Spete pretentii comerciale. Decizia 7/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR. 7 /2010-A/
Ședința publică din 19 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Filimon Marcela JUDECĂTOR 2: Sotoc Daniela
- - - JUDECĂTOR 3: Gug Mirela
- - - Grefier
&&&&&&&&&
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor comerciale declarate de pârâta- " B" SA,cu sediul în O,-, jud.B împotriva sentinței nr.496/COM din 30 octombrie 2008, și de către reclamantă- "",cu sediul în, nr.1, com. jud.M, împotriva încheierii din 12 februarie 2009, pronunțate de Tribunalul Bihor în dosarul nr- având ca obiect pretenții.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în data de 12 ianuarie 2010, când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie și când s-a amânat pronunțarea pentru data de 19 ianuarie 2010.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prinsentința nr. 496/COM/30.10.2008Tribunalul Bihora admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta - cu sediul în com. loc. nr.1, jud.M, în contradictoriu cu pârâta - B SA cu sediul în O,-, jud.B, și în consecință:
A obligat pârâta la plata sumei de 163.483 lei reprezentând diferența de preț neachitat, plata penalităților de 0,5% pe zi de întârziere, calculate asupra debitului susmenționat și la plata sumei de 20.521,21 lei reprezentând cheltuieli de judecată parțiale în favoarea pârâtei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: în baza contractului de furnizare de produse nr. 2863 încheiat între părți la data de 27.04.2006, depus la dosar în copie certificată (filele 6, 7), având ca obiect livrarea de către reclamanta -furnizoare a unei cantități de 5250 mp. pavele din granit gri deschis și gri închis, cu dimensiunile de 10*10*5 cm. la prețul de 164 RON/mp. și, reclamanta a livrat pârâtei cantitatea contractuală de 5250 mp. pavele din granit importate de reclamantă din, conform graficului de livrări, sens în care a emis facturile fiscale și avizele de însoțire a mărfii anexate la dosarul cauzei ( 8-58), contravaloarea totală a contractului fiind achitată parțial.
de granit livrate pârâtei, la recomandarea Primăriei Municipiului O, în baza contractului comercial nr. 2863/27.04.2006 erau destinate executării pavajului pietonal de pe strada -, proiectarea lucrării efectuându-se pe baza caietului de sarcini întocmit de Primăria O (filele 232-236 din dosar), iar lucrările au fost preluate de către pârâta B O și introdus în contractul de furnizare de produse nr. 2863/27.04.2006/1849/28.06.2006 ( 6, 7 din dosar).
Cu ocazia punerii în operă a primelor transporturi s-au constatat diferențe de ordin calitativ față de proiect, existând abateri foarte mari de dimensionale, și de nuanță, aspect confirmat de martorii (fila 107), (fila 117), ( 131), audiați în cauză la propunerea pârâtei, martorul, propus de către reclamantă (fila 132) confirmând existența unor mici defecțiuni, constând în ciobirea colțurilor și a muchiilor, și abateri dimensionale milimetrice, reprezentând circa 5% din total, pavele care puteau fi montate pe margini la tăieturi, întrucât nu ieșeau în evidență, în timp ce martorul reclamantei, (fila 102) apreciază că starea fizică a pavelelor în momentul livrării era corespunzătoare, iar aceste pavele erau dintr-un granit pentru care societatea de construcții a primit certificat de conformitate pe care l-au acceptat.
produselor este susținută și în cuprinsul interogatoriului reclamantei (filele 104-106 din dosar).
Abaterile de nuanță au fost explicate de martorul reclamantei, (fila 118), ca fiind datorate faptului că pavelele au fost livrate societății de mai mulți furnizori, și procesului de fabricație, care necesită udarea, după uscare pietrele dobândind culoarea standard.
De asemenea, martorii reclamantei, atestă faptul că transportarea pavelelor s-a efectuat în condiții corespunzătoare, cubeții de pavaj fiind livrați pe paleți, (aspect confirmat la pct. 12 din interogatoriul pârâtei (fila 251), cu straturi de protecție de carton sau polistiren între rânduri, iar cutiile erau etichetate, cu precizarea numărului de bucăți și a culorii, și au fost descărcați cu motostivuitorul și încărcați în, iar în portul C s-a efectuat verificarea prin sondaj, prin eșantionare, pe baza mostrei primite de la patronul societății reclamante.
Potrivit interogatoriului pârâtei, manipularea pavelelor se efectua cu macara și motostivuitor, iar până la locul de punere în operă, cu motostivuitor (fila 251, pct. 11, 14).
Martorii reclamantei invocă existența unor probleme la descărcarea paleților, în sensul că aceștia nu au fost preluați pe lame, ci manipulați cu ajutorul unor cabluri, procedeu ce nu prezintă siguranță, iar pavelele erau transportate cu roaba la locul montării (fila 102).
