Spete pretentii comerciale. Decizia 67/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- Decizia nr. 67/2009
Ședința publică de la 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Loredana Albescu judecător
JUDECĂTOR 2: Claudia Popescu
Grefier - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare apelul declarat de pârâtul - PNî mpotriva sentinței civile nr. 349 din 26 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru apelanta-pârâtă, administrator G, iar pentru intimata-reclamantă SRL, avocat.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Reprezentantul apelantei-pârâte solicită admiterea apelului și modificarea sentinței tribunalului, considerând că sumele invocate de reclamantă nu sunt datorate. În ceea ce privește penalitățile prevăzute prin clauza penală, arată că acestea au fost stabilite la suma de 5000 de euro, în sarcina părții care refuză semnarea contractului de schimb. Solicită cheltuieli de judecată reprezentând taxele de timbru achitate.
Avocat pentru intimata-reclamantă solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței tribunalului ca temeinică și legală, arătând că prin apelul declarat se reiau apărările formulate de pârâtă prin cererea reconvențională
Faptul că au dobândit terenul respectiv printr-un contract de vânzare cumpărare cu o terță persoană este consecința faptului că apelanta și-a încălcat obligația asumată prin antecontract, despăgubirile fiind corect calculate, în conformitate cu dispozițiile Codului civil. Referitor la clauza penală, consideră că vânzarea terenului în interiorul termenului echivalează cu o neexecutare a obligațiilor asumate, iar în ce privește sumele ce le-au fost acordate cu titlu de daune -interese sunt de fapt prejudicii rezultate din neexecutarea antecontractului. Fără cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise.
S-au declarat închise dezbaterile.
CURTEA
- deliberând -
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 349/COM/26.03.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- a fost admisă în parte acțiunea civilă în pretenții, formulată de - P N în contradictoriu cu pârâta - P
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 299.046 lei, cu titlu de daune-interese.
A fost respinsă cererea reconvențională ca neîntemeiată și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei și suma de 5284 lei, cheltuieli de judecată.
Instanța de apel a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată pârâta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 418.686 lei, reprezentând prejudiciul suferit ca urmare a nerespectării obligațiilor asumate prin antecontractul de schimb încheiat la data de 18.10.2007.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, iar pe cale reconvențională a solicitat să se constate că antecontractul de schimb a rămas fără obiect, începând cu data de 08.11.2007.
A reținut tribunalul că;
La data de 18.10.2007 părțile SRL prin și SRL prin G au încheiat un antecontract de schimb prin care reclamanta promitea să cedeze pârâtei lotul 1 compus din 2 suprafețe de teren ( 1975 mp și 2100 mp ) în schimbul lotului nr. 32 compus din suprafața de 3132 mp teren situat în strada -. Transmiterea proprietății între copermutanți urma a avea loc la data autentificării contractului, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data semnării antecontractului. Părțile au mai prevăzut o clauză penală potrivit căreia partea care refuză semnarea contractului de schimb în condițiile stabilite este obligată la o penalitate de 5000 euro.
Înainte de expirarea celor 30 de zile de la data încheierii antecontractului de schimb SRL a vândut către soții G și în baza contractului 2058/2007 suprafața de teren ce reprezenta lotul 2 din antecontract - 3132 mp.
La data de 8.11.2007, societatea reclamantă a cumpărat terenul de 3132 mp de la soții cu prețul de 440.000 euro.
S-a reținut astfel că, obiectul obligației copermutantului secund ( pârâta) nu se mai găsește în patrimoniul acesteia prin nerespectarea obligației față de copermutantul prim ( reclamanta) și vânzarea terenului promis către terțe persoane. Pe baza antecontractului de schimb, reclamanta-copermutant prim, a devenit creditoarea unei obligații de a face, în cazul neexecutării fiind în drept să pretindă daune-interese. În speță, vânzarea de către pârâtă a terenului promis în interiorul termenului de 30 de zile de la încheierea antecontractului de schimb echivalează cu o neexecutare definitivă și irevocabilă, situație în care punerea în întârziere nu mai are nici o semnificație.
Pentru aceste considerente, reținând dispozițiile art. 1075 și 1086 Cod civil, s-a apreciat ca întemeiată în parte cererea principală ( sub aspectul întinderii daunelor interese) și a fost obligată societatea pârâtă să plătească reclamantei suma de 299.046 lei reprezentând diferența dintre prețul achitat în baza contractului 3310/2007 ( 440.000 euro) și prețul ce ar fi trebuit achitat în baza contractelor nr. 3097/2007 și 3098/2007 potrivit calculului prezentat de către reclamantă.
În ceea ce privește cererea reconvențională, instanța a apreciat ca neîntemeiate susținerile pârâtei reclamante, având în vedere principiul potrivit căruia rezoluțiunea se poate cere doar de către partea care e să execute obligația asumată, or, din culpa pârâtei, nu mai este posibil transferul proprietăților și a respins cererea reconvențională ca neîntemeiată.
În termen legal, sentința a fost apelată de către pârâta-reclamantă SRL- P N, invocând următoarele motive;
Conform contractului de schimb încheiat între părți, transmiterea proprietăților urma să se facă la data autentificării contractului, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data semnării înțelegerii, respectiv până la data de 18.11.2007.
