Spete pretentii comerciale. Decizia 73/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 73/2008
Ședința publică din 31 martie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, după recalificarea căii de atac, pentru pronunțare, apelul declarat de pârâta SC DE MONTAJ ȘI CONSTRUCTII SA C-N, împotriva sentinței comerciale nr. 2108 din 22.03.2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații, având ca obiect pretenții.
Se constată că, mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 03 martie 2008, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi.
CURTEA
Prin sentința comercială nr. 2108 din 22 martie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Clujs -a admis în parte cererea formulata de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâta SC DE MONTAJ ȘI CONSTRUCTII SA.
Pârâta a fost obligată să le recunoască reclamanților dreptul de proprietate asupra numărului de acțiuni nominative deținute în mod real din capitalul social al pârâtei corespunzătoare procentului de 1,20% pentru reclamantul, 4,48% pentru reclamanta și 3,49% pentru reclamantul .
Pârâta a fost obligată să le înscrie reclamanților dreptul de proprietate asupra acțiunilor deținute real, în Registrul acționarilor conform procentelor sus menționate.
Pârâta a fost obligată să le elibereze reclamanților certificat de acționar potrivit art.94 din Legea nr. 31/1990.
Pârâta a fost obligată să le achite reclamanților dividendele cuvenite pentru numărul real de acțiuni deținute de fiecare dintre ei începând cu data de 29 martie 2001, pentru fiecare an în care au fost repartizate dividende de către pârâtă, cu dobânda legală în materie comercială începând cu data la care obligația de plată a dividendelor era scadentă și până la achitarea integrală.
S-au respins ca prescrise pretențiile reclamanților referitor la plata dividendelor anterior datei de 29 martie 2001.
S-a respins cererea reconvențională formulata de pârâta SC DE MONTAJ ȘI CONSTRUCTII SA în contradictoriu cu reclamanții.
Pârâta a fost obligată să le achite reclamanților suma de 6.370 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Constituirea societății pârâte SC SA s-a hotărât conform contractului de societate și statutului de către un număr de 113 acționari fondatori, printre care și reclamanții, capitalul social subsris la data constituirii persoanei juridice fiind de 56.780.000 lei vechi, din care vărsat la aceeași dată 19.900.000 lei vechi.
Aportul reclamanților la capitalul social subscris era de 2.370.000 lei vechi pentru, din care vărsat 800.000 lei vechi, 3.050.000 lei vechi pentru, din care vărsat 1.040.000 lei vechi și 770.000 lei vechi pentru reclamantul din care vărsat 260.000 lei vechi. Valorea nominală a unei acțiuni era de 10.000 lei vechi, întregul capital social fiind reprezentat de un număr de 5.678 acțiuni, fiecare reclamant deținând un număr de acțiuni corespunzător cotei din capitalul social subscris și vărsat, 77 acțiuni nominative revenindu-i reclamantului, 305 acțiuni revenindu-i reclamantei și 237 acțiuni reclamantului.
Autorizarea funcționării societății pârâte s-a făcut prin sentința civilă nr.3894/2 decembrie 1992 de Judecătoria Cluj -N în dosar nr.3906/1992, prin aceeași sentință dispunându-se înscrierea societății în Registrul comerțului de la ORC de pe lângă Camera de Comerț și Industrie C și la Direcția Financiară a Județului C, contractul de societate și statutul făcând parte integrantă din hotărâre (995 vol.IV).
Prin hotărârea nr.1 din 30 decembrie 1993 adoptată de adunarea generală extraordinară a acționarilor SC SA s-a modificat contractul de societate și statutul societății pârâte urmare majorării capitalului social, de la 56.780.000 lei vechi la 1.208.290.000 lei vechi, aportul fiecărui acționar la capitalul social subscris fiind cel stipulat în contractul de societate, numărul acțiunilor reprezentând capitalul social ajungând la 120.829 acțiuni nominative numerotate de la 00001 la 10829 (art.2.3. fila 988-989 vol.IV).
După cum rezultă din înscrisurile existente la dosar la filele 989 și 991, hotărârea nr.1 din 30 decembrie 1993 fost adoptată și prin votul reclamantului și respectiv votul reclamantului, ale căror semnături nu au fost contestate.
Din actul adițional la contractul și statutul SC SA depus la dosar în copie xerox la filele 979-984, act adițional încheiat urmare hotărârii adoptate la data de 30 decembrie 1993 rezultă că art.5 din contractul de societate s-a modificat prin majorarea capitalului social cu mențiunea că aportul fiecărui acționar la capitalul social s-a păstrat în aceeași proporție deținută anterior majorării.
Prin aceeași hotărâre nr.1 din data de 30 decembrie 1993 s-a stabilit faptul că salariații deveniți acționari în condițiile și facilitățile oferite de art.60 din Legea nr.58/1991 în situația încetării contractului de muncă (oricare ar fi motivele în afară de pensionare) își pierd dreptul de a mai fi acționari, această hotărâre regăsindu-se în actul adițional încheiat în baza hotărârii aprobate, act adițional autentificat de notar public la data de 15 martie 1994, după art.50 din statut adăugându-se un articol 51 ce stabilea pierderea dreptului de a mai fi acționar în condițiile încetării contractului de muncă.
Conform susținerilor pârâtei modificarea actelor constitutive, respectiv a contractului de societate și a statutului SC SA prin introducerea art.51 a fost eronat făcută, motiv pentru care această clauză a fost anulată de însăși organul emitent, respectiv adunarea generală extraordinară a SC SA prin hotărârea nr.2/04.12.2002 înscrisă la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj cu mențiunea nr.27063/11.12.2002.
Pârâta a susținut că această clauză nu le-a lezat reclamanților interesele, întrucât nu a fost pusă în aplicare, inserarea ei în contractul de societate și statutul SC SA fiind eronată, întrucât locul acesteia era în statutul Asociației, unde de altfel și-a și produs efectele.
Susținerile pârâtei nu au putut fi însă reținute, atâta timp cât odată cu modificarea contractului de societate și al statutului SC SA clauza și-a produs efectele, dovada fiind faptul că reclamanților nu le-a mai fost recunoscută calitatea de acționar, pârâta susținând că pierderea calității de salariat în ceea ce-i privește pe și a echivalat și cu pierderea calității de acționar.
S-a impus a se face precizarea că reclamanții dețineau calitatea de acționari la societatea pârâtă, având numărul de acțiuni menționate anterior, aceștia având și calitatea de acționari la SC SA, respectiv la ASOCIAȚIA SALARIAȚILOR instituită conform Legii nr.58/1991 și Legii nr.77/1994.
Astfel, prin HG nr.1340/21 decembrie 1990 s-au înființat un număr de 28 de societăți comerciale pe acțiuni în domeniul construcțiilor, în anexa la hotărâre figurând și SC SA, având un capital social inițial de 43.768 mil. lei vechi, conform prev. art.5 din actul normativ invocat, pe data constituirii societății comerciale pe acțiuni unitatea economică de stat menționată la rubrica 5 din anexă - antrepriza generală de construcții industriale - desființându-se (1116 vol.IV).
Capitalul social al persoanei juridice era împărțit în 8.753 acțiuni nominative a 5.000 lei vechi fiecare, în întregime subscrise și vărsate de acționar, respectiv de Statul Român, care avea calitatea de acționar unic (art.7 statut).
Prin hotărârea nr.14/7 octombrie 1992 s-a procedat în baza prev. art.2 din HG nr.1340/1990 la reevaluarea patrimoniului SC SA, capitalul social subscris și vărsat fiind de 256.350.000 lei vechi, reprezentat de un număr de 25.635 acțiuni nominative, având o valoare de 10.000 lei vechi fiecare, dispunându-se și modificarea statutului societății astfel cum s-a stabilit prin hotărâre.
La data de 7 decembrie 1992, în baza dispozițiilor Legii nr.58/1991, în cadrul procesului de privatizare a societăților comerciale, 70% din capitalul social al SC SA a fost transmis de stat către Fondul Proprietății de Stat, procentul reprezentând un număr de 17.944 acțiuni nominative (act de transmitere nr.156/1993) iar diferența de 30% din capitalul social reprezentând 7.691 acțiuni nominative a fost transmisă către FPP - conform actului de transmitere nr.157/1993 (1101) transmisiunea acestui procent având loc la aceeași dată.
Conform disp. art.46 din Legea nr.58/1991 privind privatizarea societăților comerciale, acțiunile societăților comerciale deținute de fondurile proprietății private și fondurile proprietății de stat puteau fi vândute către persoane fizice sau persoane juridice, române ori străine, prin oferte de vânzare de acțiuni către public, vânzări de acțiuni pe bază de licitație deschisă sau licitație cu participanți preselecționați, vânzări de acțiuni prin negociere directă ori cu combinația procedurilor menționate, art.47 statuând asupra dreptului salariaților societăților comerciale și membrilor conducerii acestora de a participa la cumpărarea de acțiuni prin oricare din aceste procedee.
În baza dispozițiilor legale menționate a început procesul de privatizare al SC SA, prin vânzarea de acțiuni conform Legii nr.58/1991, membrii fondatori ai societății comerciale constituindu-se într-o asociație a salariaților, numită, în scopul protejării intereselor salariaților și membrilor conducerii în cadrul procesului de privatizare prin cumpărarea acțiunilor SC SA.
Din membrii acestei asociații făceau parte și reclamantul, ca membru fondator, precum și reclamanta, aceștia figurând în statutul asociației la nr. crt.15 și respectiv 233.