În urma notificării notificat reclamantei de către societatea pârâtă prin adresa nr. 5664 din 27.07.2006, prin care aceasta a fost informată cu privire la constatarea faptului că aproximativ 30% din cantitatea expediată nu corespunde calitativ, cu solicitarea ca în conformitate cu prevederile art. 4 și 5 din contractul încheiat între părți reclamanta să trimită la fața locului un delegat care să constate aceste aspecte și să găsească o metodă eficientă de a le remedia, Primăria Municipiului O, în calitate de beneficiar al lucrării, a convocat reclamanta, în calitate de furnizor al pavajului, pentru efectuarea probelor de laborator (adresa nr. -/28.07.2006 (fila 75), iar la data de 23.08.2006 (fila 74) s-a încheiat Procesul-verbal privind constituirea unei echipe proprii de sortare și s-a convenit că pavelele corespunzătoare calitativ se vor recepționa de către beneficiar și vor fi avizate la plată conform contractului.
În cuprinsul aceluiași act se consemnează că pavelele care nu corespund calitativ se află la depozitul beneficiarului din O str. - 85 și se află la dispoziția furnizorului.
P necorespunzătoare calitativ a rămas în depozitul central al societății pârâte, astfel cum rezultă și din declarația martorilor și.
Din materialul probator administrat în cauză rezultă că beneficiarul a decis o modificare de proiect pentru obiectivul "Strada - pietonal", fiind emisă dispoziția de șantier nr. 2 din 14.09.2006 înregistrată la pârâtă sub nr. 7321/21.09.2006, lucrare facturată separat (255-259)
Potrivit prevederilor art. 3 din contractul încheiat între părți, facturile se eliberează pe tranșe, după recepția mărfii pe șantierul din O, iar conform răspunsului la interogator al pârâtei, a fost recepționată lucrarea la terminarea acesteia (fila 252), dar nu s-a efectuat încă recepția finală.
În conformitate cu prevederile art. 3 alin. 1 din Legea nr. 469/2002 actualizată, privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale, "Părțile contractante au obligația efectuării tuturor plăților la data scadenței, stabilită conform contractelor."
Potrivit concluziilor Raportului de expertiză tehnică judiciară înregistrat la instanță la data de 28.08.2008 și efectuat în cauză de expert tehnic ing., se face precizarea că marfa livrată de către reclamantă corespunde din punct de vedere calitativ cu prevederile Contractului de furnizare de produse nr. 2863/27.04.2006 în procent de 37,68 %, iar din această marfă s-a folosit în lucrare 81,37 % din cantitatea recunoscută ca primită și recepționată.
Astfel, s-a precizat că marfa livrată de către reclamantă corespunde din punct de vedere calitativ cu prevederile standardului SR EN 1342 - 2003 în procent de 81,37%.
Prin încheierea de ședință din 12 februarie 2009, Tribunalul Bihora admis în parte cererea formulată de reclamanta. cu sediul în com., loc., nr.1, jud. M, în contradictoriu cu pârâta B. cu sediul în O,-, jud. B, și în consecință:
A dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței comerciale nr. 496/COM/2008 din 30.10.2008, în sensul că, la alin. 3 rândul 2 din dispozitiv, respectiv din minuta sentinței, se va înscrie corect obligația pârâtei de plată a cheltuielilor de judecată "în favoarea reclamantei", în loc de "în favoarea pârâtei", cum greșit s-a înscris.
A respins cererile de completare/lămurire a dispozitivului, privind obligarea pârâtei la "plata penalităților contractuale de 0,5% pe zi de întârziere, calculate asupra debitului susmenționat de la data scadenței, respectiv 30.08.2006 și până la achitarea integrală.", respectiv privind "pronunțarea asupra capătului de cerere în constatare privind faptul că reclamanta își rezervă dreptul de a solicita cheltuielile de judecată constând în onorariu de succes pe cale separată."
Pentru a hotărî astfel, instanța reținut în fapt că, prin sentința comercială nr. 496/COM/2008 din 30.10.2008 pronunțată în Dosar nr. - al Tribunalului Bihor O - Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal instanța a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta com., loc., jud. M, în contradictoriu cu pârâta B O, și în consecință, a obligat pârâta la plata sumei de 163.483 lei reprezentând diferența de preț neachitat, plata penalităților de 0,5% pe zi de întârziere, calculate asupra debitului susmenționat, precum și la plata sumei de 20.521,21 lei reprezentând cheltuieli de judecată parțiale, însă cu ocazia redactării hotărârii s-a precizat din eroare că aceste cheltuieli au fost stabilite "în favoarea pârâtei", în loc de "în favoarea reclamantei", cum este corect.
Față de cele reținute, în cauză fiind incidentă o eroare materială, aspectele reținute încadrându-se în categoria erorilor sau omisiunilor cu privire la calitatea părților, în temeiul art. 281 Cod procedură civilă, instanța a admis în parte ca fondată cererea, conform dispozitivului prezentei.
Referitor la cererile de completare/lămurire a dispozitivului, privind obligarea pârâtei la "plata penalităților contractuale de 0,5% pe zi de întârziere, calculate asupra debitului susmenționat de la data scadenței, respectiv 30.08.2006 și până la achitarea integrală.", respectiv privind "pronunțarea asupra capătului de cerere în constatare privind faptul că reclamanta își rezervă dreptul de a solicita cheltuielile de judecată constând în onorariu de succes pe cale separată.", acestea au fost respinse ca fiind inadmisibile pe cale procedurii instituite de art. art. 281, art. 281 1, art. 2812 Cod procedură civilă, deoarece aceste cereri sunt fundamentate pe motive ce vizează fondul dreptului dedus judecății.
