Spete pretentii comerciale. Decizia 67/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
(Nr. format vechi 2022/2007)
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.67
Ședința publică din data de 05.02.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Mincu
JUDECĂTOR 2: Florica Bodnar
GREFIER - -
Pe rol pronunțarea asupra cererilor de apel formulate de apelanta-pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA și apelanta-reclamantă, împotriva sentinței comerciale nr.8273/18.06.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 22.01.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea succesiv la data de 29.01.2008 și 05.02.2008, când în urma deliberării a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială sub nr- reclamanta a solicitat obligarea pârâtei COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA la plata sumei de 372.412,08 Ron cu titlul de penalități de întârziere, cu actualizarea acestora până la plata efectivă a debitului precum și a cheltuielilor de judecată aferente litigiului.
Prin sentința comercială nr.8273/18.06.2007 s-a dispus admiterea în parte a acțiunii, pârâta fiind obligată la plata către reclamantă a sumei de 199.172 lei penalități de întârziere precum și la 10.160 lei cheltuieli de judecată.
Pentru pronunța această hotărâre prima instanță a constatat că între părți a intervenit contractul nr.2898/8.11.2004 privind executarea lucrării "consolidare sistem rutier pe 10 B - B", în baza căruia petenta a emis factura fiscală nr.-/23.11.2004 în sumă de 1.379.305 lei, acceptată la plată de către pârâta-debitoare la data de 27.12.2004.
Prin nr.HG726/14.07.2005 pârâta a fost autorizată să emită bilete la ordin, către executanții de lucrări care înregistrau drepturi de creanță neachitate până la intrarea în vigoare a hotărârii, sumele urmând a fi scadențate la plată în perioada 1 septembrie 2006 - 1 decembrie 2007, în limita unui plafon maxim trimestrial menționat pentru septembrie 2006 - decembrie 2007 și respectiv pentru anul 2008, fiind autorizate Ministerul Transporturilor și Ministerul Finanțelor Publice să depună diligențele necesare pentru asigurarea onorării la termen a obligațiilor financiare respective, prin semnarea unor scrisori de confort.
La data de 20.07.2005 s-a emis scrisoarea de confort nr.- cu mențiunea că va fi interpretată ca o declarație de intenție și nu ca o garanție a entităților semnatare, în anexă la scrisoare la poziția 2 fiind înscrisă și reclamanta, ca având dreptul să beneficieze de BO în sumă totală de 22.128.982 lei, în care era inclusă și factura în litigiu.
Între părți a fost încheiată convenția din data de 04.08.2005 prin care s-a stabilit, ca sumele datorate de pârâtă aflate în sold la data de 31.12.2004 și nedecontate până la 04.08.2005, se achită prin bilete la ordin emise în baza nr.HG726/2005, precizându-se că rămân aplicabile clauzele contractuale.
Din suma de 1.379.305 lei aferentă facturii în litigiu, suma de 1.310.340 lei se deconta prin, iar diferența de 68.965 lei reprezenta garanție de bună execuție.
Prima instanță a reținut că potrivit art.18 din contract, plata trebuia efectuată în termen de 3 luni de la confirmarea facturii și că prin art.23.2. părțile au inserat o clauză penală potrivit căreia neefectuarea de către pârâtă a plății în termen de 28 de zile de la expirarea perioadei prevăzută la art.18.2 (3 luni și 14 zile), atrage plata și unor penalități în cuantum de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere.
În raport de situația expusă și ținând cont de concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, instanța fondului a apreciat că pârâta datorează penalități pentru 152 de zile întârziere, în cuantum, de 199.172 lei calculate până la data semnării convenției din data de 04.08.2005, culpa debitorului fiind prezumată potrivit art.1082 Cod civil, fiind incidente dispozițiile art.969 și 1066 cod civil precum și ale art.43 Cod comercial precum și cheltuielile de judecată în sumă de 10.160 lei corespunzător pretențiilor admise, reprezentând taxă judiciară timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.
