarce depozitarului toate spezele făcute pentru păstrarea lucrului depozitat și a-l dezdăuna de toate pierderile cășunate lui din cauza depozitului, tribunalul a obligat pe reclamantă la plata sumei de 600 euro contravaloare lipsă de folosință.
Prin petitul 4 al cererii reconvenționale s-a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 7998, 72 lei contravaloare chirie pentru perioada 01.04.2007-31.03.2008. Tribunalul a reținut că potrivit procesului verbal încheiat, a ridicat bunurile depozitate în baza contractului de depozit nr. 02/2004 ( ce a încetat prin ajungerea la termen la data de 31.12.2006) în luna martie 2008, astfel că au fost admise și aceste pretenții.
În ce privește suma de 18410,45 lei solicitată prin precizarea la cererea reconvențională cu titlu de chirie pentru perioada 05.01.2007- 01.04.2008, s-a menționat că întrucât nu și-a ridicat mobilierul la data încetării contractului de mandat, s închiriat un depozit unde a depozitat mobilierul. Potrivit contractului de închiriere nr. 28/05.01.2007, chiria lunară era în cuantum de 1000 lei plus Din procesele verbale încheiate rezultă că reclamanta și-a ridicat mobilierul în luna martie 2008 (protocolul nr. 428/31.03.2008), astfel încât, tribunalul, reținând modul de calcul, a obligat pe pârâtă, în condițiile art. 998-999.civ. la plata sumei de 18410,45 lei.
În temeiul art. 274.pr.civ. reclamanta a fost obligată la plata sumei de 7779 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței comerciale nr. 8173/04.07.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a declarat apel în termen legal apelanta-reclamantă În motivarea apelului a invocat următoarele excepții:
- Excepția necompetenței materiale a Tribunalului București - Secția Comercială și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Sector 2 Față de obiectul cererii de chemare în judecată și de temeiul juridic constând în răspunderea civilă delictuală întemeiată pe prevederile art. 998-999.civ. apelanta susține că litigiul este de natură civilă, cu o valoare de până la 5 miliarde lei, iar competența de soluționare aparține Judecătoriei Sectorului 2 B;
- Excepția prematurității formulării cererii reconvenționale a, față de prevederile art. 7201.pr.civ. În acest sens a arătat că pârâta nu a respectat obligația impusă de lege nici sub aspectul cuantumului sumelor solicitate și nici sub aspectul îndeplinirii procedurii referitoare la termenele prevăzute de lege. Pârâta a formulat invitația la conciliere pentru data de 04.04.2007, și deși termenul în care putea formula acțiunea se situa după data de 04.05.2007, cererea reconvențională a fost introdusă în data de 20.04.2007 în cadrul unui dosar înregistrat la data de 16.03.2007.
- Excepția inadmisibilității formulării cererii reconvenționale ce are ca obiect o răspundere civilă contractuală în cadrul unei cereri de răspundere civilă delictuală. Pentru a nu se produce confuzie asupra materiilor juridice deduse judecății este legal a se face distincție și asupra obiectului celor două cereri care au materii total diferite, care stabilesc și competența materială de judecare a speței.
Cu privire la fondul litigiului, a arătat că, inițial funcționa în incinta magazinului în baza contractului de asociere în participațiune, încheiat cu, la data de 15.07.1997, cu posibilitatea de prelungire. La data de 01.06.2005, a încheiat și un contract de mandat comercial pentru desfășurarea de activități comerciale în cadrul spațiului situat în B, Sector 2,-, în magazinul, cu aceeași Notificările pentru rezilierea contractului de mandat puteau fi făcute numai în scris cu minim 60 de zile înainte de data solicitată, pe toată această perioadă obligațiile contractuale decurgând potrivit actului încheiat. La data de 28.12.2008, orele 16, adică înaintea 29.12.2006-02.01.2007, s-a primit prima notificare scrisă nr. 29 prin care se pune în vedere ca la data de 31.12.2006 orele 12 să se prezinte pentru a da socoteală pentru mandatul acordat și să returneze furnizorilor mărfurile nevândute, deși până la acea dată se purtaseră discuții în vederea încheierii unui act adițional de prelungire a contractului de mandat. Dovada bunei credințe a este că faptul că până la sfârșitul zilei de 31.12.2006 a reușit să emită decizii și să inventarieze cele 4 gestiuni, să ridice mărfurile, urmând a fi restituite furnizorilor., deși a notificat prin adresa nr-, data de 30.01.2007 pentru ridicarea mobilierului, a trecut imediat la dezafactarea și demolarea activelor deținute de, producând pagube acesteia. Dovada că a dezafectat mobilierul o constituie și protocolul nr. 428/31.03.2008 din care reiese că s-au ridicat bucăți de și nu mobilierul societății.
