Spete pretentii comerciale. Decizia 72/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 72/
Ședința publică din 22 septembrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea apelului formulat de reclamanta ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ - - SUCURSALA, cu sediul în Târgu-M, P-ța -, nr. 4, județul M, împotriva sentinței nr. 1750/21.12.2007 pronunțată în dosarul Tribunalului Comercial Mureș nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat reclamanta-apelantă Asigurarea Românească - - Sucursala M Târgu-M prin consilier juridic, precum și av. pentru pârâta-intimată
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei de către grefier, constatându-se că apelul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind timbrat cu o taxă judiciară de timbru în sumă de.500 lei și un timbru judiciar de 0,50 lei.
Reprezentanta reclamantei-apelante depune la dosar ordinul de plată privind achitarea diferenței de plată a taxei de timbru în sumă de 3.055,60 lei, precum și actele constitutive ale societății pentru a se lua act de modificările făcute în statutul societății, respectiv noua denumire a societății Asigurarea Românească - VIENNA INSURANCE
Reprezentanta apelantei solicită în probațiune încuviințarea efectuării unei expertize contabile care să stabilească producția medie realizată la fiecare cultură.
Instanța pune în discuție teza probatorie solicitată.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea cererii de încuviințare a efectuării expertizei contabile apreciind-o nejustificată din perspectiva motivelor invocate.
Instanța respinge teza probatorie solicitată, consideră cauza lămurită sub toate aspectele, motiv pentru care acordă părților prezente cuvântul asupra dezbaterilor.
Reprezentanta reclamantei-apelante susține apelul și solicită admiterea lui desființarea în tot a sentinței apelate, rejudecarea cauzei cu finalitatea admiterii acțiunii introductive de instanță, făcând trimitere la considerentele expuse în motivarea apelului.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea apelului declarat de reclamantă, făcând trimitere la argumentele expuse în întâmpinare care au fost susținute și oral. În ce privesc cheltuielile de judecată precizează că acestea vor fi solicitate pe altă cale.
CURTEA,
Prin sentința nr. 1750/21.12.2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dos. nr-, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta "ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ - " în contradictoriu cu pârâta " " având ca obiect pretenții.
De asemenea, a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 18.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta, se arată în considerentele hotărârii atacate, a solicitat, prin acțiunea introductivă de instanță, obligarea pârâtei la plata sumei de 392.469,40 lei cu titlu de despăgubiri civile și a dobânzii legale de la data de 24.01.2006 și până la plata efectivă a sumei datorate, pretinzând că la încheierea contractelor cu nr. - și pentru - pârâta a declarat o producție medie de 23 tone/ha, deși, ulterior, prin adresa nr. 586/20.10.2005 în realitate producția medie la cultura de măr pe ultimii 3 ani fiind de 10 tone/ha. În consecințe, pretinde reclamanta, a rezultat o majorare nejustificată în sumă de 212.732 lei. La fel s-a întâmplat și în cazul contractului nr. 00518, pârâta declarând o medie mai mare, deși media de recoltă de prune s-a ridicat la 3,2 tone/ha și nu 6 tone/ha, cât declarase aceasta, fapt pentru care suma nejustificată s-a ridicat la 17.236,80 lei. În plus, pârâta a anunțat și producerea riscului asigurat - ploaie torențială, fiind acordate sume de bani pentru 226.539,90 lei nedatorată pentru producția de măr, iar pentru producția de prun suma de 13.807,90 lei. De asemenea, reclamanta pretinde că pentru contractul nr. -, privind cultura de de vie, la momentul producerii riscului asigurat cultura era în stadiu de lăstari cu inflorescență, or răspunderea asigurătorului, potrivit punctului 7.2 lit. c din contract, intervenea după terminarea înfloritului, astfel că nejustificat i s-ar fi plătit pârâtei suma de 89.124 lei.
Pârâta, se arată în continuare în considerentele hotărârii atacate, a depus întâmpinare. Excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtă, a fost respinsă de instanța de fond prin încheierea din 04.05.2007, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii, susținând că este nefondată.
În fapt, reține instanța de fond, între cele două părți s-au încheiat patru contracte de asigurare în anul 2004, iar pentru riscul asigurat produs reprezentanții reclamantei au întocmit dosarele de daună în baza cărora au achitat pârâtei despăgubiri în valoare de 397.332,5 lei. Întrucât ulterior, prin adresa cu nr. 586/20.10.2005, reclamanta a constatat că pârâta a comunicat producții mai mici decât cele declarate la încheierea contractelor de asigurare, astfel că a invocat dispozițiile art. 9 din contractele de asigurare pentru a-i restitui sumele achitate cu titlu de despăgubiri.
