Spete pretentii comerciale. Decizia 67/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ, de
CONTENCIOS ADMINISTRATIV și FISCAL
DOSAR NR.- -
DECIZIA NR. 67/C/2008 - A
Ședința publică din 22 MAI 2008
PREȘEDINTE: Tătar Ioana JUDECĂTOR 2: Vîrtop Florica
- - - JUDECĂTOR 3: Nuna Doina
- - - Grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului comercial formulat de apelanta reclamantă - SRL, cu sediul în de,-/A, cod poștal -, județul B, împotriva Sentinței nr. 1541/ din 06.12.2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în contradictoriu cu intimata pârâtă - SA O, cu sediul în O,- cod poștal -, județul B, având ca obiect - PRETENȚII.
La apelul nominal făcut în cauză lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că apelul este legal timbrat, fiind achitată taxa de timbru în valoare de 4 RON prin chitanța seria - nr. 105-1-16 din 14.04.2008 și timbru judiciar mobil în valoare de 0,15 RON, judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 08 mai 2008, când părțile prezente au pus concluzii, ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, având nevoie de timp în vederea deliberării, s-a amânat pronunțarea pentru data de 15 mai 2008, apoi pentru data de 22 mai 2008, precum și că în termenul de pronunțare acordat părțile au depus la dosar concluzii scrise, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelului, constată următoarele:
Prin Sentința nr. 1541/ pronunțată la data de 06.12.2007, Tribunalul Bihora respins ca prescrisă acțiunea comercială precizată exercitată de reclamanta - SRL cu sediul în de,-/A, jud.B, în contradictoriu cu pârâta - SA cu sediul în O,-, jud.B, având ca obiect pretenții și a obligat reclamanta la plata sumei de 4.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Conform răspunsului reclamantei la interogatori (fila 253), facturile aferente tabelului penalităților corespund contractelor nr. 2030/04.03.2002, 2031/04.03.2002, în sumă totală de 1.346.682.200 lei vechi.
Referitor la excepția de prescripție a dreptului material la acțiune, instanța a constatat că, față de termenele de scadență al facturilor, cuprinse în perioada 27.03.2002-02.03.2003, respectiv în raport cu data la care fiecare creanță a devenit exigibilă, acțiunea reclamantei este prescrisă, fiind înregistrată la data de 09.02.2007, cu depășirea termenului general de prescripție în materie civilă și comercială, prevăzut de art. 1 alin. 1 raportat la art. 26 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
Pentru a produce efectul întreruptiv de prescripție, se cere ca acțiunea în justiție să fie efectivă, adică făcută cu scopul de a fi admisă; acțiunea să fie admisă printr-o hotărâre definitivă. În conformitate cu prevederile art. 16 alin. ultim din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, "Prescripția nu este întreruptă, dacă s-a pronunțat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecată sau executarea fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea."
În consecință, întrucât cererea de somație de plată a reclamantei a fost respinsă ca efect al admiterii recursului prin decizie a Curții de Apel Oradea, aspect relevat chiar de către reclamantă în răspunsul la întâmpinare, precum și în ședința publică din 10.05.2007, a rezultat că aceasta nu constituie caz legal de întrerupere a prescripției.
Împotriva acestei hotărâri pronunțate de prima instanță a declarat apel în termen, legal timbrat, apelanta - SRL de, solicitând instanței admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și pe fond admiterea acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de apel se învederează instanței că sentința apelată este nelegală, netemeinică, soluția pronunțată pe excepția prescripției dreptului la acțiune fiind eronată, în mod greșit înlăturându-se susținerilor potrivit cărora, prin introducerea acțiunii în somație de plată s-a întrerupt cursul prescripției datorită anulării ei.
Este indiscutabil că prin respingerea acțiunii se apreciază că, cursul prescripției nu a fost întrerupt în conformitate cu prevederile art. 17 lit. b din Decretul 167/1958, însă această prevedere a fost introdusă pentru a sancționa lipsa de diligență a creditorului pentru încasarea creanței.
Or, în speță, prin promovarea cererii de somație de plată, s-a tins tocmai la ieșirea din pasivitate, iar cererea a fost admisă.
Prin acțiunea în anulare s-a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile formale ale cererii de somație și nu că creanța nu ar exista, astfel că în opinia sa consideră că a operat întreruperea cursului prescripției.
Intimata - SA O, prin întâmpinarea depusă, a solicitat respingerea ca nefondat a apelului, menținerea în totalitate a sentinței atacate și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
Se arată că față de termenele de scadență ale facturilor cuprinse în perioada 27.03.2002 - 02.03.2003 în mod corect a constatat prima instanță prescrisă acțiunea introdusă în 09.02.2007, în cauză neintervenind întreruperea cursului prescripției, deoarece cererea de somație de plată s-a respins în cadrul acțiunii în anulare.