Apelanta a mai arătat că, urmare a acțiunii unilaterale întreprinse de, apelanta a înregistrat începând cu data de 01.01.2007, pierderi lunare din beneficiul nerealizat în suma de 58.400 lei pe lună, așa cum reiese din raportul expertului contabil depus la dosarul cauzei.
Instanța nu a verificat dacă sumele solicitate de corespund prevederilor Legii nr. 82/1992 și celor ale Codului fiscal, în sensul că singura factură emisă pentru societatea apelantă este cea aferentă contractului de mandat comercial pentru luna 2006. Restul sumelor sunt nelegale și încalcă prevederile legii disciplinei contractuale potrivit cărora "totalul penalităților pentru întârziere în decontare, prevăzute la alin. 1 și 2, nu poate depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate, cu excepția cazului în care prin contract s-a stipulat contrariul". În lipsa unei dispoziții referitoare la depășirea cuantumului penalităților, instanța nu putea acorda decât maxim 5141 lei și nu 6543,84 lei penalizări aferente facturii din luna.
De asemenea, s-a susținut că suma de 600 euro reprezentând lipsa de folosință pentru perioada ianuarie - martie 2007 este nedatorată, deoarece contractul de depozitare nr. 2 din 29.05.2004 încetase la data de 31.12.2006, așa cum reiese din actul adițional nr. 1 încheiat la 29.05.2005, iar societatea nu mai avea nici un obiect depozitat în spațiul al cărui contract expirase.
S-a mai menționat că tribunalul a acordat suma de 7998, 72 lei cu titlu de chirie pentru perioada 01.04.2007-31.03.2008, dar reține că tot la acea dată apelanta și-a ridicat mărfurile depozitate în spațiul aferent contractului de depozit nr. 2/2004, de unde se pune întrebarea unde au fost depozitate mărfurile societății în perioada 05.01.2007-01.04.2007?
Apelanta a mai invocat faptul că suma de 18.410,45 lei reprezentând contravaloare chirie în baza contractului nr. 28/05.01.2007 este nedatorată, deoarece în acest contract nu este menționat faptul că spațiul ce se închiriază va fi folosit de către pentru depozitarea pieselor de mobilier ale Contractul nr. 28/05.01.2007 este încheiat între și, având ca obiect închirierea unui spațiu de 40. la subsol. Nu se prevede în contract și nu s-a dovedit de către că în acest spațiu au fost depozitate exclusiv mobilierul apelantei, deși mai exista un alt spațiu de 20 de pentru care instanța a acordat contravaloarea chiriei.
Prima instanță nu a verificat legalitatea creanțelor solicitate, ci doar le-a acordat, sumele acordate intimatei nefiind dovedite că au fost și plătite de aceasta. Societății apelante i-a fost respinsă proba cu expertiză contabilă, instanța antepronunțându-se asupra cererii sale, iar în considerente nu face vorbire despre concluziile raportului de expertiză extrajudiciară.
Analizând apelul prin prisma motivelor de apel expuse și a prevederilor art. 295 alin. 1.pr.civ. se constată că nu este fondat.
Nu este întemeiată excepția necompetenței materiale a Tribunalului București - Secția Comercială, pe motiv că litigiul nu are o natură comercială, ci civilă.
