Spete pretentii comerciale. Decizia 654/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 654/2008
Ședința publică de la 12 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 2: Marius Irimie
JUDECĂTOR 3: Mircea Noșlăcan
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de debitoarea SC SRL Cugir împotriva Încheierii nr.56/CC/6.11.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
La apelul nominal s-a prezentat avocat pentru recurentă, lipsă fiind intimatul.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care mandatarul recurentei arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin încheierea nr.56/CC/COM/6.11.2008 pronunțată de Tribunalul Albas -a admis în parte cererea formulată de creditorul în contradictoriu cu debitoarea SC SRL și în consecință:
S-a înființat sechestru asigurător până la concurența sumei de 126.999 lei asupra următoarelor bunuri ale debitoarei:
- 4 strunguri, o mașină de rectificat verticală, o mașină de rectificat plană, 2 mașini de frezat, 2 mașini de debitat, 2 mașini de găurit, un aparat de sudură în argon.
S-a dispus aducerea la îndeplinire a sechestrului asigurător de către executorul judecătoresc.
A fost obligat creditorul să achite o cauțiune în cuantum de 65.000 lei în termen de 10 zile de la comunicarea prezentei încheieri, sub sancțiunea desființării de drept a sechestrului.
S-a respins cererea creditorului privind înființarea sechestrului asigurător asupra autoturismului marca Renault având serie șasiu VF 1 -.
A fost obligată debitoarea să plătească creditorului suma de 611,5 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această încheiere s-a reținut următoarele:
Creditorul a invocat existența a două creanțe distincte împotriva debitoarei, respectiv una în cuantum de 126.999 lei reprezentând dividende aferente anului 2006 și una în cuantum de 107.839 lei reprezentând dividende aferente anului 2007, astfel încât se impune examinarea condițiilor prevăzute de lege cu privire la sechestrul asigurător pentru fiecare dintre acestea în parte.
Creditorul a făcut dovada că a intentat acțiune pentru recuperarea creanțelor pe care susține că le are împotriva debitoarei, aceasta făcând obiectul dosarului nr- al Tribunalului Alba.
Creanța în cuantum de 126.999 lei reprezentând dividende pe anul 2006 este constatată prin act scris, respectiv prin procesul - verbal încheiat la data de 26.09.2007 încheiat cu ocazia adunării generale a asociaților societății debitoare în cadrul căreia s-a stabilit că acesta este îndreptățit să primească suma de 126.999 de lei cu titlu de dividende aferente anului 2006.
Susținerea debitoarei în sensul că această creanță nu ar fi exigibilă este neîntemeiată.
Prin procesul - verbal încheiat cu ocazia adunării generale din data de 16.05.2008 s-a stabilit că plata dividendelor aferente anului 2006 se va face până la data de 30.11.2008, începând cu luna august, urmând ca la data de 02.06.2008 când va avea loc adunarea generală dl. administrator să prezinte eșalonarea plății dividendelor.
Faptul că adunarea generală a hotărât ca plata dividendelor să se facă până la data de 30.11.2008 nu înseamnă că creanța nu a ajuns la scadență întrucât aceasta este un termen limită, respectiv până la care plata trebuie să fie făcută integral și nu un termen de scadență.
În aceeași adunare generală s-a stabilit expres că plata dividendelor se va face începând cu luna august 2008, astfel încât creanța a devenit exigibilă din prima zi a lunii august 2008.
Așa fiind, cu privire la creanța în cuantum de 126.999 lei reprezentând dividende aferente anului 2006 sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.591 alin.1 Cod pr.civilă.
Creanța în cuantum de 107.839 lei reprezentând dividende aferente anului 2007 nu este constatată prin act scris, astfel că admisibilitatea cererii de sechestru cu privire la aceasta va fi examinată prin raportare la disp.art.591 alin.2 și 3 Cod pr.civilă.
Faptul că în anul 2007 societatea a realizat un profit în sumă de 350.603 lei conform bilanțului contabil pe anul 2007 depus la dosar nu înseamnă că această sumă va fi repartizată în mod obligatoriu între asociați cu titlu de dividende.
În conformitate cu disp.art.194 alin.2 din Legea nr.31/1990: adunarea generală are obligația de a aproba situația financiară anuală și de a stabili repartizarea profitului net.
Din procesul - verbal de conciliere directă încheiat la data de 08.09.2008 rezultă că în legătură cu dividendele aferente anului 2007 adunarea generală a stabilit că acestea să nu fie plătite asociaților ci să rămână la dispoziția societății pentru a fi reinvestite.
Atâta timp cât nu a fost aprobată o hotărâre de către adunarea generală cu privire la repartizarea profitului net realizat în cursul anului 2007, creanța în sumă de 107.839 lei reprezentând dividende aferente anului 2007 nu poate fi considerată exigibilă.
Întrucât această creanță nu a fost constatată prin act scris, creditorul avea obligația potrivit disp.art.591 alin.2 Cod pr.civilă de a depune odată cu cererea de sechestru o cauțiune de din valoarea reclamată respectiv în cuantum de 53.919 lei.
Întrucât creanța nu este exigibilă, creditorul avea obligația de a dovedi împrejurările de excepție prevăzute de art.591 alin.2 Cod pr.civilă și anume că: debitoarea a micșorat asigurările date sau nu a dat asigurările promise ori că este pericol ca debitoarea să se sustragă de la urmărire sau să-și ascundă ori risipească averea.
Cauțiunea prevăzută de art.591 alin.2 Cod pr.civilă nu a fost depusă iar împrejurările prevăzute de art.591 alin.3 Cod pr.civilă nu au fost dovedite, astfel încât cererea de sechestru formulată de creditor, sub acest aspect, este inadmisibilă.
