Spete pretentii comerciale. Decizia 62/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 62/
Ședința publică de la 26 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 2: Marius Irimie
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de reclamanta - O și de pârâta - Română de Compensație - Sibiu împotriva Sentinței civile 37/C/19.01.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat pentru pârâta apelantă, lipsă fiind reclamanta apelantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul - Română de Compensație - arată că, față de soluția pronunțată de Tribunalul Sibiu în sensul admiterii cererii de completare a dispozitivului sentinței atacate, al doilea motiv de apel a rămas fără obiect.
Solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.
Învederează instanței că reclamanta a solicitat cheltuieli de judecată în trei dosare, în care acțiunea a fost însă respinsă. Instanța de fond a obligat pârâta la plata sume de 420 lei, care însă nu s-a cerut.
Referitor la apelul reclamantei, solicită respingerea acestuia cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată în integralitate.
Avocat arată că - Oas olicitat cheltuieli de judecată nesolicitate de la început, în această situație trebuind să formuleze o acțiune în despăgubire.
Susține că, exceptând prima chitanță, următoarele sunt ulterioare, putând fi orice, dar nu cheltuieli de judecată, dacă au fost plătite după finalizarea dosarului.
Arată în continuare, că singura factură emisă în termen este cea reprezentând plata onorariului avocatului - asistență și consultanță juridică, fără a fi defalcate și fără a se indica numărul dosarului.
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor de față,
Prin Sentința civilă nr. 37/C/2009 pronunțată de Tribunalul Sibius -a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - - O împotriva pârâtei - Română de Compensație - Sibiu și a fost obligată pârâta la plata sumei de 420 lei despăgubiri civile (cheltuieli de judecată).
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:
În dosar - prin Sentința nr.31/7.03.2007 s-a admis acțiunea reclamantei - Română de Compensație -, iar prin Decizia nr. 34/10.05.2007 a Curții de Apel Alba Iulias -a modificat sentința recurată în sensul că s-a respins cererea reclamantei, fără a se acorda cheltuieli.
În dosar nr- prin Sentința nr.70/29.05.2007 s-a respins cererea de sechestru asigurător formulată de creditoarea pârâtă în acest dosar.
Pârâta din acel dosar - - a pus concluzii de respingere a cererii de sechestru asigurător și fără cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs pârâta - Română de Compensație -, prin Decizia nr.44/14.09.2007 a Curții de Apel Alba Iuliaa fost respins, iar recurenta a fost obligată să plătească pârâtei - - O suma de 420 lei cu titlu de cheltuieli de judecată justificate cu chitanța nr. -/13.09.2007.
În dosar nr-, prin Sentința nr. 69/28.05.2007, s-a admis cererea de ordonanță președințială formulată de - Română de Compensație -, iar prin Decizia nr.383/2007 a Curții de Apel Alba Iulias -a admis apelul formulat de - -, modificând sentința apelată în sensul respingerii ordonanței președințiale. Din cuprinsul deciziei rezultă că mandatarul pârâtei a solicitat admiterea recursului în sensul respingerii ordonanței președințiale - nu a solicitat cheltuieli de judecată.
În baza dispozițiilor legale, reclamanta nu a cerut cheltuieli de judecată în dosar -, în dosar - la fond a precizat expres că nu solicită cheltuieli de judecată, iar în recurs a primit cu titlu de cheltuieli suma de 420 lei, iar în dosar nr- aceasta din nou în recurs a specificat că nu solicită cheltuieli de judecată.
Deci, în cele trei dosare instanțele care au soluționat cauzele au luat act că nu solicită cheltuieli, iar în cazul în care a solicitat cheltuieli le-au acordat în baza dovezilor făcute, reclamanta - - obținând cheltuieli de judecată în sumă de 420 lei.
Prin acțiunea formulată în dosar nr-, reclamanta, pe cale separată, a solicitat obținerea acestor cheltuieli, sumele pretinse având natură de despăgubiri civile.
Având în vedere și temeiul de drept al acțiunii reclamantei, art.998 și999 Cod civil, ne aflăm în fața unei răspunderi civile delictuale.
Pentru ca obligația delictuală să poată lua naștere este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții impuse de lege: fapta culpabilă, prejudiciul, raportul de cauzalitate dintre faptă și vinovăție.
