Spete pretentii comerciale. Decizia 69/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-DECIZIENR. 69/A-
Ședința publică din 17 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Andreea Tabacu judecător
JUDECĂTOR 2: Corina Georgeta Nuță
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, apelul declarat de pârâtaASIGURĂRI SA,cu sediul în - B, sector 1,-, împotriva sentinței nr. 397/11.03.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și Contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți și - ambii domiciliați în Sibiu,-,. 28, Județul Sibiu.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Apelul este legal timbrat, prin anularea ordinului de plată nr. 4170/24.04.2009, în sumă de 2746,00 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și prin anularea timbrului judiciar în valoare de 5,00 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată că dezbaterile în fond asupra cauzei, au avut loc în ședința publică din data de 10 iunie 2009, când cererile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată următoarele:
La data de 24 iulie 2007, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâta SC SA Sucursala V, pentru ca instanța să dispună obligarea pârâtei să achite despăgubirea datorată în baza contractului de asigurare nr. -/11.02.2006 în sumă de 54.000 Euro.
În motivare se arată că reclamanții și-au edificat o locuință în Rm.V-, strada -, conform autorizației de construire, în prealabil fiind întocmit un studiu geotehnic privind calitatea solului.
După construirea locuinței, din cauza ploilor abundente din 2005, primăvara anului 2006, s-au produs alunecări de teren, care au afectat puternic locuința, condiții în care polița de asigurare încheiată cu pârâta a devenit activă.
Cu toate că s-a încheiat dosar de daune, suma cuprinsă în polița de asigurare nu a fost achitată de pârâtă, care le-a oferit în schimb reclamanților o sumă mai mică, și anume 10.000 Euro.
Reclamanții au prezentat desfășurarea negocierilor dintre cele două părți, în sensul că s-a încercat o soluție de mijloc, adică o achitarea parțială a despăgubirilor, cu posibilitatea recuperării materialelor de către reclamanți.
Cu acordul pârâtei, reclamanții au scos tâmplăria exterioară din geam termopan, cât și tâmplăria interioară din lemn, a căror valoare a fost apreciată de reclamanți la suma de 6.000 Euro.
În final, pârâta a refuzat integral pretențiile reclamanților, sub pretextul că la încheierea poliței de asigurare nu au fost prezentate caracteristicile geotehnice ale terenului conform Memoriului efectuat de SC SRL Rm.
Întrucât afirmațiile pârâtei nu sunt adevărate, refuzul fiind nejustificat, s-a solicitat admiterea cererii, în temeiul dispozițiilor art.998 și 999 cod civil și ale Legii nr.136/1995.
S-au atașat răspunsul la convocarea pentru concilierea directă, prin care pârâta își justifică refuzul de achitare a daunelor, în conformitate cu art.5 pct.2 lit.i) din condițiile generale ale contractului de asigurare, prin care s-a stipulat că "Asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru daunele cauzate de erori de execuție, proiectare sau de nerespectare a reglementărilor legale pe timpul construcției."
De asemenea, s-a invocat faptul că asigurătorul nu a adus la cunoștința societății de asigurare împrejurările cunoscute și care sunt esențiale pentru preluarea riscului, în sensul că nu au fost prezentate caracteristicile geotehnice ale terenului, cuprinse în Memoriul geotehnic, în care se precizează că terenul este amplasat pe o alunecare veche, dar stabilizată, condiții în care s-au stabilit o serie de recomandări a căror nesocotire atrage răspunderea beneficiarului.
În finalul adresei se menționează temeiul complet al refuzului achitării sumei asigurate, și anume prevederile art.5 pct.2 lit. i) coroborate cu art.9 pct.1 din Condițiile generale de asigurare.
S-a mai atașat și adeverința nr.30176/27.09.2006 emisă de Primăria Rm.V, prin care se adeverește că imobilul reclamanților este afectat din cauza alunecărilor de teren din zona respectivă, regăsindu-se în evidențele Inspectoratului de protecție civilă.
Reclamanții au înțeles să depună în susținerea cererii Memoriul menționat anterior, act aflat la filele 18-27 dosar, cererea chestionar de asigurare, Polița generală de asigurare completă pentru suma de 60.000 Euro și cererea de despăgubire.
