Spete pretentii comerciale. Decizia 642/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 642/R-COM
Ședința publică din 03 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gina Achim judecător
JUDECĂTOR 2: Ioana Miriță
JUDECĂTOR 3: Constantina Duțescu
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva sentinței nr.246/C din 24 februarie 2009,pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimată-reclamantă fiind SA prin lichidator judiciar EXPERT, cu sediul în Pitești,-,.17, jud.A.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimata-reclamantă prin avocat, lipsă fiind apelanta-pârâtă.
Procedura, legal îndeplinită.
Apelul scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul intimatei, față de valoarea obiectului cererii, apreciază că, hotărârea instanței de fond este supusă recursului și nu apelului.
Luând în discuție actele de la dosar, instanța constată că, față de obiectul cererii, sentința instanței de fond este supusă recursului și nu apelului.
În baza dispozițiilor art.84 Cod proc. civilă califică calea de atac ca fiind recurs, urmând ca în compunerea completului de judecată să intre magistratul aflat pe lista de permanență, respectiv doamna - -.
Apărătorul intimatei arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Constatându-se recursul în stare de judecată s-a acordat cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței, ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise. Solicită respingerea excepției necompetenței teritoriale, întrucât cauza fiind de natură comercială, sunt aplicabile dispozițiile art.10 pct.1 Cod proc.civilă. Nici excepția prescripției nu poate fi primită, întrucât bunul a ieșit din patrimoniu la data de 29 iunie 2006 și de la această dată curge termenul de prescripție de 3 ani, reglementat de art.3 alin.1 din decretul nr.167/1958. Referitor la excepția prematurității, precizează că sentința prin care intimata a fost obligată la retrocedare către foștii proprietari a rămas irevocabilă, și mai mult a fost investită cu formulă executorie, deci și această excepție trebuie respinsă. În ceea ce privește ultimul motiv de recurs, respectiv valoarea despăgubirilor, având în vedere că valoarea unor bunuri se determină, de principiu, în raport de valoarea de piață a acestora. Solicită respingerea recursului ca nefundat.
CURTEA:
Asupra recursului de față, constată că:
Prin acțiunea înregistrată la 24.09.2008, reclamanta Aac hemat în judecată pe pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, pentru a fi obligată să-i plătească contravaloarea despăgubirii generată de restituirea în natură a imobilului "teren în suprafață de 1000, situat în comuna, județul
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este societate cu capital integral privat, privatizată conform nr.OUG88/1997, iar la data de 16 octombrie 2003, s-a dispus restituirea terenului în suprafață de 1000 către foștii proprietari, prin Sentința civilă nr.290 din 16 octombrie 2003, pronunțată de Tribunalul Argeș.
Potrivit art. 324din Legea nr. 99/1999, pârâta, deși are obligația de a plăti contravaloarea bunului ce a fost restituit fostului proprietar, ca urmare a diminuării activului inițial, nu a înțeles să dea curs notificării, astfel încât, se impune a fi obligată la plata despăgubirii pretinse.
Pârâta, legal citată, prin întâmpinarea formulată la data de 30 octombrie 2008, a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Argeș și excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei, față de dispoz. art.3228din Legea nr.99/1999, care stipulează că "termenul de prescripție pentru introducerea cererii prin care se atacă o operațiune sau un act prevăzut în prezenta ordonanță de urgență ori se valorifică un drept conferit de aceasta, este de 3 luni, de la data la care reclamantul a cunoscut sau trebuia să cunoască existența operațiunii sau actul atacat ori de la nașterea dreptului". Se susține că, de la data revendicării imobilului s-au scurs mai mult de trei luni și, chiar de la data pronunțării hotărârii de restituire a imobilului, expirând termenul limită de acționare în judecată.
Prin Sentința nr.246/C/24.02.2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeșa fost admisă acțiunea formulată de reclamantă și s-a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 12.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile și 2.600 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî în acest mod, în considerente, a reținut următoarele:
Excepția de necompetență teritorială a fost respinsă, în raport de art. 12 Cod procedură civilă, conform căruia, reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, în cauză reclamanta optând pentru una dintre aceste instanțe, iar excepția nici nu a fost invocată în fața instanței care a judecat cererea de restituire a bunului.
