Spete pretentii comerciale. Decizia 65/2009. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928

DOSAR Nr-

DECIZIA CIVILĂ Nr. 65

Ședința publică din 24 martie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Maria Ofelia Gavrilescu

JUDECĂTOR 2: Csaba Bela Nasz

GREFIER: -

S-au luat în examinare apelurile declarate de pârâta A și chemata în garanție T împotriva sentinței comerciale nr. 2121 din 22 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad, în contradictoriu cu reclamanta intimată COMPANIA DE A

La apelul nominal nu se prezintă părțile.

Procedura este completă.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează faptul că la data de 20 martie 2009, s-a depus prin registratura instanței concluzii scrise din partea apelantei chemate în garanței apelante

Se constată că dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din 17 martie 2009, când cele declarate au fost consemnate în încheierea de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, când,

CURTEA

Deliberând asupra apelurilor de față, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 2121 din 22 octombrie 2008 pronunțată în dosarul nr-, prima instanță - Tribunalul Arad, a admis acțiunea comercială formulată de reclamanta COMPANIA DE A A, obligând pârâta să plătească reclamantei suma de 223.078,25 lei cu titlu de preț și penalități de întârziere și suma de 5.422,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

De asemenea, instanța a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A împotriva, obligând chemata în garanție să plătească pârâtei suma de 223.078,25 lei cu titlu de preț și penalități de întârziere și suma de 15.844,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că prin acțiunea comercială înregistrată la ribunalul Arad în data de 16.08.2007, reclamanta COMPANIA DE AAa chemat în judecată pârâta A și a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 223.078,25 lei cu titlu de contravaloare lucrări neexecutate și penalități de întârziere și la plata sumei de 5.422,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În susținerea acțiunii, reclamanta a arătat că prin contractul nr.6/1998 prelungit prin acte adiționale, pârâta s-a obligat să execute lucrările investiției "Stație de tratare și repompare sistem microzonal --, jud.A"; că, pârâta a executat o parte a lucrărilor cu excepția obiectivului " 200 mc " la care valoarea totală a restului de executat este de 177.206,32 lei; că, pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale pârâta datorează penalități contractuale în sumă de 45.871,93 lei.

Reclamanta a mai arătat că a încercat în repetate rânduri soluționarea litigiului prin conciliere directă conform art.720 indice 1 Cod procedură civilă, dar pârâta nu a dat curs invitațiilor deși le-a primit, aspect confirmat prin semnătură.

Prin întâmpinare, pârâta Aas olicitat respingerea acțiunii ca fiind netemeinică și nelegală; a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția de neexecutare a contractului, iar pe fond a învederat că, imposibilitatea finalizării contractului nr. 6/1998 este caz fortuit datorat unei erori din proiectul nr.40047/100, faza DE din anul 1998 executat de T; că înțelege să cheme în garanție această societate.

Prin cererea de chemare în garanție, pârâta a solicitat obligarea chematei în garanție la plata sumei solicitate de reclamanta COMPANIA DE A A; a arătat că, proiectul întocmit de către aceasta nu a fost corespunzător, motiv pentru care nu a putut executa contractul nr.6/1998.

În ședința publică din data de 14 noiembrie 2007, instanța a pus în discuție excepțiile invocate de către pârâta A prin întâmpinare și a respins excepția prescripției dreptului la acțiune.

Prin întâmpinare, chemata în garanție Tas olicitat respingerea cererii de chemare în garanție ca fiind neîntemeiată; a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune întrucât ultima solicitare din partea pârâtei pentru verificarea lucrărilor executate de către aceasta a avut loc la data de 19 iunie 2003, invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Arad și a susținut că, în proiectul întocmit nu există și nu a existat nici o eroare, motiv pentru care până la formularea acțiunii de chemare în judecată pârâta nu a făcut vreo obiecțiune.