Prin încheierea și semnarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat de BNP sub nr. 3320/08.11.2007, privind suprafața de 3132 mp, antecontractul de schimb a rămas fără obiect. Astfel, cererea reconvențională apare ca fiind întemeiată.
Sumele solicitate prin acțiune, cu titlu de prejudiciu, nu sunt datorate, nefiind menționate în antecontract vreo obligație la plata de daune.
Plata prețului a fost efectuată de către intimata-reclamantă SRL din proprie inițiativă, fără nici o constrângere din partea vânzătorilor.
A mai invocat apelanta că nu a primit nici o notificare în termen de 30 de zile prevăzut în antecontract, privind perfectarea schimbului.
Intimata-reclamantă a formulat concluzii scrise.
Analizând sentința apelată pentru motivele invocate, reține următoarele:
Este incontestabil că între părți a existat un raport juridic contractual care constituie premisa răspunderii pentru neexecutare contract. Prin măsura în care această cerință a răspunderii contractuale este îndeplinită, urmează a se vedea și dacă evaluarea convențională asupra cuantumului despăgubirilor întrunește acordul de voință al părților exprimat prin clauza penală.
Astfel, se reține că între părți a intervenit la data de 18.10.2007 o convenție sub semnătură privată, un antecontract de schimb, în baza căruia părțile și-au asumat transmiterea proprietății a două terenuri într-un interval care să nu depășească 30 de zile de la data semnării convenției.
Convenția amintită constituie o promisiune de schimb, părțile contractante având obligația să precizeze în termen de 30 de zile contractul de schimb, iar neîndeplinirea obligației de către o parte, îndreptățește pe cealaltă parte care și-a executat obligațiile sau este să le execute, în temeiul art. 1021 Cod civil, fie executarea obligației, fie desființarea convenției, cu daune interese.
Desființarea convenției atrage după sine restabilirea situației anterioare, părțile restituindu-și reciproc prestațiile executate.
Corect a reținut prima instanță că prin vânzarea de către pârâtă a terenului promis în intervalul de 30 de zile convenit, perfectarea schimbului a devenit imposibilă, așa încât societatea-reclamantă este îndreptățită la despăgubiri sub forma daunelor interese compensatorii.
Instanța de fond a apreciat, însă, în mod greșit, cuantumul acestor daune, ignorând existența clauzei penale în antecontractul de schimb.
Astfel, se observă că la capitolul V s-a convenit că partea care refuză semnarea contractului de schimb în formă autentică, în condițiile și termenele prevăzute în contract să fie obligată la plata unei penalități în valoare de 5000 euro, cealaltă parte având dreptul de a se adresa instanței de judecată în vederea obligării celeilalte părți la semnarea contractului de schimb.
După cum se prevede în art. 1006 și următoarele din Cod civil, clauza penală constituie o convenție accesorie prin care părțile determină anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării, a executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației asumate de către debitorul său.
Având o natură convențională, clauza penală este menită să stabilească anticipat cuantumul prejudiciului ce-l va suferi creditorul, astfel încât instanța nu este chemată să-l determine, ci urmează doar să constate dacă executarea s-a făcut sau nu în condițiile stipulate în contract.
Observăm, însă, că în cauză creditoarea nu s-a prevalat de clauza penală ci a solicitat obligarea pârâtei la plata prejudiciului suferit în sumă totală de 418.686 lei reprezentat în mare parte de diferența dintre prețul achitat în temeiul contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu G și ( nr. 3310/2007 și nr. 3097/2007 și nr. 3098/2007, potrivit calculului prezentat de către reclamantă.
Clauza penală fiind o compensație a daunelor interese pe care le suferă creditorul din neexecutarea obligației principale, el nu poate cere totodată și penalitatea și obiectul obligației principale.
De asemenea, creditorul nu poate pretinde instanței, determinarea daunelor sau alte sume, cazul clauzei penale fiind tocmai acela de a prestabili prin învoiala lor întinderea daunelor-interese la care creditorul are dreptul în caz de neexecutare a obligațiilor asumate de către cealaltă parte contractantă.
Astfel, instanța nu putea acorda reclamantei decât echivalentul în lei al sumei de 5000 euro stipulată în clauza penală.
Din această perspectivă, urmează a schimba în parte sentința și a obliga pârâta la plata sumei de 21.484 lei, echivalentul a 5000 euro la cursul BNR al zilei, în loc de 299.046 lei, cât a acordat prima instanță cu titlu de daune-interese.
Cât privește cererea reconvențională, reține considerentele primei instanțe ca fiind judicioase, astfel încât criteriile apelantei vizând modul de soluționare al respectivei cereri sunt nefondate.
așadar, cele expuse mai sus, văzând și dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă, va admite apelul și va schimba în parte sentința conform dispozitivului.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, va obliga intimata și la plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel, constituită din taxa de timbru aferentă sumei pentru care pretențiile apelantei au fost găsite întemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâtul cu sediul în PN, -, județul N împotriva sentinței civile nr. 349 din 26 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă cu sediul în P N,-, -. H,. P, județul
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că;
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 21.484 lei în loc de 299.046 lei, echivalentul în lei a 5000 euro, cu titlu de daune interese.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă intimata către apelantă la plata sumei de 1336 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. sent.
Red. Al.
Tehnored. 5 ex.
6.12.2009
Președinte:Loredana AlbescuJudecători:Loredana Albescu, Claudia Popescu