Dacă din punctul de vedere al faptei culpabile, al vinovăției și chiar al raportului de cauzalitate problema este tranșată de art.274 pr.civ, aspectul discutabil al pretențiilor reclamantei este acela al prejudiciului.
Pentru ca dreptul la reparațiune să ia naștere prejudiciul trebuie să fie cert, personal și direct.
Reclamanta a susținut că, în dosarele cu numerele de mai sus, prin facturile anexate s-au efectuat cheltuieli de judecată reprezentând cheltuieli avocațiale în sumă de 110.632,69 lei.
În toate facturile anexate serviciile prestate pentru reclamantă îmbracă forma de "asistență juridică" oferită de casa de avocatură, fără să fie însă, confirmată de reclamantă și să se facă dovada plății.
Prejudiciul trebuie să fie cert atât în privința existenței sale, cât și cu privire la posibilitatea de a se stabili întinderea lui.
Toate facturile prin care reclamanta își dovedește prejudiciul au fost emise după pronunțarea instanței de fond și de recurs, sub denumirea generică de asistență juridică.
Instanța reține că, prejudiciul invocat de reclamantă nu este cert atâta timp cât nu a făcut dovada că în dosarele cu numerele de mai sus, s-au efectuat cheltuieli reprezentând onorariu de avocat, "asistența juridică" neputând fi asimilată noțiunii de cheltuieli de judecată stabilită de art.274 pr.civ.
De asemenea, prejudiciul reclamantei nu este și direct, întrucât cheltuielile cu "asistența juridică" nu sunt legate de cauzele invocate și cuprind perioade care nu se referă la soluțiile din dosarele de mai sus.
Întrucât reclamanta, în cauzele ce formează obiectul dosarului cu nr. de mai sus, și-a exprimat poziția procesuală cu privire la cheltuielile de judecată fie nesolicitându-le în dosar nr.-, fie renunțând la acestea în dosar - și nr-, instanța a reținut că nu există un raport de cauzalitate între prejudiciu și fapta pârâtei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta - - O și pârâta - Română de Compensație - Sibiu.
Reclamanta a solicitat modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii în tot a acțiunii sale și obligarea pârâtei la plata sumei de 110.632,69 lei, reprezentând onorarii avocațiale și alte cheltuieli aferente serviciilor juridice prestate de ", în dosarele nr. -, -, -.
Reclamanta a arătat că, în dosarele menționate, pârâta a căzut în pretenții. Sumele pretinse au fost încasate pentru serviciile de asistență juridică, legate de dosarele menționate, în conformitate cu contractele de asistență juridică și facturile fiscale depuse la dosar. Plata acestor sume este confirmată prin declarațiile serviciului de contabilitate al societății de avocatură și prin extrasele de cont. Pe fiecare factură este trecut contractul în temeiul căruia s-a emis factura. Ordinele de plată au mențiunea privind dosarul pentru care s-a făcut plata. Momentul emiterii facturilor este irelevant. Împrejurarea că se pot solicita cheltuieli de judecată și pe cale separată are în vedere tocmai necesitatea dovedirii cheltuielilor ulterior judecății. S-au încălcat prevederile art. 134 din statutul profesiei de avocat. În mod greșit s-a apreciat că nesolicitarea cheltuielilor de judecată în cele trei dosare conduce la concluzia că între aceste litigii și pretențiile actuale nu există legătură de cauzalitate.
Apelul este scutit de taxe.
Pârâta - Română de Compensație - a solicitat schimbarea în parte a sentinței atacate și respingerea în întregime a acțiunii atacate.
În motivarea apelului s-a arătat că, prin sentința atacată a fost obligată să plătească reclamantei 420 lei cheltuieli de judecată. Suma respectivă nici nu a fost solicitată de reclamantă și pentru această sumă reclamanta deține un titlu executoriu. S-a mai solicitat și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată pentru judecata în fond, întrucât acțiunea acesteia a fost admisă doar în mică măsură.
Apelul pârâtei este scutit de taxe.