Analizându-se și excepția prescripției invocată de pârâtă, prin prisma dispozițiilor art. 3228din Legea nr.99/1999, s-a reținut că este de asemenea neîntemeiată, deoarece termenul de 3 luni privește numai acțiunile ce cad în competența curților de apel, ca instanțe de drept comun, conform art. 3231(1) și sunt supuse unor reguli derogatorii speciale.
Or, în cauza dedusă judecății, competența de soluționare a revenit tribunalului, ca instanță de fond și, în consecință, îi sunt aplicabile normele procedurale generale, inclusiv în ceea ce privește termenul de prescripție, anume termenul de 3 ani reglementat de art.3 alin.1 din Decretul nr. 167/1960.
Cu privire la fond a reținut că societatea reclamantă a fost privatizată în condițiile OUG nr.88/1977.
Prin Sentința civilă nr. 292 din 16 octombrie 2003, pronunțată de Tribunalul Argeș, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta și s-a dispus restituirea în natură a întregii suprafețe de 1000, teren situat în comuna, județul
În baza acestei hotărâri, reclamanta a predat terenul foștilor proprietari.
Potrivit art. 324din Legea nr. 99/1999 de modificare a OUG88/1997, instituțiile publice implicate asigură repararea prejudiciilor cauzate societăților comerciale privatizate sau în curs de privatizare prin restituirea către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat.
Aceste instituții publice implicate, vor plăti societăților comerciale o despăgubire care să reprezinte echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a imobilelor deținute de societățile comerciale către foștii proprietari, prin efectul unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Despăgubirile se vor stabili de comun acord cu societatea comercială, iar în caz de divergență, prin justiție.
În speță, pârâta are calitate de instituție publică ce trebuie să o despăgubească pe reclamantă cu suma ce reprezintă contravaloarea terenului în suprafață de 1000 restituit foștilor proprietari, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Întrucât acordul privind despăgubirile, nu a fost realizat în condițiile art.32(4) (3) din Legea nr. 99/1999, reclamanta a fost nevoită să apeleze la justiție.
Prin expertiza efectuată de expertul G, s-a stabilit că valoarea de circulație a terenului în suprafață de 1000, situat în comuna, este de 12.000,00 lei.
Împotriva acestei sentințe, a fost formulat apel în termen legal de către pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, fiind invocate critici de nelegalitate, încadrabile în dispozițiile art.304 pct.3 și 9 Cod pr.civilă.
A mai cerut și suspendarea executării sentinței, până la soluționarea apelului.
Criticile apelantei, se referă la următoarele aspecte:
- în mod greșit a fost respinsă excepția de necompetență teritorială, în condițiile art.12 Cod pr.civilă, fără a ține cont de dispozițiile art.5 teza 1, coroborate cu art.10 pct.1 Cod procedură civilă (domiciliul pârâtului și locul executării contractului);
- instanța a aplicat greșit dispozițiile art.3228din Legea nr.137/2002, privind termenul special de prescripție de o lună.
În acest sens, a detaliat critica, arătând că dreptul la acțiune a luat naștere în termen de o lună, de la data când s-a realizat restituirea în natură a imobilelor deținute de societatea comercială către foștii proprietari, prin sentința definitivă și irevocabilă.
A subliniat greșita aplicare a dispozițiilor artr.3 alin.1 Decretul nr.167/1960 modificat și ignorarea dispozițiilor speciale ale art.39 din Legea nr.137/2002, modificată, cât și cele ale art.32 din OUG nr.88/1997 modificată (de trei luni) și încălcarea dispozițiilor art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958.
- Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției de prematuritate, în sensul de a analiza îndeplinirea condiției prevăzută de art.324alin.2 din nr.OUG88/1997 (să existe o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care societatea privativă să fie obligată la restituirea în natură a bunurilor imobile către foștii proprietari).
- Instanța a calculat greșit prejudiciul suferit de intimată la valoarea de piață, fără a ține cont de valoarea din contabilitate a bunului.