Prin întâmpinare-fila 36 dosar-pârâta a invocat lipsa capacității procesuale pasive a Sucursalei Rm.V, deoarece nu are personalitate juridică, solicitând introducerea în cauză a Centralei B, condiții în care s-a dispus de către instanța învestită, Judecătoria Rm.V, citarea în cauză, în calitate de pârâtă a SC SA
Aceasta și-a formulat apărările, prin întâmpinarea de la fila 47 dosar, invocând excepția necompetenței materiale, în temeiul art.2 pct.1 lit.a Cod procedură civilă, iar pe fond s-a arătat că prin înștiințarea de daune nr.2507/20.09.2006 s-a avizat producerea evenimentului asigurat, și anume a alunecării de teren, precizându-se că "după ploile căzute în lunile anterioare a început să se deplaseze terenul, pe care este situată locuința, acest fapt ducând la apariția de crăpături la nivelul temeliei și camerelor atât la demisol, cât și la parter și etaj."
În aceste condiții, s-a deschis dosarul de daune, concluziile specialiștilor pârâtei fiind de respingere a cererii de despăgubiri, întrucât există culpa asiguratului.
Motivele refuzului de a acorda despăgubiri au fost enumerate de către pârâtă, în cuprinsul întâmpinării. S-a arătat că asiguratul nu a adus la cunoștința asigurătorului toate împrejurările cunoscute și care erau esențiale pentru preluarea riscului, conform art.9 pct.1 din contract.
În aceste condiții, în cazul încălcării cu vinovăție a obligației sus-menționate, asigurătorul este eliberat de obligația plății despăgubirilor și poate să denunțe contractul de asigurare pe parcursul duratei sale.
Astfel, asiguratul a cunoscut caracteristicile geotehnice ale terenului pe care urma să fie amplasată construcția, și anume starea de dezechilibru a versantului, precum și măsurile necesare cuprinse în proiect pe care trebuia să le îndeplinească în vederea obținerii autorizației de construcție.
În aceste sens, Memoriul geotehnic întocmit în iunie 2002 concluzionat că terenul este amplasat pe o alunecare veche, dar stabilizată, grosimea zonei afectată de fenomen fiind de circa 1,50 față de cota terenului. Prin urmare, memoriul cuprinde o serie de recomandări obligatorii pentru existența unei construcții stabile.
Acest Memoriu nu a fost pus la dispoziția pârâtei înainte de încheierea contractului, ci după producerea evenimentului asigurat.
Față de această situație, pârâta a arătat că nu a avut posibilitatea evaluării reale a riscului, mai ales în condițiile intensificării precipitațiilor la sfârșitul anului 2005.
Un alt motiv al refuzului a fost acela că la efectuarea construcției au existat erori grave de execuție, nefiind respectate reglementările legale în materie, condiții în care sunt incidente prevederile art.5 pct.2 lit.i) din contract, în care se arată că "Asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru daunele cauzele de erori de execuție, proiectare sau nerespectarea reglementărilor legale pe timpul construcției."
Pârâta a invocat înscrisurile existente în dosarul de daune, constatările efectuate de reprezentanții tehnici ai acesteia și concluziile unei expertize tehnice extrajudiciare, potrivit cărora în speță nu s-au respectat proiectul de arhitectură și cel de rezistență, lucrările de construcție nefiind efectuate de o firmă de specialitate.
Față de excepția invocată, prin sentința civilă nr.5977 din 14.11.2007 Judecătoria Rm.V și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Vâlcea, având în vedere că prezentul litigiu este comercial, iar valoarea obiectului acțiunii este de peste 100.000 lei.
Instanța învestită în urma declinării competenței a pus în vedere reclamanților să precizeze cadrul procesual în care înțeleg să se judece, condiții în care prin cererea de la fila 77, s- solicitat citarea în cauză, în calitate de pârâtă, a SC VIENNA INSURANCE
La data de 7 mai 2008, reclamanții au mai depus în susținerea cererii și proiectul de construire a locuinței întocmit în august 2002.
Din oficiu, instanța a emis adresă către Primăria Municipiului Rm.V pentru a se comunica relații în legătură cu fenomenul de alunecare teren din Zona --, condiții în care s-a depus nota de constatare nr.10045/27.03.2006, în care s-a reținut că alunecările de teren au afectat șase gospodării, între care și cea a reclamanților, care la acea dată prezenta fisuri, iar prin adresa nr.19564/15.05.2008, s-a comunicat instanței că proprietatea reclamanților a fost luată în evidență de Comitetul Local pentru Situații de Urgență la data de 29.03.2006.
În susținerea întâmpinării, pârâta a înțeles să depună la dosar Condițiile generale pentru asigurarea completă a locuinței-filele 136-143 dosar și Raportul de evaluare extrajudiciară, solicitat de pârâtă-filele 146-170, însoțit de contractul de vânzare - cumpărare a terenului al reclamanților, autorizația de construire nr.1232/20.11.2002, certificatul de urbanism nr.560/20.06.2002-filele 173-176 dosar.
