Spete pretentii comerciale. Decizia 63/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 63/
Ședința publică din 12 Octombrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea apelului promovat de - - prin lichidator judiciar și asociații, cu domiciliul ales în B, sg. maj, nr. 3, -6,.1,.4, împotriva sentinței nr. 447 din 10.02.2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat pârâta-intimată - -, prin av., lipsă fiind reclamanta-apelantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, constatându-se că apelul este declarat tardiv, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Instanța invocă din oficiu excepția tardivității promovării apelului, după care acordă reprezentantei pârâtei-intimate cuvântul pe excepție.
Reprezentanta pârâtei intimate, solicită admiterea excepției respingerea ca tardiv a apelului promovat, întrucât potrivit art. 284 Cod pr. civilă, termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii. Solicită și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată, depunând în acest sens chitanțele de plată.
CURTEA,
Prin sentința nr. 447 din 10 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș, s-a respins excepția privind prescripția dreptului la acțiune invocată de pârâta -, respingând acțiunea formulată și precizată de reclamanta - Faliment B, reprezentată prin lichidator judiciar și Asociații, și Asociații, împotriva pârâtei -, obligând pârâta să-i plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 3500 lei.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În conformitate cu cele reținute în preambulul încheierii din 20 ianuarie 2009, instanța a apreciat, în temeiul concluziilor scrise de reclamantă, că aceasta nu-și mai susține proba cu expertiza contabilă, interogatoriul pârâtei și proba cu martori, pe considerentul că a probat prin documente certe, pertinente și verosimile existența creanței de bază.
Analizând înscrisurile depuse de părți rezultă că, în baza raporturilor contractuale deraiate între părți, pârâta s-a obligat să realizeze în beneficiul pârâtei diverse unități de confecții, pentru bărbați și femei, din materialele (materii primă, auxiliare), precum și modele și documentație tehnico economică, puse la dispoziție de pârâtă.
Raporturile contractuale care au dat naștere litigiului dedus judecății au luat naștere din contractul cadru nr. 180/30.10.2000 (fila 19 din dosar), contract care, deși nu a fost semnat de pârâtă, prin încheierea unor acte adiționale la acest contract rezultă consimțământul acesteia, exprimat în mod tacit dar neechivoc.
Motivul pentru care pârâta a refuzat să semneze contractul constă, după susținerile acesteia, în existența unor relații contractuale mai vechi între părți, în baza cărora încrederea pârâtei în seriozitatea contractuală a reclamantei a fost clintită în urma unui incident de plată, prin care pârâtei i s-a refuzat decontarea de către bancă a unui ordin de plată pentru suma de 28.111.187,00 ROL, conform justificării de refuz aflate la fila 39 din dosar.
Motivul nesemnării contractului cadru nu este relevant în raport de obiectul litigiului de față, prin care reclamanta solicită contravaloare unor unități de confecții executate și nelivrate de pârâtă în termenul convenit de părți.
Reclamanta, în temeiul art.1073 cod civil era îndreptățită să ceară îndeplinirea exactă a obligațiilor contractuale asumate de reclamantă, în caz contrar având dreptul la dezdăunări.
Dezdăunările ce i-ar cuveni reclamantei constau în pierderea suferită pentru neexecutarea obligației de a face din partea reclamantei, și anume contravaloarea produselor nelivrate la care se adaugă dobânda legală, calculată de la data scadenței obligației, precum și beneficiul nerealizat.
Trebuie precizat că reclamanta nu a solicitat executarea în natură a obligațiilor contractuale și nu a depus nici un înscris din care ar fi rezultat că în cadrul termenul general de prescripție, calculat cu începere din data de 20.10.2000 ( data scadenței obligației de a face) ar fi solicitat predarea produselor nelivrate sau contravaloarea acestora.
În baza actului denumit anexă la contractul nr. 180/30.10.2000 (fila 24 din dosar) reclamanta s-a obligat să livreze, cu termen de livrare 20.10.2000 3061 unități de confecții pentru bărbați și femei (jachete de bărbați, jachete de damă, compleuri damă și pardesie damă.
De asemenea, părțile au convenit prin anexa 3/06.12.2000 la Contract ( aflată la fila 15 dosar nr- a Judecătoriei sect.5 B) că pentru contravaloarea manoperei pârâta să rețină marfa în compensare, în total 745 unități de confecții.
S-a mai menționat în cuprinsul anexei că rămân de plătit 20.665.500 lei la - -, cu CEC la 60 de zile.
n temeiul facturilor -/03.05.2004 și -/07.05.2004 emise de reclamantă rezultă că între părți a intervenit compensarea de drept pentru un număr de 221 unități de confecții.