Prin cererea de chemare în judecată s-au invocat săvârșirea de către intimata-pârâtă a unor fapte ilicite, de natură să atragă răspunderea civilă delictuală în temeiul dispozițiilor art. 998-999.civ. Întrucât s-a susținut săvârșirea faptelor ilicite de către intimata-pârâtă, care este societate comercială, în cauză operează prezumția de comercialitate a tuturor obligaților comerciantului, prezumție prevăzută de art. 4.com. Potrivit acesteia, "se socotesc, afară de acestea, ca fapte de comerț, celelalte contracte și obligații ale unui comerciant, dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuși actul". Se deduce că sunt comerciale nu numai obligațiile contractuale, dar și faptele licite, precum și faptele ilicite ale unui comerciant.
Având în vedere că, în speță, se invocă fapte ilicite de decurg din activitatea comercială a intimatei-pârâte, societate comercială, operează prezumția de comercialitate a litigiului, potrivit art. 4.com. nefiind dovedit natura civilă a acestor fapte.
De asemenea, nu este întemeiată nici excepția prematurității formulării cererii reconvenționale, pe motivul neîndeplinirii procedurii prealabile a concilierii prevăzute de dispozițiile art. 7201.pr.civ. Aceasta întrucât dispozițiile art. 7205.pr.civ. prevăd că în cazul litigiilor de natură comercială, "dacă pârâtul are pretenții împotriva reclamantului derivând din același raport juridic, el poate face cerere reconvențională. În cazul litigiilor prevăzute de art. 7201nu este necesară o altă încercare de conciliere". Rezultă că legea nu impune obligativitatea efectuării procedurii de conciliere prevăzută de dispozițiile art. 7201.pr.civ. în situația formulării cererii reconvenționale în cadrul litigiilor de natură comercială și evaluabile în bani.
Nu este întemeiată nici excepția referitoare la inadmisibilitatea formulării cererii reconvenționale întemeiate pe răspunderea civilă contractuală în cadrul litigiului pornit prin acțiune întemeiată pe răspunderea civilă delictuală. Nu există nici o normă legală care să interzică formularea unei asemenea cereri, atâta timp cât între cererea de chemare în judecată și cererea reconvențională există legătură, iar competența materială de soluționare a celor două cereri este aceeași.
Cu privire la motivul de apel ce vizează pretinsa faptă ilicită a intimatei constând în dezafectarea mobilierului aflat în incinta spațiului comercial în cauză, se constată că, privitor la folosința acestui spațiu, între părți s-a încheiat un contract intitulat "contract de mandat comercial nr. 01/01.06.2005, dar care reprezintă, în esență, un contract de închiriere a spațiului comercial menționat în acesta. Durata pentru care s-a încheiat contractul a fost de 7 luni, începând cu data de 01.06.2005, iar prin actul adițional nr. 1 la contract s-a mai prelungit până la data de 31.12.2006.
Așa cum a reținut și prima instanță, părțile nu s-au mai înțeles să prelungească în continuare contractul, situație în care devin aplicabile dispozițiile art. 1436.civ. potrivit cărora "locațiunea făcută pentru un timp determinat încetează de la sine cu trecerea termenului, fără să fie trebuință de o prealabilă înștiințare".
De asemenea, devin aplicabile și prevederile art. 1431.civ. care dispun că "locatarul trebuie să restituie lucrul în starea în care l-a primit".
În cauză, apelanta-reclamantă., în calitate de locatar, nu și-a ridicat din spațiul închiriat, la expirarea termenului locațiunii, mobilierul aflat în acesta, deși avea această obligație legală de a preda locatorului, adică intimatei-pârâte, spațiul în starea în care l-a primit.
Fapta intimatei-pârâte de a elibera spațiul cu privire la care expirase durata închirierii, prin demontarea mobilierului proprietatea apelantei-reclamante și depozitarea lui în alt loc, la dispoziția acesteia, nu constituie o faptă ilicită, având în vedere obligația impusă de lege, în calitate de locatar.
Ca urmare, în mod întemeiat a considerat prima instanță că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998- 999.civ., neexistând fapta ilicită și, implicit nici celelalte condiții ale acestei răspunderi.