Prin interogatoriul luat la cererea reclamanților, pârâta a arătat că în baza cererii-chestionar s-a efectuat o vizionare exterioară a imobilului, ocazie cu care nu se puteau constata viciile ascunse.
Prin același interogatoriu, pârâta a arătat că nu a avansat nicio propunere de despăgubiri, în final precizând că nu este de acord cu plata despăgubirilor în cadrul prezentului litigiu.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice care a avut ca obiective: stabilirea valorii imobilului afectat de alunecări de teren, stabilirea condițiilor de edificare a construcției față de recomandările exprese cuprinse în Memoriul geotehnic și a eventualelor erori de execuție, precum și a împrejurării efectuării lucrărilor de construcție în raport de documentația necesară obținerii autorizației de construire. Ultimul obiectiv a solicitat expertului să stabilească dacă există materiale recuperabile ce pot fi refolosite.
Prin raportul întocmit în cauză-filele 221-241 dosar, s-a concluzionat că la edificarea construcției nu au existat erori grave de execuție, fiind respectate normativele P2/85 și /87 privind fundarea pe terenuri sensibile la umezire, în care se prevăd două centuri în pereții subsolului, inferioară și superioară, iar armătura stâlpișorilor este încastrată în centura inferioară de deasupra tălpii fundației.
De asemenea, s-a reținut că a fost respectată și documentația necesară obținerii autorizației, precizându-se că prevederile exprese din memoriul geotehnic, și anume adâncimea minimă de fundare de 1.60, față de cota cea mai coborâtă a terenului, precum și dimensionarea și armarea fundațiilor subsolului pentru a avea rolul unui zid de sprijin au fost respectate.
Astfel, în urma măsurătorilor, s-a stabilit că adâncimea de fundare a fost de 2 metri, iar referitor la cea de-a doua recomandare obligatorie, s-a stabilit că s-a construit un zid de sprijin în spatele casei, pereții de la subsol fiind armați cu plasă 04/100.
În ceea ce privește evaluarea imobilului, prețul actual al acestuia a fost stabilit la valoarea de 462.950 lei cu TVA( 374.990 lei fără TVA), iar materialele ce pot fi recuperate au fost identificate ca fiind: tâmplăria din PVC de la uși și ferestre, 20% din cărămizi, 60% din blocurile BCA, toată tâmplăria din PVC, 50% din elementele componente ale șarpantei, 80% din țiglă și coame și 100% din jgheaburile și burlanele casei.
Ca ultimă concluzie, expertul a arătat că indiferent de soluția tehnică propusă, la o viitoare alunecare de versant se produc avarii care afectează grav stabilitatea și rezistența unei construcții, aceasta urmând a fi demolată.
Față de concluziile expertizei, s-au formulat obiecțiuni de către pârâtă-fila 250 dosar, în care s-a solicitat ca față de valoarea corectă a imobilului, așa cum a fost stabilită de expert de 374.990 lei, să se stabilească valoarea materialelor de construcții ce pot fi recuperate.
Instanța a admis obiecțiunile formulate, condiții în care, în ședința publică din 14.01.2009, reclamanții au solicitat un nou obiectiv, și anume acela al stabilirii manoperei de recuperare a materialelor.
Prin Completarea la raportul de expertiză depusă la filele 259-263 dosar, expertul a stabilit că valoarea materialelor ce pot fi recuperate este de 12.600 lei, iar valoarea manoperei de demolare este de 3.517 lei.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, în subsidiar s-a solicitat acordarea sumei de 178.561,60 lei, având în vedere condițiile speciale cuprinse în art.10 privind daunele totale, pentru clădiri cu o vechime de până la 20 de ani, condiții potrivit cărora nu se poate acorda mai mult decât valoarea de înlocuire (de nou).
Suma sus-menționată a fost stabilită potrivit formulei: suma asigurată din care se scade valoarea materialelor recuperabile plus valoarea manoperei necesare recuperării acestora, la cursul de schimb de la data producerii evenimentului 27.04.2006 de 3,4749 lei/EURO.
Prin notele scrise depuse la dosar, reclamanții au solicitat valoarea de 239.680 lei, contravaloarea în lei a sumei de 56.000 EURO, la cursul zilei de 4,28 lei/EURO.