Împotriva sentinței au declarat apel ambele părți în litigiu, criticile vizând netemeinicia și nelegalitatea acesteia.
Prin apelul formulat, reclamanta - a solicitat schimbarea în parte hotărârii atacate în sensul obligării pârâtei și la plata diferenței în sumă de 173.240,08 lei cu titlul de penalități întârziere cu actualizarea acesteia până la scadența biletelor la ordin pentru care s-a garantat plata și diferenței de 1.779,63 cheltuieli de judecată, care nu au fost acordate consecința admiterii acțiunii numai în parte, susținând că acțiunea trebuia a fi admisă astfel cum a fost promovată.
În esență, apelanta-reclamantă a arătat că motivarea hotărârii fondului este contradictorie, întrucât deși s-a reținut că prin convenția din 04.08.2005 nu au fost modificate clauzele contractului cu privire la penalitățile de întârziere și că rămân aplicabile pentru sumele datorate de pârâtă, clauzele contractuale, care rămân nemodificate, totuși se concluzionează că prin convenție părțile au agreat un nou scadențar de plată și ca atare pârâta nu datorează penalități pentru perioada ulterioară convenției.
De vreme ce instanța a reținut ca fiind datorate penalități până la data convenției, iar prin acest document s-a stabilit expres de părți că pentru toate sumele datorate, rămân aplicabile clauzele contractului și că, celelalte clauze contractuale rămân nemodificate, în opinia apelantei nu există nici un temei pentru acceptarea unei noi scadențe, cu atât mai mult cu cât clauza menționată la art.4 din convenție a fost introdusă expres de către reclamantă tocmai pentru a nu renunța la prevederile art.18 și art.23.2 din contractul părților.
A mai susținut partea că G nr.726/2005 prevede o obligație de diligență și nicidecum de rezultat, lucru confirmat de art.3 din hotărâre potrivit căruia, plata biletelor la ordin se asigură din sursele proprii ale pârâtei, iar scrisoarea de confort nr.-/20.07.2005 emisă ulterior subliniază că va fi interpretată ca o declarație de intenție și nu ca o garanție a semnatarilor, în legătură cu orice obligație sau angajament al pârâtei.
În raport de situația arătată și de faptul că pârâta nu avea disponibilul financiar necesar acoperirii debitelor restante sau cel puțin a ales să nu achite aceste debite, instanța fondului a interpretat greșit convenția din data de 04.08.2005, biletele la ordin nefiind instrumente de plată ci de credit, constatarea că sumele datorate la data de 31.12.2004 se achită pe bază de bilete la ordin fiind eronată, acestea reprezentând doar o garanție că se vor plăți sumele restante.
A mai menționat reclamanta că simpla acceptare biletelor la ordin nu reprezintă o acceptare de modificare a contractului nr.2898/2004, ci o garanție că pârâta va depune toate diligențele ca la termenele respective să alimenteze conturile bancare cu sumele datorate.
A subliniat apelanta-reclamantă că rațiunea încheierii convenției din 04.08.2005 a fost pentru creditor, de a obține plata contravalorii lucrării executate într-un termen rezonabil, inclusiv o garanție pentru recunoașterea datoriei, iar pentru pârâtă detensionarea situației financiare.
În final apelanta-reclamantă a învederat că prin introducerea în convenție a punctelor 3 și 4 și-a exprimat expres voința de a nu renunța la scadența plății și plata penalităților de întârziere, că rămân valabile clauzele contractuale și că interpretarea instanței fondului că nu mai sunt datorate de pârâtă penalități după încheierea convenției, echivalează că lipsirea de efecte juridice a clauzelor art.23.2 din contract, respectiv a pct.3 și 4 din convenție, contrar principiului interpretării actelor juridice, stabilit prin art.978 Cod civil, conform căruia actele juridice trebuie interpretate în sensul de a produce efecte juridice.