Împotriva sentinței comerciale nr. 496/COM/2008 a formulat apel apelanta Construcții B, solicitând schimbarea acesteia în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.
În motivarea apelului, apelanta a arătat că între părți a fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare, respectiv contractul nr. 2863/27.04.2006, potrivit clauzelor contractuale reclamanta se obliga sa livreze societății apelante 5200 mp pavele de granit gri deschis și gri închis, în cantități egale, cu dimensiunile 10*10*5, cu 5 fețe finisate, apelanta asumându-și obligația corelativă de a achita o sumă de 164 lei +TVA./mp.
Părțile au stabilit de comun acord că recepția cantitativă să se facă la șantier în prezența unui delegat al furnizorului. Au stabilit totodată că nu sunt admise la recepție pavelele fisurate, crăpate, rupte și cu deformații vizibile, urmând a fi returnate elementele ce depășesc abateri la dimensiunile în plan de 2 mm iar grosimea acestora va fi de 5 la 5,5 cm (articolul 4) urmând ca pavelele ce nu corespund calitativ să fie înlocuite de furnizor în termen de 14 zile, pe cheltuiala acestuia (articolul 7 )- Aspect ignorat de instanța de fond.
Este de necontestata faptul că, contractul încheiat între părți prevede în mod expres și fără a lăsa loc de interpretare modalitatea de derulare a raporturilor între părți: reclamanta avea obligația de a livra o cantitate de marfă, în anumite condiții de calitate pe care intimata - apelantă (în măsura în care aceasta corespundea calitativ ) avea obligația să o achite.
Este adevărat faptul că apelanta a utilizat această marfă pentru aop une în operă în vederea îndeplinirii unui contract de achiziție publică încheiat între societatea apelantă și Primăria O, însă acest aspect nu are relevanță în cauză, reclamanta nefiind parte în contractul de achiziție publică.
Problema care se impune a fi clarificată este cea a calității mărfii livrate, a cantității mărfii livrate și a cantității mărfii recepționate și puse în operă de către societate precum și cea a modalității de realizare a decontării contravalorii mărfii livrate între părți.
În privința mărfii livrate de către reclamantă este evident că aceasta nu a respectat condițiile de calitate și dimensiunile stabilite de comun acord de către părți la data încheierii contractului.
Astfel, obligația reclamantei era de livra pavelele de granit de dimensiunile 10*10*5 cu 5 fețe finisate fără fisuri, crăpături, rupte sau deformații vizibile,depășirea la abatere în plan la 2 mm iar grosimea de la 5 la 5,5 cm.
Aceste condiții dimensionale și de calitate au fost stabilite de comun acord de către părți fiind singurele criterii de calitate de care reclamanta trebuia să șină cont cu ocazia livrării.
Condițiile de calitate prevăzute de normele SR EN 1342-2003 sunt altele decât cele prevăzute în contractul încheiat între părți, astfel că nu se poate admite că intimata și-a îndeplinit obligațiile contractuale livrând marfa în condițiile standard, atâta timp cât condițiile de calitate erau stabilite în mod distinct în contract.
Concluziile raportului de expertiză sunt clare și nu lasă loc de interpretare. Pentru soluționarea cauzei este importantă opinia expertului, potrivit căreia, din punct de vedere al îndeplinirii condițiilor de calitate a contractului (legea părților) marfa livrată corespunde în proporție de 27,68 %.
Datorită calității extrem de proaste a pavelelor livrate de reclamantă, beneficiarul lucrării - Primăria Oao rganizat o întrevedere cu reclamanta și apelanta în vederea găsirii unei soluții în vederea remedierii acestor neajunsuri deoarece exista riscul ca datorită reclamantei, lucrarea de reabilitare să nu fie realizată în termen.
În urma acestor discuții, beneficiarul lucrării a dispus sistarea montării pavelelor de culoare gri închis deoarece nu corespund din punct de vedere calitativ, întrevedere la care a luat parte și reprezentantul reclamantei.
În privința modalității de decontare a pavelelor, consideră că se impune a se reține următoarele aspecte: aspecte care trebuie clarificate deoarece reclamanta abia la penultimul termen de judecată a înțeles să facă dovada existenței unui număr de 5 facturi în valoare totală de 150.704,39 lei, facturi care reprezintă contravaloarea mărfii livrate și neachitate, prin prezentarea unor xerocopii ale pretinselor facturi, care însă niciodată nu au fost comunicate societății apelante, aspect ignorat de către instanța de fond.
Potrivit prevederilor legale, articolul 155 din cod fiscal. Persoana impozabilă care efectuează o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, alta decât o livrare/ prestare fără drept de deducere a taxei, conform articolului 141 alin 1 și 2, trebuie să emită o factură către fiecare beneficiar, cel târziu până în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care ia naștere faptul generator al taxei, cu excepția cazului în care factura a fost deja emisă.
Este de necontestat faptul că apelantei nu i-a fost comunicate aceste facturi, intimata neputând face nici o dovadă în acest sens.
