Spete pretentii comerciale. Decizia 72/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 72/
Ședința publică din 02 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea apelului formulat de reclamanta " - " cu sediul social în O S,-, jud.H, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului H sub nr. J/19/1063/25 2003, împotriva Sentinței civile nr. 1180 din 28 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita, Secția Civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde pentru reclamanta apelantă " "SA OSc onsilier juridic și pârâta-intimată "RAPID "SRL Ol S avocat cu delegație la dosar ( 15).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează
că apelul este declarat în termen, motivat potrivit disp.art.284, 287 Cod pr.civ. fiind achitată taxa judiciară de timbru în cuantum de 2.625 lei prin chitanța de la fila 3 din dosar și timbru judiciar în valoare de5,00 lei.
Reprezentantul reclamantei-apelante " "SA OSc onsilier juridic depune în instanță răspuns la întâmpinare. Un exemplar se înmânează reprezentantei reclamantei apelante, care nu solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea studierii acesteia.
Solicită instanței a dispune restituirea sumei de 2.650 lei achitată eronat cu titlu de taxă judiciară de timbru, față de obiectul cererii deduse judecății, a cărei chitanța a depus-a la dosar odată cu cererea de apel. Recunoaște că instanța, nu a dispus obligarea la plata acestei sume.
Instanța, respinge cererea de restituire a sumei de 2.625 lei achitată cu titlu de taxă judiciare de timbru, deoarece nu a dispus obligarea la plata acestei sume, urmând ca reclamanta apelantă să procedeze la recuperarea cestei sume pe cale legală.
Cauza fiind în stare de judecată, instanța față de actele și lucrările dosarului acordă cuvântul în fond.
Reprezentantul reclamantei apelante " - " solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și în scris, cu obligarea pârâtei intimate la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta pârâtei intimate "RAPID " OSs olicită respingerea apelului declarat de " " ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată, pentru motivele expuse în cuprinsul întâmpinării depusă la dosar (11-14). Învederează că instanța de fond a constatat în mod corect faptul că, drepturile pretinse de reclamantă la acea dată erau prescrise, mai exact dreptul la acțiune s-a stins prin neexercitarea lui în termenul stabilit de lege.
CURTEA DE APEL
Prin sentința civilă nr.1180/28 mai 2009, Tribunalul Harghitaa admis excepția prescripției dreptului la acțiune și în consecință a respins acțiunea formulată de reclamanta " " OSî mpotriva pârâtei "RAPID "SRL Ol
Instanța, a reținut că obiectul acțiunii reclamantei îl constituie obligarea la plata sumei de 48.489,44 Euro reprezentând diferența din valoarea mărfii nelivrate la destinație, transportat de transportatorul substituit și suma achitată de acesta până în pezent. Întrucât transportul s-a efectuat la data de 27 iulie 2007 iar acțiunea a fost înaintată la 11 februarie 2009, instanța a apreciat ca fiind vorba de un contract de transport internațional de mărfuri, operează termenul de prescripție prev.de art.32 pct.1 din 451/1972, acela de 1 an.
Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu apel d e reclamanta " care a solicitat anularea sentinței apelate și în rejudecare admiterea acțiunii, motivând că în pofida faptului că s-a încheiat un contract de transport între reclamantă și "RAPID "SRL, aceasta din urmă în realitate nu a efectuat transportul, deci nu sunt aplicabile față de această societate prevederile -ului substituit. S-a precizat că se aplică termenul de prescripție de 3 ani deoarece "RAPID "SRL a intermediat transportul iar intermedierea este doar un serviciu prestat de societate.
Intimata "RAPID "SRL a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului deoarece obiectul contractului încheiat între " " SRL și "RAPID "SRL îl constituie transportul internațional de mărfuri iar neefectuarea transportului personal de către intimată, nu recalifică contractul de transport într-unul de intermediere, astfel că acest contract este guvernat de prevederile.
S-a precizat că este vorba despre un raport juridic reglementat de Convenția pe care România a adoptat-o încă din anul 1972 prin Decretul nr.451 și că această convenție se aplică oricărui contract de transport de mărfuri pe șosele cu titlu oneros, cu vehicule, nefiind acordată părților nicio posibilitate de opțiune între diferite reglementări.