La data de 13.10.1993 s-a încheiat între Fondul Proprietății de Stat și ASOCIAȚIA un contract de vânzare-cumpărare acțiuni înregistrat sub nr.114 în baza căruia vânzătorul, FPS, vinde asociației un număr de 17.944 acțiuni cu o valoare nominală de 10.000 lei vechi fiecare în sumă de 179.440.000 lei vechi, reprezentând 70% din capitalul social de stat al SC SA, pentru prețul de 273.662.000 lei vechi (223.I).
Părțile au convenit ca plata prețului să se facă prin plata a 30% în termen de 30 de zile de la data semnării contractului (suma de 82.098.000 lei vechi), iar diferența de 70% (suma de 191.564.000 lei vechi) în 10 rate eșalonate trimestrial, conform unui scadențar cuprins în contractul de vânzare-cumpărare, cu o dobândă aferentă acestei sume de 25% pe an, achitată la scadența de plată a fiecărei rate (art.4).
Prin contract, părțile au stabilit că proprietatea asupra acțiunilor vândute se transmite la cumpărător la data plății integrale a prețului acțiunilor, cu toate drepturile și obligațiile prevăzute pentru acționar.
Pentru garantarea plății integrale a prețului acțiunilor vândute de către FPS cumpărătorul se obliga să constituie drept gaj acțiunile cumpărate, gajul fiind cu deposedare, până la data plății integrale a prețului (art.7.6).
Acțiunile urmau să fie eliberate cumpărătorului la data plății sumei prevăzute la art.4, acțiunile urmând a fi eliberate de cumpărător acționarilor numai după plata integrală către FPS a prețului acțiunilor vândute.
Contractul de vânzare-cumpărare a suferit modificări prin actul adițional nr.1 încheiat la data de 30 octombrie 1995, urmare dobândirii de către SC SA a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria - nr.0349/31 martie 1995. Astfel, părțile au convenit de comun acord majorarea prețului de vânzare cu suma de 476.217.760 lei vechi și majorarea cu această sumă a cuantumului ratelor și respectiv a dobânzilor.
La data de 4 noiembrie 1996 contractul de vânzare-cumpărare a fost modificat din nou prin actul adițional nr.2, urmare dobândirii altor 3 certificate de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor (229-230 vol.I), majorarea prețului făcându-se cu suma de 258.667.000 lei vechi, termenul de plată integrală a prețului acțiunilor fiind stabilit la 30.10.1998.
La data încheierii celui de al doilea act adițional, după cum rezultă din cuprinsul înscrisului, era achitată din ratele stabilite de către părți suma de 173.300.000 lei vechi.
În vederea achitării contravalorii acțiunilor achiziționate de la FPS de către Asociația Salariaților, la data de 1 martie 1994 aceasta din urmă a încheiat cu pârâta SC SA un contract privind achiziționarea unui credit înregistrat sub nr.2, în baza contractului pârâta obligându-se să contracteze un credit de la bancă și să vireze sumele pentru plata ratelor către FPS în contul Asociației Salariaților cu cel puțin 2-3 zile înaintea scadenței ratelor.
Contractul de credit s-a încheiat inițial pentru suma prevăzută în contractul de vânzare-cumpărare, urmare modificării acestuia prin cele două acte adiționale fiind modificat și contractul de credit încheiat între pârâtă și asociație, prin actele adiționale nr.1/6 noiembrie 1995 (234 vol.I) și nr.2/11 noiembrie 1996 (135 vol.I).
Conform convenției părților inserată în contractul inițial, la data plății integrale către FPS a prețului acțiunilor și a dobânzilor aferente, Asociația Salariaților se obliga să remită acțiunile către pârâtă, remiterea făcându-se prin hotărârea adunării generale ordinare a asociaților, conform prevederilor pct.5.1. și 5.2. din cadrul cap.
Încheierea contractului s-a făcut conform celor stipulate la cap.VI, urmare faptului că asociații nu au plătit sumele așa cum au semnat alocarea lor prin statut.
Conform prev. art.29 din Legea nr.77/1994, asociația salariaților dobândește acțiunile societății comerciale în numele acelora dintre membrii săi care au subscris acțiuni și care le achită individual, folosind ca modalități plata în numerar și schimbul certificatelor de proprietate și în numele tuturor membrilor săi grupați în asociație, dobândind acțiuni care inițial nu sunt distribuite individual, utilizând în acest scop plata în rate, facilitată de Fondul Proprietății de Stat, ca în cazul în speță și credite contractate de asociație.
Art.31 statuează asupra faptului că acțiunile dobândite în modul arătat la art.29 pct.1, adică cele pentru care membrii asociației au subscris și au achitat contravaloarea lor, sunt transmise imediat după achitare membrilor asociației dacă statutul nu prevede altfel.
Membrii asociației aveau drept de vot în adunarea generală a acționarilor corespunzător numărului de acțiuni achitate.
În cazul în speță, statutul asociației nu avea pevederi în plus față de dispozițiile legale, și după cum rezultă din lista depusă de pârâtă la dosar (239 vol.I), reclamantul a achitat suma de 50.000 lei vechi ca și reclamanta, de altfel, devenind astfel membrii ai asociației, conform cap.VII art.14 din statut, depus în copie xerox la dosar la fila 1168-1177 vol.
În statutul asociației nu exista nici o mențiune cu privire la valoarea nominală a acțiunilor dobândite în urma achiziționării acestora de la FPS, ceea ce presupune că valoarea nominală a acțiunilor a rămas aceeași, respectiv 10.000 lei vechi pe acțiune, cum de altfel s-a menționat în contractul de vânzare-cumpărare nr.114/1993 încheiat între cele două părți contractante (1152-1156 vol.V).
Din lista la care s-a făcut mențiune mai sus a reieșit faptul că cei doi reclamanți dețineau un număr de 4 certificate de proprietate fiecare, iar deținea un număr de 3 certificate.
Totodată, Asociația Salariaților a încheiat la data de 7 decembrie 1993 un contract de vânzare-cumpărare acțiuni cu Fondul Proprietății Private -, deținătoarea diferenței de 30% din capitalul social al SC SA, contract încheiat sub nr.28 depus la dosar la filele 1145-1149, vol.V, asociația achiziționând un număr de 7.691 acțiuni cu o valoare nominală de 10.000 lei vechi fiecare, în valoare nominală de 76.910.000 lei vechi, acțiuni numerotate de la numărul 17945 la numărul 25635 inclusiv, proprietatea asupra acestora transmițându-se la cumpărător pe data primei plăți a prețului în numerar sau prin schimbare contra certificate de proprietate cu toate drepturile prevăzute de lege.
Ca modalitate de plată la art.4 s-a convenit ca în termen de 30 de zile de la data semnării contractului cumpărătorul să plătească vânzătorului prețul contractului, respectiv suma de 124.441 lei vechi până la data de 6 ianuarie 1993, diferența de 117.171.000 lei vechi fiind achitată prin predarea sau depunerea certificatelor de proprietate.
Deci, cu luarea în considerare a celor două contracte de vânzare-cumpărare acțiuni se impune a se face precizarea că Asociația Salariaților a achiziționat toate acțiunile deținute de SC SA, cumpărând 70% din capitalul social de la Fondul Proprietății de Stat și 30% din capitalul social de la Fondul Proprietății Private -.
La filele 1128-1144 vol.V au fost depuse la dosar ordinele de plată ce atestă achitarea către Bac ontravalorii acțiunilor achiziționate de asociație pentru cota de 70% din capitalul social al SC SA, ultima plată făcându-se la data de 28 septembrie 2000 (1149), fiind în cuantum de 16.777.758 lei vechi.
Întrucât conform clauzei stipulate în contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr.114/1993 dreptul de proprietate asupra acțiunilor se transfera în favoarea cumpărătorului la data plății integrale a acțiunilor, abia la data achitării ultimei rate și a penalităților de întârziere, 28 septembrie 2000, asociația a dobândit dreptul de proprietate asupra numărului de 17.944 acțiuni.
După cum rezultă și din cuprinsul expertizei contabile dispusă de instanță în cauză, expertiză efectuată de expert contabil, Asociația a depus un avans de 82.098.000 lei vechi, constituit din depunere în numerar, dobândă și sume din profitul anului 1993 de la SC SA, iar pentru diferență au fost utilizate sumele împrumutate de la SC SA în baza contractului de credit.
Din cuprinsul aceleiași expertize totalul vărsămintelor la privatizarea SC SA a reclamanților îl reprezintă suma de 1.207.700 lei vechi pentru, 1.376.500 lei vechi pentru și 663.900 lei vechi pentru, cu mențiunea că din profitul anului 1993 de la SC SA s-a hotărât de către adunarea generală a acționarilor ca profitul repartizat ca dividende să fie utilizat în vederea efectuării vărsămintelor la privatizarea SC SA.
Din înscrisurile depuse la dosar, respectiv actele constitutive ale SC SA și ale Asociației Salariaților nu rezultă care a fost structura acționariatului la data constituirii celor două persoane juridice și nici evoluția înregistrată în structura acționariatului, fiind înscrise la Registrul comerțului și respectiv în actele constitutive doar mențiunile privind majorările de capital social.
După cum rezultă din procesul-verbal din 20 ianuarie 1994 încheiat cu ocazia SC SA (1093 vol.IV), numărul total de acționari era de 297, număr ce apare atât în statut cât și în contractul de societate, clauzele actelor constitutive menționând faptul că distribuirea capitalului social între acționari, numărul și numerotarea acțiunilor nominative sunt arătate în anexe, fără însă ca acestea să fie depuse la dosar, registrul acționarilor fiind ținut de societate la sediul său, ori dispozițiile Legii nr.31/1990 stabilea în sarcina persoanelor juridice să țină o evidență strictă și precisă a acționarilor, cu indicarea numărului concret al acțiunilor deținute, iar transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor se impunea a fi reflectat cu strictețe în registrul acționarilor.
