Spete pretentii comerciale. Decizia 71/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 71/
Ședința publică din 02 noiembrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea apelului formulat de pârâta de -- PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, împotriva sentinței comerciale nr. 597 din 02.03.2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat pentru reclamanta-intimată E- - Gaz Distribuție, av., cu delegație la dosar (31), lipsă fiind pârâta-apelantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că apelul este declarat în termen, motivat, în temeiul disp.art. 284, 287 Cod pr.civ. fiind scutit de la plata taxei judiciare de timbru în temeiul disp.art.17 din Legea nr.146/1997 modific.
Nemaifiind cererii instanța, acordă cuvântul în fond părții prezente, având în vedere că pârâta apelantă DGFP Mas olicitat judecarea și în lipsă conform art.242 alin.2 Cod pr.civ.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată, pentru motivele expuse în cuprinsul cererii aflată la dosar. și în instanță motivele întâmpinării.
CURTEA
Prin sentința nr.597/02.03.2009 Tribunalul Comercial Mureș respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanta - E-- GAZ DISTRIBUȚIE SA în contradictoriu cu pârâtul MFP prin DGFP M și a obligat pârâtul la plata sumei de 3.869.226,74 lei în favoarea reclamantei, reprezentând diferența dintre valoarea nominală a pachetului de acțiuni rezultând din conversia debitelor -" Reșița"SA și suma rezultată din vânzarea acțiunilor, plătită reclamantei; a obligat pârâtul, în favoarea reclamantei, la plata sumei de 41.883,78 lei; a constatat nulitatea propunerii formulată de pârât, prin întâmpinare intitulată "introducere în cauză a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului".
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că în ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive aceasta trebuie respinsă deoarece emiterea sau neemiterea unei hotărâri de guvern care să mai reia dispozițiile OUG nr.113 din 2006, nu ar schimba cu nimic obligațiile pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de "administrator al contului general al trezoreriei statului". Nici guvernul și nici AVAS nu apare, potrivit legislației actuale, cu o asemenea atribuție de genul celei pe care pârâtul a avut-o anterior, în virtutea dispozițiilor art.3 alin.1, A pct.25 din HG nr.386/2007, iar în prezent o are în baza art.2, alin.2 lit."g" din HG nr.34/2009.
Pe de altă parte, fostul conținut al art.3 alin.1 pct.48 din HG nr.386/25.04.2007 se regăsește în prezent în cuprinsul art.3 alin.1, pct.81 din noua hotărâre a guvernului. Și vechiul text și actualul prevede vizavi de atribuțiile Ministerului Finanțelor Publice aptitudinea de a sta în judecată fie pe seama statului fie în nume propriu.
În ce privește fondul cauzei s-a arătat că cererea în pretenții este fondată deoarece obligația litigioasă este în mod evident, rezultată din procesul de privatizare, stabilită prin acte normative speciale (în speță fiind în discuție OUG nr.16/2004). Art.2, alin.3 din OUG nr.113/2006 precizează că "din sursele prevăzute la art.1 alin.6 se plătesc și obligațiile rezultate din procesul de privatizare, stabilite prin acte normative speciale". Iar la art.1, alin.6 lit.c din ordonanță, este indicată și sursa de finanțare, "sumele existente în contul general al Trezoreriei Statului", al cărui administrator direct este pârâtul, așa cum s-a arătat mai sus. Art.2 alin.2, lit.g din HG nr.34/2009, include printre atribuțiile acestui minister și aceea "de administrare a resurselor derulate prin Trezoreria Statului".
Faptul că în cuprinsul art.1 din același act normativ se arată că Fondul național de dezvoltare este "la dispoziția Guvernului", nu înseamnă că plățile se vor face pe baza unor hotărâri de guvern.
S-a reținut că pârâtul nu a putut pune la îndoială îndreptățirea reclamantei de a i se plăti acesteia suma de 3.869.226,74 lei cu titlu de diferență dintre valoarea efectiv încasată în urma vânzării pachetului de acțiuni oferit reclamantei prin conversia creanței sale existentă asupra -" Reșița"SA și valoarea creanței sale. Dovada certă în acest sens, o constituie și adresa AVAS B emisă către Ministerul Finanțelor Publice sub nr.2915/28 decembrie 2005 (fila 5). Prin acest document AVAS B în calitate de instituție națională abilitată a vinde acțiunile dobândite de reclamantă prin conversie, comunică pârâtului în mod expres că "suma care urmează a fi virată de Ministerul Finanțelor Publice pentru acoperirea diferenței până la valoarea nominală: 3.869.226,74 lei".
S-a arătat că debitul este creat prin efectul legii în sarcina pârâtului, iar reclamantei, ca entitate privată și asupra patrimoniului căreia legiuitorul a arătat expres că nu i se poate aduce atingere cu nicio valoare, nu-i poate fi pusă la îndoială poziția de creditor titular al unei creanțe certe, lichide și exigibile.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel DGFP M solicitând admiterea căii de atac, modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii.
În motivarea căii de atac s-a arătat că relativ la excepția invocată sunt aplicabile dispozițiile art.2 alin.3 din OUG nr.113/2006 care prevăd că obligațiile rezultate din procesul de privatizare se plătesc din Fondul Național de Dezvoltare aflat la dispoziția guvernului, pe baza unei hotărâri de guvern. S-a apreciat că Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice putea fi chemat în judecată și nu ministerul.