Prin concluziile depuse s-a arătat că suma precizată de pârâtă, de 178.000 lei ce a avut în vedere cursul EURO de 3,4 lei/EURO, față de momentul încheierii poliței, nu poate fi acceptată, iar în privința contravalorii materialelor ce pot fi recuperate, reclamanții au precizat că aceasta nu poate fi scăzută din suma asigurată, deoarece nu ne aflăm în prezența unei daune parțiale - lit. a art.10.
Față de cele expuse mai sus, instanța a constatat că acțiunea reclamanților este parțial întemeiată și prin sentința nr. 397/11 martie 2009 admis în parte cererea formulată de reclamanții ȘI în contradictoriu cu pârâta Societatea de Asigurare SC VIENNA INSURANCE B, așa cum a fost precizată.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 230.597 lei față de reclamanți cu titlu de despăgubiri civile și la plata sumei de 6.192 lei cu titlu de cheltuieli de judecată față de reclamanți.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că în speță, între părți s-a încheiat contractul de asigurare nr.-/6.02.2006, care a avut ca obiect asigurarea completă a locuinței reclamanților situată în Rm.V, - 85A, suma asigurată fiind de 60.000 Euro, pe un termen de un an.
Contractul a fost încheiat ca urmare a cererii formulate de reclamanți, ocazie cu care asigurații au descris imobilul asigurat, fiind încadrat în Zona seismică
După încheierea contractului, au avut loc alunecări de teren, în zona în care se află locuința asigurată, fiind constituit un Comitet Local pentru Situații de Urgență, care la data de 27.03.2006 a constatat că din cauza acestor alunecări au fost afectate mai multe gospodării, între care și cea a reclamanților, locuință aflată în zona de alunecare și care prezenta fisuri.
Reclamanții au formulat cerere de despăgubiri, iar pârâta a refuzat plata acestora invocând prevederile contractuale cuprinse în art.5 pct.2 lit.i) și art.9 pct.1 din condițiile generale de asigurare.
S-a reținut că potrivit art.5 pct.2 lit. i) asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru daune cauzate de erori de execuție, proiectare sau de nerespectarea reglementărilor legale pe timpul construcției. Prin art.9 pct.1 se arată că "La completarea și semnarea cererii-chestionar, poliței de asigurare și a anexelor acestora, asiguratul trebuie să aducă la cunoștința asigurătorului toate împrejurările care-i sunt cunoscute și care sunt esențiale pentru preluarea riscului. În cazul încălcării cu vinovăție a acestei obligații, asigurătorul este eliberat de obligația plății despăgubirilor și poate să denunțe contractul de asigurare pe parcursul duratei sale."
Prin chestionarul completat la cererea pârâtei, reclamanții au răspuns întrebărilor puse de societatea de asigurare, chestionar care a fost completat după efectuarea inspecției de risc. S-a descris zona situării imobilului ca fiind zonă seismică D, singurul element avut în vedere de asigurător, pentru evaluarea riscului asigurat fiind în plus numai posibilitatea existenței unor vecinătăți periculoase.
S-a reținut că din probele administrate în cauză nu rezultă că reclamanții, cu vinovăție, nu și-au executat obligația de informare a asigurătorului în ceea ce privește aducerea la cunoștința acestuia a tuturor împrejurărilor care-i sunt cunoscute și care sunt esențiale pentru preluarea riscului. Această concluzie se impune atât din cuprinsul chestionarului formulat de societatea asigurătoare, cât și din împrejurarea că nedepunerea Memoriului geotehnic la dispoziția pârâtei nu le poate fi imputabilă, în sensul celor cuprinse în art.9 pct.1 din contract. Asiguratul a răspuns complet, exact și cu bună-credință întrebărilor din formular, care se referă la diverse aspecte de natură să influențeze riscul propus spre asigurare.
S-a reținut că într-adevăr, potrivit dispozițiilor art.13 alin.1) din Legea nr.136/1995 privind asigurările din România "Persoana care încheie asigurarea este obligată să răspundă în scris la întrebările formulate de asigurător și, de asemenea, să declare, la data încheierii contractului, orice informații sau împrejurări pe care le cunoaște și care sunt, în mod obiectiv, esențiale pentru evaluarea riscului." În speță, asigurătorul îi impută asiguratului că nu a depus, anterior încheierii contractului de asigurare, Memoriul din care rezultă situația terenului pe care este ridicat imobilul reclamanților, teren descris ca fiind amplasat pe o alunecare veche, dar stabilizată, grosimea zonei afectată de fenomen fiind de circa 1,50 față de cota terenului. Probele dosarului conduc la ideea omisiunii neintenționate a asiguratului în ceea ce privește aducerea la cunoștința pârâtei a mențiunilor cuprinse în acest memoriu, reaua-credință a asiguratului nefiind dovedită de către pârâtă.