În ședința din data de 28 noiembrie 2007, instanța a apreciat că, excepțiile necompetenței teritoriale și a prescripției dreptului la acțiune, excepții invocate de către chemata în garanție T sunt neîntemeiate și le-a respins.

În cadrul aceleiași ședințe, pentru soluționarea excepției de neexecutare a contractului, excepție invocată de către pârâta A, instanța a făcut aplicarea prevederilor art.137 al.2 Cod procedură civilă.

Din analiza înscrisurilor prezentate și a raportului de expertiză tehnică întocmit de către expertul, instanța reține că, acțiunea reclamantei și cererea de chemare în garanție sunt întemeiate potrivit următoarelor considerente:

Între REGIA AUTONOMĂ CANAL A în prezent reclamanta COMPANIA DE A A în calitate de investitor și pârâta A în calitate de antreprenor s-a încheiat contractul nr.6/1998 având ca obiect executarea lucrărilor de investiție "Stație de tratare și repompare sistem microzonal --, jud.A" în conformitate cu documentele de participare la licitație și cu oferta antreprenorului general pentru valoarea de 5.638.491.000 lei - inclusiv TVA și cu durata de execuție de 12 luni.

Conform actului adițional nr.1/2003 la contractul nr.6/1998, lucrările stabilite ca "rest de executat la 31.12.2002" la obiectivul " " 200 mc, urmau a fi executate în perioada 1.01.2003-30.09.2004.

Pârâta A nu a executat integral lucrările la obiectivul " 200 mc ", motiv pentru care anterior sesizării instanței a fost efectuată procedura prevăzută de art.720 indice 1 Cod procedură civilă.

Susținerea pârâtei A privind imposibilitatea executării obiectivului ca urmare a unei erori contractuale având la bază un proiect necorespunzător nu a fost reținută ca exoneratoare de răspundere contractuală, în condițiile în care, potrivit prevederilor art.1.11 din contractul nr.6/1998 elaborarea detaliilor de execuție s-a făcut pe baza unui contract încheiat între reclamanta în prezent COMPANIA DE A A și chemata în garanție T, iar predarea documentației către pârâta A s-a făcut eșalonat în concordanță cu graficul de execuție al investiției, negociat la semnarea contractului.

S-a considerat că potrivit acestei clauze contractuale, pârâta A în calitate de antreprenor a avut posibilitatea ca la primirea documentației de execuție să sesizeze investitorul, respectiv pe reclamanta COMPANIA DE AAd espre erorile intervenite în documentația de execuție, insă nu a făcut acest demers.

S-a menționat că prin urmare, excepția neexecutării contractului nu este operantă și a fost respinsă.

În aplicarea prevederilor art.6.8 din contract, instanța a admis acțiunea.

S-a motivat că potrivit raportului de expertiză tehnică întocmit de către expertul, documentația de execuție a obiectivului " 200 mc " nu a fost corespunzătoare executării lucrărilor de către pârâta A și prin urmare, instanța a apreciat că, pot fi aplicate prevederile art.60 Cod procedură civilă.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen legal pârâta A și chemata în garanție

Prin apelul formulat, pârâta apelantă a criticat hotărârea atacată ca fiind nelegală și netemeinică solicitând desființarea acesteia și rejudecând pe fond cauza pe fond să se modifice în tot sentința în sensul respingerii acțiunii reclamantei.

S-a învederat instanței că în acțiunea introductivă și în înscrisurile anexate, ultima factură emisă de reclamantă este datată în 12 februarie 2004.

S-a menționat că aflându-ne sub incidența unui contract de executare succesivă, fiecare factură devine exigibilă de la data emiterii acesteia.

Având în vedere că acțiunea a fost introdusă la data de 16 august 2007, la mai mult de trei ani de la data emiterii și a plății ultimei facturi, s-a considerat că excepția prescripției dreptului la acțiune este pe deplin admisibilă.

Pe fond, s-a arătat că excepția neexecutării contractului este aplicabilă întrucât conform raportului de expertiză întocmit de către expertul, proiectul nu a fost corespunzător în vederea continuării executării lucrărilor de către societatea pârâtă.