De altfel, în contractul de societate la art.5 (1076 vol.IV) se menționa faptul că întregul capital social al SC SA era de 256.350.000 lei vechi și că acest capital era integral subscris și vărsat, divizat în 25.635 acțiuni nominative numerotate de la 1 la 25.635 inclusiv, fiecare în valoare de 10.00 lei vechi, capitalul fiind subscris de către acționarii salariați conform tabelului anexă 1 și 2, tabel care, de asemenea, nu există la dosarul cauzei (1072 vol.IV).
În aceste condiții, stabilirea numărului de acțiuni nominative deținute de reclamanți la SC SA și nu poate fi stabilit decât prin deducere din evoluția capitalului și fuziunea ce a avut loc la data de 30 decembrie 1993, fuziune urmare căreia SC SA a fost absorbită de SC SA.
Prima instanța a avut în vedere ponderea deținută inițial de reclamanți din capitalul social al SC SA corespunzător capitalului social subscris, pondere care în ceea ce privește pe reclamantul era de 4,17%, pentru de 5,37%, iar pentru de 1,36%.
Întrucât prin majorarea capitalului social reflectată în actul adițional la contractul și statutul SC SA, autentificat sub nr.5861/15.03.1994, s-a menționat că aportul fiecărui acționar la capitalul social se păstrează în aceeași proporție, rezultă că procentul sus menționat s-a păstrat și în favoarea reclamanților, raportându-se la capitalul majorat de 1.208.290.000 lei vechi. Dintr-un calcul matematic simplu reiese faptul că reclamantul, după prima majorare deținea un număr de 5.038,56 acțiuni, deținea un număr de 6.476 acțiuni și un număr de 1.643 acțiuni.
Această majorare de capital s-a realizat prin achiziționarea de către SC SA a mai multor active ce au aparținut SC SA și reevaluarea acestora, în capitalul social înscriindu-se valoarea reevaluată. Cumpărarea activelor s-a făcut în rate.
La majorarea capitalului social cu activele cumpărate de unul dintre salariați de la SC SA reclamanții au subscris și vărsat capitalul social.
Referitor la această modalitate de majorare a capitalului social se impune a se face mențiunea că ea a fost înregistrată la registrul comerțului și în contabilitatea societății pârâte, majorarea practic neexistând datorită faptului că activele care au fost cumpărate de grupul de salariați au fost cuprinse în procesul de privatizare a societății SA, constituind obiectul contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr.114/1993 și a actelor adiționale la acest contract. Aceste active au trecut ulterior în proprietatea SC SA, după ce au fost achitate în întregime către și s-a procedat la o nouă majorare a capitalului social în mod artificial, practic bunurile respective fiind reevaluate inițial, contribuind la majorarea capitalului social, pentru ca ulterior să fie trecute în proprietatea SC SA, urmare fuziunii și luate din nou în considerare la stabilirea capitalului social.
Prima instanță a apreciat că atâta timp cât în actele constitutive ale societății ulterior majorării apare mențiunea că fiecare dintre acționari își păstrează ca și procent cota din capitalul social deținută inițial la constituirea persoanei juridice, instanța apreciază că reclamanților trebuie să li se recunoască această cotă deținută la data constituirii SC SA.
La aceeași dată de 30 decembrie 1993 SC SA a adoptat o hotărâre prin care a statuat că salariații deveniți acționari în condițiile și facilitățile oferite de art.60 din Legea nr.58/1991, în condițiile încetării contractului de muncă (oricare ar fi motivele în afară de pensionare) își pierd dreptul de a mai fi acționari.
Cu privire la această hotărâre se impune a se face precizarea că modificarea intervenită în actul constitutiv al SC SA este nelegală, întrucât așa după cum recunoaște și pârâta, această clauză dispoziție a actului constitutiv modificat nu privea acționarii pârâtei.
Dispozițiile metodologice nr.1/1992 privind procedura standard de privatizare a societăților comerciale prin vânzarea de acțiuni nu conferă temei legal hotărârii adoptate, adunarea generală a acționarilor aparținând pârâtei nefiind în măsură să adopte hotărâri cu privire la situații care nu se aplicau persoanei juridice, ci vizau aspecte legate de privatizarea SC SA și constituirea.
Aceste prevederi legale au avut ca obiect constituirea, existența și funcționarea Asociației Salariaților, care era o persoană juridică distinctă de SC SA, având un patrimoniu distinct de cel al pârâtei.
Întrucât în cadrul doar salariații acționari puteau să decidă cu privire la situațiile și motivele speciale de excludere a salariaților și pierderea calității de acționar, hotărârea SC SA apare ca fiind nelegală, cu atât mai mult cu cât aplicarea dispozițiilor Legii nr.58/1991 și a normelor metodologice mai sus enunțate a fost extinsă la acționarii SC SA.
Adunarea generală nu a luat nici o hotărâre în baza căreia să fie excluși reclamanții din asociație și pe baza acestui raționament instanța consideră că reclamanții nu și-au pierdut calitatea de acționari în cadrul.
Hotărârea AGA adoptată la 30 decembrie 1993 prin care SC SA a decis modificarea prevederilor din statutul societății în sensul pierderii calității de acționar în situația pierderii calității de salariat reprezenta o încercare de deposedare a reclamanților de acțiunile deținute, extinderea dispozițiilor și prevederilor Legii nr.58/1992 fiind făcută nelegal în ceea ce privește asociații SC SA, dovadă fiind și hotărârea adoptată de pârâtă la data de 4 decembrie 2002 în baza căreia s-a dispus anularea hotărârii AGA din 30 decembrie 1993.
Calitatea de acționar odată dobândită nu poate fi pierdută decât în condițiile și în situațiile expres reglementate de lege, neputând fi legată indisolubil de calitatea de salariat, pierderea acestei calități neavând drept consecință și pierderea calității de acționar.
Dobândirea acțiunilor nominative de către reclamanți s-a realizat în cadrul privatizării SC SA prin metoda.
La data desfășurării procesului de privatizare al acestei societăți, reclamanții și erau salariații acesteia, fapt ce a rezultat și din statutul Asociației, precum și din faptul că aceștia au și semnat actul constitutiv, fiind fondatori ai asociației constituită conform dispozițiilor Legii nr.77/1994.
Invocarea de către pârâtă a dispozițiilor art.3 din legea menționată ca temei al pierderii calității de acționar a reclamanților, în condițiile în care aceștia pierdeau calitatea de salariați nu poate fi acceptată de către instanță, întrucât condițiile menționate la acest articol sunt condiții anterioare dobândirii calității de acționari și nu privesc statutul juridic dobândit de către acționari ulterior constituirii asociației.
Cu atât mai mult aceste dispozițiireglementate de Legea nr.77/1994 nu-și găseau aplicabilitatea în ceea ce privește acționarii SC SA, persoană juridică distinctă în cadrul căreia dobândirea și respectiv pierderea calității de acționar se făcea cu respectarea dispozițiilor Legii nr.31/1990. Ori, aceste dispoziții legale nu cuprind în nici una din formele de aplicare a legii, de la forma inițială până la cea existentă azi, urmare modificării intervenită prin Legea nr.441/2006, ca modalitate de pierdere a calității de acționar una legată de pierderea calității de salariat.
Includerea în actele constitutive ale SC SA a clauzei potrivit căreia acționarii salariați care părăsesc societatea din motive imputabile lor pierd calitatea de acționar, contravine regimului juridic al acțiunilor ca valori mobiliare. Calitatea de salariat a constituit într-adevăr o condiție esențială la dobândirea acțiunilor pentru acțiunile deținute de SC SA, însă odată devenit acționar, menținerea condiției ar constitui în fapt o încălcare a dreptului de proprietate, întrucât acțiunile sunt titluri de valoare care au un caracter autonom, drepturile și obligațiile născute din acest titlu fiind independente de actul juridic din care s-au născut, dobânditorul devenind titular al unui drept propriu, neputându-și pierde această calitate în condițiile pierderii unei alte calități, care nu are nici o legătură intrinsecă cu cea ce vizează calitatea de acționar.
În cadrul art.64 din Legea nr.31/1990 anterior modificării, în vigoare la data constituirii și privatizării SC SA, se prevedea că dreptul de proprietate asupra acțiunilor nominative se transmite prin declarație făcută în registrul de acțiuni al emitentului, subscrisă de cedent și de cesionar sau de mandatarul lor și prin mențiunea făcută pe acțiune.
, ca mijloc de înstrăinare a dreptului de proprietate, se realizează prin voința părților cedent-cesionar și nu prin voința unui terț.
Dreptul de proprietate poate fi pierdut și cu titlu de sancțiune, în condițiile în care acționarii nu au efectuat plata vărsămintelor, situație în care consiliul de administrație putea să decidă fie urmărirea acționarilor pentru vărsămintele restante, fie anularea acțiunilor nominative.
În cazul în speță, valoarea acțiunilor a fost achitată eșalonat, astfel încât nu există un motiv de sancționare a reclamanților cu retragerea numărului de acțiuni deținute.
După cum rezultă și din poziția exprimată de pârâtă, respectiv din actele depuse la dosar în volumul V, numărul de acțiuni deținute în cadrul de reclamantul în conformitate din extrasul din lista cu participanți la privatizarea SC SA era de 79 de acțiuni, deținând un număr de 109 acțiuni și reclamanta un număr de 90 acțiuni.
