Spete pretentii comerciale. Sentința 64/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
SENTINTA COMERCIALĂ NR.64
Sedința publică din 23 aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Decebal Taragan
GREFIER - - -
****************
Pe rol pronunțarea asupra acțiunii în anulare a sentinței arbitrale nr.41/28.02.2007 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României în dosarul nr.63/2006, formulată de petenta - PUNCT SRL în contradictoriu cu intimata - (ROMANIA) SI SERVICII SA
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 16.04.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 23.04.2008, când a pronunțat prezenta sentință.
CURTEA:
Deliberând asupra acțiunii în anulare de față, constată:
Prin sentința arbitrală nr. 41 din 28.02.2008 a Tribunalului Arbitral, din cadrul Curții de Arbitraj Comercial Internațional, de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, s-a admis, așa cum a fost modificată, acțiunea formulată de reclamanta - (ROMANIA) ȘI SERVICII SA, a obligat pârâta - PUNCT SRL, să plătească, reclamantei, suma de 26.641,48 ron, cu titlu de chirie, s-a constatat rezilierea contractului de închiriere, cu durată minimă, nr. 6/, încheiat de părțile în litigiu, la 17.01.2005, și a mai fost obligată, la plata, echivalentului, în lei, a sumei de 98.468,1 USD, la cursul oficial de schimb al Băncii Naționale a României, din ziua plății, și la cheltuieli de judecată, în sumă de 18.571,6 ron.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Arbitral a avut în vedere susținerile părților, probele administrate în cauză, clauzele contractuale și dispozițiile legale în materie.
Împotriva acestei sentințe, formulat acțiune în anulare, în termen legal, pârâta - PUNCT SRL B, considerând-o netemeinică și nelegală.
În motivarea acțiunii în anulare, pârâta a arătat că, la data de 23.01.2008, a primit de la., o înștiințare, privind înființarea popririi, emisă de către acesta, în conformitate cu dispozițiile articolului 454(1) Cod procedură civilă, în baza titlului executoriu, reprezentat de sentința arbitrală nr. 41/28.02.2007.
Pârâta a luat cunoștință de conținutul sentinței arbitrale, la data de 24.01.2008, solicitând executorului judecătoresc o copie a titlului executoriu.
Ulterior înregistrării cererii de arbitrale și numirii arbitrilor, care au compus Tribunalul Arbitral, litigiul a avut stabilite două termene de judecată la 23.01.2007 și 22.02.2007. Pentru ambele termene de judecată, citarea pârâtei a fost făcută prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire.
, conținând citațiile, emise pentru cele două termene, și celelalte acte de procedură și înscrisuri au fost returnate, de către poștă, iar formularul poștal "confirmare de primire" a fost restituit Curții, cu mențiunea "destinatar lipsă de la domiciliu".
De asemenea, pârâta nu a fost prezentă la nici unul din aceste termene de judecată.
În aceste condiții, la ambele termene de judecată, Tribunalul a considerat că, procedura de citare a pârâtei, este legal îndeplinită, în temeiul prevederilor articolului 44(3) din Regulile de Procedură ale Curții și a trecut la judecarea cauzei.
Articolul 44(3) din Regulile de procedură arbitrală ale de pe lângă dispune: "Înscrisurile comunicate părților se consideră înmânate și în cazul în care destinatarul a refuzat primirea sau nu s-a prezentat la oficiul poștal pentru a le ridica, deși există dovada avizării sale".
Pârâta consideră că, în raport de însuși textul invocat, procedura de citare a sa, nu a fost legal îndeplinită, întrucât, dispozițiile articolului 44(3) din Regulile de arbitrare se referă la înscrisuri, nu la actele de procedură, Tribunalul, în mod greșit, a asimilat, actele de procedura, înscrisurilor, cu consecința că, citațiile și sentința arbitrală au fost considerate comunicate pârâtei, deși fuseseră restituite Curții.
Regulile de arbitrare disting, între actele de procedură și înscrisuri: "articolul 44 alineat 1 prevede că, citațiile, cererea de arbitrare și hotărârile arbitrare pot fi comunicate, doar, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau poștă rapidă, iar articolul 44 alineat 2 prevede: comunicarea celorlalte înscrisuri care, nefiind acte de procedură, pot fi comunicate părților, nu, doar, prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, și pe căi mai puțin rigide: fax, poștă electronică, etc.
