Spete pretentii comerciale. Decizia 63/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 63
Ședința publică de la 03 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Gheorghiu
JUDECĂTOR 2: Cipriana Poiană
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Comercial privind pe apelant - I - și pe intimat PRIMĂRIA COM., având ca obiect pretenții, apel formulat împotriva sentinței nr. 477/com 19.02.2009 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 29.06.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la data de astăzi 03.07.2009, când:
INSTANȚA
Asupra apelului de față;
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Iași, reclamanta I chemat în judecată pe pârâta Primăria comunei și a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 372.654,81 lei reprezentând contravaloare energie termică pentru perioada mai 2004 - decembrie 2005, suma de 200.944,87 lei reprezentând penalități de întârziere și suma de 8.927,51 lei cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinare, pârâta a susținut că suma solicitată a fost calculată eronat în sensul că nu s-au avut în vedere subvențiile acordate populației pentru anii 2004 și 2005 în valoare totală de 200.810,26 RON și că de energia termică au beneficiat asociațiile de proprietari.
Prin sentința civilă nr. 477/com/19.02.2009 Tribunalul Iași - Secția comercială și contencios administrativ a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - I -, cu sediul în I, Calea nr. 25, în contradictoriu cupârâta Primăria com., jud. I,cu sediul în com., jud..
A obligatpârâtaPrimăria com.la plata cătrereclamanta- I -a sumei de -,81 lei, cu titlu de contravaloare energie termică pentru perioada 05.2004-12.2005, a sumei de -,24 lei, reprezentând penalități de întârziere pentru facturile emise pentru perioada 07.2004-12.2005, penalități ce vor curge și pentru viitor până la data plății efective și integrale a debitului, precum și la plata sumei de 8800 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele:
La data de 23.01.2004 între reclamanta I, în calitate de furnizor, și pârâta Primăria comunei, în calitate de consumator, a fost încheiat contractul de furnizare a energiei termice nr. 102, pentru perioada 01.01.2004 - 31.12.2004, în baza căruia reclamanta, în calitate de prestator al serviciului public, s-a obligat să furnizeze servicii de furnizare a energiei termice sub formă de apă fierbinte la PT (art. 2), iar Primăria comunei să plătească contravaloarea serviciilor furnizate (art. 9-12). La expirarea acestui contract au fost încheiate actele adiționale nr. 1/2005 și nr. 2/2005, prin care contractul a fost prelungit succesiv, pentru 01.01.2005 - 31.01.2005 și 01.02.2005 - 31.12.2005.
Pârâta are, așadar, calitatea de consumator, potrivit clauzelor contractuale, asociațiile de locatari/proprietari din nefiind părți în contract.
Pentru serviciile prestate în perioada 05.2004 - 12.2005, reclamanta a emis facturi, depuse la dosar, în valoare totală de -,81 lei, calculând și penalități de întârziere până la data promovării prezentei acțiuni, în valoare de -,87 lei. Pârâta a contestat atât suma pretinsă de reclamantă cu titlu de preț energie termică livrată, cât și suma calculată cu titlu de penalități, invocând subvenții acordate populației în anii 2004 și 2005 pentru compensarea cheltuielilor cu energia termică, transferate de pârâtă în contul reclamantei, dar care nu au fost avute în vedere la calculul sumei datorate de pârâtă cu titlu de contravaloare energie termică.
Instanța constată că, potrivit raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză, pârâta a beneficiat de subvenții în valoare totală de -,01, lei pentru anii 2004 și 2005 și că, avându-se în vedere în mod corect această sumă și plățile efectuate de pârâtă către reclamantă, dovedite cu ordine de plată, contravaloarea energiei termice rămasă de achitat către reclamantă pentru perioada 05.2004 - 12.2005 este de -,17 lei, penalitățile aferente fiind în sumă de -,24 lei.