Instanța de apel, analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, reține că este nefondat, urmând ca în baza prevederilor art. 295 - 296 Cod Procedură Civilă să dispună respingerea lui ca atare și menținerea în totalitate a sentinței apelate, pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea introductivă, înregistrată la data de 09.02.2007, reclamanta apelantă a solicitat instanței obligarea pârâtei intimate la plata sumei de 136.568 RON reprezentând contravaloarea prestației neachitate și la suma de 196.649 RON reprezentând penalități de întârziere.
Între părțile din cauză s-au încheiat două contracte de prestări servicii nr.2030/04.03.2002 și nr.2031/04.03.2002, în temeiul cărora apelanta reclamantă a prestat în favoarea pârâtei intimate serviciul l-a care s-a obligat, pentru contravaloarea cărora a emis pe seama intimatei, în perioada 21.03.2002 - 02.03.2003, facturile depuse la filele 4 - 23 în dosarul primei instanțe, în valoare totală de 136.568 RON.
Conform celor două contracte, scadența facturilor s-a stabilit de către părți la 30 zile de la data facturării serviciilor (art. 6 din contracte).
Potrivit art.1 al.1, 2 și 3 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, odată cu dreptul principal stingându-se și dreptul la acțiune privitor la drepturile accesorii, legiuitorul prevăzând ca termen general de prescripție termenul de 3 ani.
În speță, termenul de prescripție a început să curgă pentru serviciile prestate în favoarea pârâtei la momentul scadenței obligațiilor de plată, respectiv 30 zile de la data emiterii facturilor.
Raportând dispozițiile legale privitoare la prescripția dreptului la acțiune la momentul introducerii acțiunii 09.02.2007 și la data scadenței serviciilor facturate în perioada 27.03.2002 - 02.03.2003, în mod corect și legal a reținut prima instanță că în cauză dreptul la acțiune al reclamantei este prescris, atât pentru debitul principal cât și pentru accesoriile acestuia.
În mod corect a reținut de asemenea prima instanță că în cauză nu intervine cazul de întrerupere a prescripției dreptului la acțiune invocat de apelantă prin prisma prevederilor art.16 lit. b din Decretul nr.167/1958 deoarece, conform aliniatul ultim al aceluiași articol, prescripția nu este întreruptă dacă cererea de chemare în judecată a fost respinsă.
Într-adevăr, scopul urmărit de legiuitor prin edictarea acestui caz de întrerupere a prescripției a fost acela de a sancționa lipsa de diligență a creditorului, însă în speță tocmai această lipsă de diligență a intervenit prin faptul că reclamanta apelantă a uzat de procedura specială a somației de plată pentru recuperarea creanței sale, procedură care s-a finalizat prin respingerea cererii de emitere a somației de plată.
Prin urmare, se reține că motivele de apel invocate, în sensul că prin introducerea cererii de emitere a somației de plată s-a întrerupt cursul prescripției extinctive, sunt nefondate deoarece, astfel cum a reținut prima instanță, cererea reclamantei a fost respinsă în faza procesuală a recursului neintervenind întreruperea prescripției.
Pentru aceste considerente, instanța de apel constatând corecta soluționare a excepției prescripției de către prima instanță, urmează să dispună respingerea ca nefondat a apelului și menținerea în totalitate a sentinței apelate.
În conformitate cu prevederile art.274 Cod Procedură Civilă, instanța de apel urmează să dispună obligarea apelantului la plata sumei de 3.000 lei RON, cheltuieli de judecată în apel în favoarea intimatei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat apelul comercial declarat de apelanta reclamantă - SRL, cu sediul în de,-/A, cod poștal -, județul B, în contradictoriu cu intimata pârâtă - SA O, cu sediul în O,- cod poștal -, județul B, împotriva Sentinței nr. 1541/ din 06.12.2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Obligă partea apelantă să plătească părții intimate suma de 3.000 lei cheltuieli de judecată în apel.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 mai 2008.
Președinte Judecător Grefier
- - - - - -
Red.dec.
În concept 23.05.2008
Jud.fond
Tehnored. - 26.05.2008
4 exemplare - 2 comunicări:
1. apelanta reclamantă - SRL, de,-/A, cod poștal -, județul B,
2. intimata pârâtă - SA,- cod poștal -, județul B
- predate la expediție -
Președinte:Tătar IoanaJudecători:Tătar Ioana, Vîrtop Florica, Nuna Doina