Regulile de arbitrare, preiau, așa cum este firesc, distincția făcută de Codul d procedură civilă între: acte de procedură și înscrisuri: actele de procedură sunt acele operațiuni juridice sau înscrisuri, făcute pentru declanșarea procesului, în cursul și în cadrul procesului civil, de către instanță, părți și ceilalți participanți la proces, legat de activitatea procesuală a acestora, în timp ce înscrisurile, sunt mijloace de probă, utilizate de către părți, în dovedirea pretențiilor poprii în cursul judecării unei cauze.
Regula prevăzută la articolul 44(3) din Regulile de arbitrare, se aplică, în chip evident, așa cum rezultă chiar din conținutul textului, doar la comunicarea înscrisurilor, nu și a actelor de procedură.
Codul d e procedură civilă, lege organică, prevede, imperativ, regulile de comunicare a actelor de procedură:- ca norme generale de drept comun, în Titlul II cap.II -Citațiile și actele de procedură, articolele 85-100; - ca norme speciale în material arbitrajului, la articolul 3581Cod procedură civilă.
Pârâta consideră că, de la aceste norme imperative, nu se poate deroga, prin Regulile de arbitrare, act privat adoptat în temeiul articolului 5 litera j, articolele 1 1și 13 din DL nr. 139/1990, privind Camerele de Comerț și Industrie din România, de către Colegiul Curții de Arbitraj, prin Decizia nr.3/1999. De altfel, Regulile de arbitrare, înseși, prevăd, la articolul 79, că, acestea, se completează cu dispozițiile de drept comun, de procedură civilă, în măsura în care, acestea sunt compatibile cu arbitrajul și cu natura comercială a litigiilor.
Or, dispozițiile articolului 3581Cod procedură civilă care dispun că, comunicarea actelor de procedură se face prin scrisoare recomandată, cu recipisă de predare sau cu confirmare de primire, se completează, în situația în care se constată lipsa oricărei persoane de la domiciliul părții, persoană juridică, cu dispozițiile articolului 921Cod procedură civilă, care dispun că citarea se va face prin afișare.
De aceea, pârâta consideră că, în cazul în care, Tribunalul Arbitral constată că, comunicarea actelor de procedură, nu a fost posibilă, prin scrisoare recomandată, întrucât, corespondența a fost restituită, cu mențiunea "destinatar lipsă domiciliu", acesta trebuie să dispună citarea prin afișare, conform articolului 95 Cod procedură civilă, a părții, față de care, procedura citării nu a putut fi îndeplinită, prin procedura specială, prevăzută de articolul 3581Cod procedură civilă.
Pe fondul cererii de arbitrare, pârâta solicită respingerea celui de al doilea capăt de cerere, privind obligarea sa la plata de despăgubiri, în sumă de 98.468,1 USD, deoarece, așa cum s-a arătat, în cererea de arbitrare, cât și din înscrisurile, aflate la dosarului cauzei, suma de 98.468,1 USD este pretinsă, de către intimata - reclamantă, cu titlu de daune interese, stabilite anticipat, prin convenția părților.
În acest sens, paragraful 3 al punctului E din cap.IV din contract, stipulează că, în cazul nerespectării termenului de plată, prevăzut în prezentul contract, iar neplata, persistă, pe o perioadă de maximum 30 de zile, de la data scadenței, își rezervă dreptul de a sista întreținerea echipamentelor și/sau furnizarea consumabilelor și/sau poate opta pentru rezilierea contractului, care va fi considerat desființat de drept, fără intervenția unei instanțe de judecată, fără a mai fi necesară punerea în întârziere și fără orice altă formalitate prealabilă, cu obligația clientului de a plăti, integral, valoarea sumelor facturate, în baza prezentului contract, și daune interese în valoare de 90% din chiria minimă lunară, aferentă perioadei rămasă, până la expirarea duratei minime.
Durata minimă a contractului a fost de 48 luni, de la instalarea echipamentelor, așa cum s-a stipulat în cap.II din contract.
Cum instalarea echipamentelor s-a făcut la data 14.01.2005, cele 48 de luni expirau la 14.01.2009.
Intimata - reclamantă a considerat contractul, ca reziliat de drept, în temeiul pactului comisoriu de ultim grad, cuprins la cap.IV punctul 3 par.3 din contract, la data expirării a 30 de zile, de la scadența ultimei facturi emise.
Ultimele facturi sunt cele cu nr. - și - și au fost emise pe data de 7.12.2005, având scadența de 10 zile, de la data emiterii facturii.
Cele 30 de zile urmau, așadar, a fi calculate, începând cu data de 18.12.2005.
Termenul de 30 de zile se încheia pe data de 17.01.2006.
La data de 6 aprilie 2006, intimata - reclamanta a ridicat echipamentele, a căror închiriere făcuse obiectul contractului.