Legea nr.77/1994 acorda facilități fiscale asociaților, art.29 alin.2 prevăzând posibilitatea asociației de a dobândi acțiunile societății comerciale prin plata în rate, acțiuni ce aparțineau SC SA, acțiunile înregistrându-se în numele asociației, urmând a fi distribuite treptat membrilor corespunzător cu sumele achitate pentru plata ratelor sau rambursarea creditelor.
Urmare achitării în întregime a contravalorii acțiunilor prin utilizarea sumelor de bani rezultate în urma încheierii de către Asociația Salariaților și pârâta SC SA a contractului nr.2/2 martie 1994, aceste acțiuni trebuiau distribuite acționarilor, printre care se aflau și reclamanții. Prin facilitățile conferite de Legea nr.77/1994, art.34 legiuitorul a înțeles să stabilească o afectațiune specială a dividendelor distribuite de societatea comercială pentru acțiunile dobândite în conformitate cu prev. art.29, aceste dividende fiind în mod obligatoriu utilizate pentru acoperirea creditelor sau ratelor neachitate. Deci, prin Legea nr.77/1994 statul a înțeles să acorde un sprijin asociațiilor constituite prin privatizare prin metoda, o parte din rate urmând să fie acoperite din impozitul pe dividende și 50% din impozitul pe profit, -ul fiind în același timp obligat să folosească dividendele pentru plata ratelor.
După cum rezultă din cuprinsul expertizei contabile ordonate în prima instanță în cauză, expertiză întocmită de expert, din profiturile nete ale exercițiilor financiare pe anii 1995, 1996 și 1997 s-au repartizat sume înregistrate în bilanțurile aferente cu titlu de dividende utilizate pentru rambursarea creditelor, aceste sume fiind în anul 1995 de 87.865.000 lei vechi, în 1996 de 278.592.000 lei vechi și în 1997 de 383.785.000 lei vechi (609 vol.III).
Aceste sume prevăzute în bilanț în anii 2002 și 2003 au fost încasate de la membrii asociației și apoi trecute în contul 118 - Alte fonduri și apoi în contul 1068 - Alte rezerve în conformitate cu prevederile Legii contabilității nr.82/1991. Altfel spus, dividendele aferente acțiunilor și reținute cu titlu de rate au fost plătite ulterior de către acționari, pârâta transformând debitul ei față de reclamanți (cu mențiunea că reclamanții aveau un credit față de societate) într-un credit pe care îl avea față de aceștia.
La data de 30 decembrie 1993 prin hotărârea nr.2 adoptată de SC SA adunarea generală extraordinară a hotărât în unanimitate fuziunea pârâtei cu societatea cu capital integral privat SC SA. Pârâta prelua activul și pasivul acestei societăți din urmă, societate absorbită, cu întregul capital privat autohton. Toate activele și terenurile aparținând societății absorbite deveneau proprietatea pârâtei, aceasta obligându-se să preia și obligațiile rezultate din contractul nr.114/13 octombrie 1993 încheiat cu B, precum și cele rezultate din contractul nr.028/17 decembrie 1993 încheiat cu - și să facă plata la termenele stabilite în contract.
Deși la data la care a operat fuziunea dispozițiile Legii nr.31/1990 nu prevedeau obligativitatea întocmirii unui proiect de fuziune și publicării în Monitorul Oficial, pentru ca cele două societăți să poată fuziona trebuia să fie stabilit o de schimb a acțiunilor, condițiile alocării de acțiuni la societatea absorbanta, precum și drepturile conferite de către societatea absorbanta deținătorilor de acțiuni.
Urmare fuziunii prin absorbție, patrimoniul SC SA s-a transmis către pârâtă, fiind dobândite acțiuni de către acționarii acestei societăți care și-a încetat existența.
Prin hotărârea nr.1 adoptată de adunarea generală a acționarilor SC SA, art.5, se statua asupra faptului că prin fuziune nu se pierde calitatea de fondator (910 vol.IV) și că toți acționarii care erau membrii fondatori ai societății absorbite urmau să fie membrii fondatori și în SC SA. Conform art.8 acțiunile emise de către SC SA erau recunoscute de SC SA, având același dividend pentru o acțiune ca și acțiunile emise de SC SA și aceeași valoare nominală de 10.000 lei vechi.
Urmare fuziunii la capitalul social al SC SA care la data respectivă era de 1.208.290.000 lei vechi se adăuga capitalul social al SC SA de 256.350.000 lei vechi, astfel încât, conform actului adițional la contractul și statutul pârâtei, noua societate urma să aibă un capital social de 1.464.640.000 lei vechi împărțit în 146.464 acțiuni a 10.000 lei vechi fiecare.
Rezultă, deci, faptul că rata de schimb a acțiunilor a fost de 1 la 1 și că, practic, o acțiune deținută la SC SA avea aceeași valoare ca și cea deținută la SC SA.
În ceea ce-i privește pe reclamanți, numărul de acțiuni deținute în mod logic s- mărit, aceștia deținând atât acțiunile avute inițial la SC SA, cât și acțiunile deținute la societatea absorbită, respectiv acțiunile deținute la. Astfel, la numărul de acțiuni deținute de reclamant în urma reevaluării activelor și majorării capitalului social la 1.208.290.000 lei vechi, respectiv 6.476 acțiuni deținute de reclamanta, 5.038,56 acțiuni deținute de și 1.643 acțiuni deținute de, s-au adăugat acțiunile deținute în cadrul, recunoscute de pârâtă- 90 acțiuni pentru, 79 acțiuni pentru și 109 acțiuni pentru, rezultând un număr de 1.752 acțiuni pentru corespunzătoare unei cote procentuale de 1.20% din capitalul social, 6.566 acțiuni pentru corespunzătoare unei cote procentuale de 4.48% din capitalul social și 5.118 acțiuni pentru corespunzătoare unei cote procentuale de 3.49% din capitalul social.
Pârâta nu a avut niciodată o evidență clară a numărului de acțiuni deținut de fiecare acționar în parte, neîndeplinindu-și obligațiile de a ține registrul acționarilor în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, situație ce a dat naștere la o serie de confuzii.
În anul 1998 s-a adoptat hotărârea adunării generale din 29 martie 1998 prin care capitalul social al SC SA s-a majorat de la 1.464.640.000 lei vechi la 1.626.140.000 lei prin aport în natură. Aportul în natură a fost de 161.500.000 lei vechi, la fila 883 din vol.II rezultând că întregul capital social subscris astfel cum a fost modificat ulterior majorării în cuantum de 1.626.140.000 lei vechi, capital care era și subscris, fapt ce rezultă din actul adițional depus la dosar la fila 887.
Conform acestui act adițional, capitalul social se diviza în 162.614 acțiuni numerotate de la 1 la 162.614, având o valoare de 10.000 lei vechi fiecare, aparținând acționarilor societății conform tabelului anexă ce făcea parte integrantă din actul adițional, tabel anexă depus la dosar la filele 888-892 vol.II.
În cuprinsul acestui tabel reclamanții nu figurează cu nici o acțiune deținută, fiind evident că pârâta a considerat că aceștia și-au pierdut calitatea de acționar, făcând aplicarea acelei cauze conform căreia pierderea calității de salariat atrage după sine și pierderea calității de acționar.
Din faptul că s-a considerat capitalul vărsat ca fiind egal cu capitalul subscris, instanța reține că la data încheierii actului adițional la statutul și contractul societății SC SA însăși pârâta recunoștea faptul că au fost vărsate toate sumele stabilite inițial, întrucât în caz contrar majorarea de capital nu putea fi efectuată, fiind nelegală.
Legea nr.31/1990 prevedea că până la vărsarea tuturor acțiunilor subscrise majorarea de capital al societății nu era permisă.
Pârâta a invocat faptul că reclamanții în urma somației colective publicată de SC SA în 13 decembrie 2002 în "Adevărul" și în 16 decembrie 2002 în Monitorul Oficial partea a IV-a nu au efectuat alte vărsăminte de capital până la data de 31 decembrie 1997 și nici după această dată până la 31 decembrie 2002 și urmare acestui fapt, prin decizia nr.1 din 14 iulie 2003 consiliului de administrație s-au anulat acțiunile nominative cu nr. de ordine de la 247.936 și până la 331.800. Pârâta susține că aceste acțiuni aparțineau reclamanților, însă susținerile sale nu sunt probate în nici un fel și nu-și găsesc suport în înscrisurile depuse la dosar și probele administrate în cauză.
La data somației colective din anul 2002 toate vărsămintele erau deja efectuate, fapt ce a rezultat în mod expres din actele adiționale și mențiunile făcute la registrul comerțului, capitalul social subscris fiind identic cu capitalul social vărsat.
Pe cale de consecință, nu exista temei pentru anularea unor acțiuni nevărsate și rezultă că nu mai era cazul să fie vărsată nici o acțiune din cele subscrise.
În anexa la actul adițional autentificat sub nr.2139/1998, act adițional în baza căruia s-a procedat la o nouă majorare a capitalului social, nici unul dintre reclamanți nu figurează ca acționari ai SC SA, ceea ce înseamnă că pârâta a apreciat că aceștia și-au pierdut calitatea de acționari, aprecierea fiind însă nelegală pentru motivele mai sus arătate.