Deoarece intimata-pârâtă nu răspunde în temeiul dispozițiilor art. 998-999.civ. ea nu poate fi obligată nici la plata beneficiului nerealizat, în suma de 58.400 lei pe lună, invocat de apelantă.
Nu este fondat nici motivul de apel în sensul că penalitățile solicitate de intimata-pârâtă prin cererea reconvențională încalcă prevederile legilor fiscale, nefiind dovedit acest lucru, precum și pe cele ale Legii nr. 469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale. Art. 4 alin. 3 din acest ultim act normativ prevede că "totalul penalităților pentru întârziere în decontare, prevăzute la alin. 1 și 2, nu poate depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate, cu excepția cazului în care prin contract s-a stipulat contrariul".
În cauză, se constată că penalitățile solicitate prin cererea reconvențională nu sunt aferente unei singure facturi, respectiv celei pe luna 2006, ci se referă la neplata la scadență a facturilor aferente perioadei septembrie 2005- noiembrie 2006, care au fost achitate parțial cu întârziere, iar factura aferentă lunii nu era achitată la data formulării cererii reconvenționale.
Nu se poate deci reține susținerea apelantei-reclamante în sensul că penalitățile solicitate ar depăși debitul, deoarece ele nu sunt calculate numai asupra debitului solicitat prin cerere reconvențională, ci și asupra celorlalte debite achitate cu întârziere.
Nu este întemeiat nici motivul de apel referitor la nedatorarea sumei de 600 Euro solicitată pentru lipsa de folosință pentru perioada ianuarie - martie 2007 spațiului pentru care între părți s-a încheiat contractul de depozit nr. nr. 2 din 29.05.2004. Acest contract a expirat la data de 31.12.2006, dată la care deponentul, respectiv, avea obligația de a ridica lucrurile depozitate, având în vedere că depozitul este cu titlu oneros și că termenul contractual este stipulat nu numai în beneficiul depozitarului, ci și al deponentului.
Așa cum reiese din: corespondența părților, respectiv din adresa nr. 30/30.12.2006 emisă de, din faptul că între părți nu s-a încheiat nici un proces verbal care că consemneze îndeplinirea de către apelanta deponent a obligației de a-și ridica bunurile depozitate la expirarea termenului contractual, precum și din faptul nedovedirii cu nici un mijloc de probă a îndeplinirii obligației arătate, rezultă că apelanta nu a ridicat bunurile depozitate în spațiul obiect al contractului de depozit nr. 2/29.05.2004 la expirarea termenului contractual.
În consecință, aceasta datorează suma de 600 Euro solicitată de intimata-pârâtă cu titlu de lipsă de folosință a spațiului obiect al contractului de depozit.
Nu este întemeiat nici ultimul motiv de apel care privește susținerea apelantei în sensul că nu s-a făcut dovada faptului că s-a încheiat contractul de închiriere nr. 28/05.01.2007 pentru depozitarea mobilierului proprietatea sa.
Potrivit contractului de închiriere nr. 28/05.01.2007, obiectul acestuia constă în închirierea unui spațiu pentru depozit. Este adevărat că nu se menționează în contract bunurile ce vor fi depozitate în acest spațiu sau proprietarul acestor bunuri. Însă, din coroborarea clauzelor acestui contract cu adresa nr. 01/05.01.2007 emisă de, în care se solicită închirierea spațiului în vederea depozitării mobilierului aparținând, se deduce că mobilierul proprietatea apelantei-reclamante a fost depozitat în spațiul obiect al contractului de închiriere nr. 28/05.01.2007.
Având în vedere aceste considerente, se constată că apelul declarat de apelanta-reclamantă C. nu este fondat, astfel că, în temeiul art. 296.pr.civ. va fi respins.
În baza art. 298 și art. 274.pr.civ. apelanta va ff obligată să plătească intimatei suma de 4.760 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta SC, împotriva sentinței comerciale nr. 8173 din data de 04.07.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC A &.
Obligă apelanta să plătească intimatei suma de 4.760 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 17.12.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - ---
GREFIER,
- -
Red / 4ex/17.01.2009
Președinte:Roxana PopaJudecători:Roxana Popa, Eugenia Alina Sekely Popa