În opinia aceleiași părți, atât timp cât intimata pârâtă și-a asumat o obligație contractuală de plată, care a devenit scadentă în condițiile contractului și pe care nu a respectat-o, aceasta trebuie obligată la plata penalităților de întârziere în cuantumul arătat prin acțiunea introductivă și drept consecință la suportarea integrală și a cheltuielilor de judecată efectuate în timpul primei judecăți.
Prin apelul formulat, pârâta CNADNR - a solicitat schimbarea hotărârii atacate și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând în esență că prin semnarea convenției din data de 04.08.2005 reclamanta a fost de acord cu achitarea sumelor datorate prin intermediul biletului la ordin, în perioada 01.09.2006 - 01.12.2008, astfel încât aceste sume urmează a deveni exigibile începând cu data de 01.09.2006 trimestrial și până la data de 01.12.2008.
Întrucât temeiurile încheierii convenției intervenite între părți, au fost reprezentate de contractele încheiate între acestea, inclusiv convenția în litigiu și de prevederile G nr.726/2005, convenția trebuie interpretată ca o novație obiectivă, obligația inițială fiind înlocuită cu alta de achitare a soldului existent la data de 31.12.2004, în mod eșalonat, fiind acordat de reclamantă un nou termen de plată, care a avut drept efect stingerea obligației inițiale, împreună cu toate garanțiile și accesoriile care a însoțeau, inclusiv clauza penală stipulată prin contractul de lucrări nr.2898/2004.
A arătat apelanta pârâtă că urmare eșalonării debitului principal în 10 rate trimestriale egale, cu acordul apelantei - reclamante, această parte nu poate pretinde penalități de întârziere în perioada anterioară convenției din 04.08.2005, întrucât debitul principal nu a devenit exigibil, iar penalitățile urmează principiul "accesorium sequitur principale".
A mai menționat apelanta-pârâtă că potrivit contractului, asigurarea sumelor se făcea de către autoritățile publice centrale, sumele aferente contractului aveau ca sursă de finanțare bugetul de stat, că a dovedit prin înscrisurile depuse la dosar că a îndeplinit obligația de cere de la buget sumele aferente contractului în funcție de lucrările executate și că reclamanta-intimată a cunoscut sursa de finanțare cât și problemele care au apărut în asigurarea sursei, prin emiterea ordinelor de începere a lucrărilor, a celor de sistare a acestora, precum și prin semnarea actului adițional nr.1/2006 prin care a fost actualizat prețul contractului în litigiu.
În opinia acestei părți, obligația conținută în dispozițiile art.18.1 din contract, este obligație afectată de condiție, evenimentul viitor și nesigur fiind tocmai asigurarea resurselor financiare prin bugetul de stat, arătând că nu avea posibilitatea legală să achite eventualele sume din venituri proprii, cum pretinde reclamanta-intimată, fără încălcarea dispozițiilor Legea nr.500/2002 privind finanțele publice cu modificările și completările ulterioare, aspecte în raport de care, concluziile expertizei contabile administrată la fond, pornesc de la premisa greșită că pârâta avea obligația de a asigura resursele financiare necesare.
Apelantele au depus întâmpinări prin care au dezvoltat considerentele de fapt și de drept menite să conducă la respingerea căii de atac promovate de partea adversă, precum și concluzii scrise, prin care au reiterat susținerile menționate prin apelurile promovate.
Nu au fost administrate probe în calea de atac, ambele părți înțelegând să depună la dosar practică judiciară privind soluționarea unor litigii asemănătoare.
Examinând sentința comercială atacată prin prisma criticilor evocate prin apelurile care formează obiectul prezentei judecăți, în raport de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale în materie, Curtea urmează a admite apelul formulat de către pârâtă și a respinge apelul promovat de reclamantă, pentru considerentele care vor fi arătate în continuare.
Probele dosarului relevă faptul că raporturile comerciale derulate între părțile în litigiu au avut la bază contractul de execuție de lucrări nr.2898/8.11.2004, realizarea lucrărilor convenite prin art.3-1 trebuind a avea loc conform graficului de execuție, în baza ordinului de începere a acestora, ordine emise de către pârâta-apelantă conform înscrisurilor anexate cauzei.