Or, atâta timp cât reclamanta nu a înțeles să comunice aceste facturi și nici să facă dovada comunicării acestora în fața instanței de judecată, aceste facturi nefiind regăsite în evidențele contabile ale societății, este evident că nu pot fi luate în calcul de către instanță.
Din simpla analiză a acestor facturi depuse în probațiune de către petentă, rezultă fără dubii faptul că apelanta nu și-a asumat vreo obligație de plată față de pententă, raportat la aceste facturi.
Potrivit reglementărilor legale în materie, articolul 46 cod comercial, în mod expres se arată faptul că facturile acceptate constituie mijloc de probă a obligațiilor. acest înscris, se observă faptul că factura reprezintă un document ce constată cu privire la mărfurile vândute, natura și prețul acestora, cantitatea precum și alte mențiuni.
În privința capătului de cerere privind penalitățile contractuale, solicită a se constata faptul că apelanta nu poate fi obligată la plata acestora pentru simplul motiv că și-a îndeplinit toate obligațiile contractuale(respectiv plata prețului) către intimată.
În drept a invocat articolul 304 punct 8 și 9 cod procedură civilă.
Prin "Întâmpinarea" formulată, intimata a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În apărare, intimata a arătat că și-a îndeplinit obligațiile contractuale și a livrat societății apelante cantitatea de 5411 mp pavele 10*10*5 cm, mai mult cu 146 mp față de prevederile contractuale, fapt constatat și prin expertiza tehnică efectuată. Întrucât cantitatea livrată în plus reprezintă 3,7 % din totalul contractat, deci sun " a douăzecea parte " (5%) în sensul articolului 1328 din codul civil, conform aceluiași articol "cumpărătorul poate sau a complini prețul după numărul măsurilor aflate sau strica vânzarea dacă excedentul cuprinsului aflat se ridică la oad ouăzecea parte a cuprinsului declarat în contract, a strica vânzarea". Cu alte cuvinte în cazul în care s-a livrat mai mult decât s-a prevăzut inițial cu până la 5% cumpărătorul este obligat să achite prețul pentru cantitatea livrată și poate rezilia (strica) contractul numai dacă s-a livrat în plus mai mult cu 5% față de ceea ce s-a contractat.
Apelanta a achitat doar parțial prețul acestor produse, rămânând neachitat la această dată suma de 206.900 lei, reprezentând o cantitate de 1060 mp (conform concluziilor expertizei punct 3.1.5.6, pag.17).
Adevăratul motiv pentru care pârâta-apelantă a refuzat plata prețului nu este acela că marfa ar fi necorespunzătoare calitativ, ci faptul că Primăria Oar enunțat la montarea unei cantități de aproximativ 1.400 mp de pavele 10*10*5 granit, în urma acestei renunțări, marfa cumpărată de pârâta-apelantă a devenit lipsită de destinație.
În ceea ce privește calitatea mărfurilor livrate conform articolului 1352 cod civil "vânzătorul este răspunzător pentru viciile ascunse, dacă, din cauza acelora, lucru nu este bun de întrebuințat, după destinația sa."
În consecință, așa cum susține în mod unanim și practica judiciară și doctrina relevanță în materie, nu orice executare necorespunzătoare a obligației poate să ducă la rezilierea contractului, ci doar aceea executare necorespunzătoare care face bunul să fie inutilizabil potrivit destinației sale.
Astfel aprecierea conformității sau vicierii mărfurilor în cazul de față nu trebuie făcută cu strictețe doar la condițiile contractuale existente, ci trebuie avută în vedere destinația bunului și dacă bunurile livrate sunt conforme destinației pe care cumpărătorul a intenționat să le-o confere, respectiv dacă ar fi putut fi puse în operă la amenajarea străzii -.
Astfel, destinația bunurilor livrate a fost aceea de amenajare a unei străzi pietonale având ca beneficiar Primăria Deci conformitatea bunurilor vândute se apreciază și în funcție de specificațiile cerute de Primăria O și de exigențele acestui beneficiar final. Față de aceste aspecte, susținerile apelantei că nu ar avea relevanță în prezenta cauză, contractul încheiat cu Primăria O, sunt total nejustificate, acesta fiind un element esențial în funcție de care se va putea determina dacă produsele livrate puteau fi folosite conform destinației.
Învederează instanței faptul că beneficiar final al lucrării pentru care au fost livrate bunurile, respectiv Primăria O, nu a formulat nici un refuz calitativ, a recepționat fără obiecții calitative lucrarea de pavaj și chiar a achitat pârâtei-apelante contravaloarea întregii lucrări (răspunsul întrebare 18 interogatoriu).
Conform articolul 70 cod comercial alineat1 " cumpărătorul unor mărfuri sau producte provenind din o altă piață, este dator să denunțe vânzătorului viciile aparente în timp de două zile de la primire." lineat 3 "o dată acest termen expirat, cumpărătorul nu mai poate fi primit a reclama ceva pentru viciile lucrului vândut."
Faptul că nu s-au formulat obiecții calitative cu privire la marfa preluată în cele 48 de ore prevăzute legal de la livrare. Termenul de 48 ore prevăzut este un termen de decădere ce atrage decăderea cumpărătorului din dreptul de a invoca viciile lucrului vândut.