Deși pârâta a susținut că le recunoaște reclamanților numărul de acțiuni vărsate prevăzute în statutul și contractul societății la coloana "Capital vărsat", în fapt acest număr de acțiuni nu le este recunoscut și, mai mult decât atât, atâta timp cât pârâta a apreciat la un moment dat că întregul capital subscris este și vărsat, nu se justifică recunoașterea în favoarea reclamanților doar a numărului de acțiuni vărsate inițial.
Susținerile pârâtei în sensul că reclamanții nu au participat nici la o adunare generală după anul 1993 și nu și-au exprimat punctul de vedere cu privire la aporturile în natură, la achiziția mijloacelor de transport ce a dus la majorarea de capital social prin aport în natură prin actele adiționale autentificate sub nr.1392/17 iulie 1998 și 2139/22 iulie 1998, nu au relevanță în cauză, atâta timp cât însăși pârâta nu le-a recunoscut calitatea de acționar.
Adoptarea unei hotărâri de către adunarea generală a acționarilor în sensul stabilirii utilizării dividendelor pentru acoperirea sumelor necesare contribuției fiecăruia la aportul în natură a produs efecte și în favoarea reclamanților, atâta timp cât bunurile au fost achiziționate de societate, respectiv de către persoana juridică SC SA, consecința fiind majorarea capitalului social și modificarea numărului acțiunilor deținute de fiecare acționar în parte.
Raportat la considerentele reținute mai sus, instanța a apreciat cererea formulată de reclamanți admisibilă în parte, cu consecința obligării pârâtei să le recunoască reclamanților numărul de acțiuni nominative deținute în mod real din capitalul social corespunzător procentului de 1,20% pentru reclamantul, 4,48% pentru reclamanta și 3,49% pentru reclamantul.
În baza disp. art.92 și 93 din Legea nr.31/1990, pârâta a fost obligată să înscrie în registrul acționarilor la poziția deschisă fiecărui reclamant numărul real de acțiuni pe care îl are în proprietate corespunzător procentului din capitalul social stabilit anterior, cu mențiunea că în baza acestui procent pârâta va fi în măsură să calculeze și numărul real de acțiuni deținute de reclamanți din capitalul social, capital social existent la data pronunțării hotărârii.
Prima instanță a subliniat că nu a procedat la stabilirea numărului de acțiuni pentru fiecare reclamant în parte pentru a evita situația ca acest număr să fie stabilit, întrucât în condițiile modificării, respectiv majorării sau diminuării capitalului social, exista posibilitatea ca numărul de acțiuni pe care îl deținea fiecare reclamant din ponderea capitalului social să nu fie cel real.
În baza prev. art.93 și 97 din Legea nr.31/1990, pârâta a fost obligată să le elibereze reclamanților câte un certificat de acționar întocmit în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare.
Cât privește cererea formulată de reclamanți, prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la platadividendelorcuvenite pentru numărul real de acțiuni deținute de fiecare dintre ei, instanța a reținut că reclamanții sunt îndreptățiți să dobândească dividendele începând cu data de 29 martie 2001, pentru fiecare an pentru care au fost repartizate aceste dividende, cu dobânda legală în materie comercială, conform prev. art.3 din OG nr.9/2001, calculată începând cu data la care obligația de plată a devenit scadentă și până la achitarea dividendelor.
Pentru dividendele cuvenite reclamanților anterior datei de 29 martie 2001, instanța a reținut excepția prescripției invocată de către pârâtă, întrucât a apreciat că aceste pretenții sunt prescrise raportat la disp. art.67 alin.5 din Legea nr.31/1990, dispoziții conform cărora dreptul la acțiunea în restituirea dividendelor se prescrie în termen de 3 ani de la data distribuirii lor.
Alineatul 2 al art.67 din Legea nr.31/1990, statuează asupra faptului că dividendele se distribuie asociațilorproporțional cu cota de participare la capitalul social vărsat, dacă prin actul constitutiv nu se prevede altfel.Acestea se plătesc în termenul stabilit de adunarea generală a asociaților sau, după caz, stabilit prin legile speciale, dar nu mai târziu de 6 luni de la data aprobării situației financiare anuale aferente exercițiului financiar încheiat. În caz contrar, societatea comercială va plati daune-interese pentru perioada de întârziere, la nivelul dobânzii legale, dacă prin actul constitutiv sau prin hotărârea adunării generale a actionarilor care a aprobat situația financiară aferentă exercițiului financiar încheiat nu s-a stabilit o dobanda mai mare.
Raportat la considerentele reținute mai sus, pârâta a fost obligată și la plata dobânzii legale.
Cât privește cererea reconvențională formulată de către pârâtă în contradictoriu cu reclamanții, aceasta a fost respinsă urmare admiterii acțiunii reclamanților, cererile formulate de pârâtă având ca obiect acțiunile în constatare fiind inadmisibile rap. la art.111 pr.civ. solicitându-se constatarea unor stări de fapt, în condițiile în care instanța soluționând cererea principală, a stabilit drepturile reclamanților referitoare la numărul de acțiuni urmare majorărilor succesive ale capitalului social.
Pe de altă parte, nici în ceea ce privește soluționarea pe fond a cererilor, acestea nu au fost fondate, atâta timp cât s-a stabilit că majorarea capitalului social cu suma de 1.167.860.000 lei vechi s-a făcut de către societate nu doar în interesul unora dintre acționari, ci în interesul tuturor, implicit și al reclamanților, iar anularea acțiunilor reprezentând capital social subscris și nevărsat la data de 14 iulie 2003 fost apreciată ca fiind nelegală, în condițiile în care numărul de acțiuni anulate nu s-a dovedit ca aparținând reclamanților.
Urmare admiterii în parte a acțiunii formulate de reclamanți, în baza art.274 pr.civ. pârâta a fost obligată să le achite cheltuieli de judecată în cuantum de 6.370 RON, reprezentând onorariu avocațial în cuantum de 5.570 RON și contravaloare parțială a raportului de expertiză efectuat de expert, astfel cum s-a solicitat, cu mențiunea că în ceea ce privește onorariul expertului asistent G instanța nu a încuviințat-o și urmează să fie suportată de reclamanți, acest expert fiind desemnat la solicitarea lor expresă pe lângă expertul desemnat de instanță.
Împotriva acestei hotărâri a declaratapelSC DE INSTALAȚII MONTAJ ȘI CONSTRUCȚII SA prin care a solicitat admiterea acestuia.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelanta arată următoarele:
Prin cererea introductivă înregistrată de reclamanți la data de 29 martie 2004, niciodată modificată ori precizată, aceștia au solicitat să le fie recunoscut dreptul de proprietate asupra unui număr determinat de acțiuni, respectiv: a pretins că deține dreptul de proprietate asupra 1.806 acțiuni, asupra a 9.867 acțiuni, iar asupra a 7.684 acțiuni, ceea ce la data respectivă reprezenta în opinia reclamanțiilor un anumit procent din capitalul social al subscrisei.
Prin Sentința apelată prima instanță le recunoaște dreptul de proprietate asupra unui număr nedeterminat de acțiuni, determinabil prin raportare la procente din capitalul social ceea ce reprezintă la data pronunțării hotărârii un număr mult mai mare de acțiuni nominative.
Într-adevăr deși prin cererea de chemare în judectă cei trei reclamanți au cerut să le fie recunoscut dreptul de proprietate asupra a 19.357 acțiuni nominative (aproximativ 5,7 % din capitalul social actual) prin hotărârea apelată instanța le recunoaște dreptul de proprietate asupra 33.519 acțiuni ceea ce ar reprezenta aproximativ 10 % din actualul capital social.
Consideră astfel că fie și numai pentru acest motiv hotărârea este nelegală și se impune a fi desființată.
Hotărârea încalcă regimul juridic al proprietății private.
Astfel, nici prin hotărârea apelată, nici prin altă hotărâre judecătorească prealabilă celei atacate nu a fost anulată vreuna din hotărârile de majorare a capitalului social și /sau de anulare a unor acțiuni anterior emise.
În aceste condiții hotărârea are consecințe directe defavorabile asupra patrimoniului celorlalți acționari ai apelantei care nu au participat la judecată, dar care prin efectul acestei hotărâri vor deține acțiuni nominative care vor valora mai puțin în oricare din ipotezele de punere în executare a sentinței apelate.
Fără a intra în detalii cu privire la punerea în executare a acestei sentințe, în condițiile în care prima instanță nu a arătat (cel puțin în considerente) că un anumit acționar sau anumiți acționari sau toți ceilalți acționari au dobândit și dețin acțiuni pe care ar trebui să le dețină reclamanții, singura modalitate de a " satisface" comandamentul instanței este emiterea de noi acțiuni (fără a exista un aport) și atribuirea cu titlu gratuit a acțiunilor emise în favoarea reclamanțiilor.
Este evident astfel că deși ceilalți acționari vor deține același număr de acțiuni cu cel deținut până în prezent, în realitate cota lor de participare la beneficii și pierderi dar și "puterea" de decizie le este diminuată. Din această perspectivă considerăm că hotărârea apelată atinge dreptul de proprietate al acționari lor (alții decât reclamanții) ceea ce este vădit contrar prevederilor legale ce garantează dreptul de proprietate al unor persoane private.
Acționarii, inclusiv reclamanții sunt obligați să respecte dar și să se prevaleze între ei și în raporturile cu societatea de hotărârile adoptate în adunări generale ori consilii de administrație atâta vreme cât aceste hotărâri nu au fost invalidate irevocabil pe cale judiciară sau revocate simetrie. În speță fie și doar un exemplu poate fi relevant: majorarea de capital din martie 2003 prin aport în numerar al unora dintre acționari de la 2.183.940.000 rol la 3.351.800.000 rol s-a făcut cu respectarea legii și a Statutului prin hotărâre statutară, niciodată contestate pe cale judiciară de către vreun acționar ori altă persoană interesată.