Potrivit art.18.1, pârâta-achizitor avea obligația de a efectua plata către reclamanta-executant în termen de 3 luni de la confirmarea primirii facturii, în limita sumelor alocate prin bugetul de venituri și cheltuieli anual aprobat, în concordanță cu graficul de plăți, întocmit de executant și în limita fondurilor primite de achizitor, prin art.23.2. fiind convenită clauza penală, în favoarea executantului, constând în suportarea unei penalități de 0,1% din plata neefectuată pe zi de întârziere, atunci când achizitorul nu onorează facturile în termen de 28 de zile de la expirarea perioadei prevăzută la art.18.2 din înțelegerea contractuală.
Pentru plata lucrărilor neachitate de către achizitor, către executanții de lucrări față de care au fost înregistrate drepturi de creanță la data de 31.12.2004, prin G nr.726/14.07.2005, Guvernul României a autorizat pârâta-apelantă să emită bilete la ordin, în suma indicată la art.1, precizându-se prin art.2 din hotărâre că respectivele sume vor fi scadențate la plată în perioada 1 septembrie 2006 - 1 decembrie 2007 și în anul 2008 în limita unui plafon maxim trimestrial.
Potrivit art.2 din hotărâre, și au fost autorizate să semneze scrisori de confort către executanții de lucrări, prin care să se confirme angajamentele celor două ministere, de a depune diligențele necesare, conform legislației în vigoare, pentru a asigura onorarea la termen de către compania pârâtă a obligațiilor financiare respective, la articolul ultim din hotărâre arătându-se expres că plata biletelor la ordin se va asigura din sursele proprii ale CNADNR - SA.
În baza art.2 din susmenționata hotărâre, a fost emisă de către ministerele nominalizate scrisoarea de confort nr.-/20.07.2005 în sensul obligației de diligență inserată prin hotărârea guvernului, însoțită de anexă, unde la poziția nr.2 este menționată reclamanta-apelantă cu suma totală de 22.128.982 lei, scadentă la 31.12.2004, în care se includea și valoarea facturii în litigiu în baza căreia au fost calculate penalitățile solicitate prin acțiunea introductivă, cu precizarea valorii nominale biletelor la ordine pe scadente trimestriale începând cu 01 septembrie 2006 până la 01.12.2008.
Cele două părți în litigiu la data de 04.08.2005 au încheiat convenția anexată la filele 34-35 din dosarul primei instanțe, în preambulul acesteia înserându-se că semnarea acestei convenții avut în vedere prevederile Hotărârii de Guvern nr.726/2005, ale scrisorii de confort nr.- din 20.07.2005 prin care se precizează dreptul reclamantei de a beneficia de bilete la ordin în sumă totală de 22.128.982, eșalonată la plată în 10 rate trimestriale indicate expres, corespunzător anexei la scrisoarea de confort precum și, prevederile conținute de contractele intervenite între părțile în litigiu, inclusiv ale contractului nr.2898/7.11.2004 evocat ca temei al despăgubirilor solicitate în cauza de față.
Prin această convenție, părțile au convenit ca sumele datorate de pârâtă la data de 31.12.2004 și nedecontate, să fie achitate pe baza biletelor la ordin emise conform G nr.726/2005, în conformitate cu anexa la scrisoarea de confort, fiind menționat expres la art.1 alineat 2, că " sumele înscrise în biletele la ordin și scadența acestora vor corespunde celor din anexa la scrisoarea de confort nr.- din 20.07.2005", iar la art.3 faptul că, pentru toate sumele datorate de pârâtă, rămân aplicabile clauzele prevăzute în contractele nominalizate de părți.