Pe parcursul derulării prezentului litigiu, prin adresa nr. 9424 din data de 28.08.2008 pârâta - apelantă a dispus deblocarea garanției de bună executare în sumă de 43.600 RON, menționând totodată că "solicitarea este conformă cu articolul11 din contractul încheiat".
Din interpretarea celor două articole din contract reiese în mod clar faptul că garanția a fost deblocată în considerarea a două aspecte: 1. Primăria Oaa cceptat fără obiecții lucrarea realizată și 2. Furnizorul și-a îndeplinit obligațiile contractuale.
Cu privire la susținerile apelantei vis-a-vis de facturare, avize de însoțire și cantitate livrată, sunt contrazise de materialul probator existent și de concluziile expertizei. Obligația de plată a pârâtei - apelante subzistă chiar în situația în care nu ar fi fost întocmite deloc facturi (ceea ce nu este cazul), nașterea și existența obligației de plată nefiind condiționată de întocmirea unor acte fiscale. Însă întreaga cantitate de 5411,46 mp de pavele a fost facturată și recepționată de către apelantă, așa cum reiese din facturile depuse la dosarul cauzei.
În ceea ce privește daunele interese, având în vedere faptul că refuzul de plată al pârâtei este nejustificat, aflându-se în culpă contractuală în ceea ce privește neachitarea prețului, conform articolului 10 din contract, aceasta s-a obligat la plata de daune interese în cuantum de 0,5% pe fiecare zi de întârziere calculat asupra sumei neachitate. Articolul 10 din contract constituind o veritabilă clauză penală în sensul articolului 1066 cod civil, astfel că, instanța având în vedere dispozițiile articolului 1087 cod civil nu va putea acorda o sumă nici mai mică nici mai mare.
Conform dispozițiilor contractuale articolul3 " beneficiarul are obligația de efectua plata către furnizor prin Bilete la ordin scadente la 5 zile de la emiterea facturii.
Apreciază că în mod temeinic și legal a fost obligată apelanta la plata penalităților.
În drept a invocat articolul 298 și următoarele cod procedură civilă, articolul 70 și 46 cod comercial, articolele 1020,1066,1087,1352 cod civil.
Totodată, apelanta reclamantă a formulat apel împotriva încheierii date de Tribunalul Bihor la data de 12.02.2009, prin care a fost respinsă cererea de completare/lămurire a dispozitivului sentinței nr. 496/COM/2008 în privința stipulării datei de la care se calculează penalitățile de întârziere, solicitând modificarea încheierii, în sensul lămuririi dispozitivului, prin precizarea că penalitățile de întârziere se calculează de la data de 30.08.2006.
În motivarea apelului, s-a arătat că, competența de soluționare a cererii este dată în sarcina instanței care a pronunțat hotărârea și tocmai din această cauză încheierile pronunțate în baza articolului 2801cod procedură civilă sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat lămurire.(articolul 2813cod procedură civilă ).
Prin acțiunea civilă s-a cerut și obligarea pârâtei la plata penalităților contractuale aferente prețului neachitat, în cuantum de 0,5% pe zi de întârziere, conform articolului 10 din contractul de furnizare de produse.
Interpretând articolul 10 din contractul de furnizare, penalitățile de întârziere sunt datorate de către societatea debitoare începând cu 30.08.2006. Cu toate acestea tribunalul Bihor prin sentința comercială nr. 496/COM/2008 din 30.10.2008 a admis capătul de cerere privind obligarea societății debitoare la plata penalităților de 0,5 % pe zi de întârziere calculate asupra debitului, însă a omis să specifice momentul de la care încep să curgă aceste penalități, aspect necesar pentru punerea în executare a hotărârii.
În drept a invocat articolul 2801și articolul 2803cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată, Construcții Bas olicitat respingerea apelului ca nefondat.
În apărare, s-a precizat că atâta timp cât pe parcursul derulării cauzei petenta nu a înțeles să își precizeze cererea cu privire la data de la care în opinia acesteia ar curge penalitățile, este evident că cererea acesteia nu poate fi admisă pe calea unei cereri de completare/lămurire. Practic această cerere echivalează cu o modificare a cererii neputând fi soluționată în conformitate cu prevederile articolului 281 cod procedură civilă, aspect de altfel reținut în mod corect de către instanța de fond.
Potrivit prevederilor contractuale - articolul3 furnizorul (reclamanta ) avea obligația de a emite facturi aferente mărfii livrate după recepția mărfii pe șantierul O, or, în condițiile în care părțile nu au efectuat recepția mărfii livrate, care este data la care petenta era îndreptățită să emită factura? Consideră că în nici un caz data de 30.08.2006, data pe care petenta o indică în cererea de completare și o reia ulterior în fața instanței de apel.
La termenul de judecată din 25.09.2008 au fost comunicate societății un număr de 5 facturi fiscale în copie, pe care reclamanta pretinde că le-a comunicat și care ar face dovada livrării a unei cantități de marfă, marfă pe care în opinia acesteia, societatea apelantă a refuzat în mod nejustificat să o achite. La același termen de judecată i s-apus în vedere reclamantei să facă dovada comunicării către societatea pârâtă a acestor facturi. În consecință la termenul din 23.10.2008 reprezentantul reclamantei arată faptul cănu poate să facă dovada comunicării acestor facturi.