Este cert că reclamanții nu au "plătit" contravaloarea acțiunilor atribuite de prima instanță iar din considerentele hotărârii nu rezultă o altă concluzie. Reclamanții primesc pur și simplu dreptul de proprietate asupra acțiunilor revendicate (conform cererii introductive) și în plus, cum deja s-a arătat, un număr suplimentar de acțiuni la care reclamanții nici nu au sperat. "Explicația" probabilă a acestei situații vădit nelegale poate fi în opinia noastră doaromisiunea instanței de fond de a ține cont că după momentul la care pretind reclamanții că au fost deposedațide acțiunile nominative revendicate au existat majorări de capital succesive, necontestate.
Semnificativ este că reclamanții nu au participat la aceste majorări, neexercitându-și dreptul de preferință în baza acțiunilor deținute, astfel că aceștia nu pot pretinde încălcarea unui drept pecare nu l-au exercitat în termenul și formele statutare și legale.
Cât privește obligarea apelantei să plătească reclamanțiilor dividende în raport de numărul de acțiuni nominative asupra cărora le-a fost recunoscut dreptul de proprietate, consideră că seimpun cel puțin următoarele critici.
Recunoașterea dreptului de proprietate al reclamanțiilor asupra unui număr de acțiuni s-a făcut "în abstract", fără ca instanța să statueze că acele acțiuni ar exista la momentul pronunțării hotărârii și ar fi deținute de alți acționari. Este de asemenea cert că nu a fost anulată vreo hotărâre a Adunării generale care să fi anulat acțiuni nominative anterior emise În cadrul unei majorări de capital.
Pe cale de consecință întrucât valoarea beneficiilor ce au putut fi repartizate nu se schimbă, plata în prezent a unor dividende se plasează în afara hotărâri lor adunărilor generale și a legii.
Intimații, și au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat, menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată, iar în justificarea poziției procesuale adoptate au relevat că, au solicitat ca petit principal, "obligarea pârâtei să recunoască în favoarea fiecăruia dintre reclamanți dreptul de proprietate pentru numărul de actiuni nominative detinute real la pârâtă, corespunzător procentului de participare la capitalul societății", astfel încât, din punct de vedere procedural, ceea ce s-a stabilit și ceea s-a acordat de către instanța de fondse încadrează în limitele petitului principal. Numărul de acțiuni la care fac referire reclamanții la data introducerii acțiunii, corespundea procentajului din capitalul social existent la data introducerii cererii de chemare în judecată.
De asemenea s-a detaliat evoluția numărului de acțiuni pentru fiecare reclamant în parte, astfel încât, conform concluziilor din raportul de expertiză contabilă, s-a determinat un procentaj de 3,49% pentru, un procentaj de 1,20% pentru, și un procentaj de 4,48% pentru. Astfel, totalul acțiunilor solicitate de către reclamanți este de 20.110,52 de acțiuni care, raportat la cuantumul capitalului social existent la data acea, dă un procentaj de aproximativ 9,18 % pentru cei trei reclamanți. Instanța de fond pentru cei trei reclamanți a acordat un procentaj de 9,17% din capitalul social al apelantei, astfel încât nu a acordat mai mult cât s-a cerut, ci chiar mai puțin decât s-a cerut.
Instanța de fond a considerat, așa cum de altfel și apelanta a recunoscut, că Hotărârea AGA susmenționată din 1993, prin care a statuat faptul, că "salariații deveniți acționari în condițiile și facilitățile oferite de art. 60 din Legea nr. 58/1991, în condițiile încetării contractului de muncă (oricare ar fi motivele în afară de pensionare), își pierd dreptul de a mai fi acționari" este nelegală. Prin această hotărâre s-a încercat extinderea frauduloasă a aplicării prevederilor Legii nr. 58/1992 - lege, care reglementează calitatea de acționar în cadrul - - și acționari lor din cadrul, hotărâre anulată, de altfel, de Hotărârea AGA din 4 decembrie 2002, fără ca societea să ne repună În situația anterioară adoptării acestei hotărâri.
Calitatea de acționar, odată dobândită nu poate fi pierdută, decât în condițiile și în situațiile expres reglementate de lege, neputând fi legată indisolubil de calitatea de salariat, pierderea acestei calități neavând drept consecință și pierderea calității de acționar.
cu evoluția capitalului social s-a detaliat și creșterea numărului de acțiuni ai reclamanților în conformitate cu procentajul deținut de către aceștia la data privării lor de drepturile conferite de lege acționarilor
În ceea ce privește cel de al doilea motiv de apel. " hotărârea încalcă regimul juridic al proprietătii private" subliniază următoarele aspecte:
Reclamantii la data privării au detinut un anumit procentaj determinat de actiuni. dată de la care au fost privati de dreptul de a exercita drepturile și obligatiile ce decurg din calitatea de actionar în așa fel încât se impune restabilirea situatiei anterioare prin păstrarea aceluia și procentaj din capitalul social în urma majorărilor succesive.
Astfel, inversând "teoria însărăcirii acționarilor", așa cum afirmă apelanta, însărăciții sunt intimații reclamanți, prin faptul că au fost impersonalizate acțiunile și probabildistribuite altora, care, la rândul lor s-au îmbogățit fără o justă cauză.
Faptul că reclamanții nu au participat la majorările de capital, se datorează tocmai încălcării flagrante a dreptului lor de proprietate asupra acțiunilor deținute de către apelanta, adică au fost considerați excluși din sfera acționarilor, astfel încât nu am avut posibilitatea legală să exercite drepturile și obligațiile ce decurg din calitatea de acționar.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea de apel constată că este fondat pentru următoarele considerente:
Reclamanții, și prin acțiunea introductivă de instanță promovată împotriva pârâtei SC DE INSTALAȚII MONTAJ ȘI CONSTRUCȚII SA au solicitat obligarea pârâtei să recunoască în favoarea reclamanților dreptul de proprietate pentru numărul de acțiuni nominative deținute real la pârâtă corespunzător procentului de participare la capitalul societății respectiv, pentru - 1806 acțiuni corespunzătoare procentului de 1,23 %; pentru - 9867 acțiuni corespunzătoare procentului de 4,5178 % iar pentru -7684 acțiuni corespunzătoare procentului de 3,495 %, obligarea pârâtei să înscrie în registrul acționarilor numărul real de acțiuni deținute în proprietate din capitalul social pe care îl acoperă numărul de acțiuni conform evoluției capitalului de la constituirea societății și până în prezent, obligarea pârâtei să elibereze câte un certificat de acționar și obligarea pârâtei ca în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii să calculeze și să achite dividendele cuvenite pentru numărul real de acțiuni deținute de fiecare dintre reclamanți.
Acțiunea a fost motivată de reclamanți prin invocarea împrejurării că au fost membrii fondatori ai SC SRL susținând că participarea la capitalul social în conformitate cu actul constitutiv a fost de 770.000 lei capital subscris din care vărsat 260.000 lei pentru, 3.050.000 lei capital subscris din care vărsat 1.040.000 lei pentru, 2.370.000 lei capital subscris din care vărsat 800.000 lei pentru.
Evoluția societății a cunoscut creșteri de capital social afirmă reclamanții prin mai multe metode de care în determinarea în numărul real de acțiuni al acestora trebuie să se țină seama.
Reclamanții au mai învederat că vărsămintele de capital social din partea tuturor acționarilor s-au realizat parțial în numerar și parțial prin aplicarea facilităților permise de procedura de privatizare prin metoda conform Legii nr. 77/1994 deoarece după fuziunea cu SC SA fostă societate cu capital integral privat s-a putut utiliza și în cadrul SC SA.
SC SA a fost constituită prin HG nr. 1340/21 decembrie 1990 cu un capital social inițial de 43.768.000 lei acesta fiind împărțit în: 8753 acțiuni nominative de 5.000 lei ROL fiecare în întregime subscrise și vărsate de acționari subsecvent procedându-se la reevaluarea patrimoniului reținându-se un capital social subscris și vărsat de 256.350.000 lei ROL reprezentat de un număr de 25.635 acțiuni nominative având o valoare de 10.000 ROL fiecare, aceasta fiind situația existentă la momentul declanșării procesului de privatizare când 70 % din capitalul social a fost transmis fondului proprietății de stat, acesta primind 17.944 acțiuni nominative diferența fiind transmisă către FPP -.
Potrivit dispozițiilor art. 46 din Legea nr. 58/1991 s-a procedat la vânzarea acestor acțiuni Asociației Salariaților constituită sub denumirea de, reclamanții și fiind membrii fondatori ai acestei asociați.
Părțile semnatare ale contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni înregistrat sub nr. 114/13 octombrie 1993 au convenit că proprietatea acțiunilor vândute se transmite la cumpărător la data plății integrale a prețului acțiunilor cu toate drepturile și obligațiile prevăzute pentru acționari subsecvent fiind încheiate mai multe convenții care au modificat clauzele convenției inițiale în ceea ce privește prețul acțiunilor.
Plata prețului astfel convenit urma a se realiza și în baza unui credit contractat de către SC SA în vederea achitării prețului de membrii Asociației Salariaților.