Cu privire la fondul cauzei s-a arătat că potrivit adresei nr.-/22.10.2008 emisă de fostul Minister al Economiei și Finanțelor, se reține că prin adresa emisă la data de 05.12.2005, acesta a înștiințat AVAS că, în vederea acoperirii valorii nominale a acțiunilor rezultate din conversia datoriilor ui Reșița SA către Nord SA, este necesar inițierea unui proiect de hotărâre a guvernului prin care să se reglementeze condițiile de plată a diferenței dintre valoarea nominală și prețul încasat pentru acțiunile rezultate din conversia datoriilor ui Reșița.
S-a menționat că până la această dată nu s-a dat curs acestei solicitări.
E-- Gaz Distribuție a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului deoarece argumentele invocate în motivarea hotărâri atacate sunt în concordanță cu dispozițiile legii.
Referitor la calitatea de parte în proces a Ministerului Finanțelor Publice s-a arătat că legea stabilește ca și regulă generală competența generală a Ministerului Finanțelor Publice de a reprezenta Statul Român în orice litigiu, în care acesta (Statul Român) este subiect drepturi și obligații conform prevederilor art.3 alin.1 pct.81 din HG nr.34/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice.
Cu privire la fond s-a arătat că această creanță s-a născut în baza unor prevederi legale (art.5 din OUG nr.16/2004) care impuneau în sarcina societății reclamante conversia creanțelor asupra Reșița în acțiuni și predarea lor către APAPS, în vederea privatizării acestei societăți.
În aceste condiții este evident faptul că obligația de a achita diferența dintre valoarea nominală a pachetului de acțiuni rezultat în urma conversiei și suma încasată din valorificarea acestuia revine Statului Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice.
Analizând cererea de apel prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor art.292 pr.civ. instanța reține următoarele:
În ce privește excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Finanțelor Publice menționăm că reclamanta a înțeles să cheme în judecată Ministerul Finanțelor Publice în nume propriu, având în vedere calitatea sa de administrator al contului general al trezoreriei statului, precum și faptul că în ORDONANTA DE URGENTA nr.111/2003 se prevede la art.3 că"sumeleprevăzute la art. 1 și 2 se varsă în contul curent general al Trezoreriei Statului".
În ce privește fondul cauzei obligația de plată este stabilită prin lege.
Astfel, în baza prevederilor art.5 din OUG nr.16/2004, Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor a -" Nord"SA (în prezent - Gaz Distribuție SA), a adoptat Hotărârea nr.4/26.08.2004 prin care s- decis aprobarea conversiei unei creanțe de 3.970.376,9 lei, asupra -" Reșița"SA, într-un număr de 1.588.151 de acțiuni ale acesteia din urmă societăți, acțiuni cu o valoare nominală de 2,5 lei fiecare.
La data de 01.10.2004 Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor -" Reșița"SA a decis prin Hotărârea 1, majorarea capitalului social cu suma de 3.970.376,9 lei reprezentând valoarea creanței Nord.
În baza prevederilor art.5 alin.4 din OUG 16/2004, acțiunile rezultate în urma conversiei au fost transferate de la Nord la AVAS, prin Protocolul de transfer înregistrat sub nr.18173/02.11.2004 ( Nord) și P/15745/07.12.2004 (AVAS).
La data de 04.11.2005 AVAS a plătit societății, în baza prevederilor art.5 alin.5 din OUG nr.16/2004, o sumă de 101.150,76 lei reprezentând suma rezultată din valorificarea acțiunilor rezultate din conversia creanțelor - fapt notificat Ministerului Finanțelor Publice prin adresa /4749/24.11.2004 - rămânând astfel o diferență în cuantum de 3.869.226,74 lei
În conformitate cu prevederile art.5 alin.6 din OUG nr.16/2004 "Diferența dintre valoarea nominală a pachetului de acțiuni rezultat în urma conversiei și suma încasată din valorificarea acestuia va fi înregistrată la furnizorul de gaze naturale, urmând ca ulterior această diferență să fie recuperată în totalitate din sursele stabilite potrivit art.1 din OUG nr.111/2003".
Chiar dacă prin OUG nr.113/2006 s-a abrogat art.1 din OUG nr.111/2003, art.2 alin.3 din OUG nr.113/2006 menține plata pentru obligațiile rezultate din procesul de privatizare, stabilite prin acte normative speciale.
În consecință, obligația de plată a diferenței de sumă există prin efectul legii, fără a fi necesar să se emită vreo hotărâre de guvern în acest sens.
Faptul că există sau nu norme metodologice cu privire la aplicarea OUG nr.113/2006, așa cum prevăd dispozițiile art.3 din actul normativ, este o chestiune care nu poate afecta în niciun fel dreptul reclamantei.
În aceste condiții considerăm că hotărârea primei instanțe este legală.
În consecință, în baza art.296 pr.civ. instanța va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâta M cu sediul în Tg-M, str.-.- nr.1-3, județul M, în numele și pentru Ministerul Finanțelor Publice B, împotriva sentinței nr.597 din 2 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 2 noiembrie 2009.
PRESEDINTE JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER
Red.
Tehnored.
09.12.2009
4 exp.
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