Prin urmare, instanța a constatat că în cauză nu sunt incidente prevederile art.9 pct.1 din Condițiile generale ale contractului de asigurare invocate de pârâtă drept cauză exoneratoare de răspundere.
În ceea ce privește, incidența art.5 pct.2 lit.i), s-a reținut că prin raportul de expertiză întocmit în cauză, s-a stabilit că edificarea imobilului asigurat a respectat întocmai documentația tehnică ce a stat la baza emiterii autorizației de construire, concluzii față de care nu s-au formulat obiecțiuni de către pârâtă, astfel că și aceste apărări vor fi înlăturate.
Prin urmare, s-a reținut că reclamanții au dreptul de a primi plata despăgubirilor cauzate de producerea riscului asigurat, în speță aflându-ne în prezența unei daune totale, aspect necontestat de ambele părți. Valoarea despăgubirilor este cea stabilită în condițiile generale ale contractului de asigurare, la art.10 pct.3 lit. a) teza I, în care se arată că în cazul producerii riscului asigurat, asigurătorul acordă despăgubiri, în caz de daună totală, "pentru clădirile cu vechime de până la 20 de ani, suma asigurată din poliță, dar nu mai mult decât valoarea de înlocuire(de nou)"
În speță, s-a reținut că suma asigurată a fost de 60.000 Euro, iar valoarea de înlocuire a fost stabilită prin raportul de expertiză ca fiind de 374.990 lei fără TVA.
Suma asigurată a fost calculată diferit de cele două părți contractante, plecând de la cursul euro la nivelul datei producerii evenimentului asigurat, de 3,4749 lei/Euro și respectiv de 4,28 lei/Euro, la data judecării cauzei.
Suma ce a fost reținută de către instanță a fost cea solicitată de reclamanți, la cursul euro de 4,28 lei, având în vedere prejudiciul suferit de asigurat în urma realizării cazului asigurat (dauna de asigurare). Valoarea cursului euro de 4,28 lei cuprinde devalorizarea monedei naționale în perioada cuprinsă între data producerii evenimentului asigurat și data plății efective a sumei datorate de către societatea de asigurare, suma asigurată rămânând neschimbată, și anume 60.000 Euro. Refuzul de a plăti despăgubirile datorate asiguraților, după data producerii evenimentului, timp de 2 ani, nu se poate reflecta negativ în patrimoniul reclamanților.
Din acest punct de vedere, s-a reținut că valoarea nu se poate raporta nici la data producerii riscului, în ceea ce privește cursul de schimb leu/Euro, din moment ce suma asigurată de 60.000 Euro este necontestată de părți.
Plecând de la valoarea solicitată prin cerere de către reclamanți, de 56.000 Euro, sub nivelul sumei asigurate, transformată în lei, deci de 239.680 lei s-a scăzut suma de 9.083 lei, rezultată din completarea raportului de expertiză, reținându-se că în speță, sunt incidente prevederile art.8 din Condițiile generale ale contractului, conform cărora "Din valoarea despăgubirilor calculate conform alineatelor anterioare, se scad valorile resturilor care pot fi utilizate sau valorificate -". S-a constatat că articolul citat este aplicabil numai în cazul daunelor totale, deoarece numai în aceste ipoteze se poate vorbi despre materiale recuperabile ce pot fi valorificate de proprietarul bunului avariat în totalitate, astfel că apărarea reclamanților nu a fost primită.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel SC Asigurări SA fostă Unita Vienna Ensurance SA solicitând admiterea acestuia, schimbarea sentinței și respingerea cererii, iar în subsidiar reducerea cuantumului despăgubirii acordate până la concurența sumei maxime de 178.561,6 lei.
În motivare s-a arătat că instanța de fond în mod eronat a constatat că în cauză nu sunt incidente prevederile art.9.1 din condițiile generale de asigurare, ajungând la concluzia greșită că în cauză nu operează exonerarea asigurătorului de la plata despăgubirilor către reclamant.
Se susține că potrivit art.9.1 din condițiile generale de asigurare, asiguratul era obligat să aducă la cunoștința asigurătorului toate împrejurările care îi erau cunoscute și care duceau la reevaluarea riscului asigurat.
Se susține că asiguratul cunoștea caracteristicile geotehnice ale terenului, situat pe o alunecare veche dar stabilizată, aspecte care nu au fost aduse la cunoștința asigurătorului deși era întocmit un memoriu geotehnic în vederea obținerii autorizațiilor de construire. Memoriul geotehnic nu a fost pus la dispoziția asigurătorului decât după producerea evenimentului asigurat în timpul instrumentării dosarului de daune.