Din disp.art.591 alin.1 Cod pr.civilă rezultă că se poate solicita instituirea unui sechestru asigurător doar asupra bunurilor debitorului, adică acele bunuri asupra cărora debitorul are un drept de proprietate.
Autoturismul marca Renault având serie șasiu nr.VF 1LMCOH - a fost achiziționat de către debitoare în regim de leasing, în baza contractului nr.521/17.04.2006 depus în copie la dosar.
Potrivit clauzei prevăzute la pct.V lit.a) din contractul mai sus menționat: societatea de leasing în calitate de finanțator păstrează proprietatea asupra bunului ce face obiectul contractului pe toată durata acestuia, iar potrivit clauzei prevăzute la pct. V lit. b) doar la sfârșitul perioadei de leasing utilizatorul va putea cumpăra bunul, urmând ca proprietatea să se transmită de la finanțator la utilizator.
Rezultă așadar că la data formulării cererii de sechestru debitoarea nu avea calitatea de proprietar al acestui autoturism, astfel că nu se poate dispune instituirea unei măsuri asiguratorii asupra bunului respectiv.
Susținerile debitoarei cu privire la riscul producerii unui prejudiciu grav pentru societate ca urmare a aplicării sechestrului asigurător asupra bunurilor indicate de creditor, constând în imposibilitatea apelării la surse de finanțare în scopul obținerii de credite, sunt nefondate, întrucât din actele contabile depuse la dosar rezultă că societatea mai deține alte bunuri și active asupra cărora creditorul nu a solicitat instituirea sechestrului.
Având în vedere aceste considerente în baza disp.art.970 Cod comercial raportat la art.591 alin.1 Cod pr.civilă prezenta cererea de sechestru va fi admisă în parte și în consecință s-a dispus instituirea unui sechestru asigurător până la concurența sumei de 126.999 lei reprezentând creanța care a fost constatată prin act scris, asupra următoarelor bunuri: 4 strunguri, o mașină de rectificat verticală, o mașină de rectificat plană, 2 mașini de frezat, 2 mașini de debitat, 2 mașini de găurit, un aparat de sudură în argon.
Potrivit disp.art.908 Cod comercial pentru instituirea sechestrului în materie comercială depunerea cauțiunii este obligatorie cu excepția cazului în care cererea se face în virtutea unei cambii sau a unui alt efect comercial la ordin sau la purtător, protestat de neplată, ceea ce nu este cazul în speță.
Astfel, în baza art.908 Cod comercial coroborat cu art.592 alin.2 și art.723 indice 1 alin.1 și 2 Cod pr.civilă, instanța a stabilit o cauțiune în sumă de 65.000 lei reprezentând 5 % din valoarea obiectului cererii, cauțiune pe care creditorul a trebuit să o plătească în termen de 10 zile de la comunicarea prezentei încheieri sub sancțiunea desființării de drept a sechestrului în condițiile art.592 alin.4 din Codul d e procedură civilă.
Întrucât cererea a fost admisă în parte, debitoarea fiind în culpă procesuală, potrivit disp.art.274 Cod pr.civilă aceasta a fost obligată să plătească creditorului suma de 611,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs debitoarea SC SRL care a solicitat modificarea încheierii atacate în sensul respingerii cererii creditorului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a arătat că nu s-a făcut dovada de către creditor a împrejurării că are o creanță exigibilă constată prin act scris. Plata dividendelor aferente anului 2006 nu este exigibilă întrucât s-a stabilit în AGA din 2.06.2008 ca aceasta să se facă doar după terminarea actelor penale. Creditorul folosește administrativ autoturismul debitoarei și creează acesteia prejudicii. Data plății dividendelor nu este determinată. Instituirea sechestrului prejudiciază grav debitoarea prin imposibilitatea obținerii de credite.
În drept s-au invocat prevederile art.299 și următorii Cod pr.civilă.
Recursul este legal timbrat cu 9,5 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Verificând recursul debitoarei prin prisma motivelor invocate, în conformitate cu prevederile art.304 și 304 indice 1 Cod pr.civilă Curtea de Apel constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
În adunarea generală a asociaților debitoarei din 26.09.2007 s-au stabilit dividendele aferente anului 2006 ce revin fiecărui asociat. Creditorului i se cuvenea suma de 126.999,01 lei. În AGA din 16.05.2008 s-a stabilit ca plata acestor dividende să se facă începând cu luna august 2008 și până la 30.11.2008.
Nu s-a făcut dovada de către debitoare că s-ar fi adoptat o altă hotărâre AGA prin care să se modifice scadența plății dividendelor. Poziția unilaterală exprimată de administratorul debitoarei cu ocazia concilierii nu este de natură să înlăture caracterul exigibil al creanței.
De asemenea, nu a făcut nici dovada existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile împotriva creditorului, limitându-se la a face doar afirmații referitoare la un eventual prejudiciu cauzat de creditor prin folosirea unui autoturism (care nu este proprietatea debitoarei) și prin desfășurarea unei activități concurente.
Așa cum a reținut și prima instanță, debitoarea dispune și de alte bunuri ce pot fi grevate de sarcini sau valorificare în vederea obținerii de sume de finanțare.
Întrucât niciunul dintre motivele de recurs invocate de debitoare nu a fost găsit întemeiat Curtea de Apel urmează ca, în temeiul art.312 Cod pr.civilă, să respingă drept nefondat prezentul recurs.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de debitoarea SC SRL Cugir împotriva Încheierii nr.56/CC/COM/6.11.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.12.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact.2 ex/09.01.2009
Jud.fondG.
Președinte:Nicolae DurbacăJudecători:Nicolae Durbacă, Marius Irimie, Mircea Noșlăcan