Prin emiterea acestor facturi în cursul anului 2004, care cuprind mențiunea că plata se face prin compensare, conform anexei 3 la contract, rezultă demersurile părților de a reglementa creanțe reciproce izvorâte din contract, precum și acordul reclamantei pentru valorificarea unor produse de către pârâtă, în contul manoperei.
Reclamanta prin cererea completatoare din data de 07.04.2007 a precizat că în perioada 20.12.2000-12.10.2001 pârâta I-a livrat în total numai 3040 unități de confecții, cu încălcarea termenului de livrare (20.10.2000).
Cu toate că în urma scăderii din cantitatea ce trebuia livrată a cantității livrate (3061-3040= 21) diferența este de numai 21 de unități nelivrate, în final reclamanta concluzionează prin aceste precizări că, după o inventariere internă a cantităților livrate de către pârâtă s-a constatat că în depozitul acesteia mai trebuia să existe 56 unități de confecții în valoare de 444,44 lei, motiv pentru care s-a emis factura nr. -/24.05.2084.
În baza anexei la contractul nr. 180/30.10.2000, completată și modificată prin anexa nr. 3 la același contract, pârâta trebuia să livreze în total un număr de 2316 unități de confecții, întrucât din totalul unităților trebuie scăzut numărul de unități care îi reveneau în contul manoperei ( 3061- 745= 2316).
Examinând poziția pârâtei, în raport de susținerile reclamantei instanța a reținut următoarele:
Prin adresa nr. 1298/20.03.2003 reclamanta comunică pârâtei că se află în stoc, cu o vechime de peste un an - depozitare și păstrare, pentru care nu s-a calculat nici o sumă, mai arată că s-au făcut compensări de 25.935.593 lei, și menționează că solicitase eliberarea unei facturi pentru 57 model 2001, 51 model 2007 și 11 bucăți model -. Se invită reclamanta la o confruntare la sediul pârâtei, realizată pe bază de acte.
Această solicitare a reclamantei este adusă la îndeplinire de pârâtă prin emiterea facturii nr. -/03.05.2004, pentru suma de 85.298.605 lei, menționându-se în cuprinsul facturii că plata se face prin compensare, conform anexei nr. 3/06.12.2000.
Ulterior, prin adresa nr. 2101/12.05.2004 pârâta a mai comunicat reclamantei, cu referire la adresa nr. 1298/20.03.2003, că în perioada martie 2003- martie 2004 au fost valorificate produsele enumerate în cuprinsul celor două adrese, procedându-se la reduceri de preț, fiind produse demodate, anexând adresei situația vânzărilor.
În urma acestei adrese se emite de către reclamantă factura nr.-/07.05.2004, pentru valoare de 118.760.512 lei, reprezentând exact produsele din anexa anterior menționată și care reprezintă vânzări efectuate de pârâtă a produselor SRL, menționându-se în cuprinsul facturii "Plata în compensare conform anexei nr. 3/06,12.2000.
Ulterior, la data de 24.05.2004 reclamanta emite factura nr. -/24.05.2004 în valoare de 4.444,4415 RON, reprezentând contravaloarea a 56 unități de confecții, factură care nu a fost acceptată de către pârâtă.
Prin adresa nr. 2618/17.06.2004 fila 32 pârâta a oferit reclamantei, pentru compensarea datoriilor reciproce, cantitatea de 66 matlasate, în valoare de 89.100.000 lei.
În urma depunerii unei plângeri penale, prin nr. 633/01.10.2004 pârâta a achitat reclamantei suma de 8.529,86 lei.
Referitor la excepția prescripției, instanța a apreciat că este nefondată în raport de obiectul pretenției, ce constă într-o sumă de bani și reprezintă contravaloarea unor produse, conform unor facturi emise în anul 2004. Susținerea reclamantei, că pârâta prin anexa 1 la adresa nr. 2101/12.05.2004 a recunoscut existența unui debit de 1.589,84 lei, nu schimbă cu nimic starea de fapt, având în vedere că ulterior acestei date, în urma unei plângeri penale formulate de reclamantă, pârâta a mai achitat 8.529,86 lei. Față de data emiterii facturii pe care reclamanta își întemeiază pretenția, instanța trebuie să examineze caracterul cert, lichid și exigibil a unei creanțe născute în baza acelei facturi, ori, a unei creanțe născute anterior, dar recunoscută de pârâtă prin corespondența purtată în anul 2004, recunoaștere care este de natură să întrerupă prescripția dreptului la acțiune, în conformitate cu prevederile art. 16 din Decretul nr. 167/10.04.1958.