Curtea apreciază în raport de clauza inserată prin articolul 1 alineatul 2 din convenția indicată și în considerarea prevederilor art.970, 977,982 și 983 Cod civil, că odată cu semnarea acestei înțelegeri, prin acord comun, în consens cu prevederile scrisorii de confort și a anexei acesteia emise în temeiul G nr.726/2005, cele două părți au convenit o reeșalonare a datoriei restantă la data de 31.12.2004, fiind de acord cu plata acesteia de către pârâta-apelantă în 10 rate trimestriale, la termenele noi și în cuantumurile menționate expres în preambulul convenției.
Aceasta nu înseamnă cum susține nejustificat apelanta-reclamantă, că partea a renunțat la beneficiul clauzei penale sancționatorii reglementată prin articolul 23.1 cu raportare la art.18.1 și 18.2 din contractul de lucrări nr.2898/8.11.2004, ci faptul că partea poate solicita despăgubiri cu titlul de penalități de întârziere, dar numai la data împlinirii noilor termene de scadență a plății indicate în preambulul convenției.
În acest sens trebuie înțeleasă clauza înscrisă la art.3 din convenție, aceasta cu atât mai mult cu cât prin această convenție cele două părți în litigiu, nu au stabilit prin voință comună și deci nu s-a prevăzut expres, că prin încheierea acesteia rămân nemodificate termenele și modalitățile de plată prevăzute prin contractele încheiate anterior de părți.
Nu poate fi primită, susținerea apelantei-reclamante că a înțeles să semneze convenția arătată pentru că numai astfel obținea garanția plății contravalorii lucrărilor executate și recunoașterea datoriei de către partea adversă, nefiind nevoie în opinia Curții de o atare recunoaștere, partea având la dispoziție posibilitatea promovării de acțiuni în justiție întemeiate pe înțelegerea contractuală, cale procedurală de care a uzat prin înregistrarea prezentei acțiuni.
Admiterea unei asemenea susțineri, înseamnă lipsirea de consecințe, de efecte pe plan juridic a înțelegerii intervenită prin convenția încheiată la data de 04.08.2005, a nu se recunoaște nici o valoare înțelegerii comune a părților, situație care nu poate fi acceptată în condițiile în care apelanta-reclamantă a semnat, fără nici un fel de obiecțiuni convenția respectivă.
De altfel, contrar afirmațiilor aceleiași părți, Curtea constată că aceasta a înțeles să renunțe la beneficiul clauzei penale sancționatorii stipulată prin același contract și pentru alte lucrări executate, pentru un anumit interval de timp, astfel cum rezultă din conținutul actului adițional nr.1/2006 pentru lucrările executate în anul 2006, înscris anexat la filele 352-354 dosar fond.
Prin prisma celor expuse, apare de prisos analiza celorlalte aspecte privind regimul juridic al biletului la ordin, care nu are relevanță în speță, respectiv culpa intimatei-pârâte în nerespectarea obligațiilor contractuale asumate.
Pentru considerentele arătate, reținând că prima instanță a făcut o interpretare și aplicare eronată a dispozițiilor art.969 Cod civil, în temeiul prevederilor art.296 Cod pr.civilă, Curtea urmează a admite apelul formulat de către pârâta cu consecința schimbării în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii dedusă judecății ca nefondată și a respinge apelul reclamantei împotriva aceleiași hotărâri ca nefondat.
În temeiul art.274 Cod pr.civilă se va dispune suportarea de către a sumei de 2594,20 lei reprezentând cheltuielile de judecată aferente căii de atac promovată de către pârâta-apelantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta-pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.8273/18.06.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-.
Schimbă în tot sentința comercială atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantei ca nefondată.
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta-reclamantă cu sediul în Județul B, Podul T,-, împotriva sentinței comerciale nr.8273/18.06.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-.
Obligă apelanta-reclamantă la plata sumei de 2.594,20 RON cheltuieli de judecată către apelanta-pârâtă reprezentând taxă judiciară timbru și timbru judiciar aferente căii de atac.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 5.02.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex.
Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte -
Președinte:Elena MincuJudecători:Elena Mincu, Florica Bodnar