Or, atâta timp cât reclamanta nu a înțeles să comunice aceste facturi și nici să facă dovada comunicării acestora în fața instanței de judecată, aceste facturi nefiind regăsite în evidențele contabile ale societății, este evident că nu pot fi luate în calcul de către instanța de judecată, cu atât mai mult nu pot fi folosite ca și data de la care ar curge eventualele penalități contractuale.
Mai mult, în urma cererilor de confirmare de cont expediate apelantei de către petentă, s-a arătat faptul că nu poate fi confirmat un sold care are drept temei niște facturi care niciodată nu au intrat în posesia societății apelante.
Examinând sentința apelată, raportat la motivele de apel invocate, precum și sub toate aspectele, instanța reține că apelul este fondat, urmând a fi admis în temeiul art. 296 Cod procedură civilă și schimbată în totalitate sentința, în sensul respingerii acțiunii reclamantei în contradictoriu cu pârâta Construcții B, pentru următoarele considerente:
Între părți s-a încheiat la data de 27.04.2006 contractul de furnizare de produse nr. 2863, prin care reclamanta, în calitate de furnizor, se obliga să livreze pârâtei C Construcții B, în calitate de beneficiar, 5200 mp pavele de granit gri deschis și gri închis, în cantități egale, cu dimensiunile de 10 x 10 x 5, cu 5 fețe finisate, la prețul de 164 RON/mp + TVA/mp, stipulându-se obligația de plată prin bilete la ordin scadente la 5 zile de la emiterea facturii, facturile urmând a fi eliberate pe tranșe, după recepția mărfii pe șantierul
La art. 4 din contract s-a stipulat că recepția cantitativă și calitativă se face la șantier, în prezența unui delegat din partea furnizorului, nefiind admise pavele fisurate, crăpate, rupte, cu diformități vizibile. De asemenea, s-a convenit că se vor returna elementele care depășesc abaterea la dimensiunile în plan de 2 mm, iar grosimea acestora va fi de 5 cm la 5,5 cm. De asemenea, nu se admit pavele care nu se înscriu în nuanța predominantă a mostrelor depuse.
Prin adresa nr. 7536/25.08.2006 emisă de pârâta C construcții B, aceasta a confirmat faptul că, în baza contractului amintit, i-a fost livrată cantitatea de 5.246,9 mp pavele, din care a fost acceptată la plata cantitatea de 4.351,5 mp. Diferența de 895,4 mp a fost refuzată la plată, nefiind corespunzătoare calitativ.
Prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar, reclamanta a solicitat plata diferenței de preț de 206.900,80 lei, neachitată de pârâtă, această sumă reprezentând contravaloarea unei cantități de pavele cu privire la care pârâta invocă anumite deficiențe calitative.
Din raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză, în fața instanței de fond, expertul a reținut că suma solicitată de reclamantă reprezintă contravaloarea unei cantități de marfă refuzată la plată de către beneficiar, care se compune din: 164,74 mp pavele, cantitate livrată în plus față de contract și 895,52 mp pavele, cantitate necorespunzătoare calitativ, raportat la același contract. Aceeași concluzie se desprinde și din efectuarea unui simplu calcul matematic având ca punct de plecare prevederile art. 2 din contract, în urma căruia ar rezulta că suma solicitată reprezintă echivalentul a 1060,15 mp pavele.
În ceea ce privește cantitatea de 895,52 mp pavele pe care pârâta o reclamă ca fiind necorespunzătoare calitativ și nu corespunde prevederilor contractuale, aceasta este recunoscută de însăși societatea reclamantă, prin semnarea procesului-verbal încheiat la data de 23.08.2006 (fila 74 din dosarul de fond), în cuprinsul căruia s-a consemnat că, la data respectivă, în urma operațiunilor de sortare, a rezultat o cantitate de pavele primită de către pârâtă de 4468,2 mp, din care cantitatea de 3572,68 fost apreciată ca fiind corespunzătoare, rezultând astfel, pe baza unei simple operațiuni de scădere, că părțile, de comun acord, au constat ca nefiind corespunzătoare cantitatea de 895,52 mp. Rezultă, astfel, că, sub aspectul cantității de pavele necorespunzătoare calitativ, acesta a fost recunoscută chiar de către societatea reclamantă.
Din acest punct de vedere, refuzul pârâtei de plata a contravalorii pavelelor constatate ca nefiind corespunzătoare calitativ se concretizează într-o veritabilă excepție de neexecutare a contractului, care își are temeiul juridic tocmai în reciprocitatea și interdependența obligațiilor asumate de părți prin contractul încheiat. Or, pentru ca reclamanta să înfrângă acesta excepție, se impunea ca aceasta să dovedească faptul că însăși pârâtei îi aparține culpa pentru calitatea necorespunzătoare a cantității de 895,52 mp pavele, iar în acest sens, reclamanta a invocat manipularea necorespunzătoare a pavelelor de către pârâtă, cu prilejul transportării acestora de la locul de depozitare la cel de punere în operă.