Regimul acțiunilor dobândite sub imperiul dispozițiilor Legii nr. 77/1994 statua că membrii asociației aveau drept de vot în adunarea generală a acționarilor corespunzător numărului de acțiuni achitate iar acțiunile dobândite erau considerate cele pentru care membrii asociației au subscris și au achitat contravaloarea acestora.
a fost încheiată și o convenție de achiziționare și a acțiunilor deținute de FPP - astfel că, asociația deținea 100 % din capitalul social al SC SA.
Scopul instituirii dispozițiilor legale enunțate anterior invocate de reclamanți și în baza cărora au fost încheiate convențiile enunțate anterior a fost acela de a facilita privatizarea societăților comerciale cu capital de stat și asigurarea unor condiții avantajoase salariaților acestor societăți comerciale în obținerea acțiunilor la aceste societăți în procedura de privatizare.
dispozițiilor legale enunțate și în privința altor societăți comerciale decât cele pentru care au fost instituite aceste facilități nu poate fi primită.
Raportul de expertiză contabilă administrat în primă instanță și concluziile enunțate de către experții desemnați și în apel au confirmat împrejurarea că s-a urmărit aplicarea dispozițiilor legale referitoare la privatizarea societăților comerciale cu capital de stat și în ceea ce privește SC SA deși aceasta nu poate fi circumscrisă sferei dispozițiilor legale enunțate.
Prima instanță așadar, a reținut în mod eronat că la stabilirea numărului de acțiuni nominative deținute de reclamanți trebuie avute în vedere ponderea deținută inițial de reclamanți în capitalul social al SC SA corespunzător capitalului social subscris.
Raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză în primă instanță a relevat că, acoperirea capitalului social subscris pentru acționarii societății pârâte s-a realizat prin numerar depus la constituire, certificate de proprietate, sume depuse în numerar ca avans la, dobânda calculată la avans, sume depuse ulterior în numerar și sume din împrumut pentru AVAS și sume rezultate din profitul SC SA aferent anului 1993.
Experții au stabilit de asemenea că au fost aplicate identic aceleași proceduri și facilități de acoperire a capitalului social subscris în perioada cuprinsă între data constituirii societății și finalizării contractului cu FPS C, așadar perioada vizată și acțiunile vizate erau cele pentru care au fost instituite dispozițiile Legii nr. 77/1994, și care au vizat membrii asociației salariaților, care au dobândit în această modalitate acțiuni ale SC SA și nu puteau viza procedurile subsecvente momentului fuziunii care vizau acționarii SC SA, acționari care dețineau acțiunile potrivit dispozițiilor Legii nr. 31/1990, modalitatea de dobândire și drepturile aferente fiind guvernate de dispozițiile legii societăților comerciale.
SC SA cu SC SA a avut ca efect transmiterea universală a patrimoniului SC SA către SC SA moment în care acțiunile deținute la SC SA au devenit pentru acționarii acestei societăți acțiuni deținute la SC SA fără însă a putea fi aplicate în privința acestora dispozițiile de favoare din cuprinsul actelor normative emise în vederea privatizării societăților comerciale cu capital de stat sau majoritar de stat.
Probatoriul administrat a relevat că la momentul fuziunii reclamantul deținea un număr de 109 acțiuni la SA reclamanta un număr de 90 de acțiuni iar reclamantul un număr de 79 acțiuni deținute la SA.
În privința participării la capitalul social al SC SA experții desemnați în integralitatea lor au reținut că reclamantul avea la momentul constituirii SC SA 237 acțiuni subscrise fiind vărsat capitalul pentru 80 de acțiuni, avea un număr de 305 acțiuni subscrise din care vărsate un număr de 104, reclamantul deținea un număr de 77 acțiuni subscrise din care vărsate 26.
Concluzia expertului desemnat să realizeze raportul de expertiză în cauză, a fost aceea că reclamanților nu li s-a păstrat procentul de participare la capitalul social subscris fiindu-le recunoscute doar acțiunile aferente sumelor vărsate și s-a reținut că numărul de acțiuni deținute de reclamanți pentru care au fost depuse aporturi în numerar, certificate de proprietate, partea de profit aferentă anului 1993 de la societatea pârâtă sunt în cuantum de 201 acțiuni pentru, 242 acțiuni pentru și 92 acțiuni pentru.
Prima instanță a reținut că prin majorarea capitalului social reflectată în actul adițional la contractul și statutul SC SA autentificat sub nr. 5861/15 martie 1994 s-a menționat că aportul fiecărui acționar la capitalul social se păstrează în aceeași proporție și în concluzie procentul stabilit de către reclamanți prin acțiunea introductivă de instanță în raport de acțiunile deținute la SC SA trebuie păstrat și după majorarea capitalului social.
Art. 4 din actul adițional la contractul și statutul SC SA autentificat sub nr. 26239 din 20 noiembrie 1992, de către notariatul de Stat al Județului C prevede că se modifică art. 5 din Contractul de societate, prin majorarea capitalului social, astfel: capitalul social subscris se modifică de la 56.780.000 lei la 1.208.290.000 lei. Aportul fiecărui acționar la capitalul social se păstrează în aceeași proporție, iar art. 5 din același act normativ se modifică art. 6 din contractul de societate,prin creșterea numărului de acțiuni în sensul că întregul capital social subscris este reprezentat de 120.829 acțiuni nominative având fiecare o valoare nominală de 10.000 lei fiecare acționar deținând un număr de acțiuni în funcție de capitalul social inițial.
Dispozițiile din actul adițional enunțat anterior au fost respectate în sensul că în raport de cota deținută inițial de capitalul social s-a determinat capitalul social ce urma a fi deținut de fiecare dintre acționari, aceștia fiind invitați să subscrie în raport de numărul de acțiuni astfel acordate.
Reclamanții însă, în ciuda notificărilor publice nu au înțeles să verse întregul capital social la care s-au obligat astfel că, subsecvent acelui moment au fost luate în considerare în aplicarea dispozițiilor legale doar acele părți din capitalul social pentru care s-a procedat și la subscriere.
Clauza înscrisă în art. 5 din contractul de societate a fost condiționată de vărsarea capitalului social de către toți acționarii astfel că, nu poate fi realizată calcularea numărului de acțiuni real deținute cu ignorarea acesteia.
Reținând aceste argumente în raportul de expertiză întocmit în februarie 2008 de către expertul contabil în fața instanței de apel, s-a reținut că la constituirea SC SA reclamanții au subscris astfel în număr de 237 acțiuni vărsând capitalul aferent pentru 80 de acțiuni, în număr de 305 acțiuni vărsând capitalul aferent pentru 104 acțiuni și în număr de 77 acțiuni vărsând capitalul aferent pentru 26 acțiuni iar în ceea ce privește SC s-a reținut că aceasta a cumpărat un număr de 7691 acțiuni de la FPP - membrii asociației depunând un număr de 831 certificate iar în ceea ce privește pe reclamanți s-a evidențiat că a depus 4 certificate fiindu-i alocate un număr de 57 acțiuni, 4 certificate fiindu-i alocate un număr de 57 acțiuni și 3 certificate fiindu-i alocate un număr de 42 acțiuni.
Asociația a cumpărat acțiuni și de la FPS, prețul acțiunilor fiind subsecvent modificat iar din evidențele acestei asociații s-a reținut că în baza numerarului depus, a dobânzii calculate în privința avansului profitul reclamanților le revin un număr de acțiuni astfel: -64, -81 și -24.
Analiza evoluției capitalului social existentă subsecvent momentului fuziunii, a relevat că în mod succesiv s-a procedat la majorarea capitalului social utilizându-se diferite metode respectiv reevaluarea permisă de anumite dispoziții legale de favoare iar prima instanță a apreciat că atât timp cât în actele constitutive ulterior majorării apare mențiunea că fiecare dintre acționari își păstrează ca și procent cota din capitalul social deținută inițial la constituirea persoanei juridice reclamanților le revine o cotă aferentă acțiunilor deținute inițial.
Dispozițiile din actul adițional invocate de prima instanță nu pot fi interpretate în sensul dat acestora de păstrare a procentului deținut inițial ci doar în sensul în care acestea au primit semnificație prin raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză și de altfel așa cum s-a confirmat prin documentele prezentate în probațiune și întocmite de către pârâtă în baza cărora s-a determinat cu luarea în considerare a acestor dispoziții din actul adițional respectiv s-a procedat la calcularea cotei de participare la majorare la care era îndreptățit fiecare acționar acestuia incumbându-i obligația de a proceda la vărsarea capitalului social în vederea păstrării cotelor deținute inițial și dobândirii dreptului aferent acțiunilor pentru care s-a vărsat capitalul social și exercitării acestora subsecvent acestui moment.
Aserțiunile referitoare la nelegalitatea extinderii dispozițiilor Legii nr. 58/1992 în ceea ce privește asociații SC SA sunt justificate și pentru aceleași considerente au fost apreciate ca nefiind incidente în ceea ce privește acționarii nici celelalte dispoziții de favoare care intră în aceeași categorie de acte normative cu actul enunțat anterior.
Calitatea de acționar dobândită nu poate fi pierdută într-adevăr decât în condițiile și situațiile expres reglementate de legea societăților comerciale și nu poate fi condiționată de calitatea de salariat, dreptul reclamanților asupra acțiunilor nominative real deținute urmare a vărsării capitalului social aferent sau a luării în considerare a celorlalte dispoziții din legile care au reglementat privatizarea societăților comerciale cu capital de stat, fiind recunoscut ca atare.