Dispozițiile art.324din Legea nr.99/1999, nu prevăd ca despăgubirile să se facă la valoarea de piață a activului.
Valoarea contabilă a bunului imobil este cea din înregistrarea contabilă, deoarece această valoare, s-a regăsit și în capitalul social la data privatizării, primind suma de 12.000 lei, realizează o îmbogățire fără justă cauză.
Din analiza acestor critici, prin raportare la probatoriul administrat, instanța apreciază că apelul este nefondat, după cum se va explicita în considerentele ce vor urma.
Cererea de suspendare executării sentinței, până la soluționarea prezentului apel, conform dispozițiilor art. 280 alin. 1 Cod pr.civilă, a fost respinsă motivat prin Încheierea pronunțată în data de 20.05.2009.
Astfel, este nefondat motivul de apel, referitor la greșita respingere a excepției, reglementată de art. 32 ind. 28 din nr.OUG88/199, modificată și la aplicabilitatea art. 39 din Legea nr. 137/2002. Este inaplicabil termenul de prescripție de prescripție de 3 luni, reglementat de art. 32 ind. 28 din Legea nr. 99/1999, care în urma modificării realizată prin art. 39 din Legea nr. 137/2002. a devenit o lună, deoarece nu se atacă o operațiune sau un act prevăzut de nr.OUG 88/199, aprobată și modificată prin Legea nr. 99/1999.
Dreptul care se valorifică, este un drept de garanție, specific dreptului comun, care însă derogă de la acesta sub unele aspecte specifice procedurii de privatizare și numai în măsura în care ele sunt reglementate de legea specială.
Drept consecință, acest termen nu este aplicabil în cauză și, în lipsa unei alte reglementări legale exprese, prescripția se calculează în raport de termenul general prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, care în speță a fost raportat, dacă se verifică momentul de la care sentința de restituire a imobilului a devenit irevocabilă.
În sprijinul concluziei de mai sus, se rețin și argumente ce țin de imposibilitatea respectării termenului de trei luni, care ulterior a devenit o lună, date fiind procedurile ce ar trebui urmate pentru acordarea despăgubirilor de natura celor de mai sus.
Corectă este și soluția de respingere a excepției necompetenței teritoriale, în raport de dispozițiile art. 12 Cod proc. civilă, conform cărora reclamantul poate alege între mai multe instanțe deopotrivă competente, în cauză, reclamanta optând pentru una dintre aceste instanțe. Astfel, reclamanta a înțeles să valorifice dreptul de opțiune pe care i-l oferă art.8 alin.1 Cod pr. civilă, text potrivit căruia, cererile îndreptate împotriva statului, direcțiilor generale, regiilor publice, caselor autonome și administrațiilor comerciale, se pot face la instanțele din capitala țăriisau la cele din reședința județului unde își are domiciliul reclamantul.Norma de sub art. 5 teza I Cod proc. civilă, are un caracter general, codul creând un drept de opțiune al reclamantului, în condițiile stipulate de art. 8 Cod proc. civilă. Chiar și dacă s-ar trece peste acest aspect, urmează a se observa, că locul executării contractului a fost ales, ca fiind sediul vânzătorului, ori vânzător a fost Fondul Proprietății de Stat - Direcția Teritorială A, situație în care, și prin prisma dispozițiilor art. 10 pct. 1 Cod proc. civilă, invocate de apelantă, competența teritorială, revenea tot Tribunalului Comercial Argeș. Prevederile art. 6.1.1 din contract, prevăd conturile în care se fac plățile și nu sunt de natură a schimba competența teritorială a Tribunalului Comercial Argeș.