Instanța reține așadar că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de plată a contravalorii prestațiilor efectuate în baza contractului, având ca obligație principală aceea de a achita prețul în ziua și la locul stabilit prin contract, astfel că acțiunea va fi admisă în parte, potrivit dispozițiilor art. 969 și 1073 cod civil și celor ale Codului comercial, iar pârâta va fi obligată la plata sumelor mai-sus amintite, reprezentând preț și penalități de întârziere. Penalitățile vor fi acordate și pentru viitor, până la data achitării integrale a prețului serviciului prestat.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, instanța va obliga pârâta la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel ambele părți.
Reclamanta Iac riticat sentința ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Suma de 15.229,72 lei achitată de Primăria prin OP nr. 233/09.03.2005 și OP nr. 1/29.03.2005 a fost operată corect în evidența contabilă a reclamantei. Așa cum prevede art. 1110 Cod civil, imputația plății o face debitorul, în speță Primăria. Aceasta a menționat pe spatele fiecărui ordin de plată amintit (OP nr. 233/09.03.2005 și OP nr. 1/29.03.2005) felul în care înțelege să fie făcută imputația plății, indicând ce factură să fie achitată și ce sumă să fie achitată din fiecare factură în parte. Serviciul financiar a efectuat aceste operațiuni conform celor indicate de debitoare pe verso-ul fiecărui ordin de plată.
Mai mult, dintr-o greșeală a Primăriei s-a indicat total greșit pe aceste OP-uri faptul că plata reprezintă diferențe de preț la energia termică = subvenții achitate pentru acoperirea diferenței de preț aferentă energiei termice livrate la populație. Această energie termică a fost livrată prin PT 14. Acest punct termic a fost predat de către societatea noastră Consiliului Local, așa cum reiese din Hotărârea nr. 70/13.11.2003 a Consiliului Local și din procesul-verbal încheiat cu ocazia punerii în executare a respectivei hotărâri de Consiliu Local, în data de 05.03.2004. Cu ocazia acestei predări, toate subvențiile ramase în sold, de încasat, de la Primăria au fost achitate integral cu OP nr. 122/03.03.2004.
Așadar, suma de 15.229,72 lei menționată de către instanță ca reprezentând subvenții pentru compensare diferențe de preț la energie termică reprezintă de fapt contravaloare preț facturi fiscale pentru energia termică livrată către populație.
În mod incorect reține instanța reducerea penalităților de la
suma de 200.944,87 lei la suma de 191.224,24 lei, respectiv cu majorarea totalului plăților efectuate de Primăria în perioada dată și micșorarea soldului de încasat și a penalităților aferente, deoarece subvenția a fost achitată integral la data de 03.03.2004, nefăcând obiectul cererii reclamantei. Prin procesul verbal încheiat în data de 05.03.2004 între I și Primăria se predă PT 14, dându-se eficacitate nr. 70/13.11.2003. Cu aceasta ocazie a fost lichidat și soldul subvențiilor datorate de către Primăria în baza OP nr. 122.03.03.2004
Fondurile angajate pentru achitarea sumei de 15.229,72 lei reprezintă fonduri proprii ale pârâtei Primăria și nu sunt fonduri primite de la buget cu titlu de subvenție destinată acoperirii diferenței de preț la energia termică livrată la populație. contului de creanțe din subvenție datorate de către pârâtă a fost lichidat în data de 03.03.2004, în urma operării în evidența contabilă a societății reclamate a OP nr. 122/03.03.2004. Prin urmare, plățile efectuate cu OP nr. 233/09.03.2005 și OP nr. 1/29.03.2005 nu au cum să reprezinte plăți cu titlu de subvenție.
O altă critică vizează reducerea cheltuielilor de judecată solicitate prin cererea introductivă (de 8927,51 lei reprezentând taxa de timbru și timbru judiciar) în sumă de 8800 lei, nepronunțându-se și cu privire la cheltuielile efectuate de către reclamantă pentru plata onorariului expert contabil în cuantum de 2000 lei. Conform art. 274 Cod procedură civilă, plata expertului este încadrată la categoria cheltuielilor de judecată.