În altă ordine de idei, instanța de fond a reținut că potrivit art. 1.11 din contractul nr. 6/1998 încheiat între COMPANIA DE A și A, menționând că societatea apelantă în calitate de antreprenor a avut posibilitatea să sesizeze investitorul respectiv pe COMPANIA DE A despere erorile intervenite în documentația de execuție, dar nu a făcut aceste demers.

S-a învederat instanței faptul că pârâta apelantă prin adresele nr. 5744/23.07.2004 și nr. 60003/27.08.2003 a sesizat reclamanta asupra greșelilor de proiectare.

Întrucât raporturile juridice sunt între reclamantă în calitate de beneficiar și chemata în garanție în calitate de proiectant, reclamanta avea obligația să verifice proiectul înainte de a-i preda documentația și să solicite chematei în garanție remedierea acestuia în vederea armonizării părților din proiect care sunt în neconcordanță.

Pentru aceste motive, s-a susținut că reclamanta este în culpă, întrucât nu a verificat proiectul și i-a predat pârâtei documentația întocmită greșit.

, imposibilitatea finalizării contractului nr. 6/1998, s-a arătat că reprezintă un caz fortuit, datorită unei erori din proiectul nr. 40047/100, executat de

S-a menționat că liftarea cuvei se putea efectua doar după înlăturarea greșelii de proiectare.

În această situație, pârâta apelantă a considerat că răspunderea sa contractuală nu operează, ținând cont că ea a respectat întocmai proiectul pus la dispoziție de către reclamantă.

Cu privire la capătul de cerere accesoriu privind obligarea societății pârâte la plata penalităților de întârziere în sumă de 45.871,93 lei s-a considerat că sentința pronunțată de Tribunalul Arad nu este legală, deoarece întârzierile în execuție nu-i sunt imputabile.

S-a susținut că pârâta apelantă nu poate fi obligată la plata penalităților de întârziere atâta timp cât reclamanta i-a solicitat sistarea lucrărilor datorită lipsei de fonduri.

S-a învederat instanței că prima instanță a reținut că suma de 177.206,32 lei reprezintă valoarea totală a restului de executat la obiectivul " de 200 mc. ".

Întrucât în acțiunea introductivă, formulările reclamatei sunt confuze, s-a arătat că pârâta apelantă prin întâmpinare i-a pus în vedere acesteia să-și precizeze acțiunea și să indice ce reprezintă suma solicitată.

Prin răspunsul la întâmpinare reclamanta a învederat că suma de 177.206,32 lei reprezintă contravaloarea lucrărilor executate și achitate, a cărei restituire o solicită, având în vedere că lucrarea a fost executată corespunzător.

Întrucât obiectul cererii introductive reprezintă fără echivoc restituirea sumei în cuantum de 177.206,32 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate de societatea apelantă și achitate de reclamantă, s-a considerat că instanța de fond s-a pronunțat ultra petita în sensul că a dat ceva cu care nu a fost investită, interpretând că suma de 177.206,32 lei, reprezintă valoarea totală a restului de executat la obiectivul " de 200 mc. ".

Prin apelul formulat, apelanta chemată în garanție a solicitat admiterea apelului și pe cale de consecință desființarea sentinței comerciale, să se respingă cererea de chemare în garanție formulată împotriva ca nelegală și netemeinică, să fie obligate intimatele la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 274 Cod procedură civilă.

În motivarea apelului, apelanta chemată în garanție a susținut că din analiza documentelor depuse la dosar, reclamanta COMPANIA DE Aap romovat acțiunea cu depășirea termenului de prescripție și că în mod greșit instanța de fond a reținut că termenul de prescripție a început să curgă de la finalizarea contractului și pe cale de consecință a respins excepția invocată și în faza dezbaterilor de fond.

Apelanta chemată în garanție a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a.