Despăgubirile calculate, în temeiul clauzei penale, stipulate la par. 3 punctul B cap IV din contract, ar fi trebuit să cuprindă 90% din chiria minimă, pentru un număr de 36 luni calendaristice, adică, până la expirarea celor 48 de luni ale duratei minime a contractului.
Intimata - reclamantă a solicitat, prin cererea de arbitrare, cu titlu de daune-interese, contractual stabilite anticipat prin clauză penală, suma de 98.468,1 USD, ca reprezentând 90% din chiria minimă datorată pentru cele 36 luni, 17.01.2006-14.01.2009, neefectuate din contract.
Astfel, clauza penală stipulată la par. 3 punctul E cap.IV din contractul de închiriere, -în cazul în care prezentul contract încetează la solicitarea clientului (și cu acordul scris al ), sau din vina clientului, înainte de expirarea duratei minime, clientul se obligă să plătească integral valoarea chiriilor scadente neachitate, precum și daune interese în valoare de 90% din chiria minimă lunară, aferentă perioadei, rămasă până la expirarea duratei minime, este abuzivă.
Practica judiciară și arbitrală s-a pronunțat în mod constant, în sensul aplicabilității regulii ireductibilității clauzei penale, deduse din dispozițiilearticolului 969 Cod civil, atunci când, clauza penală este abuzivă, încălcând exigențele echității și ale bunei-credințe, ale echilibrului între prestațiile părților și prin care s-ar ajunge la îmbogățirea, fără just temei, a unei părți, în dauna celeilalte.
Clauza penală are, în esență, o funcție reparatorie și, ca price despăgubire, ea se limitează în principiu, așa cum prevede articolul 1084 Cod civil, la paguba efectivă și beneficiul nerealizat.
În materie de închiriere, aplicarea dispozițiilor articolului 1084 Cod civil, este făcută de prevederile articolului 1453 Cod civil, care limitează daunele interese, ce urmează a fi plătite, de chiriașul, din culpa căruia a fost reziliat contractul, la plata chiriei, pe tot timpul necesar, pentru o nouă închiriere, și a daunelor provenind din reaua întrebuințare a bunului.
În cazul daunelor reprezentând "chiria pe tot timpul necesar, pentru o nouă închiriere", dispoziția legală trebuia înțeleasă, în sensul în care, chiriașul era obligat să plătească chiria pe tot timpul lăsat, în mod ordinar proprietarului, ca să găsească un nou chiriaș, și nu pe tot timpul cât, ar trece până când proprietarul reînchiriază bunul.
Or, în speță, având în vedere că, echipamentele închiriate au fost restituite la 6.04.2006, consideră că, începând cu această dată, proprietarul avea posibilitatea închirierii sale.
Caracterul abuziv al clauzei penale, inserate în par. 3 punctul E cap.IV din contractul de închiriere pare, cu atât mai evident, cu cât, daunele-interese, ce însoțesc rezilierea, evaluate anticipat prin clauza penală, reprezintă un procent de 90% din suma ce ar fi fost încasată cu titlu de chirie, în cazul în care proprietarul ar fi optat, pentru executarea, în natură, a obligațiilor contractuale.
Astfel, în situația în care, proprietarul bunului optează pentru continuarea raporturilor de locațiune- cu consecința ca, prestația echivalentă, asigurarea folosinței bunului de către locatar, este executată de către aceasta, până la sfârșitul perioadei contractuale-acesta obține întreaga chirie.
În situația în care, optează pentru rezilierea contractului - cu consecința că, nu mai datorează și nici execută prestația echivalentă, ci bunul îi este restituit - el va primi 90% din chirie.
În acest fel, locatorul obține de la locatar, prin reziliere, o prestație, aproximativ egală, cu cea pe care ar fi obținut-o, prin executarea contractului, dar în condițiile în care el însuși nu-și mai execută propriile prestații, la care se obligase, prin contract.
De altfel, pentru nerespectarea obligației de plată a chiriei, contractul prevede, în cap.IV punctul D par.1, o penalitate contractuală în sumă de 04%, pentru fiecare zi calendaristică de întârziere, calculată la valoarea facturată, penalitățile putând depăși, valoarea facturată, în raport de care se calculează.
Neexecutarea culpabilă a obligației debitorului, de a achita chiria, timp de 30 de zile, generează așadar, în virtutea mecanismului contractual, următoarele sancțiuni: - penalități de întârziere, în cuantum de 0,4% pe zi de întârziere, la suma datorată, penalități care pot depăși, cuantumul sumei, asupra căreia sunt calculate; -rezilierea contractului; - penalitate reprezentând 90% din chiria aferentă, perioadei rămase, până la încheierea perioadei contractuale.