Pentru aceste critici, reclamanta a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Pârâta Primăria comunei critică sentința primei instanțe deoarece nu a avut în vedere plățile efectuate deja ca subvenții acordate populației pentru anii 2004 și 2005, în sumă de -,26 lei, dar și pentru faptul că adevărații consumatori sunt asociațiile de proprietari cu sediul în satul, comuna.
Se solicită admiterea apelului în sensul criticilor formulate.
Nu s-au depus întâmpinări față de motivele de apel formulate.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale, instanța de control judiciar constată următoarele:
Cu privire la apelul declarat de curtea constată că în perioada 2004 - 2005 I prestat servicii către Primăria comunei pentru care a emis facturi în valoare totală de -,79 lei, conform raportului de expertiză tehnică contabilă efectuată în cauză.
În aceeași perioadă, Primăria comunei a emis o serie de ordine de plată către evidențiate în contabilitatea acesteia.
Se mai reține că în anii 2004 și 2005, Primăria comunei a primit de la buget suma de 200.810,26 lei reprezentând subvenții destinate a acoperi diferența de preț la energia termică oferită populației.
Expertul tehnic a constatat că o parte a acestor subvenții a fost orientată pentru a acoperi plăți de altă natură decât diferența de plăți rămasă în cuantum de 187.744,01 lei. Astfel, subvenția de 14.894,88 lei virată în contul I cu ordinul de plată nr. 233/9.03.2005, precum și suma de 334,84 lei din ordinul de plată nr. 1/30.03.2005 au fost destinate să achite facturile nr. -/11.03.2005, nr. -/11.03.2005, nr. -/30.04.2004 și nr. -/1.04.2005 emise de I pentru a achita contravaloarea unor prestări de servicii, care au avut ca beneficiar Primăria comunei, precum și ale altor mijloace fixe.
A mai concluzionat expertul contabil că folosirea subvențiilor cu această destinație este ilegală și că se impune corectarea situației în sensul că suma de 15.239,72 lei a fost considerată ca plată pentru energia termică livrată Primăriei comunei pentru anii 2004 și 2005.
Această opinie a fost însușită și de instanța de fond, aceasta acordând suma solicitată de reclamantă cu titlu de contravaloare energie termică în integralitate, astfel că este nefondată critica reclamantei în legătură cu suma de 15.239,72 lei.
Folosind același raționament și reconsiderând plata subvențiilor, se modifică și calculul penalităților în sensul că suma de 15229,72 lei a fost considerată o încasare, care a micșorat soldul penalităților, la calcularea acestor sume avându-se în vedere dispozițiile art. 1110 Cod civil.
Astfel, inițiativa plății o are plătitorul, în speță Primăria comunei, numai dacă pentru efectuarea plății dispune de resurse proprii, dacă folosește fonduri puse la dispoziție de la buget, modul de folosire a sumelor este dispusă de cel ce acordă respectivele sume.
În acest caz, redirecționarea sumei de 15229,72 lei din contabilitatea UFET I către cea a I nu implică anularea datoriei pe care Primăria comunei o are către UFET, urmând ca aceasta să achite suma respectivă către UFET I, dar din resurse proprii.
În ceea ce privește critica referitoare la cuantumul cheltuielilor de judecată, Curtea constată că nu s-a acordat onorariul expertului desemnat în cauză, acest motiv de apel fiind întemeiat față de dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă.
În consecință, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă curtea va admite apelul declarat de și va schimba sentința instanței de fond numai în ceea ce privește cheltuielile de judecată.
Cu privire la apelul declarat de Primăria comunei, Curtea urmează să dispună anularea acestuia ca netimbrat, deși în cauză s-au acordat două termene de judecată pentru ca această parte să achite taxa judiciară de timbru - 5992,47 lei și timbru judiciar de 5 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanta I împotriva sentinței civile nr. 477/com/19.02.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o schimbă în parte.
Obligă pârâta Primăria comunei să plătească reclamantei I suma de 10.800 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
celelalte dispoziții ale sentinței.
Anulează ca netimbrat apelul declarat de pârâta Primăria comunei împotriva aceleiași sentințe.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 3 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
31.07.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Judecători:Camelia Gheorghiu, Cipriana Poiană