Se susține că omisiunea este intenționată, deoarece în cazul în care asigurătorul ar fi cunoscut situația reală nu ar fi acceptat preluarea riscului.
Față de această situație se susține că instanța a apreciat subiectiv că reclamanta trebuia să facă dovada directă a relei-credințe, deși din probele administrate rezultă că asiguratul cunoștea încă dinainte de încheierea asigurării starea de dezechilibru al versantului, reținută în proiectul geotehnic.
Într-un al doilea motiv de apel se critică sentința deoarece nu s-a reținut în cauză aplicarea art.5 pct.2 litera i) din condițiile generale de asigurare, potrivit cărora nu se acordă despăgubiri pentru daunele cauzate de erori de execuție, proiectare sau nerespectarea normelor legale în timpul construcției.
Se susține că potrivit înscrisurilor de la dosar, rezultă că au existat grave erori de execuție a clădirii și nu s-au respectat proiectele de arhitectură și de rezistență, în special în ceea ce privește sistemul de fundare a tuturor părților care formează construcția.
Subsidiar, se susține într-un al treilea motiv, că instanța nu a luat în considerare calculul valorii maxime a despăgubirii, ținând seama de scăderea valorii resturilor ce pot fi utilizate sau valorificate.
Astfel, în caz de daună totală pentru clădiri cu vechime de sub 20 de ani, suma asigurată nu poate fi mai mare decât valoarea de înlocuire. Despăgubirile nu pot depăși valoarea bunurilor la data producerii riscului asigurat, astfel că, față de suma asigurată (60.000 Euro) materialele de construcție recuperate (6.000 Euro), valoarea manoperei de recuperare a materialelor și cursul de schimb leu - euro, comunicat de BNR la data producerii evenimentului asigurat (27.04.2006) de 3,4749 lei, rezultă suma maximă de 178.561,60 lei.
De asemenea se arată că instanța de fond a reținut greșit valoarea de 56.000 Euro, care ar fi fost "solicitată de aceștia prin cerere", deși reclamanții au înțeles să cheme în judecată pârâta pentru suma de 54.000 Euro, pentru care s-a efectuat concilierea. Mai mult, reclamanții au precizat că au procedat la demontarea și ridicarea tâmplăriei exterioare din PVC și a tâmplăriei interioare din lemn în valoare de 6.000 euro. Or această sumă trebuia să se scadă, iar nu doar valoarea de 4.000 Euro, așa cum a procedat instanța de judecată.
Se mai susține că, potrivit art.10.14 din condițiile speciale de asigurare, coroborat cu art.8, despăgubirile nu pot depăși valoarea bunului la data producerii riscului asigurat care era de 208.494 lei, însă instanța a stabilit arbitrar valoarea despăgubirilor la 230.597 lei.
Analizând sentința atacată prin prisma criticilor invocate și în raport de probatoriul administrat în cauză, instanța constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.978 Cod civil, clauzele îndoielnice sau primitoare de două înțelesuri, se interpretează în sensul ce pot avea un efect iar nu în sensul în care nu ar produce nici unul.
Potrivit art.9.1. din Condițiile generale pentru asigurarea completă a locuinței (fila 136), la completarea și semnarea cererii chestionar, poliței de asigurare și anexelor acestora, asiguratul trebuie să aducă la cunoștința asigurătorului toate împrejurările care-i sunt cunoscute și care sunt esențiale pentru preluarea riscului de către asigurător. În cazul încălcării cu vinovăție a acestei obligații, asigurătorul este eliberat de obligația plății despăgubirilor și poate să denunțe contractul de asigurare pe parcursul duratei sale.
Nu se definește în contract ce înseamnă împrejurare esențială pentru preluarea riscului de către asigurător, astfel că această clauză este supusă interpretării juridice pentru a-i determina sensul urmărit de către părți.
În apelul formulat se susține că asiguratul cunoștea caracteristicile geotehnice ale terenului pe care însă nu le-a comunicat asigurătorului anterior încheierii poliței și nici pe parcursul derulării contractului.
