Spete pretentii comerciale. Decizia 628/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
Decizia nr. 628 / Dosar nr-
Ședința publică din 15 decembrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Laura Fețeanu judecător
- - - - - judecător
- - - președinte de secție
- - grefier
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra contestației în anulare formulate de prin lichidator împotriva deciziei comerciale nr. 492/R din 14 octombrie 2009, pronunțate de Curtea de APEL BRAȘOV - Secția comercială în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în ședința publică din 10 decembrie 2009, conform încheierii din acea zi ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în temeiul art. 260 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru 15 decembrie 2009.
CURTEA
Reclamanta a chemat în judecată pârâta prin solicitând instanței să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 1.113.707,0957 lei cu titlu de preț neachitat, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanta arată că pârâta nu a respectat prevederile contractuale referitoare la achitarea contravalorii lucrărilor executate.
În drept s-au invocat dispozițiile art.969, art.1073 Cod civil, art.43 Cod comercial.
În apărare, pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței instanțelor judecătorești în soluționarea cauzei și a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.
Prin sentința civilă nr. 492/15.04.2009 Tribunalul Brașova admis excepția necompetenței instanțelor judecătorești invocată de pârâta prin
A constatat că cererea nu este de competența instanțelor judecătorești și a respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta prin
A respins cererea pârâtei privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Încheierea unei convenții arbitrale are ca efect principal și negativ excluderea competenței instanțelor judecătorești de a soluționa litigiul respectiv.
Susținerile reclamantei în sensul că în cauză clauza compromisorie este inoperantă, cu motivarea că nu rezultă din contract voința părților de a supune spre soluționare litigiile ivite Curții de arbitraj de pe lângă Camera Internațională de Comerț din nu au fost reținute, întrucât conform art.14.1 părțile au prevăzut că toate eventualele litigii rezultate din contract vor fi soluționate conform regulilor de conciliere și arbitraj ale Camerei Internaționale de Comerț din, de către trei arbitri desemnați conform regulamentului amintit, iar potrivit art.14.2 deciziile arbitrilor se bazează pe prevederile prezentului contract și în mod suplimentar pe legislația românească, cu excepția conflictului prevederilor legii și Convenției UN privind contractele pentru vinderea internațională de bunuri. Locul de arbitraj va fi în va fi engleza.
Așadar, interpretarea dată de reclamantă acestei clauze în sensul că litigiul va fi soluționat după regulile Camerei Internaționale de Comerț din și nu de către Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera Internațională de Comerț din, nu a fost primită.
În speță, s-a constatat că litigiul este de competența Curții de Arbitraj de pe lângă Camera Internațională de Comerț din, organ de jurisdicție din alt stat și, văzând prevederile art.157 din Legea nr.105/1992, nu a declinat competența în favoarea acesteia ci a respins cererea ca nefiind de competența instanțelor române.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta prin lichidator, solicitând casarea și trimiterea spre rejudecare instanței de fond.
În motivarea recursului se arată următoarele:
Izvorul pretențiilor îl constituie lucrările executate de reclamantă ca subantreprenor al pârâtei, între cele două părți fiind încheiat contractul de subantrepriză nr.125 A / 9.03.2006.
Clauza cuprinsă în art. 14.1 este inoperabilă pentru că din aceasta nu rezultă expres și explicit competența instanței arbitrale.
Potrivit art. 14.1 neînțelegerile dintre părți vor fi soluționate după regulile Camerei Internaționale de comerț și nu de către Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț Internațională.
Prin sintagma "după regulile" nu poate fi trasă concluzia că instanța arbitrală competentă este Curtea de Arbitraj de pe lângă. Această clauză fiind echivocă și necuprinzând expres voința părților de a da spre soluționare instanței arbitrale litigiul, deci clauza e inoperabilă.
Prin decizia civilă nr. 492/14.10.2009 Curtea de APEL BRAȘOVa respins recursul declarat de reclamantă ca tardiv, arătând în motivare că recursul a fost declarat cu depășirea termenului de recurs de 5 zile de la pronunțare prevăzut de art. 158 alin. 3 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare reclamanta solicitând anularea acesteia, rejudecarea recursului, trimiterea spre rejudecare a cauzei la Tribunalul Brașov, pe fond.
În motivarea acesteia se arată următoarele:
Recursul declarat împotriva sentinței nr.492/15.04.2009 a Tribunalului Brașov a fost expediat prin poștă la 21.04.2009, în termen de 5 zile de la comunicare.
E incident art. 318 teza 1 Cod procedură civilă, în speță fiind vorba despre o greșeală materială.
Sentința s-a pronunțat la 15.04.2009, în dispozitiv făcându-se mențiunea posibilității declarării apelului în 15 zile de la comunicare.
Potrivit art. 158 alin. 3 Cod procedură civilă, dacă instanța se declară necompetentă, împotriva sentinței se poate declara recurs în 5 zile de la pronunțare.
Termenele procedurale prevăzut de art. 101 alin.1 Cod procedură civilă se calculează pe zile libere. În speță, termenul curge de la 16.04.2009, prima zi neintrând în calcul, și s-a împlinit la 21.04.2009, nefiind luată în calcul nici ziua în care s-a sfârșit termenul, respectiv 20.04.2009.
Examinând decizia atacată în raport cu actele dosarului, cu motivele invocate, Curtea constată contestația ca fiind fondată.