Referitor la acest aspect, din depozițiile martorilor audiați în cauză, a rezultat că, întrucât întreaga cantitate de marfă nu putea fi integral descărcată pe șantier, s-a convenit transportarea acesteia la depozitul societății pârâte din O, pavelele urmând apoi a fi transportate pe șantierul de pe str. - și puse în operă. Din acest motiv, cu ocazia livrării paleților de pavele la depozitul din O al societății pârâte, nu se realiza practic decât o recepție cantitativă a mărfii și doar după ce pavelele erau transportate pe șantier, se făcea și selecția lor calitativă. Cu ocazia selecției au fost constatate diferențe de nuanță și dimensiuni față de proiect, precum și ciobiri. Având în vedere că au fost constatate, cu ocazia sortării, tot mai multe pavele necorespunzătoare calitativ, s-a solicitat furnizorului să participe la operațiunea de sortare, iar în urma unei asemenea operațiuni, s-a întocmit procesul-verbal din data de 23.08.2006, semnat de reprezentanții ambelor părți (fila 74 din dosarul de fond).
Totodată, din probele testimoniale administrate în cauză, a rezultat că pavelele erau ambalate în cutii de lemn, iar manipularea lor de la locul depozitării și până pe șantier se făcea mecanizat. De asemenea, în cuprinsul raportului de expertiză, expertul a reținut că pavelele deteriorate, având defecte vizibile (colțuri ciobite, muchii ciobite) provin din: manipularea necorespunzătoare în timpul desfășurării procesului tehnologic de fabricație; manipularea necorespunzătoare în timpul ambalării; ambalarea necorespunzătoare, prin punerea în contact direct a fețelor vizibile, cu cele invizibile care prezintă muchii neregulate și care au deteriorat muchiile fețelor vizibile. Având în vedere aceste deficiențe ale cantității de 895,52 mp pavele, expertul a reținut că nu pot fi imputabile pârâtei vicii de manipulare și transport de la depozitul de materiale la locul lucrării.
Coroborând, deci, probele testimoniale cu raportul de expertiză, opinia instanței este că nu se poate imputa pârâtei calitatea necorespunzătoare a cantității de 895,5 mp pavele, refuzată la plată de către societatea pârâtă.
În ceea ce privește termenul în care societatea pârâtă a încunoștiințat-o pe reclamantă despre viciile pavelelor, din probele administrate în cauză, instanța reține că au fost respectate prevederile art. 5 din contract, respectiv neconcordanțele și diferențele calitative au fost constatate prin procesul-verbal din data de 23.08.2006, întocmit la inițiativa societății pârâte, cu ocazia constatării deficiențelor, la momentul sortării mărfii ce urma a fi pusă în practică. Pârâta a încunoștiințat reclamanta despre problemele apărute și a emis mai multe adrese către aceasta (filele 76-80 din dosarul de fond), prin care o invita să participe la operațiunea de sortare și îi aduce la cunoștință despre sistarea plății facturilor pentru acest motiv.
Pentru acest motiv, susținerile reclamantei intimate, în sensul aplicabilității prevederilor art. 1352.civ. nu pot fi reținute. Potrivit acestui text, vânzătorul este răspunzător pentru viciile ascunse dacă, din cauza acestora, lucrul nu este bun de întrebuințat, după destinația sa. În speță, reclamanta intimată susține că, întrucât pavelele necorespunzătoare au fost puse în practică de către constructor, nu se mai poate invoca calitatea necorespunzătoare a acestora și, pe cale de consecință, refuzul de plată a contravalorii lor.
Această afirmație a intimatei este, însă, neconformă cu realitatea, întrucât din raportul de expertiză și din probele testimoniale, rezultă că cele 895,52 mp pavele reclamate de pârâta apelantă ca fiind necorespunzătoare calitativ nu au fost puse în operă, acestea aflându-se la depozitul acesteia din Intimata reclamantă se află în eroare cu privire la cantitatea de pavele care există în prezent în depozitul apelantei reclamante, susținând că doar cantitatea de 1200 mp pavele se găsește depozitată în locul respectiv, acesta fiind ambalată astfel cum a fost recepționată de beneficiar și ne mai pusă în operă din cauze imputabile beneficiar. În realitatea, însă, în depozitul pârâtei apelate se găsește, pe lângă cantitatea de 895,52 mp pavele necorespunzătoare calitativ, și cantitatea de 1216,57 mp pavele ambalate în 107 containere.
Cantitatea de 1216,57 mp pavele a rămas în stocul societății pârâte ca urmare a faptului că Primăria Oar enunțat la montarea unei cantități de aproximativ 1400 mp pavele 10 x 10 x 5. Acest aspect nu prezintă, însă, relevanță, în litigiul de față, căci contravaloarea acestor pavele nu face obiectul litigiului, suma pretinsă de reclamantă reprezentând contravaloarea pavelelor constatate ca fiind necorespunzătoare calitativ, 895,52 mp, precum și a cantității de pavele livrate în plus față de contract, de 164,74 mp, după cum însăși reclamanta și-a motivat în fapt cererea de chemare în judecată cu care a sesizat instanța. Aceeași reclamantă a precizat că suma solicitată prin acțiune constituie diferența de preț care a rămas neachitată de către pârâtă în baza contractului încheiat, iar de aici rezultă per a contrario, că restul cantității livrate a fost achitată de către pârâtă, aspect ce rezultă de altfel din înscrisurile dosarului.