Instanța de fond a constatat că, în fapt, reclamanta nu a solicitat nulitatea contractelor cu consecința restabilirii situației anterioare, ci a pretins pârâtei să îi restituie sumele încasate cu titlu de despăgubiri, în cauză invocându-se dispozițiile art. 992 - 993 Cod civil. În condițiile în care prin încheierea din 04.05.2007 instanța a calificat cererea introductive de instanță în raport cu dispozițiile art. 993 alin. 1 Cod civil, perspectivă din care instanța a analizat admisibilitatea acțiunii introductive în raport cu cele trei condiții cumulative prevăzute de acest text, și anume existența unei plăți, datoria a cărei stingere s-a urmărit prin plată să nu existe și plata să fie făcută din eroare.
Primele două condiții sunt îndeplinite, pentru reținerea temeiului juridic prevăzut de art. 993 alin. 1 Cod civil, însă nu și ultima condiție, cea a erorii. În acest sens, instanța de fond reține că reclamanta este în culpă privind plata către pârâtă a sumelor cu titlu de despăgubiri. Astfel, deși la pct. 9.1. pentru fiecare contract se prevede că la calcularea sumei asigurate pe baza mediei producțiilor obținute pe ultimii trei ani, asiguratul a declarat producțiile obținute la culturile asigurate pe ultimii doi ani, respectiv 2002 și 2003, lucru acceptat și validat de chiar reclamantă prin semnarea contractului. Instanța de fond explică că în mod conștient reclamanta a nesocotit prevederile contractului. Totodată, instanța de fond mai arată că deși în contract se face vorbire de stabilirea sumei asigurate în funcție de producția medie prevăzută a se realiza, mai apoi să se indice producția previzionată ca medie aritmetică a unor producții obținute anterior.
Însăși reclamanta, își continuă raționamentul prima instanță, își recunoaște propria culpă după cum rezultă din procesul - verbal de control prin care inspectorii din cadrul structurii centrale a reclamantei au reținut culpa reprezentanților sucursalei R, care, la încheierea contractelor, au supradimensionat producțiile medii din contractele de asigurare. În acest sens, adresa cu nr. 3885/03.02.2005 emisă de reclamantă confirmă lichidarea dosarelor de daună pe baza condițiilor de asigurare.
Față de această hotărâre a declarat, în termen, apel reclamanta, solicitând ca, prin admiterea apelului, instanța să dispună modificarea în tot a sentinței atacate prin admiterea acțiunii formulate în cauză. De asemenea, a solicitat și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată. În motivele de apel se arată că în mod corect instanța de fond a calificat acțiunea ca fiind una întemeiată pe plata nedatorată, sens în care corect a stabilit și existența primelor două condiții. În schimb, apelanta susține că și cea din urmă condiție este îndeplinită făcând referire la pct. 9.1. din contracte, clauză potrivit căreia producția medie declarată de asigurat trebuie să reprezinte media producției obținute de către acesta în ultimii trei ani, iar în cazul în care nu există această posibilitate urma să se ia în calcul producția medie a ultimilor trei ani din zonă. Totodată, mai arată apelanta, asigurătorul nu are obligația de a verifica declarațiile asiguratului care se fac pe propria răspundere, ci doar să solicite relații cu privire la împrejurările esențiale referitoare la risc conform art. 6.6. din contracte. În ce privește cheltuielile de judecată la care a fost obligată, apelanta le consideră nejustificat de mari prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea muncii depuse.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta - intimată a solicitat respingerea apelului, considerând ca fiind corecte argumentele invocate de instanța de fond prin hotărârea atacată.
Analizând actele de la dosar, atât prin prisma motivelor de apel invocate, cât și în virtutea rolului devolutiv, instanța de apel reține următoarele:
Instanța de fond a apreciat că, în cauză, în fapt reclamanta - apelantă și-a întemeiat acțiunea introductivă de instanță pe un fapt juridic, și anume pe plata nedatorată pe care ar fi făcut-o aceasta creditorului (intimatei - pârâte), astfel cum a calificat-o instanța de fond.
Așa cum rezultă din acțiunea introductivă de instanță, apelanta - reclamantă, însă, și-a întemeiat acțiunea pe alte dispoziții, și anume a invocat un viciu de consimțământ - eroarea - cu privire la încheierea actelor juridice (contractelor încheiate cu intimata) și, chiar dacă nu a solicitat expres decât despăgubiri și dobânzi, bazate tocmai pe viciul de consimțământ la care face referire apelanta - reclamantă, în cuprinsul acțiunii solicită expres constatarea nulitatea acestor contracte.
În esență, așa cum de altfel a arătat și instanța de fond pe larg în considerentele hotărârii atacate, apelanta reproșează intimatei că aceasta, la epoca încheierii contractelor, a declarat o producție la hectar pentru fiecare cultură mult peste media celor trei ani anteriori, astfel că a fost indusă în eroare prin declarațiile pretins false făcute de intimată în raport cu fiecare contract de asigurare încheiat.