Nefondată este și cea de a treia critică, referitoare la competența reglementată de art. 40 din Legea nr. 137/2002, dat fiind faptul că prezenta acțiune, nu are ca obiect atacarea unei operațiuni sau act special prevăzut de lege, respectiv de art. 32 ind. 28 din nr.OUG 88/1997. Prin acțiune se valorifică dreptul la despăgubiri, în temeiul art. 32 ind. 4 din OUG nr. 88/1997, aplicabil în continuare contractelor încheiate anterior adoptării Legii nr. 137/2002, în conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. 3 din această lege, competența revenind tribunalului comercial, care a și soluționat pricina. Acțiunii îi sunt aplicabile dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958, referitoare la termenul general de prescripție de 3 ani, ci nu acela de 3 luni, devenit o lună, reglementat de art. 32 ind. 28 din OUG nr. 88/1997 și art. 39 din Legea nr. 137/2002, deoarece, așa cum s-a arătat anterior, nu se atacă o operațiune sau un act prevăzut de nr.OUG 88/1997, aprobată și modificată prin Legea nr. 99/1999, ci dreptul valorificat este un drept de garanție specific dreptului comun, care însă derogă de la acesta, sub unele aspecte specifice procedurii de privatizare.
În privința momentului de la care începe să curgă termenul de prescripție pentru introducerea cererii în despăgubire împotriva Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, în conformitate cu dispozițiile art. 32 ind. 4 din Titlul I al Legii nr. 99/1999, acesta coincide cu data executării hotărârii de restituire a imobilului. De altfel, și art. 32 ind. 4 se referă la asigurarea reparării prejudiciului cauzat societății comerciale privatizate, sau în curs de privatizare, prinrestituireacătre foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat. În temeiul normei analizată, legiuitorul a înțeles să se raporteze la momentul restituirii efective a bunurilor imobile, concretizată prin intrarea în posesie a foștilor proprietari, pentru a se naște dreptul societăților comerciale privatizate, sau în curs de privatizare, la obținerea despăgubirilor de la instituțiile publice implicate în acest proces.
În termenul de trei ani de la obținerea titlului executor, foștii proprietari pot cere executarea silită, potrivit dispozițiilor art. 6 din Decretul nr. 167/1958, iar în tot acest interval de timp, societățile comerciale obligate la restituire, pot spera în neaducerea la îndeplinire a celor dispuse prin hotărârea judecătorească. În cazul contrar, când s-ar aprecia că termenul de prescripție curge de la rămânerea irevocabilă a hotărârii de restituire a imobilelor, interesele societății comerciale, ar putea fi vătămate, iar prejudiciul nu ar mai putea fi recuperat, dacă, spre exemplu, s-ar proceda la executarea silită în ultima zi a termenului de prescripție prevăzut, de art. 6 din Decretul nr. 167/1958. La data restituirii efective a imobilului patrimoniul societății comerciale, este diminuat și suferă un prejudiciu, până la acest moment, având folosința bunul respectiv, iar în caz de neexecutare a hotărârii, putând dobândi proprietatea prin prescripție, în condițiile art. 645 coroborat cu art. 1837 și urm. Cod civil, ipoteză în care este evident, că nu ar mai putea suferi o pagubă care să justifice obligarea instituției implicate în privatizare la plata unei despăgubiri. De altfel, și art. 29 din Legea nr. 137/2002, subliniază care este acest moment, în contextul precizării asupra executării hotărârii prin care s-a dispus restituirea imobilului.
Cu privire la excepția prematurității, se va preciza, că sentința privind retrocedarea bunului către foștii proprietari, a devenit irevocabilă, fiind investită cu formulă executorie.
Și pe fond hotărârea este legală și temeinică, dispozițiile art. 32 ind. 4 din OUG nr. 88/1997 sunt incidente în speță, dată fiind încheierea contractului de privatizare anterior adoptării Legii nr. 137/2002. Acestea statuează asupra cuantumului despăgubirilor, ca fiind echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a imobilelor, care nu se limitează la valoarea înscrisă în evidența contabilă a societății, răspunderea apelantei - pârâte, avându-și izvorul în drept, ca garanție, specific dreptului comun, reglementat și prin legea specială.
În concluzie, recursul va fi respins ca nefondat, în temeiul art.312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva sentinței nr.246/C din 24 februarie 2009,pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimată-reclamantă fiind prin lichidator judiciar EXPERT, cu sediul în Pitești,-,.17, jud.
Obligă pe recurentă să plătească intimatei cheltuieli de judecată în sumă de 450 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 03 iunie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
/2 ex./12.06.2009
jud fond.
Președinte:Gina AchimJudecători:Gina Achim, Ioana Miriță, Constantina Duțescu