S-a mai învederat faptul că, pârâta intimată nu este vinovată de pierderea mărfurilor, nu poate fi obligată la nicio despăgubire, chiar și în situația în care acțiunea ar fi fost introdusă în termenul legal deoarece printr-o hotărâre judecătorească s-a luat act de tranzacția intervenită între " IMP0EX "SA și "AUTO TOTAL TRANS"SRL Z, prin care apelanta din prezenta cauză a acceptat definitiv despăgubirile în valoare de 90.000 Euro.
Răspunzând la întâmpinare, apelanta a precizat că prevederile Decretului nr.451/1972 se aplică numai transportatorului care a efectuat direct transportul iar intimata nu a semnalizat transportatorului "AUTO TOTAL TRANS"SRL valoarea mărfurilor care vor fi transportate și în consecință aceasta din urmă a asigurat transportul numai în limita sumei de 100.000 Euro față de 138.489,44 Euro acesta fiind motivul pentru care societatea reclamantă a fost despăgubită numai cu suma de 90.000 Euro.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, dar numai cu privire la soluționarea excepției prescripției dreptului material la acțiune, deoarece soluția s-a pronunțat pe excepție nu pe fondul cauzei, instanța constată următoarele:
Contractul de transport internațional de mărfuri aflat la filele 4-5 dosar fond, a fost încheiat între cele două părți din litigiu, iar reclamanta chemat-o în judecată pe pârâtă să-i plătească diferența dintre valoarea mărfii nelivrată la destinație, 138.489,44 Euro transportată de transportatorul substituit din Italia și suma achitată de acesta până în prezent, de 90.000 Euro.
Este evident că este vorba de o răspundere contractuală care derivă din contractul de transport rutier internațional de mărfuri și că reclamanta practic invocă răspunderea pârâtei contractuante pentru executarea sau neexecutarea defectuoasă a obligațiilor asumate în contractul de transport.
Faptul că s-a apelat la un transportator substituit din Italia și că nu pârâta a fost cea care a efectuat transportul mărfurilor nu schimbă natura juridică a raportului contractual dintre reclamantă și pârâtă. Însăși reclamanta în motivarea cererii de chemare în judecată invocă art.423 Cod com. și 1473 și 1675 Cod civil, precizând că în măsura în care transportatorul recurge la un transportator substituit, cel dintâi rămâne răspunzător față de persoana îndreptățită și că transportatorul contractual este ținut de fapta ilicită pe care o comite orice persoană fizică sau juridică folosită pentru realizarea obligației de a efectua transportul convenit.
Raționamentul și interpretarea textelor legale incidente sunt
corecte, dar până a analiza elementele răspunderii civile contractuale și implicit clauzele contractului care stau la baza acestei răspunderi trebuie să se verifice dispozițiile legale speciale, așa cum este și cea care reglementează un termen special de prescripție de 1 an derogatoriu de la termenul general prevăzut de Decretul 167/1958, dispoziții care fac inutilă cercetarea fondului.
Apelanta reclamantă invocă răspunderea contractuală a transportatorului parte în contractul de transport rutier internațional de marfă, dar aprobarea despăgubirilor legale care reglementează acest tip de contract.
De altfel, apelanta nu invocă vreun argument juridic ce ar putea înlătura aplicarea termenului special de prescripție, iar împrejurarea că transportatorul s- folosit de serviciile unui transportator substituit nu este de natură să justifice aplicarea termenului general de prescripție pentru putea analiza pe fond clauzele contractului de transport internațional de mărfuri în vederea stabilirii răspunderii transportatorului pentru modul în care a executat obligațiile contractuale.
Față de cele ce preced instanța de apel constată că prima instanță a soluționat în mod corect excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă considerent pentru care apelul va fi respins ca nefondat, iar apelanta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu avocațial în cuantum de 5000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanta "- " cu sediul social în OSî mpotriva Sentinței civile nr. 1180/28 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Obligă apelanta să plătească intimatei "RAPID " cu sediul în O secuiesc,-,.15, județul H cheltuieli de judecată în cuantum de 5.000 lei.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 2 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, |
Grefier, |
red.
tehnored. BI/4ex
jud.fond: Sz.
-7.01.2010-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