S-a menționat că reclamanta COMPANIA DE Aap reluat de la proiectul pe care l-a apreciat ca fiind corespunzător din punct din moment ce și l-a însușit și nu a formulat obiecțiuni sau modificări la acesta.

S-a arătat că folosind proiectul respectiv în cadrul licitației de lucrări câștigate de, răspunderea îi aparține în totalitate, fiind accesoriu dreptului său de proprietate intelectuală asupra proiectului.

S-a considerat de către apelantă că a intervenit prescripția dreptului la acțiunea izvorâtă din garanția pentru vicii și chiar în situația în care reclamanta COMPANIA DE A ar fi cunoscut faptul că proiectul prezintă anumite deficiențe a rămas în pasivitate.

S-a arătat că în asemenea situație a intervenit prescripția dreptului la acțiunea izvorâtă din transmiterea unor produse calitativ necorespunzătoare.

S-a motivat că în ceea ce privește chemarea în garanție a, aceasta este un sufragiu al executantului lucrării.

Apelanta chemată în garanție a arătat că lucrarea nu s-a oprit din cauza deficiențelor de proiectare ci din alte motive, independente de voința chematei în garanție. Astfel, s-a apreciat că a colaborat activ cu beneficiarul lucrării de proiectare, prin dispoziții de șantier, la remedierea neconformităților proiectului. Cu toate acestea, executantul nu a mai procedat la reluarea lucrărilor. Pârâta a solicitat în repetate rânduri modificarea tehnologiei de executare a lucrării, iar din corespondența părților rezultă faptul că adevăratul mobil al refuzului de executare au fost costurile mai mari decât cele anticipate și ofertate.

S-a susținut că dispozitivul sentinței este greșit în pofida rolului său accesoriu, chemata în garanție a fost obligată să plătească mai mult decât obligația principală, o soluție inechitabilă.

În drept, au fost invocate dispozițiile Decretului 167/1958.

Prin întâmpinarea formulată la apelul declarat de chemata în garanție, reclamanta intimată COMPANIA DE Aas olicitat respingerea apelului ca netemeinic și nelegal și pe fond menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond.

Reclamanta intimată a considerat că instanța de fond a reținut în mod corect starea de fapt și de drept atunci când a respins excepția prescripției dreptului său la acțiune.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de apelantă, reclamanta intimată a solicitat respingerea acesteia cu mențiunea că lucrarea a fost executată pe baza proiectului apelantei care este răspunzătoare pentru proiectul prezentat și care potrivit raportului de expertiză aflat la dosar ar fi necorespunzător executării lucrării din litigiu.

Prin întâmpinarea formulată la apelul declarat de pârâta A, reclamanta intimată COMPANIA DE Aas olicitat respingerea apelului ca netemeinic și nelegal și pe fond menținerea ca legală și temeinică a sentinței comerciale nr. 2121 din 22 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.

Reclamanta intimată a invocat tardivitatea introducerii apelului cu motivarea că acesta nu a fost formulat în termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii.

S-a arătat că hotărârea a fost comunicată părților în data de 20 noiembrie 2008, iar cererea de apel nu i-a fost comunicată, ci doar motivele de apel i-au fost înmânate în ședința din data de 27 ianuarie 2009.

În situația în care din înscrisurile de la dosar pe care nu le deține instanța apreciază că apelul a fost formulat în termen, reclamanta intimată a solicitat respingerea acestuia.

Luând în discuție excepția tardivității introducerii apelului declarat de pârâta, invocată de reclamanta intimată COMPANIA DE A, se reține că este neîntemeiată.

Astfel, potrivit dovezii de primire și procesului verbal de predare de la fila 269 dosar fond, sentința comercială apelată i-a fost comunicată pârâtei apelante în data de 19 noiembrie 2008, iar apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Arad în data de 24 noiembrie 2008, în termenul de 15 zile prevăzut de art. 284 Cod procedură civilă.