Memoriu geotehnic în discuție (filele 19-27, dosar fond), invocat drept împrejurare esențială pentru preluarea riscului, a fost întocmit în vederea stabilirii condițiilor geotehnice de fundare pentru construcția tip locuință, ridicată ulterior de către reclamanți. Nu s-a menționat în acest raport că terenul nu este construibil, dimpotrivă, indicându-se adâncimea de fundare minimă față de cota terenului și modul de încastrare a tălpii fundațiilor, astfel încât să se ajungă la stratul de argilă stratificată care este stabilă (fila 20). Ca atare, raportul întocmit, deși arată că terenul este amplasat pe o alunecare veche dar stabilizată, face această mențiune pentru a justifica aspectul denivelat al cuverturii de la suprafață, iar nu pentru a arăta că terenul nu este construibil existând un risc de alunecare.
S-a mai arătat în memoriu ce măsuri trebuie luate pentru îndepărtarea apelor din zona amplasamentului construcției și fundațiilor pentru a evita înmuierea stratului portant care ar putea favoriza apariția fenomenelor de alunecare.
În consecință, acest memoriu nu relevă faptul că în cazul cunoașterii sale contractul nu ar fi fost încheiat sau ar fi fost încheiat în alte condiții, împrejurarea menționată neavând caracter esențial.
În ce privește încălcarea cu vinovăție a obligației de comunicare a oricăror aspecte esențiale pentru încheierea contractului se constată că în lipsa calificării împrejurării sus menționate ca esențială, o asemenea analiză nu se mai impune.
Subsidiar, dacă s-ar aprecia că și memoriul în discuție reprezenta o împrejurare esențială pentru preluarea riscului pentru asigurător, se constată că instanța de fond a reținut corect lipsa vinovăției asiguratului. Astfel, la momentul completării chestionarului pentru încheierea poliței de asigurare (fila 29 dosar fond), intimații au răspuns la toate aspectele din chestionar cu privire la elementele principale ale clădirii, modul de utilizare, zona seismică, fără ca rubricile chestionarului să se raporteze la anumite aspecte care să nu fi primit răspuns din partea asiguraților. Or, aceste chestiuni relevă buna-credință a asiguraților, asigurătorul ca profesionist fiind obligat să facă toate demersurile pentru a analiza condițiile încheierii contractului de asigurare, neputând să-și invoce propria culpă în neverificarea unor aspecte care produc consecințe asupra riscului asigurat.
Pe de altă parte, din raportul de expertiză întocmit în cauză, s-a reținut că adâncimea de fundare este de peste 2,00 m față de cea mai coborâtă cotă a terenului, deci mai mare decât 1,60 m cât s-a indicat minim în memoriul geotehnic (fila 224, dosar fond). De asemenea, beneficiarii au armat pereții de la subsol și au construit un zid de sprijin în spatele casei, la est, pentru a respecta indicațiile cu caracter informativ din memoriul geotehnic (fila 225, dosar fond). Aceste concluzii ale raportului de expertiză relevă faptul că reclamanții-intimați nu au nicio culpă cu privire la îndeplinirea obligațiilor stipulate în contract în ce privește comunicarea unor aspecte esențiale asupra riscului asigurat.
De altfel, dacă terenul nu ar fi fost construibil sau ar fi prezentat un risc major de alunecare, acest aspect ar fi trebuit să se releve, atât în memoriu geotehnic cât și în memoriu tehnic de rezistență (filele 88-110, dosar fond), ceea ce nu s-a întâmplat.
Cu privire la al doilea motiv de apel, se constată că nici acesta nu este fondat, în cauză nefiind incidente erori de execuție, proiectare sau nerespectarea reglementărilor legale pe timpul construcției pentru a se aplica prevederile art.5 alin.2 litera i din Contractul de asigurare.
Se constată că expertiza tehnică dispusă prin Încheierea din 4 iunie 2008, pentru care s-a emis adresă expertei și s-au admis experți observatori pentru părți, a arătat că la efectuarea construcției nu au existat erori grave de execuție și au fost respectate normativele privind fundarea pe terenuri sensibile la umezire (fila 225). Raportul este semnat și de expert observator și a fost depus la dosar la 12.11.2008. Obiecțiunile formulate de pârâtă prin expertul său observator (fila 250-251, dosar fond), au avut ca obiect numai valoarea de întrebuințare a clădirii din care nu s-a scăzut contravaloarea materialelor de construcții ce pot fi recuperate. Ca atare, aspectele relevante referitoare la modul de execuție al construcției la erorile de execuție, la respectarea prevederilor exprese din memoriul geotehnic și a documentației necesare obținerii autorizației de construire, asupra cărora experții au concluzionat prin raport, nu au fost contestate. Or, potrivit art.212 alin.2 din Cod procedură civilă, obiecțiunile și expertiza contrarie trebuie cerute motivat la primul termen după depunerea lucrării, sancțiunea de drept comun care afectează posibilitatea persoanei interesate de a critica raportul fiind decăderea.