În susținerea acțiunii în anulare, întemeiată pe dispozițiile articolului 364 litera d și articolului 365 alineatele 1 și 2 Cod procedură civilă, s-a solicitat administrarea de probe noi, iar cererea a fost timbrată, cu o taxă de timbru în sumă de 2.812 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei.
Acțiunea în anulare este fondată.
Analizând actele și lucrările dosarelor, în raport cu motivele invocate în acțiunea în anulare, probele administrate și dispozițiile legale în materie, Curtea constată că, la Tribunalul Arbitral, au existat două termene de judecată, respectiv: la 23.01.2007 și 22.02.2007.
La ambele termene de judecată, citarea pârâtei s-a făcut prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire., conținând citațiile emise, pentru cele două termene de judecată, au fost returnate, de către poștă, iar pe formularul poștal, la rubrica "confirmare de primire", care a fost restituit Tribunalului Arbitral, s-a menționat, "destinatar lipsă de la domiciliu".
De asemenea, Curtea constată că, pârâta nu a fost prezentă,la nici unul din cele două termene de judecată, de la Tribunalul Arbitral.
La articolul 44 (3) din Regulile de Procedură, ale Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, se statuează că: "Înscrisurile, comunicate părților, se consideră înmânate, și în cazul în care, destinatarul a refuzat primirea lor, sau nu s-a prezentat la oficiul poștal, pentru a le ridica, deși exista dovada avizării sale".
În conformitate cu prevederile articolului 44 alineat 1, din aceleași Reguli, "citațiile, cererile de arbitrare și hotărârile arbitrale", (acte de procedură), pot fi comunicate, doar, cu scrisoare recomandată, sau prin poșta rapidă, iar potrivit articolului 44 alineat 2, comunicarea "celorlalte înscrisuri" care, nefiind acte de procedură, pot fi comunicate și prin fax, poștă electronică, etc.
În final, Curtea constată că, potrivit dispozițiilor cuprinse în articolele 85-100 din Codul d e procedură civilă, ce constituie dreptul comun în materie, cât și prevederilor articolului 3581Cod procedură civilă, actele de procedură se comunică, prin scrisoare recomandată, cu recipisă de predare sau cu confirmare de primire, iar în cazul în care, se constată lipsa oricărei persoane, de la sediul părții-persoană juridică, conform articolului 921Cod procedură civilă,citarease faceprin afișare.
În consecință, Curtea constată, pe de o parte, că la dosarul Tribunalului Arbitral, nu există dovada că pârâta a fost avizată să se prezinte la Oficiul poștal, pentru a ridica citațiile, iar acestea s-au întors, la destinatar, cu mențiunea, "persoana citată nu a fost găsită la sediu", iar pe de alta, faptul că, în aceste condiții, nu s-a dispus, citarea pârâtei, prin afișare, astfel că, procesul la instanța arbitrală, s-a desfășurat cu procedura, nelegal îndeplinită, față de această parte, care a fost lipsă la proces.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea constată că, sentința arbitrală atacată este netemeinică și nelegală, pârâta nefiind legal citată, nu a fost prezentă la proces, fiind pusă în imposibilitatea, de a-și face apărări, și s-a încălcat, totodată, și principiul contradictorialității, astfel că, acțiunea în anulare, urmează a fi admisă, în temeiul articolului 364 litera d Cod procedură civilă, și în consecință, se va anula sentința arbitrală nr.41 din 28.02.2007 a Tribunalului Arbitral, din cadrul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, și drept urmare, se va acorda termen la 4 iunie 2008, orele 9,00, cu citarea părților, pentru administrarea de probe noi, potrivit dispozițiilor articolului 366 alineat 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în anulare formulată de pârâta - PUNCT SRL, cu sediul în B,- sector 2, împotriva sentinței arbitrale nr.41 din 28.02.2007, pronunțată de Tribunalul Arbitral, din cadrul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, în dosarul nr.63/2006, în contradictoriu cu intimata - (ROMANIA) SI SERVICII SA, cu sediul în B--6 sector 4, și în consecință:
Anulează sentința arbitrală atacată,menționată mai sus, și drept urmare:
Acordă termen la 4.06.2008, cu citarea părților, pentru administrarea de probe noi.
Cu recurs, odată cu hotărârea asupra fondului.
Pronunțată în ședință publică, azi - 23.04.2008.
PREȘEDINTE
-
GREFIER
- -
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex.
25.04.2008
Președinte:Decebal TaraganJudecători:Decebal Taragan