În conformitate cu dispozițiile art. 287 alin. 1 pct. 3 și 4 și alin. 2 motivele de apel au fost depuse la dosar de către pârâta apelantă A în ședința publică din data de 27 ianuarie 2009, la prima zi de înfățișare.

Examinând apelul declarat de pârâta, prin prisma motivelor de apel invocate a dispozițiilor art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă, cât și din oficiu, Curtea reține că aceasta este neîntemeiat urmând să fie respins pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocat de pârâta apelantă și de către apelanta chemată în garanție se reține că în mod legal aceasta a fost respinsă prin încheierea ședinței publice din data de 14 noiembrie 2007 întrucât procesul verbal de recepție finală nu a fost semnat.

Potrivit dispozițiilor art.11.6 din contractul încheiat între părți "Contractul nu va fi considerat terminat până când procesul verbal de recepție finală nu va fi semnat de comisia de recepție, care confirmă că lucrările au fost executate conform contractului".

Conform dispozițiilor art. 1 din Decretul nr. 164/1958, dreptul la acțiune, având un drept patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege".

În speța de față, dreptul la acțiune se naște după recepția finală care însă nu a avut loc.

În această situație este neîntemeiată susținerea pârâtei apelante în sensul că ne aflăm sub incidența unui contract cu executare succesivă și că raportat la ultima factură emisă de reclamantă, 12 februarie 2004, acțiunea introdusă la data de 16 august 2007 ar fi prescrisă.

În mod fondat, prima instanță a considerat că excepția neexecutării contractului invocată de pârâtă nu este operantă, motiv pentru care a respins-

Pârâta A în calitate de antreprenor a avut posibilitatea ca la primirea documentației de execuție să sesizeze investitorul respectiv pe reclamanta COMPANIA DE A despre erorile intervenite în documentația de execuție, însă nu a efectuat demersul respectiv.

În mod corect prima instanță a reținut că potrivit art. 1.11 din contractul nr. 6/1998 elaborarea detaliilor de execuție. se face pe baza unui contract încheiat între reclamantă și chemat în garanție, iar predarea documentației către pârâta s-a făcut eșalonat în concordanță cu graficul de execuție al investiției negociat la semnarea contractului.

Pentru aceste motive, în baza dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă apelul declarat de pârâta împotriva sentinței comerciale nr. 2121 din 22 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată COMPANIA DE A și cu intimata chemată în garanție

În ceea ce privește apelul declarat de chemata în garanție, se reține că este neîntemeiat, urmând să fie respins pentru următoarele considerente:

Excepția prescripției dreptului la acțiune invocată și de chemata în garanție a fost examinată cu ocazia soluționării apelului declarat de pârâta

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a, se reține că este neîntemeiată, având în vedere că lucrarea a fost executată pe baza proiectului apelantei chematei în garanție care este răspunzătoare pentru proiectul prezentat.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică întocmit de către expertul tehnic, documentația de execuție a obiectivului de 200 mc. nu au fost corespunzătoare executării lucrărilor din litigiu, astfel că în mod legal au fost aplicate prevederile art. 60 Cod procedură civilă.

Față de cele reținute în baza dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă apelul declarat de chemata în garanție împotriva aceleiași sentințe comerciale.

Se reține că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de pârâta, cu sediul în Municipiul A, Calea, nr. 6. jud. A împotriva sentinței comerciale nr. 2121 din 22 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată COMPANIA DE A, cu sediul în A,--4, jud. A și cu chemata în garanție, cu sediul în T,-, jud.

Respinge apelul declarat de chemata în garanție împotriva sentinței comerciale nr.2121 din 22 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 24 martie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

- - - - - -

GREFIER

Red. /07.05.2009

Dact. /08.05.2009 -2 ex.

Emis 3 com.

Primă instanță - Tribunalul Arad

Judecător -

Președinte:Maria Ofelia Gavrilescu
Judecători:Maria Ofelia Gavrilescu, Csaba Bela Nasz

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Spete pretentii comerciale. Decizia 65/2009. Curtea de Apel Timisoara