În ceea ce privește cantitatea de 164 mp pavele livrată în plus de reclamantă, față de prevederile contractului de furnizare, instanța va reține că pârâta nu poate fi obligată la contravaloarea acesteia. Astfel, din ansamblul probator administrat în cauză, rezultă că pârâta a recepționat cantitatea de 5.246 mp pavele, din care a acceptat la plată suma de 4.351,5 mp, contravaloarea acesteia fiind achitată de către pârâtă, aceasta făcând ultima plată la data de 25.09.2006, prin OP nr. 1452. Diferența de 895,52 mp pavele a fost refuzată la plată ca fiind necorespunzătoare calitativ. De asemenea, potrivit susținerilor reclamantei intimate, aceasta a facturat de fapt cantitatea de 5411,64 mp pavele, deci mai mult cu 164 mp recunoscută de pârâtă, iar în vederea plății acestei cantități, reclamanta a invocat prevederile art. 1328 cod civil.
Prevederile art. 1328 cod civil sunt inaplicabile, însă, în speța de față, întrucât din cuprinsul acestui articol rezultă că aplicarea sa trebuie raportată la art. 1327 cod civil, text de lege care reglementează vânzarea unui imobil. Or, obiectul contractului de furnizare îl constituie bunuri mobile, iar în acest context nu poate fi invocat art. 1328 cod civil, care reglementează, astfel cum am arătat, reguli speciale în materia vânzării de imobile, ci se vor aplica regulile generale în materie de vânzare, respectiv prevederile art. 1326 cod civil, în conformitate cu care, vânzătorul este obligat să predea lucrul vândutîn măsura determinată prin contract.Raportat la aceste prevederi legale, este neîntemeiată pretenția reclamantei de plată a contravalorii cantității de pavele livrate în plus față de contract.
Raportat la toate aceste aspecte, instanța apreciază acțiunea reclamantei ca fiind nefondată, reținându-se că soluția pronunțată de instanța de fond este netemeinică, în condițiile în care, prin soluția pronunțată, instanța de fond s-a raportat la cantitatea de pavele puse în operă de către pârâtă și la proporția de pavele corespunzătoare calitativ care a fost livrată pârâtei.
Acțiunea reclamantei a fost întemeiată pe contractul de furnizare de produse, astfel că temeinicia acțiunii reclamantei se impunea a fi analizată prin raportare la respectarea clauzelor contractuale. Din această perspectivă, din moment ce reclamanta nu este parte în contractul de achiziție publică încheiat între societatea pârâtă și autoritatea contractantă - Primăria Municipiului O, nu prezintă importanță, în soluționarea prezentei cauze, cât anume din cantitatea de pavele livrată a fost pusă în operă de către pârâtă și nici proporția în care a fost realizat corespunzător obiectivul lucrării. De asemenea, se mai impune și precizarea că, în aprecierea calității pavelelor livrate, raportarea trebuia să se facă la contractul încheiat între părți, și nu la caietul de sarcini sau la prevederile standardului SR EN 1342 - 2003.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, va fi admis apelul pârâtei Construcții B, va fi schimbată în totalitate sentința, în sensul respingerii acțiunii reclamantei. Față de respingerea capătului principal de cerere, nu se mai impun a fi analizate motivele de apel vizând netemeinicia stabilirii penalităților de întârziere, dat fiind caracterul accesoriu al acestora, care urmează soarta debitului principal.
Față de culpa procesuală a reclamantei, va fi respinsă cererea acesteia de acordare a cheltuielilor de judecată făcute în fața instanței de fond.
În ceea ce privește apelul exercitat de reclamanta împotriva încheierii din data de 12.02.2009, se impune respingerea acestuia, în condițiile în care cererea de lămurire a dispozitivului sentinței nr. 496/COM/2008 viza data de la care încep să curgă penalitățile de întârziere, or prin efectul admiterii apelului împotriva acestei sentințe, a fost respinsă în totalitate acțiunea reclamantei, deci și capătul de cerere privind penalitățile, motiv pentru care nu se mai impune a fi cercetată legalitatea și temeinicia încheierii apelate.
Având în vedere culpa procesuală a intimatei reclamante, în baza art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă aceasta va fi obligată să plătească apelantei pârâte suma de 2.263,43 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondatapelul declarat de apelanta reclamantă-împotriva încheierii din data de 12.02.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor.
Admite ca fondatapelul declarat de apelanta pârâtă- " B" SA,cu sediul în O,-, jud. B în contradictoriu cu reclamantă- "",cu sediul în, nr.1, com., jud. M, împotriva sentinței nr.496/COM din 30 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o schimbă în totalitate în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta - cu sediul în, nr.1, com., jud. M în contradictoriu cu pârâtă - " B" SA, cu sediul în O,-, jud.
Respinge cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată formulată de reclamantă.
Obligă intimata reclamantă - să plătească apelantei pârâte - B SA suma de 2.263,43 lei cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 19 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.dec. /22.01.2010
Jud fond
Dact.G/25.01.2010
2 com
Președinte:Filimon MarcelaJudecători:Filimon Marcela, Sotoc Daniela, Gug Mirela