În acest context, necontestându-se concluziile raportului sus menționate la termenul următor depunerii lucrării, apelanta pârâtă nu o mai poate face direct în apel, singura obiecțiune având în vedere calculul valoric al materialelor de construcție recuperate și implicit calculul valorii nete de întrebuințare a construcției.
În ce privește motivul trei de apel, se constată că acesta este nefondat, prima instanță, reținând corect că în cazul unei daune totale, necontestate de părți, valoarea despăgubirii se stabilește potrivit art.10.3 din contractul de asigurare. Instanța a avut în vedere și alin.8 al art.10 din Condițiile speciale ale contractului, reținând că din valoarea despăgubirilor calculate se scad valorile resturilor care pot utilizate sau valorificate, îndepărtând apărarea reclamanților cu privire la respectarea limitei sumei asigurate. S-a scăzut astfel, contravaloarea materialelor recuperabile ținând seama de manopera de recuperare, respectiv suma de 9.083 lei, astfel că cele susținute de apelantă nu sunt întemeiate.
Cu privire la determinarea sumei care se cuvine reclamanților, se constată că, după încuviințarea obiecțiunilor pârâtei, expertul a arătat că valoarea materialelor recuperate este de 12.600 lei, iar manopera de demolare este de 3.517 lei (filele 262-263, dosar fond), care se scade din valoarea materialelor, rezultând suma de 9.083 lei.
de schimb leu - euro comunicat de BNR, nu poate fi cel de la data producerii evenimentului asigurat, acest moment având relevanță doar pentru evaluarea despăgubirilor conform art.6 din condițiile speciale ale Contractului de asigurare, care fac vorbire despre valoarea reală a bunului distrus (fila 139-140), fără a depăși suma asigurată corespunzătoare. Polița de asigurare a fost încheiată pentru o sumă asigurată exprimată în euro, astfel că, aceasta se raportează conform contractului la paritatea leu - euro din momentul plății. Pe de altă parte, această raportare la valoarea leu - euro de 4,28 lei/euro din momentul plății efective față de 3,47 lei/euro din momentul producerii evenimentului asigurat, asigură, așa cum a reținut și prima instanță, eventuala pierdere pe care o pot suferi asigurații prin neplata sumei asigurate o perioadă îndelungată de timp.
Cu privire la valoarea obiectului cererii, se constată că deși în cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat în baza Contractului de asigurare obligarea pârâtei la plata sumei de 54.000 euro, prin concluziile scrise (filele 274-276 dosar fond), au solicitat suma de 56.000 euro la un curs de 4,28 lei/euro din care se scade valoarea materialelor recuperate. Or, potrivit art.132 alin.2 pct.2 din Codul d e procedură civilă, cererea nu se socotește modificată, ci se va lua act chiar de declarațiile verbale făcute în instanță, prin care se mărește sau se micșorează câtimea obiectului cererii. Reclamanții au precizat astfel prin mărirea pretențiilor de la 54.000 euro la 56.000 euro, valoarea obiectului cererii, în limita sumei asigurate, de 60.000 euro, astfel că nici ultimul motiv de apel nu este întemeiat.
Nu se poate susține că instanța a stabilit arbitrar valoarea despăgubirilor, atâta vreme cât a analizat motivat concluziile raportului de expertiză, mai mult chiar reprezentanții apelantei arătând că la momentul producerii riscului asigurat, valoarea reală a construcției estimată era de 354.565 Ron (fila 160 raport întocmit de expert evaluator, beneficiar fiind apelanta). Din această valoare, un calcul proporțional prin raportare la 56.000 euro însă la cursul de 4,28 lei/euro, determină o sumă egală cu cea stabilită de instanță din care s-au scăzut materialele recuperate.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, instanța va respinge apelul ca nefondat și văzând prevederile art.274 Cod procedură civilă, instanța va acorda intimaților 1.000 lei cheltuieli de judecată în apel, conform chitanței de la fila 22.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUEMLE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de Societatea de Asigurare SC ASIGURĂRI SA (fostă VIENNA INSURANCE SA) cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.397/11.03.2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-, intimați fiind ȘI, domiciliați în Sibiu, str. - nr.24,.28, jud. Sibiu.
Obligă pe apelantă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.000 lei, către intimații - reclamanți.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ.
Grefier,
Red.
/4 ex/18.06.2009
Jud.fond.
Președinte:Andreea TabacuJudecători:Andreea Tabacu, Corina Georgeta Nuță