Reclamanta a recunoscut într-adevăr în cursul anului 2004 existenta unor unități de confecții în stoc, valorificarea lor și a solicitat compensarea valorii acestora, însă nu a recunoscut existența unităților de confecții și obligația de plată a contravalorii acestora, conform facturii nr. -/24.05.2004.
Sumele pretinse în temeiul facturii nr. -/07.05.2004 reprezintă creanțe compensate conform anexei nr. 3/06.12.2000, și în consecință, pretențiile reclamantei în temeiul acestei facturi sunt nefondate.
Factura nr. -/24.05.2004, nu este acceptată de pârâtă, acesta nu are valoare probatorie în conformitate cu dispozițiile art. 46 din Codul Comercial. Pretențiile reclamantei în temeiul acestei facturi nu au fost recunoscute de pârâtă, care a considerat că și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate, iar creanțele reciproce s-au stins prin compensare.
n această ordine de idei mai trebuie reținut că după data emiterii facturii nr. -/24.05.2004 în valoare de 4.444,4415 RON, reprezentând contravaloarea a 56 unități de confecții, pârâta a achitat reclamantei suma de 8.529,86 lei, prin nr. 633/01.10.2004.
Pentru aceste considerente, având în vedere și calculele efectuate anterior, privind cantitatea ce trebuia efectiv livrată de pârâtă, după scăderea numărului de unități de confecții ce-i reveneau în contul manoperei, s-a apreciat că acțiunea reclamantei este nefondată, motiv pentru care a fost respinsă.
Modul de soluționare a capetelor de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzilor, precum și capătul de cerere prin care reclamanta pretinde beneficiul nerealizat, respectiv daune morale și inflație rezultă din soluția dată primului capăt de cerere, prin care instanța a stabilit că reclamanta nu este îndreptățită la despăgubiri, și sunt de asemenea nefondate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel -, prin lichidator judiciar și Asociații, solicitând schimbarea în tot a hotărârii în sensul obligării pârâtei la plata sumelor solicitate prin acțiunea dedusă judecății.
În cererea de apel se susține că prima instanță a stabilit greșit calitatea părților, că în raport de poziția contractuală în calitate de reclamantă era îndreptățită la plata sumelor solicitate prin acțiune.
Se arată în continuare că prima instanță a dat o interpretare greșită probelor administrate în cauză, dar și poziției pe care și-a exprimat-o în fața instanței în ceea ce privește probele ce se impuneau a fi administrate pentru dovedirea pretențiilor solicitate prin acțiune.
Prin întâmpinarea depusă la dosar se solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea soluției primei instanțe, ca temeinică și legală, arătând că eventualele greșeli materiale strecurate în cuprinsul hotărârii pot fi îndreptate printr-o cerere de îndreptare a erorilor materiale în conformitate cu art. 281 alin. 1 Cod procedură civilă. Se mai susține că în fața primei instanțe, reclamanta nu s-a prezentat la nici un termen de judecată și prin această poziție s-a putut concluziona că nu înțelege să-și dovedească pretențiile solicitate, atâta timp cât acțiunea dedusă judecății nu a fost însoțită de probe pertinente.
Verificând legalitatea cererii de apel, instanța constată că în raport de data comunicării hotărârii, data înregistrării cererii de apel și termenul prevăzut de art. 284 Cod procedură civilă apelul este tardiv formulat.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 284 Cod procedură civilă termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, acest termen fiind considerat unul imperativ și absolut, nerespectarea lui atrăgând sancțiunea decăderii.
Verificând cererea de apel formulată de către reclamanta -, se constată că hotărârea primei instanțe i-a fost comunicată la data de 30 martie 2009, conform procesului verbal de comunicare - fila 73, iar cererea de apel a fost înregistrată la data de 23 aprilie 2009, peste termenul de 15 zile prevăzut de textul legal sus-menționat, apelanta nefiind în măsură să dovedească că nerespectarea termenului este consecința unor împrejurări mai presus de voința ei.
Prin urmare, Curtea în baza dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, raportat la art. 284 din același cod va respinge apelul ca fiind tardiv formulat.
În baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă apelanta va fi obligată să-i plătească intimatei suma de 10.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel justificate cu actele depuse la filele 32-36.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv apelul declarat de - - prin lichidator judiciar și Asociații, cu sediul ales în B, sg. maj, nr. 3, -6,.1,.4, împotriva sentinței nr. 447 din 10 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
Obligă apelanta să-i plătească intimatei -, cu sediul în Târgu-M,-, județul M suma de 10.500 lei cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER,
red.
tehnored. BI/4ex
jud.fond:
-30.10.209-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