Prin sentința Tribunalului Brașovs -a admis excepția necompetenței instanțelor judecătorești invocată de pârâta prin, s-a constatat că cererea nu este de competența instanțelor judecătorești și s-a respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta prin. Această sentință s-a pronunțat la data de 15 aprilie 2009. Potrivit art. 158 alin. 3 Cod procedură civilă, dacă instanța se declară necompetentă împotriva sentinței se poate declara recurs în 5 zile de la pronunțare.
Termenele procedurale se calculează potrivit art. 101 alin. 1 Cod procedură civilă pe zile libere. În speță termenul curge de la 16.04.2009, prima zi neintrând în calcul, și s-a împlinit la 21.04.2009, nefiind luată în calcul nici ziua în care s-a sfârșit termenul, 20.04.2009.
În speță, recursul declarat împotriva sentinței nr. 492/15.04.2009 a Tribunalului Brașov a fost expediat prin poștă la 21.04.2009, în termen de 5 zile de la comunicare.
Primul motiv prevăzut de art. 318 Cod procedură civilă - dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale - are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință darea unor soluții greșite. Textul vizează greșeli de fapt, involuntare, fiind incident în speță, recursul fiind greșit respins ca tardiv.
Recursul declarat de reclamanta - SRL este nefondat.
Obiectul pretențiilor reclamantei îl constituie lucrările executate de reclamantă ca subantreprenor al pârâtei în baza contractului de subantrepriză nr.125 A /9.03.2006.
Potrivit art. 14.1 din contract "orice neînțelegeri rezultând din prezenta convenție vor fi soluționate definitiv conform regulamentului de conciliere și arbitraj al Camerei de Comerț Internaționale din, de către trei arbitri numiți conform regulamentului menționat", iar potrivit art. 14.2 "arbitrii își vor motiva decizia pe dispozițiile prezentei convenții și în mod complementar pe dispozițiile legii române, cu exceptarea normelor privind conflictul de legi și convenția Națiunilor Unite privind vânzarea internațională de mărfuri, locul arbitrajului va fi B, iar limba arbitrajului va fi engleza".
Potrivit art. 343 ind.3 alin.1 Cod procedură civilă, încheierea convenției arbitrale exclude, pentru litigiul ce face obiectul ei, competența instanțelor judecătorești, în sensul că existența convenției arbitrale impune ca litigiul să fie soluționat cu prioritate de tribunalul arbitral, iar conform art. 343 ind. 4 alin.2 lit.b Cod procedură civilă instanța nu va reține spre soluționare procesul dacă convenția arbitrală este lovită de nulitate ori este inoperantă.
Susținerea reclamantei potrivit căreia clauza cuprinsă în art. 14.1 este inoperabilă pentru că din aceasta nu rezultă expres și explicit competența instanței arbitrale este neîntemeiată.
Clauza arbitrală este clară, din conținutul acesteia rezultând că litigiul va fi soluționat de arbitrii Camerei de Comerț Internaționale din, nefiind prevăzută competența instanțelor judecătorești, ci expres arbitrilor, fiind excluse instanțele judecătorești.
Camera de Comerț Internațional din este o instituție permanentă de arbitraj cu competență generală în lume, respectiv judecarea litigiilor de către tribunalele arbitrale se desfășoară oriunde în lume, în speță la B, preponderent în afara sediului, potrivit locului ales de părți prin convenție, și foarte rar la acest sediu.
Există o distincție între atribuțiile jurisdicționale ale unei instituției de arbitraj, adică activitatea propriu-zisă de judecare a litigiului de către tribunalului legal constituit, și atribuțiile administrative ale instanței de arbitraj desfășurate în cazul de Secretariatul Curții. Secretariatul Curții se ocupă strict de logistica aferentă arbitrajului, însă soluționarea propriu zisă a litigiului revine exclusiv arbitrilor, care în exercitarea funcției lor jurisdicționale sunt în întregime independenți (art. 1.2 din Regulamentul de arbitraj al în vigoare de la 1.01.2008).
Potrivit art. 14 din regulament, locul arbitrajului va fi stabilit de C dacă părțile nu au convenit altfel, Tribunalul Arbitral poate delibera în orice locație consideră potrivit.
Art. 6 din Regulile interne al Curții (anexa III la Regulamentul de arbitraj) dispune că în exercitarea atribuției de verificare a conținutului hotărârii arbitrale, curtea va verifica pe cât posibil "în ce măsură sunt respectate dispozițiile imperative ale legii aplicabile la locul arbitrajului".
Rezultă clar că arbitrajul organizat de se poate desfășura oriunde altundeva în lume, nu neapărat la.
Față de considerentele mai sus arătate, nefiind incidente dispozițiile art. 304, art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de reclamanta și va menține sentința Tribunalului Brașov.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite contestația în anulare formulată de reclamanta împotriva deciziei comerciale nr. 492/14.10.2009 pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV, pe care o anulează.
Respinge excepția tardivității recursului invocată de pârâta prin
Respinge recursul declarat reclamanta împotriva sentinței civile nr. 492/15.04.2009 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi 15.12.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red. LF/16.12.2009
Dact.LD/17.12.2009/5 ex.
Jud. recurs --
Jud. sindic
Președinte:Laura FețeanuJudecători:Laura Fețeanu, Alina Gabriela Stoian, Gabriela