Prima instanță a reținut în mod corect că, urmare a omiterii dispozițiilor din Legea nr. 77/1994 drepturile acționarilor SC SA rămân a fi reglementate de dispozițiile art. 64 din Legea nr. 31/1990 iar dreptul de proprietate asupra unei acțiuni poate fi pierdut doar cu titlu de sancțiune în condițiile în care acționarii nu au efectuat plata vărsămintelor situație în care consiliul de administrație poate decide fie urmărirea acționarilor pentru vărsămintele restante fie anularea acțiunilor nominative.
Valoarea acțiunilor a fost apreciată de către prima instanță ca fiind achitată eșalonat și s-a reținut că în acest context nu a exista un motiv de sancționare a reclamanților cu retragerea numărului de acțiuni deținute însă, acest aspect nu este în concordanță cu probatoriul administrat.
Înscrisurile prezentate în probațiune au relevat că în ceea ce privește acțiunile deținute de reclamanți ca membrii ai asociației salariaților fiind aplicate dispozițiile Legii nr. 77/1994 au fost recunoscute integral acțiunile deținute fie ca urmare a achitării avansului, fie prin luarea în considerare a dobânzii calculate aferent acestor sume, fie prin luarea în considerare a sumelor vărsate din profitul SC SA pentru acoperirea prețului acestora.
Acțiunile asupra cărora există divergență sunt cele pentru care în fapt reclamanții deși au înțeles să subscrie ulterior în ciuda somațiilor individuale și publice nu au înțeles să procedeze la vărsarea capitalului social, în concluzie nu poate fi primită aserțiunea potrivit căreia s-a considerat capitalul vărsat ca fiind egal cu capitalul subscris întrucât aceasta este contrazisă de înscrisurile prezentate și de concluziile suplimentului la raportul de expertiză întocmit în cauză în fața instanței de apel.
Hotărârile adunării generale se bucură de prezumția de legalitate în condițiile art. 132 din legea societăților comerciale potrivit cărora hotararile luate de adunarea generala in limitele legii sau actului constitutiv sunt obligatorii chiar pentru actionarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra, și sunt obligatorii însă această prezumție nu poate fi opusă societății.
Împrejurarea că s-a procedat în fapt la majorarea succesivă a capitalului social fără respectarea dispozițiilor legale incidente nu poate fi interpretată ca fiind de natură a demonstra faptul că s-a procedat la vărsarea integrală a capitalului social din majorarea precedentă.
Înscrisurile analizate au relevat că în fapt nu s-a procedat la vărsarea capitalului social subscris integral fapt care a fost reținut în toate rapoartele de expertiză contabilă întocmite, asupra acestei împrejurări neexistând divergențe între expertul desemnat de instanță și experții asistenți desemnați de părți, această împrejurare nefiind de altfel contestată astfel că, o prezumție nu poate primi prevalență în fața probei cu înscrisuri și a probei științifice a expertizei contabile.
Apelanta a arătat în mod corect că nici în hotărârea apelată și nici printr-o altă hotărâre judecătorească prealabilă celei atacate nu a fost anulată vreuna din hotărârile de majorare a capitalului social și/sau de anulare a unor acțiuni anterior emise iar consecințele pe care le-au avut aceste operațiuni succesive nu pot fi înlăturate într-o acțiune de natura celei soluționate în primă instanță.
Susținerile reclamanților vizând împrejurarea că prin actul constitutiv s-a hotărât păstrarea procentului din capitalul social și în urma unor majorări a acestuia, nu pot fi primite dispozițiile articolelor invocate din actul adițional nu vizează decât majorarea care a avut loc la momentul de referință și nu se poate susține că în ipoteza în care s-a procedat la majorarea capitalului social, indiferent de modalitatea aleasă, acționarii chiar dacă nu au contribuit în nici o modalitate la aceasta trebuie să își păstreze procentul inițial din capitalul social.
Prima instanță a interpretat petitul I al cererii formulate de reclamanți în consonanță cu această interpretare a actului constitutiv astfel cum a fost acesta modificat ulterior prin actul adițional menționat însă din modalitatea în care a fost enunțată pretenția se poate reține că în fapt au fost solicitate un număr concret de acțiuni raportarea la procentul indicat ulterior fiind doar pentru verificarea susținerilor acestora.
Cererea reclamanților prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la plata dividendelor provenite pentru numărul real de acțiuni obținute a fost soluționată cu luarea în considerare a dispozițiilor vizând prescripția în mod legal și de asemenea s-a reținut în mod corect de prima instanță că reclamanții sunt îndreptățiți să dobândească dividende începând cu data de 29 martie 2001 pentru fiecare an pentru care au fost repartizate aceste dividende.
Conform art. 67 alin 1 și 2 din Legea nr. 31/1990 dividendul este acea cotă parte din profit care se plătește fiecăruia dintre asociați proporțional cu cota de participare a asociaților respectiv la capitalul social vărsat dacă prin actul constitutiv nu se prevede altfel.
Reclamanții nu pot pretinde în consecință decât dividendele corespunzătoare acelor acțiuni pentru care au vărsat capitalul social sau pentru care în baza dispozițiilor Legii nr. 77/1994 se apreciază ca fiind vărsat capitalul social și nu prin invocarea unor prezumții care să opereze în favoarea lor vizând împrejurarea că nu se putea realiza o altă majorare a capitalului social anterior vărsării integrale a capitalului social din majorarea precedentă.
Intimații reclamanți de altfel din poziția procesuală exprimată în fața instanței de apel, au relevat că numărul de acțiuni la care s-a făcut referire la data introducerii acțiunii era considerat ca fiind corespunzător procentajului din capitalul social existent la data introducerii cererii de chemare în judecată.
Reclamanții prin acțiunea introductivă de instanță nu au solicitat obligarea pârâtei și la plata dobânzilor aferente sumelor care se datorau cu titlu de dividende pentru acțiunile real deținute, calculul dobânzii fiind realizat doar de către experții desemnați în cauză, împrejurare raportat la care instanța de fond a acordat și aceste dobânzi.
Principiul disponibilității părților împiedică instanța să se autoinvestească cu orice fel de pretenții chiar dacă acestea vizează dobânda legală în materie comercială, prin urmare instanța de fond s-a pronunțat asupra aceea ce nu s-a solicitat acordând mai mult decât s-a pretins.
Cererea reconvențională formulată de către pârâtă a fost respinsă de către prima instanță reținând în mod corect că acțiunile în constatarea unor stări de fapt apar ca fiind inadmisibile în raport de dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă.
Considerentele enunțate anterior au format convingerea instanței asupra temeiniciei apelului declarat de pârâta SC DE INSTALAȚII MONTAJ ȘI CONSTRUCȚII SA întrucât starea de fapt determinată de prima instanță și în raport de care s-a realizat aplicarea dispozițiilor legale incidente a fost modificată prin concluziile care au fost extrase din suplimentul la raportul de expertiză întocmit în fața instanței de apel, astfel că în temeiul dispozițiilor art. 296 și următoarele Cod procedură civilă, Curtea va admite apelul declarat de pârâta SC DE INSTALAȚII MONTAJ ȘI CONSTRUCȚII SA împotriva sentinței civile nr. 2108 din 22.03.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o va schimba, în parte, în sensul că pârâta va fi obligată să recunoască reclamanților dreptul de proprietate asupra numărului de acțiuni nominative deținute în mod real astfel: pentru reclamantul asupra unui nr. de 92 de acțiuni, pentru reclamanta asupra unui nr. de 242 acțiunii iar pentru reclamantul asupra unui nr. de 201 acțiuni.
De asemenea, va fi obligată pârâta să înscrise în favoarea reclamanților dreptul de proprietate asupra acțiunilor deținute real, în Registrul acționarilor, asupra numărului de acțiuni determinate anterior.
Potrivit petitului II al acțiunii introductive de instanță, va fi obligată pârâta, ca în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii să achite reclamanților dividendele cuvenite pentru numărul de acțiuni determinate începând cu data de 29 martie 2001, pentru fiecare an în care au fost repartizate dividendele, fără a fi obligată la plata dobânzii legale aferente.
Curtea va menține,celelalte dispoziții ale sentinței atacate, referitoare la admiterea excepției vizând prescripția dreptului la acțiune și respingerea cererii reconvenționale formulată de pârâta SC DE INSTALAȚII MONTAJ ȘI CONSTRUCȚII SA în contradictoriu cu reclamanții.
Intimații aflându-se în culpă procesuală, vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 15.450 lei în favoarea apelantei, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâta SC DE INSTALAȚII MONTAJ ȘI CONSTRUCȚII SA cu sediul în C-N- jud. C împotriva sentinței civile nr. 2108 din 22.03.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o schimbă, în parte, în sensul că obligă pârâta să recunoască reclamanților dreptul de proprietate asupra numărului de acțiuni nominative deținute în mod real astfel: pentru reclamantul domiciliat în C-N- - 3.4. 30 jud. C asupra unui nr. de 92 de acțiuni, pentru reclamanta domiciliată în C-N- - 3 4. 30 jud. C asupra unui nr. de 242 acțiunii iar pentru reclamantul domiciliat în B, str. - 15 A. 7 jud. B-N asupra unui nr. de 201 acțiuni.
Obligă pârâta să înscrise în favoarea reclamanților dreptul de proprietate asupra acțiunilor deținute real, în Registrul acționarilor, asupra numărului de acțiuni determinate anterior.
Obligă pârâta ca în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii să achite reclamanților dividendele cuvenite pentru numărul de acțiuni determinate începând cu data de 29 martie 2001, pentru fiecare an în care au fost repartizate dividendele.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Obligă intimații la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 15.450 lei în favoarea apelantei.
Definitivă și executoriei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 31.03.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red./
6 ex./
Jud.fond.-
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