Verificând cele două apeluri, în conformitate cu motivele invocate și cu prevederile art. 295.pr.civ. curtea de apel constată următoarele:
Cu privire la apelul reclamantei -, curtea de apel apreciază că acesta este nefondat, întrucât, într-adevăr reclamanta nu a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în dosar nr. -, nici la judecata în fond și nici în recurs. De asemenea, reclamanta nu a solicitat asemenea cheltuieli nici în dosar nr. - (fila 23 dosar Judecătoria Sibiu ). În același dosar, cu ocazia judecății în recurs, reclamanta a solicitat cheltuieli de judecată în sumă de 420 lei, conform facturilor, cheltuieli care i-au și fost acordate (filele 26, 27 dosar Judecătoria Sibiu ). De asemenea, reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată nici în dosar nr-, precizând expres că nu solicită asemenea cheltuieli (fila 3 dosar Judecătoria Sibiu ).
În mod corect a reținut prima instanță că plățile s-au făcut după terminarea litigiilor și că nu s-a dovedit că acestea au vreo legătură cu litigiul. În dosarul nr. -, judecata s-a încheiat la 10 mai 2007, iar plățile s-au făcut la 19.07.2007 și 13.11.2007. În dosar nr. -, judecata s-a încheiat la 14.09.2007 și marea majoritate a plăților s-a făcut după această dată, respectiv 13.11.2007 și 12.12.2007. În acest dosar plata onorariului avocatului se susține că a fost făcută la 12.12.2007, celelalte sume reprezentând servicii juridice. În dosar nr-, judecata s-a încheiat la 7.09.2007, iar plățile și facturile invocate de reclamantă au fost făcute ulterior, la 13.11.2007, respectiv 12.12.2007.
Curtea de apel apreciază că reclamanta - nu a dovedit că plățile făcute conform facturilor și extraselor de cont depuse la dosarul Judecătoriei Sibiu au legătură cu litigiile ce au făcut obiectul dosarelor nr-, - și -.
Curtea de apel apreciază că aceste plăți au fost făcute în scopul evident al determinării cu rea credință a obligării pârâtei la plata lor cu titlu de cheltuieli de judecată, nefiind justificate.
Față de împrejurarea că reclamanta nu a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în două din cele trei dosare menționate, iar în cel de-al treilea dosar (nr. -), a obținut cheltuieli nesolicitate și de împrejurarea că nu a justificat cheltuielile pretinse, curtea de apel apreciază că apelul reclamantei - este nefondat, sentința atacată fiind la adăpost de criticile reclamantei.
Cu privire la apelul pârâtei, - Română de Compensație -, curtea de apel constată că acesta este întemeiat.
Prin sentința atacată, aceasta a fost obligată să plătească reclamantei 420 lei despăgubiri civile, reprezentate de cheltuieli de judecată. Prima instanță nu a observat că pârâta - Română de Compensație - fusese obligată să plătească suma respectivă reclamantei, prin Decizia comercială nr. 411/14.09.2007 a Curții de Apel Alba Iulia (filele 26, 27 dosar Judecătoria Sibiu ).
În aceste condiții, reclamanta deținând un titlu executoriu, nu se mai impunea obligarea pârâtei la plata sumei de 420 lei cheltuieli de judecată. Pârâta nu și-a mai menținut solicitarea din apel privind cheltuielile de judecată stabilite de prima instanță în prezenta cauză, ca urmare a pronunțării încheierii din camera de consiliu din 25.05.2009. (fila 10 din suplimentul la dosarul nr- - completarea dispozitivului).
Față de cele reținute, curtea de apel urmează ca, în temeiul art. 296.pr.civ. și 274.pr.civ. să respingă apelul reclamantei, să admită apelul pârâtei - Română de Compensație - și să schimbe în parte sentința atacată cu consecința înlăturării obligării pârâtei la plata despăgubirilor de 420 lei.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta Societatea de Investiții financiare - O împotriva sentinței civile nr. 37/C/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-, admite apelul declarat de pârâta Română de Compensație - Sibiu, schimbă în parte sentința atacată și înlătură obligarea pârâtei la plata sumei de 420 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 26.06.2009.
Președinte Judecător
- - - -
Grefier
- -
Red.
Th.
Ex. 4/31.07.2009
Jud. fond:
Președinte:Nicolae DurbacăJudecători:Nicolae Durbacă, Marius Irimie