Așadar, calificarea corectă, din punct de vedere al temeiului juridic, nu este în niciun caz plata nedatorată, așa cum o definește art. 993 Cod civil, ci temeiul juridic, cu privire la constatarea nulității contractelor și, ca și petitoriu secund, al despăgubirilor, este cel prevăzut de art. 953 Cod civil, referitor la consimțământul nevalabil dat prin eroare sau surprins prin dol. Cu atât mai mult cu cât faptul juridic, respectiv plata nedatorată, nu se suprapune peste una din condițiile actului juridic, respectiv consimțământul dat la epoca încheierii actelor juridice obiect al prezentei cauze
Deși a calificat greșit acțiunea introductivă de instanță, din punctul de vedere al temeiului juridic, totuși având în vedere că apelul are un rol devolutiv, instanța va cerceta cauza din perspectiva temeiului juridic corect indicat de reclamanta - apelantă, respectiv art. 953 Cod civil, temei pe care aceasta și l-a susținut prin motivele acțiunii.
În primul rând, instanța va porni de la constatarea că starea de fapt a fost corect reținută de instanța de fond, astfel că își va baza cercetarea judecătorească pe această stare de fapt, fără aom ai reitera.
Din acest punct de vedere, reține ca fiind corecte afirmațiile primei instanțe, și anume că la pct. 9.1. pentru fiecare contract se prevede că la calcularea sumei asigurate pe baza mediei producțiilor obținute pe ultimii trei ani, asiguratul a declarat producțiile obținute la culturile asigurate pe ultimii doi ani, respectiv 2002 și 2003, lucru acceptat și validat de chiar apelanta - reclamantă prin semnarea contractului. Instanța de fond explică că în mod conștient reclamanta a nesocotit prevederile contractului. Totodată, instanța de fond mai arată corect că deși în contract se face vorbire de stabilirea sumei asigurate în funcție de producția medie prevăzută a se realiza, mai apoi să se indice producția previzionată ca medie aritmetică a unor producții obținute anterior.
Chiar reclamanta - apelantă își recunoaște propria culpă după cum rezultă din procesul - verbal de control prin care inspectorii din cadrul structurii centrale a reclamantei au reținut culpa reprezentanților sucursalei R, care, la încheierea contractelor, au supradimensionat producțiile medii din contractele de asigurare. În acest sens, adresa cu nr. 3885/03.02.2005 emisă de reclamantă confirmă lichidarea dosarelor de daună pe baza condițiilor de asigurare.
Mai mult, chiar pe parcursul derulării contractelor, deci cu chiar cu câteva zile înainte de producerea evenimentului riscurilor asigurate pentru cele patru contracte (-/2004, -/2004, -/2004 și -/2004), reprezentanți ai apelantei - reclamante (inspectori de asigurare, angajați ai apelantei) au efectuat o inspecție pentru fiecare cultură asigurată consemnând, în rapoartele inspecției de risc, că suprafețele culturilor agricole inspectate "corespund celor declarate în cererea de asigurare".
Astfel, pentru contractul cu nr. -/2004, în raport cu cererea de asigurare formulată de intimată pentru de vie, în care se consemna o medie de 20,63/ha, raportul de risc confirmă exactitatea celor declarate de asigurat (intimată), precizând expres aceeași cantitate de producție de cultură la hectar, respectiv 20,63/ha ( 11 dos. primă inst.).
La fel și în cazul culturii de măr pentru contractul nr. -/2004, unde inspectorul de risc confirmă, cu ocazia inspecție, că declarația dată de intimată în cererea de asigurare corespunde realității, și anume producția medie fiind de 21,11/ha ( 19 dos. primă inst.); la fel și pentru contractul cu nr. -/2004 tot pentru cultura de măr, unde concordanța constatată de inspecția de risc este pentru aceeași producție medie, de 19,80/ha ( 27 dos. primă inst.); pentru contractul cu nr. -/2004 la cultura de prun media constatată de inspecție corespunzând producției de 10,80/ha declarată la epoca încheierii contractului de către intimată ( 33 dos. primă inst.).
Rezultă din actele de la dosar că atât la epoca încheierii contractelor, cât și pe parcursul derulării acestora, apelanta - reclamantă a avut cunoștință în mod direct, chiar și prin inspecțiile de risc efectuate de reprezentanții săi, de producția medie la hectar pentru fiecare contract în parte, obiect al acestora, astfel că nu se poate prevala în niciun fel de vreo eroare, fie simplă, fie provocată de intimată (respectiv dol) la data încheierii celor patru contracte.
Din acest motiv, instanța nu poate reține niciunul din cele două vicii de consimțământ, respectiv eroarea sau eroarea provocată (dolul), prevăzute de art. 953 Cod civil, astfel că, din această perspectivă, apelanta nu poate invoca viciul de consimțământ ca motiv pentru nulitatea contractelor și acordarea despăgubirilor.
Pentru aceste rațiuni, instanța va respinge apelul formulat în cauză ca nefondat, apel formulat împotriva sentinței nr. 1750/21.12.2007 a Tribunalului Comercial Mureș în dos. nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul reclamantei "Asigurarea Românească - Vienna Insurance " B - Sucursala M, cu sediul în Târgu-M, P-ța -, nr. 4, județul M, formulat împotriva sentinței nr. 1750/21.12.2007 a Tribunalului Comercial Mureș, dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 22 septembrie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
4 exp./05.11.2008
Jud.fond. R
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
